Intrebare: Am plans de bucurie in timpul ceremoniei de deschidere, atunci cand reprezentantii tuturor tarilor au ajuns pe scena tinand steagurile; m-am simtit conectat cu toata lumea, am simtit dorintele altor oameni, dragostea si grija lor. Ce a fost asta, o senzatie psihologica sau ceva spiritual?

Raspuns: Aceasta este o minunata, buna, sincera emotie, dar aceasta senzatie nu este inca spirituala. O senzatie spirituala este realizarea radacinii: acolo de unde vine totul, motivul pentru care toate se intampla si locul unde suntem.

Aceasta senzatie trebuie sa ne aduca la o stare in care existam intr-un ocean de o anumita forta, care ne conecteaza deaspura de timp si spatiu si ne sustine. Apoi, se pierde senzatia corporalitatii. El inca se asociaza cu trupul, dar  considera ca este de o natura mai mica decat el. Apoi percepem ca  apartinem aceleiasi forte, suntem parte din ea, si am devenit difuzate in ea.

Ce ai experimentat la ceremonia de deschidere este un pas inaintea perceptiei spirituale. Sa speram ca vom ajunge acolo foarte curand.

Din  Lectia 4, Conventia Mondiala de Kabbalah 2010, 11/10/10Listen

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Existam intr-un sistem de legi precise. Tot ce descoperim, construim independent. In coborarea de sus in jos, tot ceea ce exista este in forma de Reshimot (amintiri), fundaţia primordiala, si in timp ce urcam de jos in sus, vom descoperi toate caracteristicile acestor Reshimot, si prin dorinta noastra, realizare si aspiraţie, vom crea imaginea lumii de la acesti parametri si forma treptelor spirituale.

Din acest motiv nu putem face saltul prin etapele de dezvoltare si sari  pe treapta completa. Nu este nimic complet. Treptele nu sunt gata, ele exista in concept, in forma de Reshimot, si nu sunt umplute cu viata.

Cand toate datele necesare au intrat in sistemul nostru, cand toti suntem conectati reciproc si dorim sa reinviem Malchut ( Regatul), Reshimot (radacinile) prind viata si ne dezvaluiesc imaginea lumii. Malchut este lumea.

Intrebare: Ce inseamna „sa reinviem Malchut”?

Raspuns: Ajung la  Malchut, locul unde sunt stocate Reshimot, si reinvii aceste Reshimot cu efortul meu, dorinta, si forta de viata. In Malchut, toate Reshimot  se unesc reciproc si spiritul de viata curge in ele, toate datorita mie.

Imi cresc dorinţa mea spirituala si in conformitate cu aceasta dorinta, Malchut atrage Lumina de Sus, si vad imaginea lumii in ea. Vad mereu poza mea proprie a lumii, toate cele 125 de trepte, in Malchut din lumea Atzilut (nobilimii).

Daca as cerere, as implora, si as dori sa revigorez intregul sistem care este conţinut in Malchut in starea sa primordiala, rupta, voi vedea aceasta imagine plina de viata. Aceasta este ceea ce se numeste viata mea spirituala.

Din prima parte a lecţiei zilnice de Cabala 10/31/10, Rabash „Nevoia dragostei de Prieteni”

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Suntem dezamagiti fiindca suntem incapabili sa ne rupem de coaja nostra egoista (Klipa) si sa ne unim intr-un singur Kli. Am inteles ca exista ceva mincinos intre noi care nu permite inimilor noastre sa ne unim intr-o singura dorinta si sa lasam la o parte corpurile nostre si aceasta lume.

La sfarsit, aceasta coaja trebuie sa ne arate ca suntem fara putere in fata sa. Marea dorinta de a atinge scopul, impreuna cu incapabilitatea  de a o obtine noi insine, ne lasa nicio alta alegere decat de a ne intoare catre Creator.

