Omul este instruit de Sus să se ridice deasupra dorinţei sale de a primi. Această lume îmi aduce diferite surprize, tot felul de stări, mă face să fac lucruri nebuneşti, mă influenţează prin familie şi prieteni, iar eu trebuie să răspund. Conform cu răspunsul meu, sunt testat dacă ţin sau nu regulile „nu există nimeni în afară de El”, „Bunul care face Bine” şi dacă pot spune cu încredere că totul vine de la Creator şi să nu retrag această decizie.

În afară de asta, nu cer nicio schimbare. Vreau ca totul să rămână aşa cum este, vreau să simt cele mai rele stări ca fiind cele mai bune. Vreau să corectez starea actuală, nu să scap de ea. Vreau să corectez dorinţa în care simt durere pe moment.

Altfel, nu voi putea să îl justific pe El. Cum altfel mă pot direcţiona către dăruire, cum pot justifica răul, cum mă pot supune şi cum pot binecuvânta forţa superioară, dacă nu am contact cu ea? Spargerea a avut loc exact pentru a-mi da această opţiune.

Din acest motiv mi-a fost dată această întreagă lume, ca un diapazon care sună conform cu ce instrument muzical este acordat, astfel ca eu să mă acordez la Creator.Altfel, fără să mă micşorez şi să îi servesc pe alţii, fără conexiunea cu prietenii, nu voi putea face asta. Trebuie să simt că îmi primesc toate gândurile şi sentimentele prin ei, că folosesc mintea colectivă împreună cu ei.

Descopăr că grupul este vasul din afara egoului meu. Inabilitatea mea de a mă conecta cu pritenii îmi arată în ce măsură nu pot ieşi din egoul meu. Greşeala mea nu constă în sofisticarea sau inteligenţa mea, ci în ură şi detaşare, adică în spargere. Persoanei i s-a dat un grup pentru a i se da o înţelegere clară, un exemplu, un mijloc de măsură să vadă unde este în ceea ce îl priveşte pe Creator.

Poţi simţii ură, invidie, mândrie şi ambiţie în ceea ce priveşte grupul. Te poţi sau nu anula în faţa lui, poţi ţipa la ei sau îi poţi bate, iar ei pot face la fel. Dar nu poţi să faci asta Creatorului, deoarece Creatorul este forţa generală, absolută a naturii. Numai în conformitate cu echivalenţa ta cu El descoperi oportunitatea de a fi în contact cu El, să te conectezi, deoarece ete un sistem fix, perfect.

Aşadar, pregătirea poate fi doar prin influenţa mediului şi are loc la fiecare nivel, până la sfârşitul corecţiei. Până la finalul corectării, ne pregătim pentru revelaţia Creatorului în forma sa plină.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 4/24/13, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

În măsura în care omul simte importanţa scopului, este gată să fie peste tot ce îl împiedică să ajungă la acesta. Dar durează până când începe să audă ce este spus, pentru că inima este cea care aude şi nu urechile. Poate să treacă peste un articol de multe ori şi totuşi să nu îl audă. Apoi începe să audă, dar nu înţelge. După aceea începe să înţeleagă dar nu îl absoarbe. După aceea începe să îl absoarbă dar între timp nu mai îi atinge dorinţele sale.

Atunci când, în final, penetrează în dorinţele sale, începe să compare ce a avut cu ce intră acum în dorinţele sale. Începe să calculeze şi să decidă ce să facă, să îşi clarifice ce dorinţă este preferabilă: Care merită cel mai mult, care este eternă, egală, ş.a.m.d. Aşadar, decide dacă poate dă îşi abandoneze propriul eu, egoul său, dacă poate să golească un spaţiu în propria perosană pentru altcineva. Toate acestea trebuie să fie cu acordul său, prin liberă alegere, deasupra dorinţelor egoiste anterioare. În acest fel avansează către scop.

De aceea, vedem mulţi oameni care învaţă şi sunt chipurile împreună cu toată lumea, dar ei încă aud numai cu „auzul extern”. Poate dura ani până să intre în ei. Unii încep să audă numai după 10-15 ani, iar alţii mult mai repede. Sunt tot felul de reacţii din partea sufletului, legat de ce are de făcut esenţial pentru corecţia lui.

