Întrebare: Este corect că, pentru a acționa împotriva sfatului dorinței de a primi, trebuie să fim conștienți de importanța depunerii unui efort?

Răspuns: Nu. Importanța depunerii eforturilor este doar un test. Ceea ce este necesar pentru a recunoaște importanța acțiunii împotriva sfatului dorinței de a primi este conștientizarea acestui fapt.

Trebuie să fim conștienți de faptul că dorința de a primi, adică intenția pe care o avem în prezent, împreună cu impulsurile și îndemnurile pe care le experimentăm, își propune întotdeauna să ne detașeze de Creator și trebuie să ne opunem acestui lucru.

Din Lecţia zilnică de Cabala 09/04/26,, Rabaș – Art.4, 1987-Este interzis să asculți un lucru bun de la o persoană rea

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce le-ați dori oamenilor care pornesc pe calea căutării sensului vieţii?

Răspuns: Le doresc oamenilor să se bucure de metamorfozele care au loc în ei. Tot ceea ce se întâmplă în ei, tot ceea ce clocotește, aceea este viața! Nu îmbătrâniți înainte de vreme. Nu încercați, cel puțin nu în interior.

S-ar putea să nu mai fiu capabil să urc munți sau să lupt cu valurile unei mări furioase. Nu, dar în adâncul meu toate acestea încă există și toate acestea îmi dau sentimentul că sunt cu adevărat viu.

Întrebare: Deci, asta înțelegeți prin faptul că omul rămâne tânăr, indiferent de vârsta sa?

Răspuns: Desigur!

Din KabTV, „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 02.04.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Toate formele care au precedat apariția omului sunt ascunse în interiorul nostru. În procesul evoluției, materia a progresat prin etapele de mineral, vegetal, animal și uman.

În fiecare etapă au existat de asemenea, patru etape de dezvoltare: patru în cadrul mineralului, patru în cadrul vegetalului, patru în cadrul animalului și patru în cadrul umanului.

Adică, de la începutul nivelului mineral până la sfârșitul nivelului uman, trebuie să parcurgem șaisprezece etape distincte înainte ca un om să iasă în sfârșit din maimuță. Cu mii de ani în urmă, Cabala a afirmat că omul a apărut ca urmare a dezvoltării evolutive a maimuței.

Natura a evoluat de la mineral la vegetal printr-o formă intermediară, coralii; de la vegetal la animal printr-o formă hibridă vegetal-animal cunoscută sub numele de „Kelev Sade” (câine de câmp); și de la animal la uman prin maimuță.

Noi, la rândul nostru trebuie să continuăm să ne dezvoltăm ca ființe umane până când atingem stadiul de dezvoltare al omului spiritual, cel care începe să se întrebe despre rădăcina și scopul său final.

Cu alte cuvinte, vom trece printr-o profundă dezvoltare interioară, senzorială și intelectuală, astfel încât vom deveni capabili să ne ridicăm deasupra naturii noastre animalice înnăscute și să începem să ne punem întrebări care nu mai aparțin nivelului animal: „Cine suntem noi? Cine ne-a creat?” Oamenii care sunt preocupați de astfel de probleme își încep dezvoltarea spirituală și se îndreaptă către știința Cabala.

Dacă o anumită specie dispare în cursul evoluției, ea nu dispare cu adevărat; mai degrabă pur și simplu își leapădă forma exterioară și se transformă în următoarea. Aceasta implică faptul că suntem aceiași dinozauri, doar că acum sub formă de oameni.

Aceeași formă a continuat să evolueze și să se dezvolte, la fel ca ilustrările clasice ale teoriei evoluției a lui Darwin, unde maimuța este urmată de o figură care ține un băț și se transformă treptat în oamenii moderni.

Aceasta înseamnă că toate tipurile de creaturi care au evoluat în trecut și continuă să evolueze sunt în cele din urmă concepute pentru a duce la apariția unui om care se va întreba „Cine sunt eu? De ce sunt aici?”.

El va dori să-și descopere rădăcina și o va dezvălui folosind metoda Cabala; adică, el va deveni similar Creatorului. Prin urmare, va fi numit „Adam”, nume derivat din cuvântul ebraic „Edomeh”, similar cu Creatorul.” El va deveni atât de similar Creatorului încât vor atinge o stare de fuziune, o corespondență completă între ei, ca două părți ale unui singur întreg.

Întrebare: Înseamnă că toate ființele vii au ceva în comun?

Răspuns: Ceea ce avem cu toții în comun este că toți provenim din aceeași rădăcină, care se numește „Creator”. El este cel care a creat substanța noastră comună, dorința de a ne bucura, sau „creația”. Ulterior, aceste creații încep să se diferențieze în niveluri și specii distinse printr-o multitudine de atribute diverse.

Întrebare: În ultimii două sute de ani, a început un proces rapid de extincție a speciilor. Dacă în secolele trecute doar cincizeci de specii dispăreau în fiecare an, astăzi mii de specii diferite dispar pe an. De ce se întâmplă acest lucru?

Răspuns: Se pare că aceste specii nu sunt necesare în procesul de evoluție pentru a avansa la etapele următoare. În acest caz, aceste specii nu dispar cu totul, ci iau forme ascunse care nouă ne sunt de neînțeles și contribuie la existența unor forme mai avansate.

Luați în considerare de exemplu, dinozaurul care a încetat să existe sub forma dinozaurilor, totuși continuă să existe în noi într-o formă diferită, ca forțe potențiale latente. Fără acest potențial, nu am fi putut să ne dezvoltăm la nivelul oamenilor.

Acest lucru duce la o concluzie foarte importantă despre atitudinea corectă față de natură. Nu este nevoie să păstrăm speciile pe cale de dispariție prin forță și nici să dezvoltăm cu forța acele specii care ni se par mai utile.

Principalul lucru este să avem grijă de specia umană, fără a distruge nimic din natură. Cu alte cuvinte, nu poți distruge nimic, dar… Nu trebuie să mergeți împotriva naturii și să păstrați artificial specii care dispar în mod natural din ea.

Din conversația de la KabTV „Viată nouă 931 – Evoluţia: Etapa următoare,”, 12/12/17

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Să presupunem că mă simt bine datorită unui Hisaron, unei lipse, care s-a revelat.

Răspunsul meu: Aceasta înseamnă că te consumi pe tine însuți. Este imposibil să te simți bine din cauza unei deficiențe.

Întrebare: Dar dacă omul vrea să reamintească grupului ceva ce trebuie corectat?

Răspuns: Aceasta nu se numește dezvăluirea unei lipse. La urma urmei, Kli-ul și lumina vin ca un întreg. Prin urmare, dacă apare o întrebare în cadrul grupului cu privire la ceva ce trebuie corectat acum, este permis. Dar nu sub forma unor generalizări vagi, cum că „suntem pierduți, nu vedem calea, nu știm cum să ieșim din această stare”. Cu alte cuvinte, nu creați obstacole, nu împovărați – treziți-vă.

Atât Kelim, cât și luminile ne sunt date de Sus. De acolo ar trebui să primim atât întrebări dificile, cât și ușoare. Dar omul nu ar trebui să caute lucruri negative dincolo de ceea ce îi este dat de Sus. Dacă nu îmi sunt date, de ce ar trebui să cobor mai jos? La urma urmei, am potențialul de a urca constant!

Dacă, totuși, omul se târăște în jos, aceasta este o Klipa reală, o forță impură, care operează asupra lui. Este o Klipa specifică; omul începe să se bucure de suferință și demonstrează tuturor cum suferă el, săracul, astfel încât toți să vadă ce „erou” este el.

Din Lecţia zilnică de Cabala 07/04/26, Rabaș – Art.14, 1987-Legătura între Pesah, Mața (pâine nedospită) și Maror (Ierburi amare)

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Va contribui adeziunea noastră la Creator la diseminarea Cabalei?

Răspuns: Când ieși să răspândești Cabala, ce răspândești? Doar o bucată de hârtie cu ceva tipărit pe ea? Răspândești ceea ce este în inima ta, ceea ce cultivi, exalți și dezvolți în societate. Asta este ceea ce răspândești, la urma urmei.

Desigur, dacă am stabilit că „nu există nimeni în afară de El”, acea adeziune la El, străduința spre El, conectarea cu El în tot ceea ce ni se întâmplă este cel mai important lucru, iar separarea de El este cea mai mare pedeapsă – atunci, indiferent ce faci pe stradă, chiar dacă o prezinți într-o formă diferită, mult mai ușoară, acceptabilă pentru mase, tot răspândești în esență doar ceea ce este în inima ta.

Din Lecţia zilnică de Cabala 09/04/26, Rabaș – Art.4, 1987-Este interzis să asculți un lucru bun de la o persoană rea

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Am vorbit despre necesitatea ca întreaga națiune să devină conștientă de starea noastră actuală. Dar ce formă ar trebui să ia această conștientizare printre oameni ca noi, cei care deja s-au îndreptat către cărți și au folosit toate mijloacele? Ce altceva ne lipsește?

Răspuns: La acest nivel, omul nu își poate vedea adevărata stare. Chiar și atunci când a intrat deja în tărâmul spiritual, nu își poate vedea imediat starea clar. Asta nu vine instantaneu. Când intră pentru prima dată în spiritualitate, este ca un bebeluș.

