Dorinţa de a primi nu dispare; nu se naşte, nu se dezvoltă şi nu se schimbă; ne este doar ascunsă sau revelată, în măsura în care poate fi folosită. Ascunderea dorinţei sau revelaţia ei apar conform treptelor scării spirituale.

Întregul sistem este deja aranjat şi construit de sus în jos. În timp ce nivelurile coboară în jos, ele ascund în ele parte a dorinţei de a primi. Folosirea ei ne este ascunsă, deoarece nu o putem folosi corect.

Pentru a împiedica fiinţele create să facă greşeli în timp ce asced de jos în sus, dorinţele le sunt revelate gradual, numai acele părţi cu care pot lucra în mod corect. Întreaga scara spirituală este un sem pe o scală, a cât de mult din dorinţa ta îţi poate fi revelată, astfel încât să o poţi folosi, să poţi să o depăşeşti şi să vrei să o corectezi, să nu îţi pierzi capul şi să vrei să o împlineşti cu orice cost.

Dacă ţi s-ar revela imediat o dorinţă puternică te-ai gândi numai la împlinirea ei în mod egoist. Dacă ţi s-ar da o poziţie foarte sus, de exemplu să conduci canalul TV şi staţia radio, atunci nu te-am mai vedea la lecţii. Ai spune că ai lucruri mai importante de făcut, că trebuie să ai grijă de lume.

De aceea, nu ţi s-a dat această poziţie ci ceva mult mai simplu. Totul depinde de cât de mult poţi să fii cu adevărat îngrijorat şi să ai grijă de lume şi, desigur, cu ceea ce se potriveşt lumii şi dacă este timpul. Dacă am putea avansa mai mult, am da lumii mai mult, deorece aceasta este gata pentru asta. Este deja deschisă. I-am putea dărui şi am putea să o aducem mai aproape de noi şi, împreună cu ea, ne-am putea ridica la un nivel mai înalt.

Lumea este nivelul de jos şi noi suntem nivelul intermediar, iar deasupra noastră este un nivel superior, Creatorul. Trebuie să trezim lumea, astfel încât lumea să ne trezească. Asata înseamnă că trebuie să îi dăruim şi să împrăştiem mesajul peste tot pe unde este posibil. Apoi lumea va începe să ne trezească şi noi vom putea să ne ridicăm la cel superior şi să executăm o acţiune spirituală pentru lume.

Totul este deja la locul lui şi se numeşte un cerc interior, un cerc exterior şi unul şi mai exterior. Problema este numai în noi.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala din 10.10.2013

Filed under: Diseminarea Cabalei, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă termenul de „loc”, conform înțelepciunii Cabalei, atât din partea Luminii, cât și din partea dorinței?

Răspuns: Creatorul a creat o dorință de a primi, în forma sa inițială. Apoi Lumina a început să lucreze în cadrul dorinței de a primi. Ea a dat naștere dorinței de a primi și apoi a început să apară în ea din ce în ce mai mult. Apoi, dorința de a primi a început să se schimbe în calitate și a trecut prin cele cinci faze de dezvoltare și a început să ia diferite forme, îmbogățite cu diferite atribute și fațete.

Astfel, a ajuns la o stare numită „loc”.  Aceasta înseamnă că este diferită de ceea ce o umple. Umplutura nu este prima și nici Lumina, ci „locul” în care intră.

Ele au trebuit să se separe, deoarece se spune: Cu excepția cazului în care Lumina se separă de vas o singură dată, este imposibil să se determine ceva. Dar când se desparte o dată, ele sunt deja două lucruri distincte, iar acum este posibil să se identifice o „lumină” și „un vas” separate și, de asemenea, să se studieze legătura dintre ele. Acesta este modul în care „locul” este creat, dar nu este suficient; este posibil să se toarne niște băutură într-un ulcior, de exemplu, și să fie umplut până la capăt. Creatorul vrea ca acest „loc” să-L simtă pe El și cine este El.

Imaginează-ți că ai făcut un ulcior de lut, și acum vrei ca acest ulcior să simtă cine l-a făcut și în ce scop. Ce este mai mult, vrea să primească umplutura exactă: Să presupunem că nu este de acord să primească apă, lapte sau vin, ci are nevoie mai degrabă de ulei. Apoi, în funcție de ceea ce alege, e plin și respinge toate celelalte umpluturi. Asta înseamnă că „locul” ar trebui să diferențieze, de asemenea, între bine și rău, sau, cu alte cuvinte, să fie un „egoist înțelept „, ce depinde de ego-ul său, care a fost creat de Creator.

În continuare, Creatorul vrea ca această dorință să prefere singură natura opusă, și s-o aleagă prin libera voință. Ea trebuie să se „formeze” singură, să se aranjeze în așa fel încât să poată funcționa de la sine într-un mod opus, pe măsură ce se construiește din nou. Dacă dorința dobândește această capacitate, ea începe să acționeze din nou și să se umple și apoi se numește Adam care se aseamănă (Domeh) Creatorului.

Este ca și cum dorința se naște din nou prin libera voință și alege fiecare pas pe care îl face, orice umplere și orice mod. Pe de o parte, totul vine de la ea și nu depinde de nimeni, iar pe de altă parte, totul este întreg și în dăruire. Acesta se numește un „loc.” Aceasta este deficiența de care avem nevoie. Până atunci nu suntem nici măcar conștienți prin cât de multe stări trebuie să trecem pentru a ajunge la aceste discernăminte …

Întrebare: Există o legătură între „loc” și mediu?

Răspuns: Pentru ca dorința să fie independentă, să acționeze liber în discernămintele sale, în percepția sa, este împărțită în două sisteme: eu și în afara mea. În cadrul sistemului intern, există doar o scânteie, iar în sistemul extern, există întreaga lume. În măsura în care o persoană folosește „lumea” în mod corect, își crește scânteia. În măsura în care vrea să folosească lumea într-un mod opus, în mod greșit, își diminuează scânteia. Se verifică și învață în funcție de atitudinea ei față de lume, de mediul înconjurător.

În plus, o persoană are înțelepciunea Cabalei (un profesor, cărți și un grup), și toate sunt pentru a o ajuta să se împlinească în mod conștient și nu numai prin sentiment. La urma urmei, dacă învățăm din sentimentele noastre, aceasta va duce la un lanț întreg de eșecuri, într-un mod foarte lent și crud al celor cinci faze de dezvoltare. Dacă o persoană se dezvoltă prin mediu, atunci pentru ea mediul devine profesor, cărți, grup și Creator. Apoi, ea se dezvoltă prin „calea Torei,” prin calea Luminii care Reformează.

Diferența este că, prin calea Luminii, ea își aduce componenta proprie de dezvoltare și prin asta dezvoltă imaginea Creatorului în ea. Începe să se raporteze la realitate, nu ca o ființă creată, ci la fel ca Creatorul: „Cum folosesc grupul, profesorul, cărțile și Creatorul, toate forțele care mă influențează, în scopul de a mă stabiliza pe mine însumi în mod corect?”

Astfel, dezvoltăm umanul în noi și avansăm corect, în modul cel mai simplu și mai scurt pentru toți. Apoi, deficiența de a avansa pe care o stabilizăm din nou de fiecare dată este numită un adevărat „loc”, și este un astfel de loc la care ar trebui să ajungem.

Din partea a 3-a a Lecției zilnice de Cabala 11/01/13, „Pacea”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Pentru cine ar trebui să doresc a aduce mulţumire: pentru grup sau Creator ?

Răspuns: Nu puteţi aduce mulţumire Creatorului fără să aduceţi mulţumire grupului. Este vorba de o condiţie necesară. În caz contrar, vă înşelaţi crezând că veţi aspira la dăruire, atunci când, în realitate, vă pasă de propriul interes mai degrabă, decât de binele altora.

Imaginaţi-vă că aveţi posibilitatea să aduceţi mulţumire Creatorului, numai cu condiţia să aduceţi mulţumire copiilor Săi, care sunt, de fapt, grupul. Nu poţi face nimic pentru El, pentru că toate dorinţele Sale se concentrează exclusiv pe creatură.

Din partea a treia a Cursului zilnic de Cabala, 10.01.2013, TES

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Unii oameni sunt într-o mare tensiune interioară în timpul convenției; alții sunt veseli și merg împreună cu fluxul. Care ar trebui să fie starea noastră corectă?