Aşadar, până când omul realizează nevoia de a-şi transforma esenţa sa interioară într-una colectivă, va trece mult timp. Asta este cea mai grea parte a muncii noastre, cel mai dificil prim pas. După acesta, omul numai îşi creşte dorinţa de a dărui, dar mai întâi trebuie să o stabilească şi să o consolideze, să o pună în vârful muntelui, deasupra egoului său, iar asta cere o muncă imensă. Omul poate cere aici doar răbdare şi puţină ascultare, supunere, ceea ce ne ajută.

Astfel, nu avem nici bază pentru a deveni supăraţi pe oamenii care aud de această metodă a educaţiei integrale şi totuşi nu ştiu cum să o implementeze, să o explice oamenilor. Nu a venit încă timpul lor să o absoarbă intern. Există o diferenţă între abilitatea de a auzi şi cea de a o îndeplini.

Din pregătire pentru  Lecţia zilnică de Cabala 4/21/13

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Provenim din locul spargerii şi începem cu o dorinţa care nu are nicio idee despre ce înseamnă dăruirea, sactitatea, spiritualitatea. Construim această înţelegere gradual, în timp. Cuvintele pe care le folosim la începutul şi la sfârşitul drumului sunt aceleaşi: dăruire şi iubire, dar pe măsură ce avansăm le simţim forma mai adânc, mai precis.

Este la fel ca un fruct care este acoperit de mai multe straturi de coajă şi le decojim pe rând. Numai în mijloc, în inima ascunsă de duzini de straturi, acolo găsim fructul. La fel facem când îndepărtăm straturi de pe cuvinte, simţind precis ce înseamnă fiecare noţiune şi ce se ascunde în spatele ei.

Atunci când clarificăm o noţiune sau un cuvânt, acest lucru aduce lumină şi asupra altui cuvânt. De fapt, totul este interconectat. Astfel, începem gradual să înţelegem despre ce scriu Cabaliştii.

Înţelegem deja acest lucru în mintea noastră, dar încă nu simţim. Se trezeşte în noi o dorinţă foarte puternică de a realiza asta. Pe măsură ce avansăm devenim „mai puţin inteligenţi”. Dacă nu ne-am strădui să obţinem spiritualitatea şi nu am avea un punct în inimă arzător, am continua studiile noastre folosind puterea minţii şi am învăţa destul de bine teoria. Am crede chiar că simţim ceva. Nu am trece niciodată prin stări interioare de confuzie, nici nu am simţi că există o confruntare între sentimente şi minte. Astfel, am progresa conform unui drum cu un singur sens, anevoios şi am fi conduşi numai de intelectul nostru.

Totuşi, dacă mintea şi inima noastră acţionează simultan şi ne dezvoltăm vasul spiritual, vom fi întodeauna în confuzie. Vom simţi că ne vom pierde ascuţimea percepţiei şi vom simţi cum creierul nostru nu progresează în timp ce studiem ci mai degrabă se extinde proporţional cu senzaţiile noastre.

Mintea devine o consecinţă a senzaţiilor. Mintea omului lucrează numai conform dezvoltării sentimentelor lui, vasul spiritual, subliniat numai de senazţii, dorinţe. În alte cuvinte, devenim foarte primitivi în comparaţie cu oamenii foarte inteligenţi care se gândesc la probelme complexe şi adoră să filozofeze. Suntem deştepţi în măsura în care simte inima. Se numeşte „a fi deştept în inimă”, deoarece inima este cea care ne obligă să fim deştepţi numai la nivelul inimii şi nu mai sus de acest nivel.

Ce este bun în în faptul că pierdem ascuţimea minţii şi devenim absorbiţi de experienţele noastre interne, încercând să ne dezvoltăm numai senzaţiile noastre?

Prin orice mijloace, vom face tot ce ne stă în putere să ne dezvoltăm inimile. Altfel, vom sta obscuri şi incompleţi, deoarece tot ce primim vine in vasul nostru spiritual, prin senzaţiile noastre. În această lume, nimeni nu consideră un om care este condus doar de senzaţiile sale că este un intelectual.

În final, această ambiguitate ne forţează să ne extindem urgent sentimentele, deoarece înţelegem numai ceea ce simţim în inimă. Inima nu simte mult şi numai într-o singură formă, primitivă şi foarte egoistă.

Asta explică de ce nu avem nicio şansă: Înţelegem că trebuie să ne deschidem inimile. Experimentăm o imensă presiune care devine mai puternică datorită geloziei noastre, pasiunii, ambiţiilor care ne împing la revelaţia spirituală din inimă. Situaţia noastră este disperată, fără speranţe, deoarece Creatorul ne blochează toate celelalte forme de dezvoltare.

Este ca şi cum ne-am pierde simţurile: nu mai auzim şi nu mai simţim. Există oameni care au o minte foarte ascuţită şi care ştiu foarte multe despre politică, ştiinţă, despre cum să facă afaceri bune, etc. Ei se transformă în oameni simpli, care sunt conduşi numai de inimile lor. În lumea noastră, se numeşte un nivel animal, în timp ce o fiinţă umană este cea care este acţionată de intelect. Dar această limitare forţează omul să îşi deschidă inima şi să îşi extindă vasul spiritual cu orice cost. Altfel, se simte rău pentru că nu are niciun indiciu legat de ce este dăruirea.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 2/27/13, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum trebuie să se conecteze un student care studiază Cabala la o lume în care există atâtea probleme: terorism (ultimele bombe de la Boston), criza economică şi dezechilibrul ecologic? Ce trebuie făcut?

Răspuns: Adevărul este că lumea este într-o stare mult mai gravă decât ceea ce credeam, datorită lipsei înţelegerii şi cunoştinţelor. Există o perioadă de reacţie a naturii care acumulează influenţele noastre negative, distrugerile noastre. Distrugerea principală există pe plan uman, în relaţiile dintre noi, la ceea ce ne influenţează direct, locul cel mai vulnerabil, sistemul în sine.

A fost un moment când prejudiciul adus nu era aşa mare. A fost atunci când am distrus ceva în partea brută, partea mecanică a naturii. După aceea am început să distrugem sistemele cele mai subtile, ca de exemplu mecanismele electronice sau electrice care activează ansamblul naturii. În final, am ajuns la programul în sine, unde fiecare mică rană are teribile repercursiuni negative în tot sistemul.

Aceasta este problema. Astăzi, am dezvoltat o stare în care distrugem natura exact la acest nivel, nivelul programului naturii. Trebuie să ne adaptăm la natura acestui nivel: avem nevoie să înţelegem, să descoperim, să fim sensibili la Forţa Superioară şi, împreună cu Ea, să participăm la gestionarea tuturor lumilor. Dar noi nu facem asta, încă. Această întârziere se acumulează şi se acumulează şi va sfârşi prin a exploda în noi.

În general, este ceva ce trebuie să facă toate grupurile mondiale. Întreaga lume se confruntă cu lovituri mari, pe care le putem preveni. În mod special, putem contribui în acest domeniu, nimeni nu o poate face, nici măcar un preşedinte. Totul depinde de Forţa Superioară şi de adaptarea noastră la Ea. Cu cât ne corectăm şi atingem egalitatea cu ea, cu atât mai mult echilibrăm şi vindecăm natura.

În acest mod putem transforma toate influenţele negative într-o influenţă pozitivă. La urma urmei, fiecare influenţă negativă descoperită în această lume din cauza lipsei noastre de adaptare la natură, va fi considerată ca realizarea răului pe care noi putem să-l transformăm în bine. Astfel, în loc de o catastrofă ce poate veni dacă nu putem să o potolim, aducând Lumina în interior, vom simţi opusul: o mare ascensiune.

Răul încă se acumulează acum ca rezultat al tuturor acţiunilor noastre. Timpul este scurt, devine critic. Totul depinde de următoarea întrebare: Avem noi suficient timp pentru a atrage Lumina, pentru ca toată sarcina negativă acumulată de umanitate, să se transforme în pozitiv, sau nu?  Aici are loc decizia, dacă înclinăm lumea plecând de la scala de culpabilitate, spre scala de justificare?

Sute de mii de tone s-au acumulat, deja, pe partea de acuzare, pe care le putem transfera pe partea de merit, constând în transformarea păcatelor în merit. Cu cât o persoană se află mai sus, cu atât mai mare este ego-ul său. Lucrul principal este de a se întoarce spre corecţie. Sincer, sper ca, graţie congreselor precum acesta, vom acumula suficientă energie pentru a atrage Lumina care Reformează, astfel încât, în loc de acumularea energiei negative în lume, vom descoperi opusul: energia pozitivă.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 23.04.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Foarte des, nu înţeleg despre ce e vorba în lecţie: Fie că se referă la spiritualitate, fie la viaţa corporală. Cum putem distinge viaţa corporală de spiritualitate?