Pana cand vom deveni total deziluzionati pe propriile noastre puteri si pasionati de dorinta de a atinge scopul, uitam de El. Chiar daca ne-am pune notite peste tot in jur zicand ca este necesar sa-i cerem Creatorului ajutor, tot nu vom avea nevoie de El. Aceasta nevoie vine cand: 1. Dorim asta cu tot ce avem, si 2. Suntem incapabili sa intram in lumea spirituala. Acest lucru se intampla cand incepem sa obtinem si sa realizam faptul ca numai Creatorul ne poate ajuta.

Am primit prima, minunata dezamagire la Conventie, si acesta este un mare castig. Acum trebuie doar sa intelegem ceea ce am primit,  si cand constant ne gandim la asta, intarim senzatia noastra.

Sa ne gandim sa ne intarim dorinta, scotand afara toate componetele sale, si asta ne pregateste sa avansam fara noi probleme prin simpla incercare de a clarifica stadiul in care suntem tot mai mult. Atat e de ajuns. Asa ne vom forma cererea noastra catre Creator, din moment ce nu e nimeni altcineva inafara de El si numai El ne poate ajuta sa ne opunem Faraonului.

Besides, we will understand that the Creator acts in both directions. Pharaoh is also the Creator, but from the other side. It says in the Torah, “Let us go to Pharaoh for I have hardened his heart.” The Creator warns us about this ahead of time, “I am standing on your path. Do you want to break through? Then turn to Me with a request because I am the one who arranged this obstacle for you, and with My help you will break through.”

Pe langa asta, vom intelege ca Creatorul actioneaza in ambele directii. Araonul este de asemenea Creatorul, dar de partea cealalta. Este scris in Tora: „ Lasati-ne sa mergem la Faraon, caci i-am impietrit inima.”  Creatorul ne avertiza de la o vreme: „ Stau in calea voastra. Vreti sa scapati? Atunci intoarceti-va catre mine cu cererea voastra pentru ca Eu am aranjat acest obstacol pentru voi, si cu ajutorul Meu veti scapa.”

It is written concerning this, “My sons have defeated Me.” There is none else besides the Creator, but in order to realize this and demand His help, we need joint efforts, aimed at one goal: How to repel Pharaoh and be born to the Light.

Este scris in legatura cu aceasta: „ Fii mei m-au invins” Nu este nimeni altul inafara de Creator, dar pentru a intelege acest lucru si a-i cere ajutorul, trebuie sa ne unim efoturile, animati de un singur scop: Cum sa-l respingem pe faraon si sa ne nastem in Lumina.

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

La Convenţie am încercat să trecem Machsom-ul, să ne nastem în lumea spirituală, pentru a dobândi un sens nou şi sa simtim ceea ce există în afara dorinţei de plăcere. Această percepţie este numita externa, deoarece aceasta are ca scop răsplata.

Ceea ce am descoperit este că acest lucru este foarte dificil. Presiunea de intrare imediat ne-a răcit, „îngheţandu-ne”. Noi nu mai fi vrut, gândindu-ne că am fost incapabili de ea. „Totul, dar aceasta, totul, dar adevărata unitate şi Lumea de Sus, care este în interiorul acestuia.”

Ca rezultat, asteptarile noastre nu s-au realizat. Egoismul, Faraonul, ne-a impins inapoi. Acest lucru ne-a permis să simtim uşoară ură pentru ea, sa ne dezvaluiasca duşmanul nostru şi ura, pentru a începe să înţeleagem că, fără a o depăşi, nu ne vom naste. Adversarul a fost identificat şi noi il discernem mult mai clar.

Acum avem de a efectuat mai multe acţiuni analoage.  Ele vor lua o nouă formă de fiecare dată pentru că nimic nu se repetă în spiritualitate. Acesta va parea ca în cazul în care acţiunile sunt la fel, dar ele vor fi resimţite în mod diferit şi în starea următoare nu vom fi capabili să mai recunoastem starea anterioară.

Vorbim despre contractiile nasterii, numite „Tzirim” în ebraică, care este, de asemenea, cuvântul pentru balamalele uşii. Pântecele mamei in care suntem seamănă ca forma literii inchise mem (ם). Mem este Bina, care ne închide între două uşi. În ebraică cuvântul „uşă” este Dalet. Cu alte cuvinte, suntem între doua Dalets (ד), care alcătuiesc litera Mem.

În timpul contractiilor împingem usile, astfel încât acestea se vor deschide, prin alunecare în jurul articulaţiilor. Acesta este modul în care fătul împinge din interior, în scopul de a veni la exterior. (Tzir este o balama, Tzirim sunt balamalele uşii, şi Rehem este un uter, care provine de la cuvântul Rahamim, mila, calitatea Bina.)

Faraonul, egoismul nostru, împiedică naşterea noastră, acest lucru fiind în mod deliberat realizat de Creator, în scopul de a exercita presiune opusa până când vom dobândi o dorinţă destul de puternica, pana cand vom deveni demni de a vedea şi simţi Creatorul, realitatea externa, şi de a trăi în ea. Altfel nasterea ar fi fost prematură şi nu eram gata pentru noua lume. Se pare că Faraon este o forţă bună. Chiar dacă el apare ca un duşman pentru noi, în realitate, opoziţia lui formează o dorinta suficient de puternică în noi, în scopul de a deschide uşile uterului şi de a merge spre exterior.

Am început lucrarea care ne va scoate din puterea lui Faraon, şi eu sunt foarte fericit că am ajuns la acest stadiu. Am aşteptat mult timp pentru asta.

Cea mai mare dezamăgire şi cea mai puternică opoziţie, este cea mai profundă disperare a unei persoane ale carei aşteptari sunt fără răspuns, iar el este aruncat înapoi. Acesta este cel mai bun lucru pentru o persoană pentru ca ura sa fata de Faraon devine mai mare. Am trecut printr-una dintre contracţiile naşterii. Inca putine contractii – şi vom fi născuti in Lumina!

Să  grabim viteza, acest lucru depinde de munca noastră. Forta cu care suntem cutezatori ne duce inainte, şi forţa lui Faraon care ne trage înapoi, se unesc într-un singur salt decisiv spre naştere!

Din lecţia de la articolul Rabinului 11/12/10
Dictionary – View detailed dictionary

Dictionary – View detailed dictionary

Dictionary – View detailed dictionary

Dictionary – View detailed dictionary

Dictionary – View detailed dictionary

Dictionary – View detailed dictionary

Dictionary – View detailed dictionary

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Simt ca principiul muncii spirituale, “ Daca nu sunt pentru mine, atunci cine este pentru mine?” contrazice un alt principiu, : Nu este nimeni altcineva inafara de El” si conectarea cu grupul.

Raspuns: Trabuie sa-mi spun: “ Daca nu ma ajut, nimeni nu ma va ajuta sa-l descopar pe Creator” pentru ca aceasta se refera la dorinta de a-l descoperi pe Creator, proprietatea daruirii. Nimeni nu ma poate ajuta cu asta. Pot sa citesc sute de carti sis a ascult sute de lectii, dar la sfarsit, dezvoltarea dorintei este munca mea interioara. Voi descoperi viata spiritual ( in proprietatea mea de daruire) numai daca imi doresc acest lucru in locul acestei vieti ( in proprietatea de primire).

Nu are niciun rost sa astept ca cineva sa ma ajute. Dorinta mea trebuie sa fie atat de puternica pentru mine, incat ”moartea sa fie mai buna decat o viata ca aceasta!” Pana la urma, aceasta viata nu este viata pentru mine. Trebuie sa obtin spiritualitatea!

Aici trebuie sa ma comport in acord cu principiul: “ Daca nu sunt pentru mine, atunci cine este pentru mine?” Aceasta datorita faptului ca Creatorul nu se va dezvalui altfel, El nu ne va forta sa ni-L dorim..  El da implinire, nu dorinta. Nu exista constrangere in spiritualitate.

Dar de indata ce: “ Daca nu sunt pentru mine, atunci cine este pentru mine?” isi gaseste completarea, asta este, incep sa inteleg ca acest lucru depinde numai de mine, atunci imediat descopar ca sunt incapabil s-o fac. Imi urasc egoismul si ma tem de el, asa cum Moise se teme de Faraon.  Si atunci ” ei se plang din cauza acestei munci” sa devina liberi de puterea egoismului pentru ca nici eu, nici nimeni altcineva din jurul meu nu ma poate ajuta.

Cand obtinem aceste doua senzatii, lipsa ajutorului dinautru si din afara, se refera la ultimele contractii ale nasterii.  Atunci disperarea explodeaza din adancul inimii, si numai atunci Forta de Sus, Lumina (GAR de Hochma), care naste omul in gradul spiritual devine dezvaluita. Din aceste punct, principiul: „ Nu este nimeni altcineva inafara de El” incepe sa actioneze.
Din acest motiv, exista un stadiu al: “ Daca nu sunt pentru mine, atunci cine este pentru mine?” si apoi ca „ Nu este nimeni altcineva inafara de El” pana cand am completat: “ Daca nu sunt pentru mine, atunci cine este pentru mine?”

Din  Lectia  4, Conventia Mondiala de Kabbalah  2010, 11/10/10

: Simt ca principiul muncii spirituale, “ Daca nu sunt pentru mine, atunci cine este pentru mine?” contrazice un alt principiu, : Nu este nimeni altcineva inafara de El” si conectarea cu grupul.

Raspuns: Trabuie sa-mi spun: “ Daca nu ma ajut, nimeni nu ma va ajuta sa-l descopar pe Creator” pentru ca aceasta se refera la dorinta de a-l descoperi pe Creator, proprietatea daruirii. Nimeni nu ma poate ajuta cu asta. Pot sa citesc sute de carti sis a ascult sute de lectii, dar la sfarsit, dezvoltarea dorintei este munca mea interioara. Voi descoperi viata spiritual ( in proprietatea mea de daruire) numai daca imi doresc acest lucru in locul acestei vieti ( in proprietatea de primire).

Nu are niciun rost sa astept ca cineva sa ma ajute. Dorinta mea trebuie sa fie atat de puternica pentru mine, incat ”moartea sa fie mai buna decat o viata ca aceasta!” Pana la urma, aceasta viata nu este viata pentru mine. Trebuie sa obtin spiritualitatea!

Aici trebuie sa ma comport in acord cu principiul: “ Daca nu sunt pentru mine, atunci cine este pentru mine?” Aceasta datorita faptului ca Creatorul nu se va dezvalui altfel, El nu ne va forta sa ni-L dorim..  El da implinire, nu dorinta. Nu exista constrangere in spiritualitate.

Dar de indata ce: “ Daca nu sunt pentru mine, atunci cine este pentru mine?” isi gaseste completarea, asta este, incep sa inteleg ca acest lucru depinde numai de mine, atunci imediat descopar ca sunt incapabil s-o fac. Imi urasc egoismul si ma tem de el, asa cum Moise se teme de Faraon.  Si atunci ” ei se plang din cauza acestei munci” sa devina liberi de puterea egoismului pentru ca nici eu, nici nimeni altcineva din jurul meu nu ma poate ajuta.

Cand obtinem aceste doua senzatii, lipsa ajutorului dinautru si din afara, se refera la ultimele contractii ale nasterii.  Atunci disperarea explodeaza din adancul inimii, si numai atunci Forta de Sus, Lumina (GAR de Hochma), care naste omul in gradul spiritual devine dezvaluita. Din aceste punct, principiul: „ Nu este nimeni altcineva inafara de El” incepe sa actioneze.
Din acest motiv, exista un stadiu al: “ Daca nu sunt pentru mine, atunci cine este pentru mine?” si apoi ca „ Nu este nimeni altcineva inafara de El” pana cand am completat: “ Daca nu sunt pentru mine, atunci cine este pentru mine?”

Din  Lectia  4, Conventia Mondiala de Kabbalah  2010, 11/10/10

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Noi nu stim in avans ce si cum sa corectam, cum san e integram pe noi insine in sistemul creat in lumea Infinitatii. In fond, Creatorul doreste pentru noi sa fim independenti astfel incat o persoana sa afle formula corecta a integrarii reciproce prin propriile eforturi si propria experienta.