Răspuns: Ambele sunt corecte, și este necesar să alături acestor două stări, astfel încât, cu toată puterea și tensiunea ta mare, să încerci să mergi cu fluxul, să rămâi cât mai aproape posibil de centru și să te miști împreună cu el. Avem nevoie să fim incluși în fluxul convenției ca două lichide care sunt amestecate împreună.

Dar pentru asta, este nevoie să depun efort, desigur, pentru că în fiecare clipă trebuie să simt că mă mișc. Nu pot merge spre scop fără această mișcare, trebuie să păstrez aceeași direcție tot timpul, ca o racheta care-și ajustează permanent traiectoria: alternativ, o dată forța primirii, apoi forța dăruirii, forța primirii, apoi forța dăruirii.

Păstrez echilibrul între cele două, fără a șterge nici una dintre ele; nu-mi pierd conștiința dorinței mele (Aviut), dar conectez toate acestea împreună și avansez.

Există oameni care se integrează firesc în fluxul general, pentru că dorința lor este mai ușoară în comparație cu a altora. Nimeni nu este de învinuit sau de lăudat; fiecare are propriul său caracter natural. Și sunt oameni cu o tensiune internă mult mai severă care nu pot merge cu fluxul general și este nevoie de eforturi mari din partea lor.

Primii, care cu ușurință se îmbină cu mediul, adaugă inspirație tuturor. Iar cea de-a doua categorie, cărora le este dificil să fie cu alții, adaugă efort. Se pare că există Reshimo din ecran și din dorință (Reshimo de Hitlabshut și de Reshimo de Aviut), și, astfel, conexiunea generală apare.

Din Convenția de la Arava 17/1/13, Lecția

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Un grup Cabalist este bazat pe legile care aparţin următorului nivel. De aceea ne întâlnim împreună să re-creem aceste condiţii. Ne jucăm ca şi cum am fi în viitorul apropiat într-o realitate şi construim relaţii şi conexiuni care, în final, se transformă în lumile pe care le studim în Cabala.

Lumea Assiya este prima de care avem nevoie ca să intrăm şi să ne simţim între noi. A fi în această lume înseamnă că devenim complet adecvaţi acestui nivel de internalitate (în dorinţele noastre, gânduri, inimi şi minte). Articolele lui Rabash explică modurile de a atinge unitatea realitatea și să începem să simțim spiritualitatea între noi.

Bineînțeles, nu ne „ridicăm” nicăieri. Ascendem la nivelul personal al înălţimii spirituale la nivelul conexiunii care există între noi. Mai târziu, simţurile noastre se schimbă, şi „potrivirea noastră” va deveni mai puternică şi adâncă. Nu ne vom trata unul pe altul egoist de acum înainte. Ne vom diminua egourile. Vom anula egoul şi-l vom scoate dintre noi în concordanţă cu principiul, „Ceea ce urăşti, nu face prietenului tău”. Ca şi rezultat, vom începem să simţim lumea superioară.

După aceea, ne vom uni şi mai mult şi ne vom îmbunătăţi interconectarea mutuală. Vom crea un sistem reciproc în concordanţă cu care vom fi capabili să simţim un nou tip de împlinire sub forma Luminii Nefesh, Ruach, Neshama, Haya şi Yechida. Totul depinde de cât de mult egoismul creşte şi în ciuda lui, ne conectăm unul cu altul, cum încercăm să neutralizăm egoismul şi să-l folosim să împreunăm cele două forţe opuse şi să creăm o legătură.

Imaginează-ţi că mii de oameni din grupurile nostre în toată lumea vor simţi conectarea mutuală: cine este unde şi cum ei sunt interconectaţi. Acest sistem multi-polar serios este o societate integrală. Egoismul nostru continuă să crească şi devenim mai uniţi şi „penetrăm” unul în altul chiar şi mai mult.

Şi egoismul nostru creşte nu doar în calitate cât şi în cantitate: Ne apare în totul felul de formle noi şi necunoascute. Dintr-o dată, începem să observăm nuanţe repulsive în alţii pe care nu le-am văzut înainte; înseamnă că egoismul nostru se elevează şi declanşează acele senzaţii în noi! Dintr-o dată, recunoaştem că egoismul prietenului nostru s-a mărit de o mie de ori şi nu ştim cum să abordăm personalitatea s-a înţepătoare şi zburlită. Noi încontinuare ne vedem ca fiind minunaţi şi buni. Nu ştim cum să ne tratăm prietenii şi nici nu ştim ce să facem cu noi înşine.