Dacă mă aflu pe primele grade spirituale, anulându-mă în fața Creatorului, această anulare înseamnă că nu lucrez cu Kelim ale mele. Văd ceva, dar nu știu ce este. Reacționez cumva, dar fără o înțelegere conștientă mai mare decât a unui bebeluș în lumea noastră fizică.

Treptat, pe măsură ce omul avansează și dobândește Kelim prin care poate primi de dragul dăruirii, el începe să atingă lumea spirituală pe măsură ce o absoarbe, primește de la ea și se implică în ea atât prin primire, cât și prin dăruire. Dar dacă nu absoarbe spiritualitatea înconjurătoare în propriile Kelim, el va putea distinge foarte puțin în interiorul acestora.

Acest lucru este de înțeles. Nu există nicio modalitate prin care omul să dobândească o astfel de conștientizare, deoarece toată învățarea și realizările noastre provin din absorbția a ceva din exterior. Ceea ce este acel ceva, în sine și prin sine, nu știm; este Aţmuto (esența Lui). În măsura în care suntem capabili să canalizăm această lumină prin Kelim ale noastre de dăruire sau Kelim de primire, construim o imagine interioară în noi înșine a realității din jurul nostru, o imagine a lumii, a Creatorului.

Prin urmare, nu numai noi, ci și cei care au intrat deja în gradul spiritual și se află la primii pași mici ai scării spirituale, suntem cu toții ca niște bebeluși. Desigur, ei au deja un simț al Creatorului, al prezenței Sale și al faptului că El înconjoară și umple omul. Dar pentru a dobândi conștientizare și realizare, trebuie să începem măcar într-o oarecare măsură să lucrăm cu Kelim de primire.

Din Lecţia zilnică de Cabala 07/04/26, Rabaș – Art.14, 1987-Legătura între Pesah, Mața (pâine nedospită) și Maror (Ierburi amare)

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce determină capacitatea creației de a experimenta suferința Şchinei?

Răspuns: Suferința Şchinei înseamnă că omul care dobândește un vas de dăruire simte suferința în el. În măsura în care cineva simte dorința de a dărui Creatorului, percepe că aceste vase sunt exact ceea ce Creatorul dorește să-i dea. Înainte de asta, nu simțim acest lucru.

Când vorbim despre suferința Şchina, o simte cineva cu adevărat? „Şchina în praf…” Avem tendința să credem că „Şchina în praf” este doar o stare în care nu simțim Creatorul. Cu toate acestea, o astfel de stare se numește de fapt ascundere. Atunci când experimentăm suferința din cauza faptului că Creatorul nu este capabil să dăruiască, lucru pe care îl pot simți doar în măsura propriei mele dorințe de a-I dărui, aceasta este ceea ce se numește suferința Şchinei.

Cu alte cuvinte, acest lucru este similar cu doi oameni, dintre care unul nu-l simte pe celălalt. Acesta din urmă strigă, plânge și este nefericit, dar primul nu înțelege ce se întâmplă. „De ce plânge? Ar trebui să mă duc să întreb?” Dacă acest om îmi este absolut străin, atunci încep să-i simt durerea doar dacă am dorința de a mă apropia de el și de a-l iubi. Încep să-i simt suferința conform propriilor mele vase.

Prin urmare, suferința Şchina, pentru că ea nu-mi poate dărui, și suferința mea, pentru că eu nu-i pot dărui ei, creează un singur vas comun. Ne întâlnim în interiorul acestui vas și ne angajăm în dăruire reciprocă unul față de celălalt, acolo existăm în conexiune. Astfel, Şchina este locul de conexiune dintre Creator și creație.

[354595]
Din Lectia zilnica de Cabala 24/03/26, Rabaș – Art.5, 1988-Ce înseamnă ‘Când Israel sunt în exil, Șchina este cu ei’, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă să te anulezi pe tine însuți, în starea noastră actuală?

Răspuns: Ce înseamnă să te anulezi pe tine însuți în fața grupului, în starea noastră actuală? Autoanulare înseamnă că nu faci calcule în favoarea ta. În măsura în care ești capabil să faci asta, fă-o. Aceasta se numește „în starea ta”.

A nu face calcule în favoarea ta înseamnă că beneficiul nu va veni direct la tine.

Comentariu: Făcând asta, mă înșel pe mine însumi.

Răspunsul meu: A te înșela pe tine însuți nu este problema. Nu intenționezi să te minți pe tine însuți; încerci pe cât posibil să faci calculul corect.

Întrebare: Care ar fi un exemplu în care eu nu fac un calcul în propriul meu beneficiu?

