„Un om ar trebui să vândă, mereu, grinzi din casa lui şi să poarte pantofi în picioarele lui.” (Shabbat , 129).

 Întrebare: Ce înseamnă, în sens spiritual, „să vândă grinzi din casa lui” ?

Răspuns: „Grinzile din casa lui” sunt toate gândurile, dorinţele şi întreaga mea concepţie despre viaţă, care mă obligă să-mi fac griji în privinţa mea, în loc să mă unesc cu prietenii. În scopul de a construi o imagine de ansamblu, un sistem, trebuie să vând această „casă”, atât de dragă mie.

Dar, acest lucru nu este suficient. Trebuie să cumpăr pantofi pentru a-i pune în picioare, ceea ce înseamnă că am nevoie de o forţă defensivă care mă menţine în domeniul său. Nu este suficient de a anula, pur şi simplu, opinia mea, nici de a coborî capul înaintea grupului, ceea ce se numeşte „a vinde grizi din casa lui.” Am nevoie să primesc puterile care îmi permit să rămân lipit de prieteni, mai presus de toate gândurile care sunt evocate în mine.

Aceasta înseamnă că nu este suficient să mă anulez, dar am nevoie de o forţă suplimentară care mă leagă de grup. Aceasta se numeşte „un legământ” sau „pantofii în picioarele sale” (raglan), pentru „a nu fi un spion” (meragel, care are aceeaşi rădăcină ca şi pantofi, în ebraică), în beneficiul ego-ului meu.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 07.04.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Egoism, Garantia reciproca, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce semnifică efortul dincolo de puterea umană?

Răspuns: Efortul dincolo de puterea umană este cel care nu e dirijat în direcţia naturală a omului, în beneficiul personal. Este revelat în grup, în devotamentul faţă de mediul lor,iar asta este dincolo de eforturile personale ale omului. Mai mult, când o persoană dezvăluie asta, se regăseşte în incapacitatea de a face astfel de lucruri. De aceea, ea se întoarce spre Creator cu o cerere de ajutor pentru a face un astfel de efort.

Este spus:” De dragul fraților și  tovarășilor mei am spus: Pacea fie cu voi!”. Este imposibil să te întorci spre Creator cu o cerere care nu este condusă în scopul Creatorului Însuşi, ci sub El. Dar ființei umane i se permite să se întoarcă spre Creator pentru a cere ajutor în construirea vasului său. Este singura rugăciune justificabilă.

Partea a patra a Cursului zilnic de Cabala, 09.04.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

A fi un Tzadik înseamnă a justifica Creatorul în toate împrejurările. Fiecare stare este dată omului pentru a-l ajuta să dorească să iasă din pielea sa, într-un punct în care întunericul se îngroaşă în jurul lui şi acesta este un mare ajutor pe care Creatorul îl trimite cuiva gata să fie un Tzadik.

O persoană este plasată în situaţii inacceptabile pentru ego-ul său, astfel încât să fie gata să iasă din sine. Este clar pentru noi că lumea spirituală este deasupra celei fizice. Prin urmare, orice este fizic trebuie să moară, dar nu este moartea obişnuită a fiinţelor umane, ci mai degrabă faptul că o persoană, ea însâşi, va fi de acord cu faptul că ansamblul valorilor sale lumeşti va muri. Şi astfel, ea dobândeşte următorul nivel: viaţa spirituală.

Ea iese din corpul său, eliberată de toate interesele personale în ceea ce i se va întâmpla, deasupra tuturor situaţiilor în care Creatorul o pune. Este de acord cu aceste condiţii, le acceptă cu bucurie, construind nivelul său spiritual,  pentru că o ridică deasupra acestor condiţii fizice, o face să iasă din limitele pielii sale şi, în special, îi permite să ceară adeziunea cu Creatorul, din interiorul întunericului.

Singura înclinaţie pe care o persoană o va avea, va fi de a oferi satisfacţie Creatorului, în timp ce, ea însâşi, se găseşte în întuneric. În asta, ea vede salvarea, ieşirea din exil. În afara pielii sale, simte adevărata viaţă, pentru că poate satisface Creatorul, fără nicio consideraţie de sine. Astfel, ea învinge întunericul, suferinţa, teama, anxietatea şi ruşinea pe care le simte, care i-au fost dezvăluite intenţionat, pentru a-i arăta limitele corporale şi pentru a o ajuta să se ridice mai sus de sine.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 04.04.2013, Shamati # 36

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem lucra împreună într-un grup care se anulează înaintea superiorului ?