Asemeni copiilor mici, noi incercam sa conectam partile separate, sa le punem alaturi, si apoi sa le separam din nou. Corectia si spargerea se inlocuiesc una pe alta, si datorita acestor eforturi noi ne apropiem de intelegerea care ne va asigura succesul.

Totul intr-unul, se asteapta patru lucruri de la noi pentru ca dorinta noastra de a primi consta in patru niveluri ale grosimii Aviut. La fiecare dintre acestea, vom incerca sa ne adunam, sa ne descoperim incapacitatea de a face asta, si sa dezasambalm partile pentru a incepe iar. Intelepciunea vine cu experimentarea erorilor : Intai trebuie sa descoperim intreaga adancime a  spargerii si urii dintre noi, si apoi vom incepe sa intelegem ce sa facem cu acestea.

Astazi, ne confruntam cu ultima, a patra incercare. Trebuie sa gasim metoda de corectare potrivita pentru noi. Insa de data aceasta, intregul sistem global este parte a acestui proces, si trebuie sa realizam metoada la nivel global.

Astazi, noi ne unificam peste enormul egoism, peste abisul adand al spargerii, urii si espingerii. In aceeasi masura, noi descoperim puterea metodei care ne ingaduie sa ne unim impreuna pe calea fortei care a fost implantata in Natura si care tine impreuna toate aceste parti sparte.

Nu noi suntem aceia care vor alipi partile una alteia. Munca noastra este numai in pregatirea pentru aceasta si discernerea metodelor asamblarii, locul fiecarei parti, si forma integrarii corecte in intregul colectiv.

Munca noastra a inceput deja. Aceasta munca este unica, si duce o persoana catre o evolutie fara precedent. Este o adevarata provocare.

Din partea 1  Lectia zilnica de Cabala 08.10.2010 , Shamati, Paragraful 161

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Daca prietenii din diferite tari se vor uni prin internet, vor genera acelasi tip de efort pe care l-ar fi putut genera participand la Congres?

Raspuns: Absolut. Vorbim aici despre forte foarte importante pentru noi. Noi nu realizam inca faptul ca in lumea spirituala, fortele vin prin calitate si nu prin cantitate.

Reprezentantii atator tari creaza o intreaga gama (Babilon). Ei sunt diferiti, si aceasta diferenta impreuna cu conexiunea este dobandirea corectiei noastre. Diferenta este datorata spargerii sufletului lui Adam urmata de potopul lui Noah si Turnul lui Babel sau separarea dincolo de unirea noastra.

Fiecare persoana reprezinta o parte a intregului comun pe care fiecare o percepe diferit. Prin lipirea acestor parti, noi corectam spargerea, lucrarea Creatorului “Am creat inclinatia rea”, cu Lumina. De aceea participarea virtuala a tuturor prietenilor este ata de importanta pentru noi. Sub nici o forma ei nu trebuie sa ne paraseasca, si ei trebuie sa fie tot timpul cu noi la Congres.

Numarul persoanelor care se aduna int-un loc nu este important: Pot fi sute, mii sau doi oameni, sau persoane din toata lumea care studiaza individual.In lumea spirituala, nu conteaza cantitatea, ci individualitatea fiecaruia.

Din partea 1 Lectia zilnica de Caala 07.10.2010, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Pentru a trece la gradul urmator, trebuie sa doresc asta deoarece campul Fortei Superioare nu se schimba in sine. Acest camp al Fortei Superioare este divizat in mai multe trepte, si pentru moment, ma aflu la cel mai jos nivel, la nivelul “acestei lumi”.

Cum trec la nivelul potential urmator al Lumii Assiya si apoi sa continui sa urc din ce in ce mai sus? Noi calatorim in acest camp prin salturi asemeni electronilor care sar de pe o orbita pe alta. Pentru a trece de la starea (orbita) 1 la starea (orbita) 2, trebuie sa primesc dorinta nivelului 2 si sa incep sa doresc sa sar la nivelul daruirii.

Cu alte cuvinte, pentru ca forta campului sa duca la indeplinire trasnferul meu de la nivelul 1 la nivelul 2, trecandu-ma din treapta in treapta, trebuie sa incep sa imi doresc sa fiu in starea (orbita 3) in timp ce ma aflu inca in starea (orbita) 2. trebuie doar sa dobandesc dorinta corecta, si apoi campul ma va trece peste, in cazul in care corespund acestuia.

Insa, cum incep sa imi doresc o mai mare daruire decat am acum astfel incat sa cauzez o urcare secventiala de-a lungul celor 125 de grade spirituale? Pentru a ajunge la aceasta, mi se da mediul. De exemplu, eu am o dorinta evaluata la o unitate, insa pentru a urca, am nevoie de puterea a 10 unitati. Deci, daca te conectezi cu noua prieteni, vei primi aceasta putere necesara pentru nivelul urmator evaluat la 10 unitati. Nu exista alta cale.

Prin urmare, sufletul mare a lui Adam HaRishon (Primul Om) s-a spart pentru a da oportunitatea fiecaruia de a absorbi dorintele celorlalti, de a atrage efectul campului, si de a urca cele 125 de grade spiritale, pana la corectia finala. Doar prin conectarea cu ceilalti, vom primi nevoia de a urca. Initial, va este data doar o scanteie, insa datorita acesteia, va trebui sa atasati inca noua scantei, si apoi veti primi suficienta putere pentru a sari la nivelul urmator. Si asta va avea loc imediat, la fel ca in cazul iesirii din Egipt.

La fel se intampla la fiecare grad. Pe masura ce Aviut (calitatea inferioara) a dorintei va creste de la radacina, nivelul (0) la Aleph (1), Bet (2), Gimel(3) si Dalet (4), potentiala energie va creste de asemenea, facand un salt din orbita in orbita (din treapta in treapta): 1,2,3, si tot asa.

Deci, la inceput, sunteti la cel mai jos nivel, starea 1, si la inceput, puteti crede ca asta este viata! Mai tarziu insa, veti simti deodata ca acesta este exilul. Pentru a intelege ce inseamna asta, trebuie sa “definiti” pentru voi salvarea, nivelul urmator. De fapt, va puteti imagina salvarea asemeni paradisului, plin de placeri, sau puteti crede ca este sansa de a darui, iubi, si conecta cu ceilalti.

Noi realizam asta in grup. Toata munca noastra are loc in suflet, fie in cel spart fie in cel pe care il reasamblam prinpropriile noastre eforturi. Daca unirea noastra este puternica, noi generam o putere mult mai mare campului de forta si atragem particulele slabe, ajutandu-le sa avanseze. Ele se simt atrase de noi pentru ca noi suntem uniti unii cu altii incepand cu sufletul unificat a lui Adam. El ste spart numai in raport cu noi, si desi nu il percepem, el exista. Noi cream cercuri de energie in jurul nostru si atragem oamenii.

In acest fel functioneaza campul dorintei, care este autenticul circuit al Cabalei. Aceste cercuri patrund in toate sufletele, intreaga umanitate asemeni unei forte singulare care ii indreapta pe toti catre scopul creatiei.

Din partea 4 Lectia  zilnica de Cabala  02.11.2010, Exilul si salvarea

Filed under: Diseminarea Cabalei, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: De ce incepem munca spirituala in Torah si poruncile cu o dorinta egoista, Lo Lishma (nu pentru numele ei)?

Raspuns: Materia noastra este aplecarea inspre rau. Este descris ca „Am creat aplecarea inspre rau si am creat Torah ca si condiment”. Reiese ca aplecarea inspre rau este acoperita cu ceva condimente ca in diverse sosuri. Torah poarta Lumina Inconjuratoare (Ohr Makif) care acopera materia noastra si se intoarce spre Sursa. Cu alte cuvinte, Torah este Lumina care corecteaza intentia si o re-directioneaza inspre beneficiul celorlalti.

„Aplecarea inspre rau” este dorinta spre rau, insemnand beneficiul personal. Lumina ajunge si se transforma in „aplecarea inspre bine” sau dorinta spre bine, beneficiul celorlalti.

Astfel, Torah devine „condimentul” intrucat adauga doar putin si condimenteaza dorinta de a primi cu intentia corecta. Anterior, erai angajat sa ii faci rau, si acum o folosesti sa faci bine. Conform poruncilor, ele sunt actiuni prin care tu iti realizezi scopul si sa iti faci dorinta asemanatoare Creatorului.

Este un lant al actiunilor care urmeaza una dupa alta in doze mici, derulandu-se in tine. Le scoti afara astfel incat la sfarsit toate dorintele tale sunt dorinte de a darui. Astfel, intradevar, indeplinesti „poruncile” Creatorului sau  hotararile Sale (corectia ta interna).
Din prima partea a Lecţitei zilnice de Cabala 11/4/10, ““Care este fundatia pe care este construita sanctitatea”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum ajung la Creator mai repede cu rugaciunile mele fara sa il judec?

Raspuns: Creatorului nu ii pasa daca il judeci sau nu. Nu conteaza nici daca Il binecuvantezi sau Il condamni.Ce este important pentru El este sa nu Il uiti. Sa nu uiti ca Creatorul exista, ca este bun si face bine, si ca El este sursa tuturor evenimentelor din viata ta.

De aceea, indiferent de ce primesti intr-un anumit moment, este cel mai bine. Si nu numai atat, dar te si propulseaza inspre scop. Chiar daca experienta este cumplita, o primesti cu intelegerea ca este necesara deci din acest punct te indrepti inspre scop.

Cum ma indrept singur inspre tel? Ma conectez cu grupul. Cum ma leg de grup? O fac prin diferite actiuni. Ce reiese din asta? O sa primesc o dorinta mai mare de la grup. Totusi, aici realizez  ca nu valorez nimic si ca nu voi fi in stare sa progresez.

Dorinta puternica  primita de la grup pare sa sa fi provocat un raspuns opus. Cum se poate asa ceva? Sa luam o trupa de 20 de militari de exemplu. In acest caz, toti primesc suport de la toata lumea si echipa si  imputernicita de puterea celor douazeci intra in lupta.

Dar intr-un grup de Cabalisti este putin diferit. In loc sa isi multiplice puterea prin puterea prietenilor si sa pornim la atac, ma simt de douazeci de ori mai slab in timp ce scopul devine de douazeci de ori mai complicat in ochii mei.

Credem ca devenim mai puternici intrand in grup. In fapt ne simtim mai slabi, dar in acelasi timp preiau importanta scopului de la prieteni. Acum privesc scopul ca si cand sunt hipnotizat, dar…. vad clar ca nu am nici o sansa sa il ating.

Exact asa este, contrar felului in care lucrurile se intampla in lume. Grupul trebuie sa ma suporte demonstrandu-mi ca aceasta este  starea dorita. Trebuie sa ajung la ea, si Creatorul „nu ma va dobori de pe picioare” si „nu ma va bate” lasandu-ma „mort pe campul de lupta”.

In acel timp, cercetasii trimisi in tara lui Israel au fost prinsi intr-o capcana. Toate transgresiunile oamenilor lui Israel (sau a celor care tanjesc dupa Creator) descrise in Torah, au fost credinciosi doar din cauza neputintei oamenilor de a evalua (intelege) impresiile despre ei insisi, grup, Creator si calea catre scop pe care se afla.

In ciuda oboselii, scopul este marit si profund in ochii lor. Acum in sfarsit a venit timpul cand datorita acestei oboseli, avem dreptul sa ne plangem:”Unde este Lumina? Ne-ai promis-o!” Creatorului Ii place cand Ii cerem, descris ca „Fii mei au nevoie de Mine”. Apoi vom primi puterea.

In acest fel, impreuna cu slabiciunea si importanta scopului, grupul trebuie sa arate increderea in succesul nostru tuturor.
Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cabala 11/4/10, ““Ce este fundatia pe care este construita sanctitatea”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→