Întrebare: Ai putea să ne spui despre prima ta întâlnire cu lumina și experiența de ieșire din tine însuţi? Te rog spune-ne ce clarificări și gânduri ai avut în acea zi.

Răspuns: S-a întâmplat atunci când conduceam către o lecție cu profesorul meu. Era o zi ploioasă, ploua cu găleata. La jumătatea drumului, mașina s-a blocat.

Era ora două dimineața, într-un loc pustiu, cu nimeni prin preajmă. Cine ar ieşi pe o astfel de vreme? M-am oprit. Nu era nimic ce puteam face. Am ieșit din mașină, am deschis capota, dar s-a făcut chiar şi mai rău, ploaia a inundat motorul. După cum s-a dovedit, carburatorul mi-a crăpat. Blestemându-mă pe mine însumi și pe întreaga lume, m-am întors în mașină și dintr-o dată, brusc, din toată această disperare, L-am simtit pe Creator.

Serios! Nu glumesc. Este o poveste adevărată. Desigur, înainte și după această situație, am experimentat diferite senzatii ca voi toţi. De ce aduc acest exemplu? Pentru că acest tip de întâlnire se întâmplă, de obicei, la un moment și loc  total nepotrivite si se pare ca nu este legată de condiția noastră internă.

Trecem printr-un proces de acumulare care dureaza destul de mult timp, în funcție de inspirația noastră, de starea anterioară, și de numeroase alte condiții; apoi se întâmplă în noi. De regulă, se întâmplă fără nici o agitație externă. Pentru asta, nu trebuie să medităm și nici nu trebuie să avem unele senzații specifice.

Atunci când ar trebui să se întâmple, se va întâmpla. Cu toate acestea, ar trebui să continuaţi să lucraţi sistematic.

Din Convenția de la Sankt Petersburg 12.07.13, Lecția 1

Filed under: Congrese, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Când ieşi pentru a disemina, răspunsurile pozitive ale oamenilor te fac să te simţi bine. Deci, de unde vin aceste forţe, din ego-ul meu sau de la Creator?

Răspuns: Dacă nu ceri forţele Creatorului, atunci le primeşti natural, de la ego. Nu există decât două surse de motivare la o persoană şi prin urmare, poate fi egoistă sau superioară, fie pentru primire, fie pentru dăruire.

Deci, cum puteţi verifica ? Cum puteţi să ştiţi că munciţi, cu adevărat, pentru a dărui ?

Simt diferite dezamăgiri, probleme, vid şi chiar tulburări în dorinţa mea, dar nu cer decât un lucru de la Creator, a creşte motivaţia mea altruistă fără nicio recompensă pentru mine. Sunt fericit că ego-ul meu se simte rău, că este gol şi nemulţumit. Este un semn bun, dacă pot continua să muncesc acum, este într-adevăr în scopul de a dărui.

Potrivit termenilor cabalistici, eu „restrâng” dorinţa mea şi pun un ecran (Masach) şi Lumina Reflectată (Ohr Hozer) pe ea. În general, dorinţa rămâne mereu vidă, deoarece restricţia nu este anulată. Atunci, încep să muncesc deasupra dorinţei mele, pentru a dărui, fiind sigur că atitudinea mea vis-a-vis de viaţă, realitate, Creator şi faţă de întreaga lume, este cea corectă.

Dar, dacă nu simt vidul, decepţiile sau problemele în ego-ul meu, pentru a mă ridica deasupra în dăruire, de a-mi face griji cu privire la Creator, atunci, asta înseamnă că sunt încă, în dorinţa mea egoistă. Muncesc la asta şi, deşi avansez spre intenţia în scopul de a dărui, sunt încă cufundat în dragostea de sine. Desigur, încerc să dăruiesc, dar toate tentativele mele sunt alimentate de dorinţe egoiste. Aceasta înseamnă că, dacă nu am primit plăcere, nu aş avea nicio motivaţie, nicio putere, niciun dorinţa de a continua pe drumul spiritual.

in Cursul zilnic de Cabala, Întrebări şi răspunsuri, 08.08.2013

Filed under: Diseminarea Cabalei, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Dintr-un articol al lui Rabash: „Pentru cei care erau pe calea îndepărtată, Paştele este amânat până la un al doilea Paşte” – cu cât credinţa cuiva în Creator este mai mare, cu atât se simte mai detaşat de Marele Rege şi simte mai mult propriul păcat – proporţional cu nivelul credinţei în Măreţia Lui. Aşadar, un om drept (cel care înţelege Înălţimea Regelui) păcătuieşte mai mult decât un om obişnuit.

Dacă o persoană recunoaşte că este păcătoasă, înseamnă că acestei persoane i s-a permis de Sus să se apropie uşor de Divinitate şi i s-a oferit şansa să înţeleagă că a păcătuit.

Este spus: „Creatorul e nemulţumit de cel drept din cauza unui fir de păr.” Dacă o persoană simte că a păcătuit, nu trebuie să se teamă de asta, din moment ce este un semn că a fost ridicat de Sus. De aceea, persoana respectivă trebuie să se întărească şi să accepte povara Raiului, atunci va ajunge la succes.

Pe măsura apropierii unei persoane de Creator, sentimentul de lipsă de importanţă, răutate şi detaşare faţă de El devine mai puternic, ceea ce înseamnă că totul merge cu susul în jos. O persoană religioasă obişnuită nu urmăreşte o cale spirituală; se roagă şi crede că este aproape de Creator. Totuşi, cel care se întâmplă să-şi lege apropierea de Creator de propriile proprietăţi este deja capabil să se evalueze mai corect, să evalueze astfel distanţa dintre el şi Creator. Fiecare evaluare ulterioară devine mai clară; permite unei persoane să vadă cât este de departe de Creator.

Ne dăm seama că distanţa dintre noi şi Creator creşte şi că trebuie să respectăm multe condiţii ca să depăşim îndepărtarea şi să ne apropiem de El. Asta explică de ce este scris că „Creatorul „se ia” de cel drept pentru un fir de păr”. Nu pentru că se poartă cu el urât; dar cei care sunt deja aproape de a deveni drepţi (adică cei care sunt în pragul unei dăruiri complete şi pure) îşi calculează asemănarea cu Creatorul pe o scară foarte fină. Acest tip de calcul le permite să vadă că sunt încă extrem de departe de Creator şi că trebuie să treacă prin numeroase corecţii.

De aceea există conceptul celui de-al „Doilea Paşte” – pentru cei care nu au reuşit să iasă din Egipt în timpul primului Paşte. Peste o lună, li se mai dă o şansă, care se numeşte „al Doilea Paşte”. Oamenii care simt că sunt mari păcătoşi şi a căror cale este în mod special lungă ajung la scopul lor la al Doilea Paşte.

Înseamnă că o persoană nu trebuie să-şi facă griji şi să dispere deoarece Calea pare prea lungă pentru el, chiar dacă mulţi oameni sunt traşi înapoi de acest fapt care îi forţează să renunţe la calea lor.

Dimpotrivă, este un semn că se apropie de scop! În cele din urmă trebuie să ajungem la o stare în care Faraonul acceptă că cel drept este Creatorul şi că el, Faraonul, este cel rău; aceasta este starea în care are loc exodul din Egipt.

Din Pregătirea pentru Lecţia Zilnică de Cabala, 05.04.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Pe de o parte, Creatorul este mereu primul care ne trezeşe şi orice urcare pe care o simţim este un răspuns inevitabil la iluminarea din partea Lui. Pe de altă parte, care este munca unei persoane?

Deşi o persoană ştie că „Nu există nimeni în afară de El”, trebuie să-şi amintească de principiul „Dacă nu sunt eu pentru mine, atunci cine?”. Deşi Creatorul o trezeşte, atâta timp cât persoana se află în ascundere, trebuie să simtă că se trezeşte singură. Nu trebuie să se relaxeze şi să-L aştepte pe Creator să o trezească.

Acum, trebuie să acţionăm. Trebuie să organizez un mediu şi să mă folosesc de toate mijloacele de care dispun ca să nu adorm, ci să stau pe cât posibil treaz şi săritor pentru a culege atributele apropiate de dăruire şi iubire. Cu ajutorul mediului şi a altor mijloace, mă pregătesc astfel încât chiar dacă mă trezeşte Creatorul, eu voi simţi o urcare mai mare şi mai puternică.

Trezirea finală este că muncim împreună cu Creatorul, ca un cal şi călăreţul lui care s-au unit şi calul vrea să vină în întâmpinarea dorinţelor călăreţului asemenea unui servitor credincios. