Nu exista merite sau faradelegi, urcari sau coborari. Noi trebuie sa trecem pur si simplu printr-un sir de stari pentru a construi in noi o dorinta mare (vas piritual) si sa acceptam toata bunatatea pe care Creatorul doreste sa ne-o dea. Din acest motiv noi trecem prin diferite stari, atat in inima noastra (sentimente), in care simtim dulce si amar, cat si in minte, unde simtim falsitatea sau adevarul.

Noi devenim confuzi intre analizele inimii si mintii, intre dulce/amar si adevarat/fals. Sntem aruncati cand intr-o parte cand in alta. Insa, tocmai acest lucru ne ajuta sa construim dorinta perfecta si mintea clara.

O persoana nu se naste erou, gata pentru misiunea destinata lui. Lumina Superioara creeaza doar un singur punct prin absenta. Ea difera de Lumina simpla doar pentru ca are dorinta de placere, in locul dorintei Luminii de a darui placere. Insa, o persoana trebuie sa dezvolte in sine toate celelalte proprietati aflate de sine statatoare in ea, prin intelegere si simtire, si asta este posibil doar prin conectarea sa cu Lumina care actioneaza asupra sa.

Numai atunci va intelege si va simti el tot ce exista in Creator, Lumina, si va deveni asemanator Lui. Starea Luminii este perfecta, si planul creatiei presupune ca toate creaturile vor deveni perfecte, asemeni Lui.

Cu alte cuvinte, creatura, care este initial doar un punct, trebuie sa primeasca o serie de impresii, placute si neplacute, clare si neclare. In cele din urma, creatura ajunge la starea in care simte cu adevarat si intelege totul si atunci este capabil sa il inlocuiasca pe Creator in munca Sa.

Din partea 1  Lectia zilnica de Cabala, 17.09.10, Shamati, Art. 52

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Baal HaSulam spune ca numai unindu-ne in grup este posibil sa ne unim cu Lumina. Altfel, Lumina nu ne percepe pe noi, deoarece trebuie sa devenim similari cu ea. Si atunci cand ne unim impreuna, suntem ca o mufa care intra in locasul ei, datorita perfectei echivalente de forma cu opusul ei. Lumina ne poate influenta deja, in spatiile goale dintre noi si le poate corecta facandu-le similare cu ea, conform dorintei noastre din timpul studiului.

Pentru a organiza forma corecta de studiu a articolelor lui Baal HaSulam, cel mai mare dintre fiii sai – Rabash, a creat o metoda de conexiune cu scrierile tatalui sau. Daca o folosim, putem fi siguri ca vom realiza totul corect.

Nu trebuie sa uitam ca toti Cabalistii vorbesc despre nevoia de un grup in care sa implementam aceasta metoda si sa ne facem similari cu Lumina. O persoana este incapabila sa faca asta singura. Chiar daca cineva exista la un anumit nivel spiritual, fara unificare va fi incapabil sa se ridice mai sus, sau chiar sa ramana la acel nivel pe care l-a obtinut. Chiar daca a atins deja cel de al 124-lea nivel, nu va fi in stare sa se ridice la ultimul, al 125-lea, daca lucreaza singur.

Aduceti-va aminte de povestea lui Rav Iosi Kisma, care spunea ca, daca isi paraseste studentii, va fi incapabil sa avanseze si va pierde nivelul pe care deja este. Faptul ca studentii erau foarte mici si el era invatatorul lor este irelevant, ce era important era faptul ca erau impreuna.

Daca exista unificare, exista echivalenta cu Lumina. Fara unificare, nu este nicio echivalenta. Aceasta este o conditie obligatorie.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala, 16.09.10, Lectie pentru comemorarea zilei mortii lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Aceia care sunt numiti Isra-El (direct catre Creator), avanseaza prin munca individuala si separat de restul umanitatii. Asta se face pe baza Reshimot, care au fost trezite in ei de catre Creator, care doreste sa-i aduca mai aproape de El.

Ei intra intr-un proces numit relevarea sufletului (Creatorul, sau spiritualitatea, care sunt acelasi lucru). Pas cu pas, ei trebuie sa descopere gradual, procesul continuu prin care fiecare persoana trebuie sa treaca, conform cu viteza pe care Reshimot-ul ei o realizeaza.

Noi putem doar sa acceleram acest proces, nu sa-l schimbam. Ne putem grabi dezvoltarea daca, prin folosirea tuturor mijloacelor posibile, procesam starile noastre mai repede si mai corect. Nu schimba starile sau ordinea in care ele apar. Singura noastra libertate este de a folosi studiul si conexiunea dintre noi pentru a ne intensifica constientizarea si sensibilitatea, astfel incat sa intelegem si sa justificam aceste stari mai repede.

