Baal HaSulam, “Discurs la terminarea studiului Zohar-ului“: Acest mediu îl va ajuta (pe om) să recunoască măreția ravului său, prin dragostea față de prietenii care îl apreciază pe rav

Întrebare: Cum ne ajută dragostea față de pieteni să realizăm măreția ravului?

Răspuns: Termenul “rav” include pe Creator și, în general, tot ceea ce ajută omul să se ridice la nivelul următor. Prietenii sunt aceia care ajută omul, nu în ridicarea la nivelul următor, ci în recunoașterea măreției acelui nivel. Omul nu se vede pe sine însuși la nivelul următor, dar, cu ajutorul grupului și mulțumită influenței prietenilor, el începe să-și imagineze măreția nivelului viitor.

Noi folosim “combustibilul” grupului, chiar dacă nimeni nu a atins încă nivelul cel mai înalt. Spiritul general și atmosfera din grup sunt suficiente pentru că așa este însăși natura noastră: o persoană apreciază ceea ce mediul său consideră că este important și de valoare. Conform acestui principiu are loc creșterea noastră.

Întrebare: Atunci de ce mai trebuie să-i iubesc pe prieteni, nu este suficient doar să-i apreciez și atât?

Răspuns: Dragostea pentru prieteni este deja împlinirea. Iar primul pas pe care trebuie să-l fac constă din acceptarea drumului și a scopului, să fiu de acord să accept sistemul și ideea unei forțe superioare la care ne conectăm și la care ajungem. Cum pot eu să înalț aceste valori, mai presus de mine? Prin suportul mediului care mă va ajuta să simt măreția scopului.

“Mediul” constă din cărțile de Cabala, prieteni și învățător. Împreună ei mă vor conduce la Creator. Aceasta înseamnă că toți acești factori trebuie să fie importanți pentru mine, în permanență, mai presus de propria mea importanță. Doar atunci voi fi capabil să avansez.

Întrebare: Totuși, în viața de zi cu zi, mediul ne influențează chiar dacă nu gândim pozitiv la adresa lui…

Răspuns: Adevărat, chiar dacă ne place sau nu, mediul ne influențează folosindu-ne ego-ul, dorința noastră de a primi, care este gata de a savura, în orice moment. Pur și simplu îi sunt prezentate diferite tipuri de plăcere; el le percepe ca fiind niște momeli și le înghite

Pe de altă parte, eu nu sunt atras de scopurile pe care le urmărește grupul. Din contră, din cauza lor a trebuit să renunț la anumite lucruri și să aspir la a primi plăcerea prin dăruire, un lucru pe care nu îl înțeleg deloc. Nu îl înțeleg într-un asemenea grad încât simt repulsie față de el. Calea este în întregime alcătuită din concesii, anularea sinelui, anularea în fața grupului, chiar dacă absolut nimic din mine nu este atras către așa ceva.

Prin urmare, nu îmi place grupul și nici mesajul profesorului despre Creator. Atunci trebuie să existe o muncă în comun a individului și a grupului. Prietenii trebuie să lucreze astfel împreună, simțind cu toții că aceste lucruri sunt obligatorii și dezirabile, încât fiecare dintre ei să vadă cât de esențial și important este el sau ea și cum entuziasmul general îi inundă conștiința și sufletul.

Dacă nu creăm aici un gen de “brainwash” (spălarea creierului), pur și simplu nu vom fi capabili să avansăm. Impresiile externe nu ne vor ajuta aici, nici cuvintele frumoase sau acțiunile prietenilor. În interiorul său, omul tot va respinge ideea dăruirii, în cazul în care aceasta nu este întărită de atitudinea serioasă a grupului, în care fiecare membru este pregătit să investească în grup și să-i îmboldească și pe ceilalți să procedeze la fel

Oamenii care se agață de externalitatea lor se învârtesc în jurul scopului, în jurul acestui sistem, decenii întregi. Unii dintre ei devin hasizi, alții se dedică studiului arid și alții se ocupă de diseminare, dar ei nu implementează metoda în modul corect și eficient.