Dacă ne uităm la această poză de Sus (din postura Creatorului), devine evident că El este Cel care provocă aceste situaţii pentru a promova avansarea noastră. Din partea Creatorului ele sunt inevitabile, având în vedere că, e în beneficiul nostru să continuăm să ne corectăm pe noi pentru a ne ridica şi mai sus.

Articolele lui Rabash ne dau sfaturi precise de cum să ne conectăm cu prietenii. Ele derivă dintr-un singur principiu, „Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi” pentru că este legea nivelului superior în care noi toţi suntem întreg uniţi prin dorinţele şi gândurile noastre.

Acţiunile noastre se completează una cu cealaltă şi crează o dorinţă generală care a fost creată iniţial de Creator. În acest punct, fiecare dorinţă apare către noi de 620 de ori mai mare. Astfel, noi simţim pe toată lumea ca şi cum suntem noi. Dincolo de asta, fiecare dintre noi ne simţim de 620 de ori mai mare ca şi cum suntem „multiplicaţi” de ceilalţi. Este imposibil să descrii această formulă din moment ce defineşte starea calitativă numită lumea infinitului. Noi trebuie să atingem asta.

Din Convenţia de la Novosibirsk 8.12.2012, Lecţia 4

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Noi suntem într-o stare foarte specială acum între două convenţii, convenţia femeilor şi convenţia bărbaţilor, când noi trebuie să aducem toată deficienţa împreună. Din partea femeilor este deja o mare deficienţă. Din partea bărbaţilor deficienţa este relativ gata, dar nu este mai mare şi nu este organizată destul. Dar mai sunt câteva zile pentru a ne pregăti şi să ajungem la convenţia din deşert corect, ceea ce înseamnă „un om cu o singură inimă”.

Cred că este posibil. Vedem prin avansarea lumii şi prin avansarea noastră în concordanţă cu discernămintele pe care le-am acumulat, care sunt operate corect şi asta pentru că nu este nicio alternativă. Ni s-a dat o rară oportunitate; un tratament special de Sus şi condiţii confortabile care susţin cu adevărat ceea ce facem.

Nu mai trebuie să fugim cu ochii închişi. Zi după zi realizăm că aceasta este calea corectă. Când vedem că întreaga lume este atrasă în acest proces şi cât de necesar este el pentru noi, pentru lume şi pentru Creator. Finalmente este o concentrare de decizii corecte, care este rezultatul tuturor anilor de acţiuni care au fost făcute, a multe stări, discernăminte şi impresii pe care le-am experimentat în fiecare moment, peste tot şi de fiecare dintre noi.

Trebuie să aducem toate experienţele şi discernămintele pe care fiecare dintre noi le-a acumulat de-a lungul acestui timp cât am fost împreună şi să le concentrăm într-o singură dorinţă ascuţită. Şi ca răspuns la această dorinţă care tânjeşte după corectarea ei, pentru atributul dăruirii, vom fi capabili să primim Lumina Superioară care ne va influenţa şi ne va ridica la primul nivel spiritual.

Din prima parte a Lecţiei Zilnice de Kabbalah 15.01.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum poate fi atinsă intenția corectă?

Răspuns: Pentru intenția corectă, prima dată trebuie să te legi pe tine de întreaga lume, care este un rezultat al acţiunii Creatorului. Prin lume, Creatorul îşi arată acţiunile, astfel încât prin relaţia corectă cu lumea eşti capabil să te apropii de Creator.

Să presupunem că sunt proprietarul unei ferme mari unde deţin pământ şi cai. Şi te iau pe tine să lucrezi la fermă pentru că văd că mă tratezi bine şi că vei fi un muncitor loial sau chiar un sclav loial. Se dovedeşte că eu te evaluez nu datorită atitudinii tale faţă de mine, ci potrivit propriilor mele proprietăţi, în concordanţă cum îmi tratez eu caii, pământul şi grădinarii, adică cu „lumea mea”.