Răspuns: În general, ceea ce mă străbate prin cele cinci simţuri, prin „intrările” de vedere, auz, gust, miros şi atingere, se numeşte „această lume”. Dacă dezvolt un simţ suplimentar în mine, pentru a-i simţi pe ceilalţi, atunci, în percepţia mea, această senzaţie este divizată în cinci părţi: Ketter (K), Hochma (H), Bina (B), Zeir Anpin (ZA) şi Malchut (M). Dezvolt acest simţ din punctul din inimă, dorind ies din mine şi să exist în grup cu prietenii. Printre ei, am descoperit cele cinci simţuri care sunt în afara corpului, care compun corpul meu spiritual.

Această tranziţie necesită o perioadă de pregătire care este efectuată de Lumină. Noi nu putem atinge asta prin noi înşine, dar toate eforturile noastre invită Lumina care Reformează şi, în final, vom dobândi noul vas al sufletului.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 23.04.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cump putem amplifica influenţa Luminii, asupra noastră, în timpul studiului ? Ce anume depinde de studenţi?

Răspuns: Noi studiem doar ceea ce depinde de o persoană. Ceea ce nu este îndeplinit de o persoană nu se raportează la noi şi nu  putem înţelege, pentru moment. Depinde de o persoană să vină în grup, să vină lângă prieteni, pentru a se pregăti pentru lecţie şi a se conecta la lecţie cu prietenii, astfel că toată lumea îşi va da seama că are nevoie să simtă ceea ce studiază. Este sensul lecţiei şi nu putem simţi asta decât în conexiunea dintre noi.

Asta înseamnă că, cărţile ne vorbesc despre legătura dintre prietenii care vor, cu disperare, să se conecteze sub influenţa studiului, a Luminii, astfel că, prin acestea, ei ating Creatorul sau sufletul general colectiv în care vor să îl descopere pe El. Este sensul existenţei noastre, dezvoltarea noastră, studiul şi toate activităţile noastre.

Pentru a face acest lucru, trebuie să studiem articolele lui Rabash şi Baal HaSulam, despre conexiunea prietenilor în grup, despre cum trebuie efectuat studiul şi despre cum trebuie să conectăm gândurile şi intenţiile noastre. Este foarte simplu: o persoană, un grup şi Creatorul care este revelat în grup. Şi asta este tot. Numai concentraţia generală corectă poate genera rezultatul dorit.

Lecţia virtuală, 21.04.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Toată munca noastră este de a face alegerea corectă, cum este scris: „Alege viaţa!”. Constant, noi trebuie să urcăm scara pentru o alegere mai calitativă. Creatorul vrea să se reveleze în fiinţele create. El vrea ca ei să-L descopere şi să simtă că El este singura forţă în lume, bună şi binevoitoare. Cu toate acestea, noi trebuie să-L descoperim prin noi înşine, în dorinţele noastre, trebuie să ne schimbăm noi înşine, pentru a vedea că Creatorul este bun şi că nu este nimic altceva în lume, decât bunătatea Lui.

Prima noastră alegere este de a încerca să vedem revelaţia unei forţe superioare, în tot ceea ce se întâmplă în lume. O persoană trebuie să se imagineze pe sine, în mijloc: În stânga sa, există există lumea plină de viaţă, activă şi la dreapta, Creatorul. O persoană se află între două şi alege pe cine câştigă şi conduce toată orchestra: lumea în sine sau pe Creator, sau poate, alternativ, două dintre ele împreună, sau, poate este Creatorul care operează în această lume ?

Este nevoie de ceva timp până ce o persoană clarifică asta. Prima sa alegere este că „nu există nimeni în afară de El”. Şi apoi, ea determină faptul că nu există nimic altceva, decât Forţa Superioară, apoi va preciza că este bun şi binevoitor.

Această înseamnă că nu este suficient de a vedea lumea sub conducerea unicului Creator. Este necesar să justifice guvernarea Lui din lume şi să se asigure că aceasta este datorată numai auto-corectării.

O persoană se confruntă cu o dublă alegere. Mai târziu, ea începe să clarifice un nivel mai ridicat prin „credinţa deasupra raţiunii”, dar lucrul principal este de a lua această primă decizie. Aceasta este faza pregătirii, când o persoană trebuie să se schimbe deoarece nimic nu se schimbă, decât persoana însăşi. Astfel, ea atinge lumea spirituală.