Răspuns: Pentru asta, fiecare îşi înclină capul înaintea fiecărui prieten. Cu ajutorul spargerii Kelim,vi s-a dat oportunitatea să munciţi cu prietenii  precum cu Creatorul. Nu puteţi vedea sau atinge asta cu dorinţele voastre necorectate; prin urmare, munciţi cu grupul.

Cu cât sunteţi mai departe de Lumina Superioară, cu atât sunteţi şi de prieteni. Asta construieşte starea corectă în voi, un „câmp comun” unde puteţi „să vă jucaţi” şi să vă antrenaţi cu ei.

Atitudinea voastră faţă de ei este exact atitudinea voastră faţă de Creator, dar aici, vedeţi rezultatele, lucraţi cu ei asupra schimbărilor stărilor, atât în voi, cât şi în prieteni. Creatorul este absolut şi, în grup, există reciprocitate, schimbările de aici vă pregătesc mult mai bine pentru întâlnirea cu El. Voi dispuneţi de două dorinţe – dorinţa de primire şi dorinţa de dăruire – care apar înaintea ego-ului vostru şi al prietenilor şi, astfel, obţineţi un kli complet, gata să se confrunte cu Creatorul.

Adevărul este că totul este pregătit prin înţelepciune divină, care vă furnizează tot ce este necesar sub forma grupului, pentru întreaga cale.

Să presupunem că trebuie să urci de la nivelul 120 la nivelul 121. Acolo, te găseşti în ascundere şi chiar în tăinuire, în obscuritate absolută, unde nu există o memorie a Creatorului şi gânduri şi sentimente inexplicabile te copleşesc…deci, cum putem trece de această obscuritate teribilă, la nivelul următor ? Facem asta doar cu ajutorul grupului, precum studenţii lui Rabbi Shimon. Şi veţi descoperi, din nou, că toate relaţiile dintre prieteni sunt ajustate cu precizie, pentru a modela acest nou nivel.

Întrebare: Deci, ce poate face grupul ca să se supună şi să se ridice la nivelul următor ?

Răspuns: Grupul nu are nevoie să se supună, mai degrabă fiecare membru să se supună pe sine, la noţiunea de conectare şi unitate. Şi apoi, împreună, construim un suport pentru dezvăluirea Creatorului, un loc pentru reşedinţa Sa, Shechinah.

Întrebare: Dar, nu aici trebuie să existe o renunţare comună, când trecem prin stări diferite ?

Răspuns: Tu simţi ce înseamnă să fiţi împreună, intr-un singur snop, mănunchi (Omer). Lucrul principal este a te anula, cu alte cuvinte, a te supune, cu toate forţele, pentru a construi o legătură între prieteni. Smerit, reduci mândria ta privind conexiunea şi eşti preocupat ca toată lumea din grup, inclusiv femei şi copii, să fie conectată; să se comporte, unul faţă de celălalt, cu dragoste, cu înţelegere, fără nicio plângere unul faţă de altul. Creatorul ne oferă un loc pentru eforturi şi noi trebuie să stabilim, pur şi simplu, o conexiune între noi. Dacă nu, atunci nu va fi nicio continuare la asta…

Partea a treia a Cursului zilnic de Cabala, 05.04.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Vasele spirituale sunt făcute din dorinţa de a primi şi restricţia ei, Masach (ecranul) şi ruşinea care este conţinută în ea. Ruşinea apare datorită incapacităţii mele de a mă schimbă către dăruire şi din faptul că îmi este frică să leg orice stare prin care trec de Cel care dăruie.

Atunci când mă ridic după o cădere din senzaţia de rău şi, de la acea înălţime, examinez starea anterioară, văd că nu a fost rea, înţeleg că acea cădere a reprezentat o pregătire pentru ascensiunea curentă. Încep să iubesc şi să apreciez starea anterioară şi să îi fiu recunoscător pentru că fără acea cădere nu aş fi putut să urc acum.

Asta îmi permite să apreciez şi mai mult ascensiunea mea, pentru că provine din greşelile şi defectele anterioare. Aşadar, corectez această nouă ascensiune prin noua mea atitudine faţă de ea şi învăţ din experienţă pentru viitor. Acum, ştiu cum să mă pregătesc pentru următoarea stare, pentru următoarea ascensiune, astfel încât să fiu capabil să o controlez cât de mult pot şi să lucrez deasupra raţiunii.