Răspuns: Acționez de dragul grupului. Fără îndoială, un beneficiu pentru mine însumi este ascuns înăuntru, dar…

Baal HaSulam  scrie că oamenii care nu se dedică grupului, care nu își investesc întreaga inimă în el și care nu lucrează cu sacrificiu de sine complet de dragul grupului, sunt o povară pentru acesta. Aceasta ridică întrebarea: unde este grupul și unde este povara?

Există acum oameni care cu greu pot fi numiți parte a grupului. Există un nucleu în cadrul acestuia care avansează; este format din cei care vor cu adevărat să fie în grup. Restul vin să studieze, să participe cu jumătate sau un sfert din forța lor, în orice măsură. Și acest lucru este binevenit și tratat cu o considerație specială. Câți astfel de oameni există în lume?

Fiecare om trebuie să facă un calcul: dorește cu adevărat să aparțină grupului care avansează? Omul  trebuie să evalueze cât de mult investește în grup, deoarece aceasta în esență, este însăși avansarea lor.

Din Lecția zilnică de Cabala din 11.04.2026, Rabaș – Art.10, 1988-Ce sunt în muncă cele patru calități ale celor care merg la seminar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este recunoașterea răului la nivelul întregului grup?

Răspuns: Dacă discutăm acest lucru și studiem împreună, atunci în mod natural, ajungem la recunoașterea răului chiar și fără cuvinte.

În general, nu ar trebui să vorbiți despre lucruri negative unii cu alții. În niciun caz, omul nu ar trebui să se concentreze asupra propriei recunoașteri a răului personal. Suntem obligați să vorbim doar despre aspectele pozitive, fără a împărtăși nimic rău cu un prieten, ci doar binele.

Nu contează cât de rea este starea ta; ești obligat să radiezi binele către celălalt. Altfel, nimic bun nu se va întoarce de la el. Acesta este singurul mod în care lucrezi pentru el și pentru tine însuți. Prin urmare, recunoașterea comună a răului se transmite unul de la celălalt fără cuvinte, prin canale spirituale.

Din Lectia zilnica de Cabala 07/04/26, Rabaș – Art.14, 1987-Legătura între Pesah, Mața (pâine nedospită) și Maror (Ierburi amare)

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Creatorul nu a creat nimic altceva decât corectarea finală. Suntem în ea chiar și acum. Totul depinde doar de dezvoltarea noastră interioară – asta este tot! Adoptând o atitudine diferită față de realitate, voi vedea o realitate diferită. Nu este vorba că o voi vedea doar puțin mai plăcută, puțin mai apetisantă, sau poate mai rău, nu. O voi percepe fundamental ca fiind altceva prin toate organele mele senzoriale.

Atitudinea noastră față de realitate se numește „intenţie”. Adică, transcendem percepția realității ca ceva existând independent până la înțelegerea faptului că ea nu există prin sine, ci mai degrabă este rezultatul atitudinii mele față de ea. Aceasta semnifică trecerea din această lume în lumea spirituală.

Cu alte cuvinte, trebuie să ne ridicăm deasupra materiei, deasupra presupunerii că „asta există și asta e”. Asta nu există! Eu sunt cel care prin atitudinea și intenția mea, determin ce există cu adevărat. Aceasta este cunoscută ca trecerea de la exterior la interior, angajarea în interior. Interioritatea este definită ca intenții.

Avem tendința să luăm intențiile de bune. Ce înseamnă „a lucra cu intenții”? „Mă voi raporta diferit la asta și apoi mă voi simți mai bine.” Asta spun psihologii. Prin urmare, oamenii se sfătuiesc adesea unii pe alții: „Ia-o mai calm, acceptă-o ca pe un fapt.”

În realitate, vorbim despre ceva complet diferit, ceva distinct de atitudinea umană convențională. Dacă mă raportez la realitatea în care mă aflu de la nivelul corectării finale, nu înseamnă pur și simplu că mă raportez la ea mai calm sau o accept pasiv, așa cum m-ar sfătui medicii și vecinii. Mai degrabă, mă raportez la ea diferit, în esența sa: realitatea în care mă aflu funcționează conform unor legi diferite, nu legilor primirii, ci legilor dăruirii.

În consecință, încep să o percep într-o formă complet diferită, discern conexiuni complet diferite între părțile sale. Văd că întreaga lume, toți oamenii, îşi dăruiesc unii altora doar în asemănare absolută cu Creatorul, iar Creatorul este îmbrăcat în fiecare dintre ei și îi umple; toți sunt absolut drepți și se află în corectarea finală.

Totul depinde de modul în care percep eu imaginea stării, fie că privesc prin prisma legilor dăruirii, fie prin prisma legilor primirii.

Din Lecţia zilnică de Cabala 15/04/26, Rabaș – Art.4, 1990-Ce înseamnă că generațiile celor drepți sunt faptele bune, în muncă

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→