Toate acestea se petrec acolo unde mediul nu este suficient de puternic pentru a absorbi total persoana, către scop. În fond, prin această metodă noi luptăm împotriva naturii noastre, a dorinței noastre de a primi, pe care trebuie să o neutralizăm, trăgându-ne tot mai aproape de scop. Este extrem de dificil, dar aceasta este cheia. Dacă reușim, vom răzbate până la dimensiunea superioară iar dacă nu, așa cum se spune “ne vom retrage”…

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 2/21/13, “Un discurs pentru completarea Zohar”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este diferenţa dintre Haman, dorinţa de a primi pentru sine şi Esther, care are, de asemenea, dorinţa de primire ?

Răspuns: Esther este dorinţa de primire care operează în secret. Se ascunde sub Lumina de Hassadim şi nu este necesară decât pentru stabilirea Luminii de Hochma. De fapt, Lumina de Hochma intră în Lumina de Hassadim ca şi cum a fost înnobilată pe cheltuiala sa: Vreau doar să dăruiesc! Ca un oaspete care, în faţa stăpânului casei, nu vrea să primească pentru el însuşi, chiar dacă are uriaşe dorinţe egoiste, dar se limitează şi nu vrea decât să facă plăcere gazdei – să dăruiască.

Cum poate dărui? Apoi, descoperă că poate face asta numai dacă primeşte de la stăpânul casei. Începe să calculeze cât poate primi. Şi partea pe care o poate primi în interiorul Luminii de Hassadim , în scopul de a dărui plăcere stăpânului, este numită Esther.

Haman este tot Kli (vasul), dorinţe imense. Niciodată nu va fi umplut în mod direct, prima restricţie a fost făcută cu privire la asta şi va merge la Esther. În cele din urmă, Esther aduce toată dorinţa sa ascunsă sub Lumina Hassadim care devine acoperită de Lumina Hochma.  Asta este, prin schimbarea intenţiei noastre de a primi, în scopul de a dărui, vom ridica Lumina de Hassadim.

Din Lecţia virtuală, 24.02.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum trebuie să fie conectată la familie lumea de afaceri, pe baza legilor de integralitate în natură ?

Răspuns: În prezent, suntem într-o astfel de tranziţie,  încât masele nu sunt încă încorporate în educaţia integrală. Astfel, între timp, este greu pentru noi să vorbim despre acest subiect. Cu toate acestea, să ne imaginăm că mâine, în timpul pauzei de la prânz, organizăm un atelier la uzina unde câteva cupluri căsătorite iau parte. Ele împărtăşesc idei cu privire la rezolvarea diferitelor probleme şi se ajută reciproc pentru rezolvarea problemelor cu care se confruntă.

Problema este că există lucruri pe care, în principiu, nu le putem schimba în noi înşine, dar putem schimba atitudinea noastră în privinţa lor. Noi cerem participanţilor la discuţie să-şi schimbe atitudinea, să fie mai toleranţi, înţelegători, să aibă compasiune şi să existe cooperare.

Este primul gol pe care trebuie să-l atingem în atelierele familiale. Discutând tot felul de probleme împreună, oamenii încep să înţeleagă că acest gen de probleme există peste tot în lume şi asta-i calmează, reduce focul pasiunii la jumătate. Când văd că este acelaşi lucru pentru toată lumea, atunci mă relaxez: „Ce putem face ? Toată lumea trăieşte aşa.”

În al doilea rând, oamenii dau sfaturi interesante. În timpul discuţiilor, oamenii încep brusc, să asculte ceea ce nu ascultau înainte. Atunci când doi dintre ei, soţ şi soţie, se ridică şi îşi exprimă opiniile, o legătură puternică apare între ei. Asta îi uneşte, le dă un sentiment puternic de identitate! Ulterior, ei devin ceva total diferit.

Astfel, asemenea evenimente sunt foarte utile, mai ales în timpul ascensiunii lor. La începutul atelierelor, este posibil să vorbim de lucruri diferite, cu excepţia problemelor grave, precum drogurile sau adulterul. Cu referire la aceste tipuri de probleme, dificil de rezolvat, trebuie abordate cu grijă şi în timp.

Cu toate acestea, la final, este posibil să le găsim rezolvarea, graţie conexiunii într-o manieră integrală. Atelierele integrale schimbă oamenii şi îi uneşte.

Întrebare: Este util să lucrez cu soţia în acelaşi loc de muncă sau să fim parteneri într-o afacere ?

Răspuns: Dacă este vorba despre afaceri personale ale cuplului, atunci merită.

În timpul lucrului în aceeaşi întreprindere, ceea ce se întâmplă este că atunci când oamenii participă la conexiunea integrală, relaţiile personale sunt eliminate şi, deasupra, relaţiile colective încep să crească, deoarece ele au un spaţiu pentru emoţii care sunt complet diferite, nu plate sau liniare. Astfel, eu nu văd nicio problemă cu asta.

Kab.tv, „secrete profesionale”, 08.02.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Este adevărat ce spun oamenii, că atunci când privim scrisorile din cartea Zohar scrisă în limba aramaică, ne conectăm automat la Lumină, chiar dacă nu înţelegem limba ?

Răspuns:  Nimic nu se întâmplă automat. Acest lucru poate fi comparat cu un copil care s-a născut şi trăieşte în această lume, care se dezvoltă şi este susţinut deoarece el se anulează în faţa adulţilor. Este vorba despre un atribut înnăscut şi, astfel, el permite părinţilor să aibă grijă de el. Ei au grijă de el iar el se dezvoltă.

Dacă o persoană se anulează, ea însăşi, în timpul studiului prin citirea cărţii Zohar, este sub influenţa şi în grija prietenilor, chiar dacă ea nu înţelege asta şi nu simte nimic, dar vrea să se plaseze sub influenţa Luminii, prietenilor, grupului major care se ocupă cu asta. Cu toate acestea, trebuie să aibă această intenţie. Chiar dacă ea uită, are nevoie să simtă că este la locul ei.

Întrebare: Cum putem urmări textul în timpul lecturii cărţii Zohar şi păstra intenţia bună în acest timp ?

Răspuns: Lucrul principal este intenţia şi textul este important în măsura în care o persoană-l poate atribui unei intenţii corecte. Treptat, ea începe să vadă sensul exact al cuvintelor: un „copil”, „înţelepţi”, Sefirot, Malchut, and Bina. Ea îl va vedea. Sub influenţa Luminii care Reformează, care funcţionează încet, o persoană va începe să simtă impresii diferite. Ea va simţi o conexiune cu ceea ce citeşte.

Întrebare: Care ar trebui să fie abordarea nostră în timpul lecturii cărţii Zohar sau ce ar trebui să se schimbe în ea, astfel încât Lumina să ne influenţeze şi să ne schimbe ?

Răspuns: Trebuie să ne conectăm. O persoană trebuie să simtă că este într-un grup unit ca un comando, ca un tot făcut din părţi distincte. Trebuie să simtă asta în mod natural. În caz contrar, intenţiile sale nu sunt cele bune.

Astfel, simţind toată realitatea conectată în ea, ea vrea să aparţină Creatorului împreună cu aceasta, să se conecteze şi să adere la El. Persoana înţelege că ceea ce se întâmplă este urmare a schimbărilor interioare şi le aşteaptă cu nerăbdare.

Partea a doua a Cursului zilnic de Cabala, 21.02.2013, Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Rabaş, „Şi va medita la învăţăturile Lui”: Şi aşa citim în Megillah „iar după toate acestea, regele l-a ridica pe Haman.” Literar, este greu de înţeles, de fapt, după ceea ce a făcut Mordecai, care a fost bine pentru rege, regele ar fi trebuit să îl ridice pe Mordecai şi nu pe Haman, iar asta trebuie explicat…

Atunci când omul nu poate vedea adevărata faţă a răului său, ceea ce înseamnă adevărata formă a lui Haman, atunci omul nu se poate ruga la Creator, pentru ca El să îl salveze de rău. Numai atunci când omul vede măreţia lui Haman, care vrea să îi ucidă şi să îi distrugă pe toţi Evreii, ceea ce înseamnă că Haman a vrut să distrugă tot ceea ce aparţine Iudaismului, care nu îl lasaă să facă nimic din ce este raportat la Sfinţenie, atunci omul poate ridica o rugăciune adevărată. După asta, versul „Creatorul îl ajută” se împlineşte.