Pregătirea lecţiei zilnice de Cabala, 24.04.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Baal HaSulam „Arvut” (Garanţie reciprocă): „[Cu alte cuvinte, fiecare individ este completat de celălalt]. „Când tot Israel a devenit responsabil pentru celălalt.” Deoarece Tora nu le-a fost dată înainte ca fiecare şi tot Israel să fie întrebaţi dacă acceptă să ia asupra lor preceptul de a-l iubi pe celălalt în cea mai mare măsură, exprimată în aceste cuvinte: „Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”.

Vedem aici, descrierea situaţiei în care toată lumea simte principalele interogări extinse în sine. „Sunt eu, cu adevărat, dispus să iubesc pe alţii?”

Este vorba de o întrebare principală şi aceasta determină întreaga mea viaţă. La urma urmei, nu vreau să merg să trăiesc în acest „club de interese”, sunt aici pentru a obţine ceva. Eu sunt aici tot timpul, am pus mulţi bani şi energie, chiar dacă pot să reuşesc în multe alte domenii. De fapt, există aici mulţi oameni talentaţi, care pot avea tot ceea ce lumea le poate oferi, dar au abandonat recompensele acestei lumi şi ei sunt aşezaţi nemişcaţi, la lecţii. Este corect? Acesta este modul în care ar trebui să-şi trăiască viaţa?

Deci, trebuie să ne punem, mereu, această întrebare despre dragoste: Când va ieşi la suprafaţă ? Când nevoia de a iubi pe celălalt, ca pe mine însumi, mă apucă de găt ? De ce am nevoie pentru a analiza situaţia actuală, cu privire la iubirea faţă de mine şi cum menţin un raport cu ceilalţi?

La urma urmei, mă văd ca parte a naţiunii Israel, ceea ce înseamnă cei care doresc să atingă Yashar-El (direct spre Creator), pentru a fi similar cu El, prin acţiunile de dăruire. Este singurul mod în care putem atinge adeziunea cu El, care este scopul creaţiei. Ce pot să-i dau Lui? Singura şansă pe care o am este de a învăţa atributul de dăruire de la El, de a fi precum El, în atitudinea mea faţă de ceilalţi.

Trebuie să descopăr că El iubeşte pe toată lumea şi le dăruieşte tuturor. Apoi, funcţionând în acelaşi mod faţă de ceilalţi, eu devin ca El, sunt în comuniune cu El şi îi arăt Lui, acţiunea mea care realizează dragostea faţă de ceilalţi.

Aceasta înseamnă că fiecare şi fiecare în Israel ia asupra lui grija şi munca pentru fiecare membru al naţiunii, de a satisface toate nevoile lor, nu mai puţin decât măsura imprimată în el, pentru grija faţă de nevoile sale. Este deja măsura atitudinii mele faţă de prieten: a avea grijă de el la fel de mult cum am de mine. Acesta este similar modului în care o mamă se preocupă, constant, de copilul ei. Până ce nu ating asta, nu ajung la obiectivul Israel, nu am minimul echivalenţei de formă cu Creatorul şi rămân la nivelul „animal”. Dar, dacă îmi pasă de alţii mai mult decât de mine, voi putea fi numit „uman”.

Întrebare: Ce este „poporul Israel” ?

Răspuns: Sunt oamenii care trebuie să atingă adeziunea cu Creatorul. Practic, eu îi identific prin capacitatea lor de a acţiona reciproc, a avea eforturi reciproce. Cu cine voi putea sta în faţa muntelui Sinai? Cu tot respectul, nu cu membrii parlamentului şi nu cu vecinii mei, ci cu oamenii care mă înţeleg şi care sunt gata să meargă cu mine, mai departe, pe calea de concesii reciproce şi conexiune mutuală, pentru a descoperi Forţa Superioară în ea şi de a-i aduce Lui satisfacţie. Ei sunt „naţiunea” mea, pentru moment.

Mai târziu, acest concept se dezvoltă şi învăluie întreaga lume.

Partea a patra a Cursului zilnic de Cabala, 22.04.2013, Scrierile lui Baal HaSulam „Arvut (garanţie reciprocă)”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce avansarea spirituală vine mereu prin sentimentul de povară grea, deşi muncim în grup aplicând metoda?

Răspuns: Cu poţi avansa dacă nu simţi o grea povară, dacă nu ai ego, dacă nu simţi că trebuie corectat ceva? Cum veţi avansa? Unde este masa care trebuie corectată, masa în care trebuie să sculptaţi forma voastră, similară cu Creatorul?