Fiind pregatiti pentru aceste stari, le facem sa treaca mai repede si de aceea construim o atitudine diferita fata de ele. Apoi, percepem fiecare stare in mod pozitiv si cu intelegere. In afara de atitudinea fata de ceea ce ni se intampla, suntem absolut fara nicio putere de  schimba sau influenta ceva.

Atitudinea noastra fata de toate starile pe care le percepem si prin care trecem (care, evident vin de la Creator) constituie intentia noastra. Intentia este atitudinea mea fata de senzatiile mele si de Sursa lor pentru ca nu este nimeni in afara de El.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala, 16.09.10, Care este insemnatatea suferintei in munca

Filed under: Lectia zilnica, Libera alegere, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Ai spus ca putem evalua raul fie conform senzatiilor nostre, fie conform dorintei de a atinge scopul. Poate fi privit raul cu un scop, ca o ucare?

Raspuns: Daca evaluez raul din punct de vedere al scopului, spun: Este bine faptul ca dorinta mea de a primii placere (corpul) sufera, deoarece suferinta pe care o simt in corp (dorinta mea de a primii placere) ma ajuta sa ma ridic deasupra ei, sa o restrictionez, sa stabilesc un ecran peste ea si sa avansez.

Trebuie sa existe Ascundere intre mine si Creator, altfel nu as putea descoperii dorinta de a ma bucura de El. Fie se ascunde Creatorul pe Sine, de dorinta mea, fie ascund ego-ul meu de Lumina Lui (placere). In masura in care ascund egoul meu, Creatorul mi se descopera El Insusi, deasupra dorintei de a primi placere si eu atunci il simt. In acest fel avansez.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala, 16.09.10, Care este insemnatatea suferintei in munca

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

De fapt in realitate nu exista urcari si caderi; tu esti singurul care le determini prin perceptia ta. Creatorul reveleaza in tine o dorinta din ce in ce mai mare de a primi placere, iar tu, conform pregatirii, evaluezi ceea ce ti se intampla ca urcari si caderi, asta insemnand ca le percepi conform sentimentelor sau dorintelor tale de a atinge scopul.

Creatorul deschide in mod gradual cortina, dezvelind din ce in ce mai mult si asta este tot ceea ce face El. In schimb tu, trebuie sa determini atitudinea ta fata de ceea ce iti releva. Revelarea este neplacuta pentru ego, deoarece cu cat se descopera este ca si cum Creatorul te trage de urechi in sus pe treptele scarii spirituale.

Evident, inclinatia rea sufera din acest motiv, deoarece Lumina este revelata si este opusa egoului care primeste hrana din intuneric. Totusi, daca doresti sa te unesti cu Lumina, atunci iti doresti asta oricum. Cu alte cuvinte, iti doresti intodeauna oportunitatea de a determina atitudinea ta fata de aceasta revelatie: de a o evalua prin sentimentele tale si conexiunea la scop.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala, 16.09.10, Care este insemnatatea suferintei in munca

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Nu schimbam nimic in calea noastra spirituala; starile trec asa cum trebuie si raul trebuie revelat. Trebuie sa simtim toate cele 613 (Tariag) de dorinte ale noastre sub forma de greseli (Shgagot) si pacate nefavorabile (Zdonot). Este scris: Cineva nu poate sa indeplineasca o porunca, fara a o incalca mai intai si Nu exista niciun om drept care face bine, fara sa fi pacatuit.

Trebuie sa trecem prin starea de a simti Iadul in toate manifestarile lui. Intrebarea este cum sa intram in aceste stari, cu ce pregatire? Daca ne pregatim pentru garantie reciproca, pentru intentii corecte si sprijinul prietenilor (Kli), pentru Lumina pe care o descoperim in conexiunile noastre, atunci putem trece prin cele mai dificile coborari mai repede si mai usor, venind in contact cu ele doar pentru un moment.

O asa de scurta intalnire cu diavolul este suficienta pentru ca o persoana sa ia spargerea din ea si sa o corecteze. Totusi, noi trebuie sa corectam toate spargerile din cele 613 dorinte.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala, 16.09.10, Care este insemnatatea suferintei in munca

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Trebuie sa ne straduim sa fim intotdeauna in credinta deasupra ratiunii. Daca Creatorul s-ar revela, mi-as pierde eul meu independent si as deveni un parazit (unul care primeste) in sistemul superior.

Este similar cu modul in care o persoana care sta in pat, atasata la tuburi care o sustin artificial nu are nevoie sa se dea jos in pat. Daca Creatorul s-ar releva el insusi, eu nu as fi in stare si nu as fi dispus sa fac nici macar o singura miscare, pentru ca El ar umple intreaga lume cu El insusi. De aceea trebuie sa fiu intotdeauna independent si ascuns de El.

Acum, intelegem de ce Malchut, o data ce a experimentat aceasta stare in Lumea Infinitului, a fost incapabila sa se descurce cu ea: aceasta ii anula eul care este esenta creatiei. Creatorul trezeste eul din noi si noi devenim gata sa refuzam intreaga implinire, intreaga cunoastere. Acesta este sentimentul rusinii, atunci cand ni se pare ca am incetat sa mai existam.

De aceea, intreaga noastra munca este in a ne pastra in mod constant ca o creatura care este separata de Creator dar, pe de alta parte, similara cu El. Asta este posibil numai atunci cand avem ceva intre noi care ne separa. Totusi, acest separator nu ne separa cu adevarat. Ne conectam deasupra lui prin similaritate, adica, conexiunea pe care o construim intre noi in masura similaritatii noastre.

Nu las ca dorinta mea de a primi placere sa primeasca Lumina in mod direct. Ne unim cu Creatorul si suntem nedespartiti unul de celalalat in Lumina Reflectata, unde imi construiesc similaritatea mea cu El. Cunostintele si ratiunea sunt jos, in timp ce credinta deasupra ratiunii este deasupra lor. In aceasta credinta si daruire ma conectez eu cu Creatorul.

Creatorul nu se descopera niciodata intr-un asemenea fel incat sa-mi faca mie toata munca si sa-mi anuleze eul. Cel de Sus ne arata numai exemple prin coborarea catre mine a partii Sale inferioare, AHP (Ozen, Hotem, Peh), in timp ce eu iau aceste exemple si ma fac similar cu El.

Asta inseamna munca Creatorului. Nu face el corectia pentru mine, ci ma invata cum sa ma corectez eu insumi. Si placerea apare din adeziunea si conexiunea noastra.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala, 15.09.10, Care este Avantajul in  Munca, el fiind mai Mare decat in Recompensa

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: In articolul sau, Rabash face referire la o fabula despre o persoana care a imprumutat o mare suma de bani prietenului sau, cu toate ca nu era asa de sigur ca o sa-i primeasca inapoi. Totusi, atunci cand prietenul i-a adus o scrisoare de garantie prin care banca garanta imprumutul, s-a intristat pentru ca a pierdut ocazia sa ramana in credinta deasupra ratiunii si, astfel, nu a putut avansa spiritual.

Raspuns: Sa-ti fie teama de relevarea Creatorului. Nu vreau ca El sa se dezvaluie, pentru ca daca ar face-o i-as deveni supus complet si m-as transforma intr-un animal; punctul independentei (fiinta umana) ar disparea din mine. O fiinta umana apare in mine atunci cand inca nu simt Creatorul ci, mai degraba, atunci cand caut imaginea Lui pentru a stabili un exemplu de daruire in mine. Pentru a face asta, trebuie sa iau un model si sa obtin puterea de a forma aceasta proprietate, fara presiune din partea Lui.

Este la fel ca modul in care actioneaza un copil atunci cand ii dau lui o jucarie dar nu il ajut, permitandu-i astfel sa-si faca munc sa. Mai mult, ii creez dificultati astfel incat el sa incerce sa se descurce pe cont propriu si sa invete. Ne bucuram sa-l vedem depunand efort si progresand pentru ca in acest fel avanseaza un copil.

Nu il lasam pe copil sa vada ca pentru noi este usor sa facem munca. Din contra, pretindem ca nu stim cum sa o facem si ca suntem sovaielnici in a o face. Ne jucam si gasim solutii impreuna cu copilul. Facem asta pentru a-i furniza un spatiu de lucru, pentru a-i da o sansa sa-si dea efortul si sa descopere realitatea din afara intunericului. Nu gasim noi solutii pentru el; el trebuie sa le gaseasca pe cont propriu.

Chiar daca suntem dispusi sa-l ajutam si sa-i furniza, explicatiile de care are nevoie, nu ar trebui sa o facem inainte ca el sa-si exploreze toate oportunitatile proprii in a gasi raspunsul corect. Daca cauta ajutorul nostru, inseamna ca au o intrebare durereoasa, tangibila si esentiala. A incercat deja tot ce a putut dar nu s-a intamplat nimic. Numai in acest caz il ajutam si umplem ce nu a putut el obtine, din cauza naturii lui.

Daca depune un efort mare si intelege ca nu este capabil sa faca asta pe cont propriu, el isi pregateste dorinta sa si mintea pentru clarificari si asistenta, asta este, intrari de la un nivel care este mai mare decat al lui. Acest supliment il face o fiinta umana. Totusi, daca eu ii arat totul inainte de a-si depune el propriul efort, atunci explicatiile mele nu vor crea nimic merituos sau nou pentru el, nici in dorinta, nici in minte.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala, 15.09.10, Care este Avantajul in  Munca, el fiind mai Mare decat in Recompensa

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Atunci cand Lumina paraseste Partzuf-ul, numai o scanteie minima de Lumina ramane in el, care se numeste Kista de Haiuta (un mic pachet al fortei vietii). Este similar cu o persoana adormita, a carei putere a parasit-o, dar noi nu o consideram moarta pentru ca a ramas putina viata in ea, atata cat sa reuseasca sa se intoarca la starea normala. Aceasta inregistrare (Reshimo), Kista de Haiuta, primeste Lumina Reflectata, care vine de la Cel de Sus.

Kista de Haiuta este un punct care separa doua stari diferite. Este ca o persoana flamanda, care a uitat complet starea anterioara in care era satisfacuta si este gata pentru a primi o noua satisfactie. Aici, de asemenea, cineva se elibereaza complet de cele zece Sfirot anterioare si este gata sa primeasca alte zece noi. Deci, acest punct care nu mai are nimic din starea anterioara si inca nu a obtinut nimic din starea viitoare, se numeste o scanteiei minima de viata.

Eu insumi imi restrictionez dorintele si vreau sa pun capat la tot trecutul, pentru a incepe un nou grad, un nou nivel al daruirii. Nu pot face nimic cu vechiul Kli. De fapt, am incercat deja sa fac tot ce pot, in el. Am descoperit insa ca sunt incapabil sa fac ceva si, astfel, am dezvelit un nou spatiu gol in mine.

Din acest motiv, vad starea veche ca pe o greseala fata de cea noua. O indepartez si merg mai departe. Deoarece planuiesc ca la urmatorul nivel sa daruiesc, trebuie sa incep de la zero. Nu am nimic. Nu vreau sa car vechile bagaje cu mine. Vreau doar sa daruiesc si in daruire nu exista posesii vechi. Incep calatoria cu mainile goale, exact ca cineva care pleaca in exil.

Mai demult, primii Hasizi (Hasizi, care erau si Cabalisti), aveau un obicei ca acesta. Cineva trebuia sa-si paraseasca locuinta, fara sa-si ia nimic cu el. Isi lua doar hainele de pe el, lucrurile din mana si nimic altceva. Nu iti luai nici macar o bucata de paine, pentru orice eventualitate. Doar plecai si asta era tot. Nu stii ce se va intampla. Te vei intoarce numai dupa sase luni sau un an.

Esti gata sa incepi o noua cale, astazi?

Din partea a treia a Lectiei zilnice de Cabala, 15.09.10, Talmud Eser Sfirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Este scris: Nu crede in tine insuti pana cand mori, adica pana cand egoismul tau moare. Cum pot fi atunci sigur ca voi atinge scopul si nu voi pierde calea?

Raspuns: Am scopul spiritual si am mijloacele pentru a-l obtine si trebuie sa ma tin de ele. Nu pot fi sigur de ce se va intampla maine, de aceea trebuie sa fac un legamant cu grupul si cu Creatorul, pentru a garanta ca voi obtine Scopul Superior!

Daca nu reusesc sa raman pe drum atunci voi cobori la o existenta animala si voi vedea viata de la acel nivel. Atunci, Creatorul nu ma va lua in consideratie deloc.

Altfel, ma pot lega de grup si ma pot darui lui complet, pentru ca ei sa ma apere. In acest fel sunt legat de grup si nu pot sa mai cad, asa cum pe o corabie prinsa de furtuna, marinarii se leaga unul de celalalt de punte, ca sa nu fie aruncati in apa, de valuri. Fiecare persoana ar trebui sa se vada intr-o asemenea situatie.

Trebuie sa organizez acest legamant dintre noi inca de cand sunt plin de energie si de inspiratie, adica atunci cand sunt in ascensiune. Atunci semnez legamantul, pentru ca realizez ca mai tarziu va veni o vreme cand poate nu voi mai justifica scopul spiritual. Totul imi va parea fara speranta, rau, si nu voi avea nicio indoiala ca am dreptate in legatura cu asta.

De aceea, este scris: Nu crede in tine insuti pana cand mori. Daca o persoana nu se daruie grupului, pentru a fi guvernata de grup, atunci ea va fi guvernata de propriul egoism si nu va avea nicio sansa sa iasa din el. Este inutil sa piarda vremea. Fie face legamantul, fie merge acasa, sa stea pe canapea.

Din partea intai a Lectiei zilnice de Cabala, 17.09.10, Shamati, Art. 52

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→