Există câteva şanse să lucrez deasupra raţiunii atunci când sunt în ascensiune, dar cel mai mult căderile ne ajută în acest sens. Căderile sunt de fapt cele mai de ajutor, nu ascensiunile.

Munca omului este să fie recunoscător pentru trecut şi astfel să îşi pregătească viitorul. Ar trebui să spunem întotdeauna că, tot ce s-a întâmplat până acum, fie un conflict cu prietenii sau orice altceva, a fost făcut de Creator şi că nu este nimeni în afară de El. Trebuie să adaugi toate stările către revelaţia Creatorului, fie că este în forma „posteriorului” Lui, dacă este o cădere, sau forma „feţei” Lui, dacă este o ascensiune.

În viitor, trebuie să fim pregătiţi pentru orice s-ar întâmpla. Asta se numeşte devotament total. Pentru asta ne pregătim în grup, investind eforturi în el, în garanţie reciprocă şi ajutor reciproc, care se vor întoarce în cele din urmă la fiecare.

Totul depinde de pregătirea noastră. Dacă stăm liniştiţi şi nu facem nimic, vom simţii cu greu vreo cădere sau ascensiune, vom simţii numai schimbări blânde în dispoziţia noastră. Totuşi, dacă ne pregătim în conexiunea cu prietenii, atunci vom putea să stăpânim ritmul avansării noastre şi să vedem toate stările noastre avansate ca pozitive, atât ascensiunile cât şi căderile.

Este greu să te relaţionezi în mod decisiv la o ascensiune, faţă de o cădere. De fapt, atunci când suntem într-o ascensiune, suntem sub influenţa plăcerii care ne umple şi nu ne permite să ne clarificăm starea în care suntem şi să ne controlăm dorinţele.

Pe de altă parte, în timpul unei căderi, dorinţa ta te forţează să cauţi ajutor şi chiar salvare. De aceea, este scris, „Faraonul i-a adus pe copiii lui Israel mai aproape de Tatăl nostru Ceresc.”

Dorinţele care sunt revelate în timpul unei căderi – în exil, în suferinţe şi sentimente rele – sunt acelea care aduc omul mai aproape de scop, în timp ce ascensiunile nu ne ajută cu adevărat să urcăm.

Din partea întâi a  Lecţiei zilnice de Cabala 4/2/13, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă fiinţele create au fost create pentru a se bucura, atunci de ce trebuie omul să muncească pentru a obţine dăruirea către Creator şi nu, pur şi simplu, să se bucure de viaţă?
Răspuns: Omul poate uneori să se bucure de viaţa corporală, dar nu toată viaţă şi nu tot timpul. Chiar oamenii bogaţi, care chiar au de toate, nu pot simţii plăcere în fiecare moment al vieţii lor, deoarece nu acesta este scopul creaţiei.

Privind îndeaproape, vom vedea că până şi viaţa unui rege nu este uşoară. Creatorul aranjează câte un rol pentru fiecare şi forţează omul să avanseze conform scopului creaţiei, într-un mod bun sau unul rău. Oamenii avansează de obicei prin calea suferinţei, care se numeşte „în timpul ei”. Dar dacă sufletul omului are o rădăcină specială, i se dă o şansă să îşi accelereze dezvoltarea, să „sanctifice timpul”, ceea ce înseamnă că participă de fapt la munca Creatorului. Pentru a face asta, el trebuie să se ţină de două forţe interne, nu să opereze numai conform unei forţe, aşa cum fac oamenii obişnuiţi.

Este imposibil să avansăm numai prin plăcerile din lumea corporală. Vedem că lumea se scufundă într-o mare suferinţă, în ciuda dezvoltării tehnologice care, aparent, permite o deplină prosperitate. Creatorul întrerupe toate încercările noastre de a ne organiza viaţă corporală şi nu ne lasă să ne bucurăm de ea. Înclinaţia rea pe care El a creat-o, ne controlează în mod constant, distrugând astfel tot ce începem bine.

Dacă încercările noastre nu ar contrazice scopul creaţiei, atunci fără îndoială, totul s-ar îmbunătăţi cumva. Am trăi ca animalele, conform instinctelor noastre şi a planului naturii şi toată lumea şi-ar găsi locul în simbioza generală. Totuşi, nu putem face asta deoarece noi trebuie să atingem o stare specială.