Asta înseamnă că ego-ul ce ne-a fost dat la naştere şi care se dezvoltă la toate nivelurile este materia din care formăm sufletul. Sufletul este acelaşi ego care se face într-o formă asemănătoare cu Creatorul. Dacă, în loc de a înghiţi totul pentru mine, încerc să trec Lumina Superioară prin mine, la toată lumea, ego-ul devine materie spirituală, un Masach (ecran) şi Lumina Reflectată. Apoi sufletul este format din acesta. Noi învăţăm despre asta în „Prefaţă la Înţelepciunea Cabala” şi în Talmud Eser Sefirot.

Creatorul a creat dorinţa astfel ca noi să putem munci cu ea, într-un mod corespunzător. Dorinţa este în voinţa egoistă. Schimbând intenţia cu opusul, modul altruist, intenţia, cu ajutorul Luminii, utilizăm această dorinţă de a dărui. Constant, ea trebuie să se dezvolte în noi, astfel că noi ne ridicăm mereu, că devenim mai asemănători cu Creatorul. Deci, fără constanta „căderii” în ego şi corecţiile care o urmează, nu putem avansa.

La fel cum mergem în două picioare, păşind alternativ cu piciorul stâng apoi cu cel drept, există astfel, o acţiune şi o acţiune opusă în munca noastră. Nu poate fi altfel în lumea noastră. Deoarece e singura forţă şi altă forţă poate fi opusă Lui. Cum poate fi ea similară cu Creatorul, ceea ce înseamnă a pune fiinţa creată la o stare în care este la acelaşi nivel, acelaşi statut ca şi Creatorul ? De aceea, creatura a fost creată plecând de la materia care dobândeşte forma Creatorului, imaginea Lui, de la forma opusă Lui.

Coborârea unei persoane este la fel ca o ascensiune, este, deja, embrionul unui nivel superior.

Lecţia virtuală din 21.04.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

La congresele noastre noi clarificăm mereu problema „nu este nimeni în afară de El”. Este o problemă importantă, deoarece ea deschide de fapt esenţa înţelepciunii Cabala, adică metoda revelării Creatorului, singura forţă care operează în toată creaţia.

Pe lângă această forţă, nu există, într-adevăr, nimic. Orice altceva este ceea ce generează, dezvoltă, ceea ce motivează şi gestionează. Totul depinde de această singură, unică forţă. Nu contează dacă o numim „Natură” sau „Creator”, ea creează şi generează totul, dar este de fapt unul.

Contrar altor părţi din natură (mineral, vegetal şi animal), omul are un scop, un rol, un obiectiv şi trebuie să-l atingă: să descopere această forţă şi să o simtă. Percepţia acestei forţe şi revelarea sa vin conform legii fundamentale a fizicii, legii fundamentale a naturii, legii echivalenţei de formă. În măsura în care atributele noastre sunt similare cu ale Creatorului, noi Îl simţim, devenim o parte din El şi fuzionăm cu El.

Creatorul ne împinge, constant, spre această stare, astfel încât să-L atingem. Această mişcare se produce de la începutul creaţiei până la sfârşit, până ce noi Îl descoperim complet. Începem calea de revelare şi atingere a Creatorului în timp ce suntem în lumea noastră.

Lumea noastră ascunde Creatorul de noi.

Creatorul influenţează această lume. El ne influenţează şi dacă percepem corect influenţa Lui, ca fiind esenţială pentru a-L atinge din interior şi din această lume, atunci noi avansăm spre Creator. Ni se dă înţelepciunea Cabala pentru a ne acorda cu dezvăluirea Creatorului prin învelişul exterior al acestei lumi.

Dezvăluind Creatorul, noi atingem sursa noastră, rădăcina, starea de etenitate şi perfecţiune. Putem să ne detaşăm de corpul nostru la un asemenea grad, încât corpul nostru (desenat ca un punct de la care Îl atingem, punctul din inimă) şi lumea noastră dispar brusc.

Începem să simţim că există un Creator în toate, o Lumină Superioară. Tot ceea ce a fost, deja, reprezentat pentru noi, corpul nostru, cele cinci simţuri, prin care ne simţim pe noi şi lumea, toate par să se evapore, să dispară şi, de aici, vom vedea Lumina Superioară unică.

Este starea pe care trebuie să o atingem. Este foarte reală, mult mai reală decât lumea noastră „iluzorie”. Articolul „Nu este nimeni în afară de El” ne spune cum să facem acest lucru.

Congresul European, 23.03.2013, Cursul 3

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→