În acelaşi mod noi venim şi, mulţumită dorinţei venite de Sus, vrem să devenim muncitorii Creatorului. Atâta timp cât această dorinţă nu s-a trezit în noi, noi trăim ca şi caii de la fermă. Şi acelora cărora Creatorul le dă dorinţa devin muncitori în fermă. Şi ei sunt diferinţi muncitori: Sunt muncitori loiali care sunt devotaţi total către Creator ca şi sclavii şi sunt muncitori care nu sunt aşa de loiali.

Creatorul găseşte persoanele în care puntul din inimă s-a trezit care vor să adere la Creator, dar care nu pot fi ridicaţi la rang de ministru instantaneu. De aceea dă persoanei tot felul de oportunităţi, joburi mici, prin care urcă foarte încet . Exact aceste oportunităţi ne sunt date nouă: Prin acţiunile pe care le facem prin noi înşine, putem arăta Creatorului cât de mult dorim să ne apropiem de El, să aderăm la El şi să trăim cu El într-un singur gând şi intenţie, în o acţiune.

Din partea a doua a Lecţiei Zilnice de Kabbalah, 1.01.2013, Zoharul

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum se întâmplă schimbările graduale care să le ducă în final la un stadiu în care vecinul meu devine mai important decât mine, decât sunt eu pentru mine? Ce simt la fiecare stadiu?

Răspuns: Acest fel de schimbare se întâmplă în o persoană doar cu ajutorul Luminii care Reformează.

Aproximativ, poate să fie împărţită în patru stadii:

1.Nu simţim niciun corp în afara noastră; ele se simt ca fiind atat de „lipsite de viaţă” faţă de noi. Ele trăiesc într-un loc atât de aproape de noi, dar nu avem nimic în comun cu ele. Comunicăm cu ele, le îmbrăţişăm, le cântăm cântece, dar totul ne raportăm la ele ca la „păpuşi” care există lângă noi.

2.Mai târziu, prin nivelul de durere prin care trecem, care este declanşat de ascunderea noastră că nu am avansat bine îndeajuns, începem să ne îngrijorăm: „Ce se va întâmpla cu mine?” În acelaşi timp continuăm să suferim şi să depunem eforturi, dar încă tot nu înţelegem modul în care să ne conectăm cu alţii. Acest lucru nu „penetrează” urechile noastre; sunt doar cuvinte frumoase, pe care le-am auzit de multe ori…

Realitatea, procesul de învăţare, şi tot ce facem devine din ce în ce mai important pentru noi; deşi, îngrijorarea noastră cu referire la relaţiile cu prietenii nu sunt încă clare pentru noi. Nu simţim încă că conexiunea noastră ne duce undeva. Ni se pare că este o porţie de „moralitate” şi chiar ne reaminteşte de perceptele religioase.

3.Atunci, începem să neglijăm tot ce prietenii fac în grup: comexiune, dans, cântare. Nu suntem capabil să ne comportăm în acest fel. În ochii nostri, ni se pare foarte frivol; suntem de acord să acţionăm în acest mod pentru că ne face o bună şi o plăcută atmosferă şi ştim că trebuie să inspirăm prietenii şi să atăm împreună. Deci, ne întâlnim la mese comune pentru a ne conecta puţin şi poate pentru a atrage noi oameni către noi. În acest mod gândim.

4.La acest punct, înţelegem faptul că orice am face, nu funcţionează pentru noi. Începem să observăm în acelaşi timp că alţi oameni par mult mai inteligenţi în ochii noştri. Începem să ne gândim: „Cum fac ei asta?” începem să ne reevaluăm atitudinea şi ajungem la concluzia că unitatea este importantă.

Fără îndoială, este rezultatul Luminii care are un impact mai degrabă decât o consecinţă a unei activităţi mutuale între prieteni. Cu toate că, din moment ce continuăm să participăm la activităţi, Lumina Înconjurătoare descinde către noi. Începem să luăm în considerare acţiunile orientate către unitate ca fiind folositoare, dar totuşi gândim că ele sunt pur teoretice. Continuăm să vorbim despre ele şi continuăm să citim şi să ascultăm despre munca in grup mai intensiv decât înainte; la început nici nu dădeam o mare atenţie articolele care descriau aceste lucruri. Credeam că „Prefaţă la Înţelepciunea Kabbalah”, „Studiul celor Zece Sfirot”, etc. merită citite, dar articole „Ultima generaţie”, ne reaminteşte de idei comuniste.

Gradat, sub influenţa Luminii Înconjurătoare, am început să realizăm că trebuie să lucrăm împotriva egoului şiu să în depăşim. Atunci, realizăm că depăşirea egoului şi conectarea cu prietenii sunt de fapt aceleaşi lucruri; este imposibil să le atingem diferit. Este fezabil doar fiind în grup şi exclusiv prin conectarea cu prietenii.

Înainte, nu am avaluat niciodată acţiunile externe şi le-am neglijat în măsura în care am dorit ca ele chiar să nu existe. „De ce trebuie să ne unim cu alţii?” „Dragostrea de sună prost… Cum vezi că s-ar putea întâmpla? Desăre ce vorbeşti? Sunt jenat că în carţile despre Kabbalah se vorbeşte despre aceste lucruri…”

Dintr-o dată, observăm că conţinutul interior al acţiunilor noastre este orientat către unitate, fuziunea particolelor noastre interne, decât corpuri materiale. Noi neglijăm în continuare conexiunea fizică. Ca şi cum nu ne-ar duce să ne unim puncturile din inimă, continuăm să dispreţuim „şmecheriile” şi „sloganurile” cum ar fi: „Hai să ne unim! Hai să stăm împreună la mese şi să discutăm!”

Începem să ne schimbăm atitudinea către unitate. Dintr-o dată realizăm că este vorba despre conexiunea „punctelor din inimă” cu ajutorul Luminii care Reformează. De aceea trebuie să studiem în grup. Este un lucru diferit decât să petreci timp într-un bar unde oamenii se îmbrăţişează unul pe altul, cântă, şi se simt bine. aici, de asemenea stăm împreună, putem să ne delectăm cu o băutură şi să ne îmbrăţişăm deşi intenţiile noastre nu sunt să ne unim corpurile sau ceva idei egoiste lumeşti, dar mai degrabă să încercăm să aducem punctele noastre din inimă mai aproape şi să cerem Luminii să ne influenţeze şi să ne conecteze împreună. Lumina ne influenţează suficient până la gradul eforturilor noastre mutuale şi în măsura dorinţei noastre de unitate.

În acest mod noi avansăm. Deplasându-ne prin aceste stadii este esenţial. Ca rezultat, devenim încrezători că prezenţa noastră în grup şi activităţile în grup sunt necesare să conecteze punctele din inimă cu ajutorul Luminii. Din acest punct înainte nu mai neglijăm unitatea. Ştim deja că că realizarea spirituală este despre unitate şi viitoarea avansare devine mult mai evidentă pentru noi. În acelaşi timp, descoperim noi dificultăţi în calea noastră: trebuie să ne dăm seama de modul în care să ne detaşăm de „sine” din punctul în care contribuim la unitate; trebuie să ne îngrijorăm în ceea ce priveşte să dăm „externalitatea” mai greu decât propriul nostru „eu”. Pentru asta, avem nevoie de asemenea de Lumină. Oricum, este noul stadiu şi de asemenea acesta constă din patru faze.

Din partea a doua a Lecţiei Zilnice de Kabbalah, 7.01.2013, Zoharul

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Din prima partea a Lecţiei zilnice de Cabala 1/8/13, “Introducere la studiul celor zece Sefirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă „o naştere spirituală în deşert?” Simt un fel de dezamăgire de la congresele anterioare, deoarece atunci am atins o sentiment de unitate special, iar apoi a urmat căderea. Cum putem folosi acest sentiment al dezamăgirii ca pregătire pentru congres?

Răspuns: Trebuie să dăm naştere primei noastre conexiuni în deşert. Naşterea spirituală este prima revelaţie a conexiunii în sistemul superior, ca un om care se naşte în lume, în lumea spirituală.

Ştii când ajunge o persoană la primul nivel? Când i se spune: „Nu vei primi nimic”, iar ea este fericită când aude asta. Deci, nu înţeleg despre ce dezamăgire este vorba aici. Ascensiunea spirituală este deasupra tuturor dezamăgirilor umane; este o realizare spirituală. Ar trebui să fii fericit că nu ai nimic şi, mai mult, că alţii au primit totul iar tu nu. Asta se numeşte intrarea în primul nivel

Deci, nu este loc pentru dezamăgiri!

Din prima parte a  Lecţiei zilnice de Cabala 1/8/13, “Introducere la studiul celor zece Sefirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→