Asta se referă în special la aceia cărora li s-a trezit punctul din inimă, dar toţi oamenii suferă pentru că simt forţa care îi împiedică să se dezvolte. Asta se întâmplă „sub raţiune”, inconştient, fără să înţeleagă unde, de ce şi cum ar trebui să se dezvolte şi ce forţe îi stăpânesc şi îi împing înainte. Omul încearcă în mod instinctiv să evite o influenţă neplăcută, rea şi este atras de bine. Toate calculele lui sunt bazate numai pe mai puţină suferinţă şi mai mult bine.

Totuşi, pentru sufletele speciale, Creatorul a pregătit o cale speciale de dezvoltare prin bine. Ei trebuie să atragă forţele care să îi dezvolte: Lumina Înconjurătoare superioară care Reformează. Aceşti oameni sunt bucuroşi faţă de sentimentele rele la fel cum sunt şi faţă de cele bune, ştiind şi înţelegând că totul vine numai de la Creator, că nu există nimeni în afară de El, şi că El se joacă cu noi.

Întreaga viaţă este un joc, deoarece cel superior îl dezvoltă pe cel inferior printr-un joc, iar noi trebuie doar să acceptăm regulile acestui joc, în ciuda complexităţii lui, a confuziei şi a dificultăţii. Trebuie să depunem un mare efort pentru a identifica jocul Creatorului şi a sta conectaţi la Cel care se joacă cu noi. În acest caz, ne găsim între două forţe: Faraonul şi Creatorul, şi suntem bucuroşi de şansa de a avansa. Apoi, putem avansa cu adevărat numai prin calea bună!

Oamenii care se pot ţine de aceste două forţe şi le stăpânesc ca pe nişte hăţuri sau care devin ca un cal care avansează singur, ghicind dorinţa călăreţului, aceşti oameni simt că sunt fericiţi. Ei au multe probleme. Întreaga lume, pentru care ei sunt responsabili, se află pe umerii lor, dar ei sunt fericiţi pentru acest rol, pentru conexiunea cu Creatorul, a cărui comandă o împlinesc.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 4/2/13, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Rabasch: „Ce este păstorul poporului este întreaga naţiune în muncă”: Dar principala dificultate este doar lipsa credinţei. Astfel, omul trebuie să dăruiască toată munca sa şi să efectueze acţiuni în scopul de a dobândi credinţa în Creator, singurul lucru care-i dă totul.

Este vorba de o forţă specială, care, împreună cu toate dificultăţile, problemele, tensiunile şi conflictele interne, menţin omul  în starea Hafetz Hesed. Aceasta înseamnă că nu îi face viaţa mai uşoară, dar îl păstrează deasupra greutăţilor vieţii.

Această forţă nu rezolvă problemele corporale şi nu eliberează omul de ele. Dimpotrivă, fiecare nivel spiritual este construit deasupra conflictelor corporale nerezolvate la nivelul actual. În caz contrar, omul nu ar fi forţat să se ridice deasupra. Neavând de ales, sub presiunea ego-ului, are nevoie de starea Hafetz Hesed. În caz contrar, nu ar fi în măsură să trăiască. Pe de altă parte, această măsură este necesară deoarece nu va aduce niciodată mulţumire Creatorului.

Este alegerea între aceste două discernăminte, între cele două cauze prin care o persoană avansează spre o viaţă spirituală.

Întrebare: Ce este această alegere, mai exact ?

Răspuns: Puteţi să alegeţi să fiţi în Hafetz Hesed, în scopul de a vă plimba în pădure, cu o floare în mână şi nedorind nimic altceva, sau puteţi să nu fiţi capabili să suportaţi durerile pe care viaţa le provoacă şi să doriţi să scăpaţi într-un loc unde totul pare uşor, unde totul este mai bun, deoarece nu este altul în afară de El. De fapt, nu merit o astfel de stare de bine?

Fie aspiraţi spre starea Hafetz Hesed, deoarece este vorba despre un nivel superior, care vă permite să rămâneţi deasupra tuturor senzaţiilor neplăcute în dorinţa de primire sau pentru a rămâne în dorinţa de dăruire şi a o aprecia mai mult decăt dorinţa de primire. Este destul de dificil de a ne explica asta, dar este, deja, începutul stării reale de Hafetz Hesed.

Partea a patra a Cursului zilnic de Cabala, 03.04.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Atunci când o cădere se termină, începi să realizezi că ar fi mai bine să o controlezi şi să ceri un Masach (ecran) care să îţi permită să transcezi o asemenea stare. Apoi, în ciuda repulsiei interne, vei putea să aspiri către prieteni şi să simţi încă iubirea şi conexiunea. Înţelegi că asta este cea mai bună cale.