Numai dacă tânjim către unitate, la fel ca Mordecai care a evocat tânjirea după unitate descoperind pe cei care au complotat împotriva unităţii şi i-a ucis (doi curteni ai regelui care l-au trădat), atunci Haman este evocat.

Înclinaţia rea întâmpină înclinaţia bună, dorinţa de a primi se ridică în faţa dorinţei de a dărui, iar în interiorul omului începe o bătălie între ele.

Numai ridicând şi dând putere forţei bune, forţa rea poate creşte, iar apoi ridicăm binele din nou şi creşte şi răul. Acest proces continuă până când atingem starea în care care trebuie să luăm o decizie în această bătălie. Nu putem întreba înclinaţia bună, deoarece aceasta nu are nevoie de nimic, nu vrea nimic, numai să dăruiască ori de câte ori i se dă şansa. Aşadar, trebuie întotdeauna să întrebăm înclinaţia rea, iar apoi să facem opusul.

Asta se numeşte a muncii în credinţă deasupra raţiunii. Ştim cum se simte dorinţa noastră de a primi şi urmăm credinţa deasupra raţiunii. Altfel, nu avem niciun mijloc de a ne imagina ce este lumea spirituală, ce înseamnă să mă ridic deasupra mea, ce înseamnă să dăruiesc. Dar ştim că este o formă opusă dorinţei noastre egoiste de a primi, pe care o cunoaştem foarte bine.

Deci, când dorinţa de a dărui creşte, trebuie să ridicăm dorinţa de a primi şi să îi cerem să ne spună ce ar vrea ea să facă, iar apoi noi să facem opusul! Aceasta este modalitatea în care se lucrează.

Şi asta pentru că nu vedem imaginea binelui; nu avem o imagine prin care să ne asemănăm cu Creatorul. Singura modalitate este de a forma o imagine opusă a dorinţei de a primi. De aceea ni s-a dat un mediu care ar trebui să ne ajute să schimbăm dorinţa de a primi, adică intenţia de a primi în intenţie de a dărui. Asta înseamnă „a se căi”, a se întoarce la Creator, ridicarea lui Malchut la Bina.

Nu avem nicio idee despre cum arată binele, doar ştim că este opus răului.

Din pregătirea pentru Lecţia zilnică de Cabala 2/25/13

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Libertatea”: Aşadar, au fost cu siguranţă eliberaţi de îngerul morţii, pentru că moarte reprezintă obligatoriu negarea existenţei unui anumit obiect. Dar numai atunci când acolo există o scânteie care doreşte să existe pentru propria plăcere este posibil să spunem despre obiect că această scânteie nu există pentru că a devenit absent şi mort.

Totuşi, dacă nu există o asemenea scânteie în om, ci toate scânteile esenţei lui se îmbracă în dăruirea mulţumirii către Creatorul lor, atunci nu este nici absent nici mort. Chiar şi atunci când corpul este anulat, este anulat numai în raport cu auto-mulţumirea, în care voinţa de a primi este îmbrăcată şi poate exista numai în ea.

Totuşi, când obţine scopul Creaţiei şi Creatorul primeşte plăcere pentru el, deoarece voinţa Lui este făcută, esenţa omului, care se îmbracă în mulţumirea Lui, i se acordă eternitatea completă, la fel ca El. Astfel, a fost recompensat cu liberatea faţă de îngerul morţii.

Dorinţa de a primi trebuie să scape doar de intenţia de a primi pentru ea însăşi, dar dorinţa însăşi nu dispare şi nu se cizelează niciodată, ci obţine o intenţie „pentru a dărui”. Dacă omul poate îndeplini această condiţie intern, la nivel minimal, la primul nivel, dacă vrea să se întâmple asta, atunci Lumina vine la el şi îl iluminează şi îl face să merite primul nivel, numit adunarea înaintea Muntelui Sinai.

Pentru a face asta, omul trebuie să accepte toate condiţiile, să se ridice deasupra îngreunării inimii, a tuturor grijilor şi întreruperilor care îi sunt trimise, pentru a atribui totul domeniului Creatorului, la „nu există nimeni în afară de El” şi să decidă că El este bun şi benevolent – să accepte totul în credinţă deasupra raţiunii şi să anuleze tot ceea ce îi aparţine, pentru a aspira cât de mult poate pentru Creator.

Dacă omul doreşte să se detaşeze de toate afacerile lui în această lume, nu deoarece acestea sunt neplăcute sau ameninţătoare, aşa cum au fost în timpul pregătirii, ci mai degrabă opusul – atunci când poate primi tot binele dar totuşi reununţă la şi la el şi se atribuie el însuşi Creatorului – atunci Lumina vine şi construieşte în el primul nivel de dăruire, Lişma (pentru Numele ei). Aceasta se numeşte primirea Torei, deoarece, pentru prima dată, omul vede cum Lumina din ea îl reformează.

Din pregătirea pentru Lecţia  Lecţia zilnică de Cabala din 21.02.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Vorbeşti de anulare de sine ca de un mijloc de avansare. Totuşi, atunci  când într-o  dispută eu fac concesii, nu arată acest lucru că sunt slab?

Răspuns: Cu siguranţă nu fac concesii datorită slăbiciunii, ci fiindă vreau să avansez în relaţia mea cu partenerul şi în viaţă, în general.

În acest fel, mă dezvolt şi mă apropii de o stare pozitivă. Prin asta câştig, deoarece astfel mă extind şi simt viaţă într-un mod mult mai fin.

Îi dărui soţiei mele o ceaşcă de ceai, dar nu o pierd ci, mai degrabă, primesc o ceaşcă care este de două ori mai mare. De fapt, prin asta, obţin dorinţele ei, aspiraţiile ei, visele şi sentimentele ei!

Mă bucur de plăcerea cu care primeşte la fel cum se bucură o mamă de plăcerea pe care o dăruie copilului ei. Ştim cu toţi că mamei îi produc mult mai multă plăcere dulciurile pe care care le aduce copilului, decât chiar copilului.

Datorită concesiilor  mele, obţin noi vase, oportunităţi de a simţii plăcerea. Vă puteţi întreba de ce oamenii se duc pe stadion să îşi aplaude favoriţii, când ar putea sta acasa, confortabil, pe canapea, în faţa televizorului.

Dar pe stadion eşti înconjurat de mii de oameni şi astfel simţi excitarea colectivă, încorporarea. Vasele tale de percepţie, simţurile, se extind. Devi mare, cât să îi cuprinzi pe miile de lângă tine care aplaudă şi sar.

Sunt sigur că eşti de acord că nu este acelaşi lucru şi când stai acasa şi te uiţi la meci la televizor.

Întrebare: În ce fel concesiile de acasă îşi aduc aportul la succesul meu?

Răspuns: Dacă te întorci de la muncă înfometat, te aşezi să iei cina şi copilul tău îţi cere ceva ce este în farfuria ta, i-o dai bucuros, nu este o concesie.

De fapt, procedezi conform voinţei tale. Trebuie ca o mamă să procedeze împotriva voinţei ei pentru a avea grijă de copilul ei? Dacă ar fi fost aşa, ar fi trebuit să punem câte un gardian lângă fiecare mamă, pentru a fi siguri că copilul nu moare de foame.

Deci, asemenea acţiuni nu se numesc anulări de sine.

Dar dacă soţia ta îţi cere să faci ceva anume, iar tu simţi imediat o împotrivire, este ceva diferit. În primul caz, anularea, concesia, ţi-a adus plăcere, dar în al doilea caz ţi-a provocat durere.

