Toată munca noastră este de a descoperi starea fixă, reală, existentă, eternă, completă, în care suntem. Trebuie să evocăm sentimentele noastre şi gândurile noastre, astfel încât să simțim asta, în loc de lumea pe care o simțim acum. Trebuie să ne deschidem inima şi mintea, fără a face nicio mişcare, ci numai să ne trezim de fiecare dată, până atingem adeziunea cu Creatorul.

Dacă, astfel, ne imaginăm această stare, atunci noi înţelegem, clar, că tot ceea ce ni se întâmplă indică zonele unde trebuie să acordăm o atenţie particulară. În aceste zone trebuie să clarificăm sentimentele noastre, gândurile noastre, intenţiile şi atitudinea faţă de atributele noastre, în scopul de a le dezvolta mai mult într-o secvenţă şi de a fii demn de revelaţia stării în care suntem, în aderarea constantă cu Creatorul.

Nu există alt loc în care să mergem. Trebuie să revenim, de fiecare dată, în acelaşi punct intern, care începe din punctul din inimă şi trebuie să ne asigurăm că se dezvoltă constant. Nu este nimic să putem găsi în orice realitate, doar singura forţă care este în noi, care ne susţine şi are grijă de noi tot timpul. În cazul în care o persoană se opreşte, ea însăşi, în acest mod, pentru a vedea singura direcţie bună pentru dezvoltarea sa, care duce la revelarea forţei superioare ce este în punctul de inimă şi nu părăseşte această direcţie, se opreşte în mod voluntar şi limitează toate celelalte mijloace care, aparent, îi permit să se dezvolte, vede, verifică şi simte, închizându-se puternic în ea, aceasta semnifică faptul că îşi orientează puterile sale pentru atingerea scopului.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 19.02.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Toată munca noastră este de a descoperi starea adevărată, fixă, existentă, eternă în care suntem. Trebuie să evocăm sentimentele și gândurile noastre, astfel încât să le simțim în loc de lumea pe care o simțim acum. Trebuie să ne deschidem inimile și mințile, fără a face o mișcare, ci doar trezindu-ne mai mult de fiecare dată până când vom ajunge la adeziunea cu Creatorul.

Dacă acesta este modul în care ne imaginăm această stare, atunci înțelegem în mod clar că tot ceea ce se întâmplă cu noi semnalează locurile cărora trebuie să le acordăm o atenție deosebită. Este în acele locuri în care trebuie să ne clarificăm sentimentele, gândurile, intențiile, și atitudinea față de atributele noastre, în scopul de a le dezvolta mai mult într-o secvență și de a fi demni de revelația stării în care ne aflăm în adeziune constantă cu Creatorul.

Deci, nu există nici cu loc în care să fugim. Trebuie să ne întoarcem la același punct intern care pornește de la punctul din inimă de fiecare dată și să ne asigurăm că se dezvoltă permanent. Nu este nimic altceva ce putem descoperi în toată realitatea, cu excepția unei singure forțe care este în noi, care ne sprijină și are grijă de noi tot timpul.

Dacă o persoană se oprește pe ea însăși în acest fel, văzând doar o singură direcție corectă pentru dezvoltarea ei, care conduce la revelația forței superioare care se află în punctul din inimă, și nu părăsește această direcție, și în mod intenționat oprește și restricționează toate celelalte căi care aparent îi permit să se dezvolte, vede, verifică și simte, închizându-le cu fermitate, înseamnă că-și dirijează puterile spre atingerea scopului.

Din partea 1 a Lecției zilnice de Cabala 19/02/13, Scrieri ale lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot testa dacă munca mea este reală?

Răspuns: Munca este reală atunci când utilizez mediul meu, grupul, cât de mult pot, dorind să descopăr forţa noastră mutuală. Trebuie să descopăr o atitudine bună, cinstită din partea grupului înspre mine şi să o accept ca fiind atitudinea Creatorului faţă de mine, care s-a îmbrăcat în grup. Din partea mea, trebuie să exprim aceeaşi atitudine faţă de grup: sinceritate, căldură şi bunătate, în perfectă conexiune în funcţie de nivelul meu.

Nu există un alt loc unde putem să ne întâlnim şi să îndeplinim relaţiile dintre noi, în afară de grup. Un grup nu înseamnă stabilirea unor relaţii personale cu toată lumea, dar tratează pe toată lumea în mod egal, prin dorinţa de a descoperi Creatorul în conexiunea dintre noi.

 Noi toţi suntem diferiţi şi fiecare aduce unicitatea şi diferenţele sale, toate plângerile şi problemele sale şi toate stările negative care-l traversează. Venim la grup cu toate aceste diferenţe, cu toate punctele negative (-) dar lucrăm în direcţia opusă, astfel că toată lumea le va tranforma în plus (+). Toate plusurile noastre se conectează într-un mare plus şi, prin urmare, construim Creatorul, deoarece acest plus a fost creat deasupra punctelor noastre negative.

În plus, finalizez independenţa mea şi rămân eu, „sinele” nu se elimină. În marele nostru plus noi ajungem la vid, deoarece o persoană se dizolvă şi dispare în grup. Astfel, trecem printr-o schimbare completă: de la un capăt la altul şi includem două forţe în noi. Este ceea ce numim „raţiune”, dar deasupra ei există „credinţă”, care este „deasupra raţiunii”. Asta înseamnă că noi preferăm, în mod constant, dăruire, prin plasarea deasupra recepţiei.

Asta este toată munca noastră care poate fi realizată numai în grup. Diferenţa (∆) dintre sine şi vid determină, mereu, înălţimea nivelului meu, în care simt Lumina mea NRNHY.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 17.02.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Garantia reciproca, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Smerenia nu este atunci când nu am putere să fac ceva, ci când mă gândesc că aş putea face ceva. Un smerit nu este cineva care nu poate să fie un erou, dar cineva care gândeşte că este un erou. Dacă ego-ul se trezeşte într-o persoană, atunci tot ceea ce spune indică smerenia sa.

La urma urmei, totul este gestionat de Lumina Superioară. Dacă o persoană crede că are propria putere, sentimente şi spirit în ego-ul său, aceasta este smerenia sa. Smerenia este în faptul că el nu înţelege asta, că nu simte şi nu este afectat că dorinţa lui de a primi nu este decât o replică a Luminii. Nu este decât umbra Luminii şi el nu are nimic altceva decât această umbră.

Dacă o persoană simte şi înţelege asta, dacă ea combate smerenia care este evocată în ea, încă şi încă, în scopul de a descoperi diferenţa dintre ea şi Creator, atunci ea intră într-o altă smerenie, care nu este, de fapt, un semn de smerenie, ci aderenţă. Ea nu vrea să fie alipită la dorinţă şi să o servească cu devotament, şi nu în umbră, care este replica inversă a Luminii care-şi imaginează că există independent, pentru că este detaşată de sursă. Apoi, este umplută cu mândrie, cu putere, cu tot ceea ce are Lumina pentru a anula dorinţa de primire inaintea Creatorului. Ea mulţumeşte Creatorului deoarece a creat această dorinţă de primire, prin care o persoană poate simţi aderarea la Creator. Astfel, clarificarea auto-umilinţei ajută constant o persoană pentru a se apropia de adevăr, de sursă. Deci, unde se simte smerenia Lui, este locul unde descoperim umilinţa Creatorului şi măreţia Lui.

Pregătirea Cursului zilnic de Cabala, 18.02.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: Care sunt fazele prin care trebuie să trecem în stabilirea relațiilor în familie, ca să ajungem la unitatea completă?

Răspuns: Mai întâi, am nevoie de ajutorul soției, care se numește ”ajutor împotrivă”, astfel încât să mă examinez, să mă unesc, să ne explorăm unul pe altul cât mai mult posibil. Trebuie să descopăr faptul că îl văd pe celălalt ca o figură distorsionată deoarece așa mi-l arată egoul meu. Aceasta este psihologia pe care trebuie să o învățăm; așa trebuie să ne educăm cu toți, pentru a deveni adulți maturi care să își înțeleagă sentimentele și atributele speciale. Apoi omul va putea să își folosească toate aceste atribute speciale în mod corect în conexiunea cu partenerul său.

Mai întâi, construiești o relație cu soția ta, desenând imaginea ta și imaginea ei și luând decizia în ce măsură poți intra în ea și în ce măsură poate ea intra în imaginea ta și unde vă întâlniți. Pornești de la început, de la înțelegerea că sunteți doi egoiști care stau față în față, separați de o distanță infinită. Acum, fiecare dintre voi trebuie să își părăsească punctul de plecare și să înceapă să se apropie de partenerul său.

Cu cât ajung mai aproape de partea cealaltă, cu atât mă îndepărtez de punctul meu natural de plecare și cu atât îmi este mai dificil să avansez. Este, de asemenea, mult mai dificil și pentru soția mea, pentru că ea rămâne cu ”eul” ei. Trebuie să ne mulțumim unul altuia pentru aceste eforturi și astfel vom putea avansa mai aproape unul de altul. Toate astea se întâmplă mulțumită concesiilor reciproce, până când ajungem la conexiunea interioară.

Acesta este punctul de contact pentru care suntem gata să renunțăm la propria baza și să ne conectăm. Să ne conectăm înseamnă că primesc de la soție ceea ce este esențial pentru ea, conform caracterului ei, astfel încât devine esențial pentru mine. Astfel, între noi se crează un contact, o conexiune, încorporare reciprocă. Există protuberanțe și adâncituri în ambii, prin care ne conectăm.

Ce este important pentru soția mea este important și pentru mine, iar ea face la fel în ceea ce mă privește, astfel încât între noi se crează un spațiu comun. Prin munca în acest spațiu, mulțumită eforturilor noastre de a ne ține de conexiune în diferită stări, toate acestea ne ajută să ne conectăm. Acest spațiu comun se numește un cuplu.

Există spații uriașe în afară de acest spațiu comun, care îmi aparțin mie sau ei. Este la fel ca două cercuri care se intersectează într-o zonă comună între ele, în care fiecare primește dorințele celuilalt, ca și cum sunt mai importante pentru el decât propriile dorințe.

Văd că nu am nicio altă alegere și că acestea sunt nevoile soției mele. Ce ar trebui să fac cu zonele care sunt încă separate una de alta? Va trebui să lucrăm la ele clarificându-le și, prin eforturi comune, vom face totul ca să creăm un singur întreg din ambele cercuri.

Dacă știm cum să ne unim întru-un singur întreg în familie, atunci vom avea succes și în cercurile externe mai largi și în cercuri chiar și mai externe, până când întreaga lume devine o singură persoană. Atunci nu va mai fi nicio criză globală integrală. Există totul în lume, dar noi ne-am dezvoltat în direcția opusă. În loc să dezvoltăm totul pentru binele omului, am acționat ca să îi facem rău. Este la fel ca un cuplu închis într-un apartament, fără a putea ieși, care este gata să ardă totul datorită urii reciproce; este aceași situație și aceași problemă.

Din ”Discuție asupra unei noi vieți” din 25.07.2012

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Munca interioara - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Scrisoarea 27: Desigur că vreau să mă unesc cu voi trup şi suflet. Deşi nu pot lucra decât în spiritualitate şi în sufletul meu, eu cunosc sufletul vostru şi pot să mă unesc cu el, dar voi nu puteţi să lucraţi în inimile voastre, ci numai cu trupul, deoarece nu cunoaşteţi spiritualitatea mea astfel încât să vă uniţi cu ea şi, dacă înţelegeţi acest lucru, veţi înţelege, de asemenea, că nu simt deloc că sunt departe de voi, dar aveţi nevoie să fiţi aproape de corp şi de locaţia cursului, dar este pentru voi înşivă şi pentru munca voastră şi nu pentru munca mea.

Dar, mă rog la Creator să vă conducă pe drumul adevărului şi ca voi să fiţi salvaţi de obstacolele din drum şi Creatorul va fi cu voi în tot ceea ce faceţi. Din partea voastră, trebuie să fiţi atenţi să urmaţi drumul pe care l-am pregătit pentru voi, în legătură cu inima şi spiritul, dorinţele şi rugăciunile şi atunci Creatorul ne va ajuta cu siguranţă şi ne va uni în curând, în inima noastră şi sufletul nostru.

Desigur, distanţele nu au sens pentru un cabalist care înţelege starea interioară a studenţilor săi şi asta nu face nicio diferenţă în orice lume s-ar afla: într-un corp sau nu, la distanţă în această lume sau în apropiere. Dacă există o legătură între profesor şi elev, atunci nimic nu o poate afecta. Se pare că problema este numai cu studenţii, cărora le este greu să se descurce fără o senzaţie fizică a cuiva sau a unui profesor. Deci, nu există altă soluţie decât să grăbească avansarea cât de mult pot.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala,  17.02.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Pacea”: Oricine poate vedea cum un mare stat precum Rusia nu are egal în bogăţia de materii prime …şi, practic, a eliminat proprietatea privată, unde fiecare se preocupă doar de bunăstarea societăţii…în loc de creşterea şi depăşirea realizărilor din ţările capitaliste, s-au scufundat chiar mai jos…că toată această muncă preţioasă şi înflăcărată şi anume dăruirea pentru ceilalţi, pe care au început să o realizeze, trebuie să fie pentru Creator şi nu pentru umanitate…

Întrebare: Care este adăugarea „pentru Creator” care le-a lipsit ?

Răspuns: Nu este suficient să lucrezi pentru binele societăţii, pentru a deveni bogată, bună, frumoasă. Nu este suficient să încurajezi oamenii să fie frumoşi şi puternici, astfel încât să fie mândri de realizările lor, în faţa întregii lumi. Aceasta nu ajută, deşi este important pentru ruşi şi ei au o nevoie înnăscută de a dovedi tuturor că sunt cei mai buni. În general, aceasta există în toate ţările, dar cel mai mult la naţiunea rusă. Opresiunea nu ajută deloc: foame, teroare, crime, concepute pentru a forţa oamenii să lucreze pentru societatea în care, o persoană nu are niciun profit în buzunar şi nu aduce acasă mai mult decât alţii.

A realizat o muncă grea, un altul nu a muncit atât, dar au luat acelaşi salariu. Deci, de unde pot obţine „combustibil” pentru a lucra mai mult ? Niciun mijloc de opresiune nu va ajuta, nici chiar mândria naţională. Ce nu au încercat în timpul deceniilor de Uniune Sovietică  ?  În cele din urmă, aceasta nu a dus la nimic.

Dacă eu nu concentrez eforturile pe dăruire pentru Creator şi nu obţin carburant pentru a munci împotriva ego-ului meu, nu am alte surse. Chiar dacă îmi este teamă că aş putea fi ucis, nu pot lucra fără motiv. Sunt, de fapt, o „maşină” care are nevoie de carburant, o umplere. Daţi-mi voie să fiu plătit pentru efortul meu, sau, cel puţin să fiu hrănit şi adăpostit pentru a dormi, ca o calmare. Dar să renunţ, de bunăvoie, la ego-ul meu ? O creatură ca mine nu poate face acest lucru, „prin definiţie”.

Dar liderii sovietici credeau că era posibil, ei nu-l înţelegeau pe Marx care a zis lucruri simple: pentru a realiza o astfel de ascensiune, trebuie să existe o societate avansată, care a ajuns la un progres tehnologic în alte domenii. Dacă o astfel de societate pune în practică ceea ce noi numim educaţia integrală, câteva persoane care sunt conectate la ideea iniţială prin punctul din inimă pot antrena alte persoane. Nu există o altă cale. Cel puţin o parte dintre oameni trebuie să vizeze „pentru Creator”.

Dar comuniştii nu aveau nimic în comun şi nimic de-a face cu aceasta şi astfel nu au putut să-şi menţină direcţia propusă, în ciuda comorilor lor naturale…

Partea a patra a Cursului zilnic de Cabala, 15.02.2013, „Pacea”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Astăzi, tendinţa care ne însoţeşte de-a lungul veacurilor în dezvoltarea noastră, se apropie de final. Ego-ul ne-a obligat să coborâm din copaci şi să începem evoluţia umană. Am traversat mai multe etape şi numeroase forme de viaţă: sclavagism, libertatea fictivă, Evul Mediu şi capitalismul. Am muncit constant pentru a face profit, a reuşi şi a progresa. Dar astăzi, „parteneriatul” nostru cu ego-ul a ajuns la final.

Există mai multe motive pentru asta, unul dintre ele fiind că ego-ul nu se mai simte mulţumit. Noi obţinem toate beneficiile, dar nu ne mai satisfac. Chiar bogaţii resimt din ce în ce mai mult că nu rămân cu nimic, că împlinirea fără deficit nu aduce nicio plăcere. În general, elita tratează lumea ca o proprietate a sa şi construieşte „o lume întreagă” numai pentru ea. Prin intermediul mass-media, ei ne fac confuzi, ne conving să muncim de dimineaţa până seara, să cumpărăm produse şi servicii şi să lucrăm, apoi, din nou. Există o confuzie constantă, războaie şi revolte precum „primăvara arabă”. De ce? Pentru ca ei să poată domina lumea liniştiţi şi să facă profituri de miliarde, pentru ei înşişi. Este o muncă fără sfârşit a guvernelor şi a altor canale controlate de o mână mică de oameni.

Cu toate acestea, au început deja să simtă că sunt gata să piardă controlul. Conform legilor evoluţiei egoiste, lumea, în forma sa actuală, a ajuns la final, în faţa unei crize globale. Nimeni nu a vrut asta, inclusiv elitele, interesate să menţină şi să continue, pe termen nelimitat, societatea de consum. Dar aceasta nu funcţionează.

Acum, trebuie să decidem încotro ne îndreptăm. Astfel, pe de o parte cărţile lui Marx sunt gata sa fie redeschise şi, pe de altă parte, înţelepciunea Cabala este revelată.

Astăzi, există discuţii cu privire la utilizarea diferită a dorinţei de a primi. Faza următoare este construcţia unei societăţi unite unde oamenii lucrează aproximativ o oră pe săptămână, deoarece noi nu avem nevoie de ceea ce producem acum. Astăzi, unitatea este modelul esenţial pentru societatea umană. Fără ea, noi nu vom fi în măsură să primim pâinea noastră de zi cu zi. Dacă nu ne conectăm, nu vom avea bunurile de bază. Dar umanitatea nu ştie cum să se conecteze, deşi asta trebuie făcut. În consecinţă, atunci când se confruntă cu o sarcină aparent imposibil de realizat, merge spre anihilare, fără o cale de ieşire.

Exact aici revelăm înţelepciunea Cabala din ascunzătoarea sa, „fluturând-o” pe fundalul „Capitalului” lui Marx, în speranţa că vom fi auziţi.

Întrebare: Ce dovadă putem aduce?

Răspuns: Avem două căi de dovedi asta:

1. Există o dovadă rațională, așa cum este spus: ”Este cel înțelept cel care vede viitorul”. Putem să îi convingem pe oameni că abordarea noastră este adevărată pe baza unor exempel, fără să așteptăm necazuri mai mari.
2. Sau, dovezile pot veni sub forma unor dezastre

Din partea noastră, încercăm să convingem oamenii înaintea loviturilor, dar nu este ușor. Nu controlăm media. Elitele au construit armate de economiști și experți financiare și alți experți, al căror scop este de induce în confuzie oamenii și a cultiva marea minciună. Asta și pentru ca oamenii care sunt în topul piramidei să poată să conducă. Să conducă ce? Astăzi, chiar și ei nu știu exact. Nu mai este sub controlul lor…

Partea a patra a Cursului zilnic de Cabala, 15.02.2013, Pacea

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum poate inferiorul să apeleze superiorul pentru ca să-l ajute?

Răspuns: În măsura în care m-am anulat, am şansa de a primi corect forţa Superioară, gândurile, atributele şi dorinţele corecte, în loc de propriile mele puteri, gânduri, atribute şi dorinţe. De fapt, eu schimb forma. Dar, noua formă este total diferită de vechea formă, este ca şi cum m-am schimbat total. De fapt, doar valorile mele şi punctul meu de vedere se schimbă, dar, se pare că am devenit o persoană total diferită.

Rugăciunea, MAN, înseamnă că vidul a fost creat în mine, o deficienţă a atributului de a dărui, în locul vechilor dorinţe de primire pe care le aveam înainte. Nu ştiu ce este dăruirea şi ce ar trebui să fie, astfel că poate lua locul dorinţelor pe care le-am restricţionat, dar vreau o inimă nouă în vidul pe care i l-am pregătit, un spirit nou. Aceasta înseamnă că am ridicat MAN, o rugăciune, făcând loc în interiorul dorinţei mele de a primi, pentru noua utilizare.

Apoi, am primit MAD, forţa de a învinge. Deci, acest răspuns de Sus, este numit Mei Dechurin. În plus, am primit o m inte, deoarece am început să cântăresc în ce măsură pot lucra cu această forţă pentru a reuşi, în scopul de a construi capul Partzuf-ului meu spiritual şi să semăn cu cel superior.

Am identificat deja forţa Superioară şi am înţeles cum trebuie să lucrez pentru a acţiona ca El. Desigur, nu este mult, în timp, la fel ca un copil ce încearcă să semene cu un adult, așa învăţăm.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 11.02.2013, Scrierile lui Baal HaSulam 

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Scrisoarea 47: Prin urmare, îndepărtați-vă de toate afacerile fictive, și acordați atenție să vă gândiți și să veniți cu invențiile corecte pentru a vă conecta inimile ca o singura inimă … și începeți să vă conectați cu dragoste, în măsura corectă, și apoi veți găsi un gust în ea.

Întrebare: Ce sunt „afacerile fictive”?

Răspuns: Afacerile fictive sunt tot felul de eforturi care nu sunt îndreptate spre obținerea scopului spiritual. Aceasta include orice efort care este mai presus de efortul de a furniza corpului necesitățile de bază și de a dedica orice altceva obținerii scopului.

Orice efort care este chiar și un pic deviat de pe acest traseu este fictiv, ceea ce înseamnă că doar ți se pare că vei obține ceva din el, dar, de fapt, imediat te împinge spre calea „la timpul său”, calea suferinței.

Se pare că există un scop spiritual înaintea mea (!), și dacă lucrez pentru el, voi câștiga ceva. Fac eforturi și câștig din asta. Dacă este un scop adevărat, ceea ce înseamnă că este pe calea Creatorului, atunci lucrez corect.

Dar acest scop se poate să nu fie îndreptat spre Creator (!), iar eu nu știu direcția corectă, și mi se pare că acest scop este adevărat. Dacă-mi investesc puterile în el, atunci, în schimb, primesc suferințe care mă împing de la spate în loc de un câștig. Acestea sunt numite „afaceri fictive.”

Pare că am profit de pe urma lor și că îmi doresc scopul adevărat. Chiar profit material:  profit fizic, bani, respect, cunoștințe, toate acestea mă conduc în cele din urmă, după multe eforturi de-a lungul drumului, la un gol, la suferințe.

Acest scop fictiv, afacerile fictive, pot fi foarte complexe și complicate. Poate dura 30 până la 40 de ani pentru ca eu să-mi dau seama în sfârșit, că scopul a fost fictiv. Nu este doar o singură afacere, ci pot fi foarte bine multe afaceri. Tot ceea ce faci dincolo de necesitățile de bază ale corpului aparține acestor tranzacții fictive.

Confruntarea cu necesitățile de bază este o necesitate, deoarece nu ai de ales. Toată atenția, 100% din aceasta, trebuie să se concentreze într-o singură direcție – la Creator. Apoi, în măsura în care trebuie să faci eforturi pentru familia ta, este deja o necesitate, deoarece toate gândurile tale vor fi concentrate pe Creator.

Nu este clar faptul că acest scop este fictiv. Aceasta este o mare întrebare pentru tine. Chiar dacă ești conștient de asta în mod rațional, nu ești de acord cu el din punct de vedere emoțional. Apoi, te afli intr-o luptă interioară, neștiind ce să faci. Faci diferite concesii, ierți diferite deficiențe minore, gândind, „Ei bine, nu contează, am fost un pic distras.” Afacerile fictive apar în diferite maniere.

Deci, cum putem clarifica care afaceri sunt fictive? Tot ceea ce nu se referă la grup, la profesor, la studiu, la diseminare, la înclinația unității cu Creatorul – sunt toate afaceri fictive! Dacă-ți concentrezi toate eforturile spre scop, atunci grijile de familie sunt, de asemenea, incluse în el. Atunci vei descoperi că Creatorul a aranjat toate aceste lucruri pentru tine, în modul cel mai bun. Dar numai dacă familia ta nu este împotriva căii tale și îți permite să studiezi.

Din partea 1 a Lecției zilnice de Cabala 4/02/13, Scrieri ale lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→