Prima dată când se întâmplă, nu poţi lua nicio decizie atunci când eşti într-o stare de cădere. Simţi numai cum cade pe tine un întuneric total, îngropându-te sub el. Apoi, te examinezi şi te gândeşti că ar fi bine să înveţi să controlezi asemenea stări. Data viitoare când vine iarăşi întunericul, încerci să îi rezişti cumva şi ceri ajutor.

Nu reuşeşti cu adevărat, dar atunci când întunericul dispare, te examinezi din nou şi te gândeşti cu ce să te înarmezi pentru următoare rundă de întuneric pentru a ajunge să ceri un ecran. Astfel, de fiecare data devii mai înţelept, deoarece  „nu este altul mai înţelept decât cel experimentat”. În cele din urmă, atingi o stare în care începi să ceri un ecran – începi să lucrezi cu Lumina.

Acesta este cel mai important moment din munca noastră: să fii capabil să îl vezi pe Creator ca partener al tău şi să începi să lucrezi cu adevărat cu El, aşa cum este spus „eu sunt pentru iubitul meu şi iubitul meu este pentru mine”.

Din  Pregătire pentru Lecţia zilnică de Cabala 3/28/13

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Există un exod din Egipt, prin forţă?

Răspuns: Bineînţeles, toate se întâmplă cu forţa. Fără rănile Creatorului şi fără presiunea Faraonului, nu am fi ieşit afară din Egipt. Cum este spus, este vorba, de fapt, de Faraon care a adus copiii Israelului mai aproape de Creator, atunci când El a oferit condiţii insuportabile pentru ei. Credea El că ei nu ar fi fugit de El, dar că l-ar iubi de fapt?

Dacă Faraon operează de partea Creatorului, care forţă a Creatorului, dacă Creatorul nu ar fi forţat ego-ul să fie sursa tuturor necazurilor noastre, noi nu am fi încercat să ne eliberăm. Creatorul a creat dificultăţile pentru noi, pentru ca noi, dorind ieşirea din ego-ul nostru, să devenim ca El. Prin urmare, se spune că Faraonul a adus pe copiii lui Israel mai aproape de Tatăl nostru Ceresc. Creatorul funcţionează mereu în ascundere.

Când poporul Israel a scăpat din Egipt, Faraonul i-a urmat şi i-a înconjurat şi i-a împins spre mare. Vânătoarea permite poporului Israel să avanseze în direcţia corectă. Chiar şi atunci când scăpaţi de ego, nu sunteţi complet liberi, până nu săriţi în Marea Roşie. Apoi, toată armata Faraonului care vă urmarea, se îneacă în ea.

Saltul în Marea Roşie este faza finală a procesului ieşirii din exil. Numele Marea Roşie, Yam Suf (Suf-Sof – înseamnă sfârşit în ebraică), indică, de fapt, că aţi ajuns la sfârşitul Egiptului. Apoi, Faraonul revine, dar sub o altă formă, nu mai este Faraon, ci Amalek şi alţi duşmani.

Scrierile cabaliştilor: Noaptea de Seder de Paşte, kab.tv, 04.03.2013

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: În esenţă, ce putem face pentru a ajuta anumite grupuri europene să se unească?

Răspuns: Pentru a ajuta la unificarea grupurilor europene, trebuie să ne unim cu ele: să ne conectăm cu ele, să le împingem, să le ajutăm şi să participăm la conexiunea lor. Nu trebuie să stăm deoparte şi să privim: „Ce se întâmplă acolo, în Europa ?”, ci mai degrabă să participăm la efortul unificării. Trebuie să fim conştienţi de ceea ce se întâmplă în toate grupurile europene, de a trăi cu ele.

Noi nu suntem pe cale să întemeiem doar un grup simplu, european, la această convenţie, noi vom crea grupul mondial general. Avem nevoie să simţim că suntem toţi un singur corp. Altfel, nu vom putea avansa. Suntem în aceeaşi stare, tot timpul, ne dispersăm şi ne unim din nou un pic, iari asta va continua ani de zile. Nu avem timp pentru asta. Trebuie să ne unim şi să muncim împreună, într-o asemenea măsură că ne vom vedea şi ne vom simţi unul pe celălalt, aşa cum o facem acum, la acest congres.

Avem nevoie de un centru de diseminare a educaţiei integrale şi management al întregului grup european. Centrul grupului mondial se găseşte cu noi. Şi apoi, vom începe să-l consolidăm într-un singur grup unit.

Congresul European din Germania, 22.03.2013, Lecţia 3

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→