Nu este nevoie să îi înveţi pe oameni cum să facă concesii în faţă copiilor, asta se întâmplă natural.

Întrebare: Dar dacă fac concesii, înseamnă că nu eu conduc, ci soţia.

Răspuns: O vei percepe într-o manieră total diferită. Totul depinde de cât de importantă simţi tu că este. Dacă un copil ar fi mai puţin important pentru mamă, mai puţin important decât ea însăşi, atunci ea ar refuza să aibă grijă de el şi s-ar gândi numai la ea. Totuşi, deoarece natura a făcut ca să fie mai important copilul decât ea însăşi, mama este gata să facă totul pentru el.

Acum, noi trebuie să ne gândim cum să  ne forţăm să facem concesii şi să acceptăm dorinţa soţiei deasupra dorinţelor proprii. Pentru a face asta, recompensa pe care ar trebui să o primim trebuie să fie mai mare pentru a înclina balanţa.

Să presupunem că îţi spune: „Dacă speli vasele în locul meu, vom merge unde vrei tu.” Atunci tu faci o concesie, speli vasele şi ieşiţi împreună. Asta înseamnă că scopul justifică mijloacele. Dacă este aşa, atunci trebui să creştem importanţa scopului, pentru a  ne justifica acţiunile.

Ne trebuie un mediu care va aprecia scopul şi ne va arăta avantajele avansării în această direcţie. În afară de asta, vom vedea de asemenea că, dacă urmăm această cale, putem evita diferite probleme care ne deranjează în mod constant.

Astfel, avansez în fiecare aspect: intern, îmi dezvolt personalitatea şi îmi îmbunătăţesc relaţiile cu mediul, la muncă şi cu întreaga lume. Principalul lucru în acest întreg proces este influenţa mediului, deoarece bărbatului îi vine greu chiar şi să ridice un deget atunci când soţia îi cere ceva.

Dacă a făcut ceva pentru el, nu a întâmpinat astfel de probleme. Este gata să se servească pe el. Totuşi, să servească pe altcineva şi să accepte voinţa altcuiva, este deja o mare problemă. Totuşi, trebuie să se gândească imediat de ce face asta şi ce câştigă. Câştigul trebuie să fie reciproc. Deci, haideţi să fim de acord şi să acţionăm constant unul faţă de altul. Eu sunt pentru tine şi tu eşti pentru mine.

Din „Discuţie asupra unei noi vieţi” din 25.07.2012

Filed under: Casatorie, Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - 2 Comentarii →

Există un sistem care, în percepţia noastră asupra realităţii, este descris ca realitatea actuală a acestei lumi. În interiorul lui, o persoană are cărţi care au fost scrise de cabalişti în trecut, un profesor care este cabalist, prieteni, lumea întreagă şi Creatorul care este ascuns, ceea ce înseamnă atributul de dăruire, care este opusul a tot ceea ce o persoană descoperă în interiorul celor cinci simţuri. Cu excepţia acestui atribut, totul este la dispoziţia sa.

Atunci, cum putem utiliza toate mijloacele aflate la dispoziţia noastră, în mod corespunzător, pentru a atinge atributul general al dăruirii ?

Este extern la o persoană, în afara vasului său şi îl poate dobândi cu ajutorul a trei elemente: cărţi, grup, profesor. Cu ajutorul lor, realizează studiu, diseminare şi conexiune.

Combinaţia dintre toate acestea determină o persoană să transforme vasele sale, dorinţele, din recepţie în dăruire. Ea descoperă vase din ce în ce mai egoiste, care o întorc la „scopul de a dărui”, în conformitate cu eforturile şi suferinţa sa. Care sunt aceste eforturi ? O persoană păstrează bunele intenţii în studiu, se conectează cu prietenii în grup şi urmează sfaturile profesorului, fără de care nu ştie să lucreze cu cărţile şi grupul.

În ansamblu, aceste trei elemente sunt numite „Tora”, ceea ce înseamnă studiu, o metodă, un mijloc de a atinge atributul de a dărui. Plecând de aici, noi alegem acţiuni bune şi relaţii bune, prin combinarea cărţilor, grupului, profesorului. Astfel, o persoană ajunge la opoziţie, mai presus „de raţiune”, peste mintea sa şi sentimentele sale, spre următorul nivel…

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 20.02.2013, Un discurs de final la Zohar

Filed under: Diseminarea Cabalei, Egoism, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Efortul care trebuie făcut pentru a intra în lumea spirituală este dincolo de puterile unui om. Este ca şi cum ar ridica o greutate de o tonă. O persoană nu poate face, desigur. Dar, dacă 50 de prieteni vin să ajute, fiecare ridică 20 kg şi totul este posibil.

Munca Creatorului este aranjată în acelaşi mod. Acest lucru se face intenţionat, pentru ca o persoană să aspire la calitate şi nu cantitate, astfel că ea nu va fi doar atrasă de Creator, ci va tânji cu adevărat după El, pentru forța unică. Această forţă unică nu poate fi atinsă decât dacă mai mulţi oameni se conectează pentru a atinge acelaşi obiectiv. Prin urmare, conexiunea ne ghidează în direcţia bună.

O persoană avansează prin garanţia reciprocă, angajament reciproc şi prin măsura interesului pentru Creator în funcţie de preocuparea lui pentru prieteni, în contrast cu  preocuparea de ea însăşi, familie şi de cei care o înconjoară. Deci, persoana previne dominarea gândurilor străine şi, dacă ele apar, este doar pentru a le clarifica şi separa de ele.

Totul este aranjat astfel că nimic nu poate fi făcut de unul singur.  În cazul în care o persoană descoperă asta, atunci, în acel moment, începe să avanseze. Cheia este de a simţi propria slăbiciune şi necesitatea de a folosi mediul înconjurător. Atunci ea este pregătită pentru garanţia reciprocă şi defineşte Creatorul, Forţa Divină, diferit, acceptând că unitatea şi conexiunea se bazează numai pe alte persoane care sunt conectate într-una singură.

Pregătirea Cursului zilnic de Cabala, 20.02.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

În momentul în care o persoană vine să se plângă Creatorului, există o ascundere imediată şi persoana nu mai caută Creatorul, ci un alt obiectiv. Aceasta, deoarece Creatorul este singura forţă, nu există nimeni în afară de El şi este bun şi binevoitor. Dacă ţinteşti spre El, atunci nu poţi să te mai plângi. De îndată ce te întorci de la direcţia bună, vei simţi imediat insatisfacţie şi vei începe să te plângi. Astfel, datorită insatisfacţiei voastre şi a faptului că o depăşiţi de fiecare dată, progresaţi spre Creator, ca o barcă ce avansează cu volta în vânt. Acest lucru se datorează faptului că nu puteţi avansa direct către Creator; nu aveţi atributul de a dărui, atributele de bunătate şi bunăvoinţă.

Veţi construi această imagine deasupra atributului de a primi, plecând de la opoziţia voastră. Veţi construi o replică a acestor atribute şi nu a atributelor reale.

Este cunoscut faptul că, singura modalitate de a realiza o sculptură, este de a elimina surplusul sau excesul. Puteţi să luaţi o piatră mare şi să eliminaţi toate părţile inutile pentru a obţine forma dorită. Puteţi să luaţi ipsos şi să realizaţi o statuie dar, importantă este extremitatea, forma exterioară pe care o realizăm deasupra dorinţei de a primi, specificând, de fiecare dată, unde trasăm linia între recepţie şi dăruire.

Astfel, munca noastră este mereu aplecarea spre asemănare şi, din acest motiv, o persoană este numită Adam – Omul, care înseamnă “Domeh” (similar în ebraică) la Creator. Munca noastră este de a justifica Creatorul. Nu pot să mă concentrez pe acest lucru: să devin bun şi binevoitor şi nu există nimeni în afară de El. Dar, justificându-L, devin egal cu El şi-mi atribui forma Lui.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 17.02.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→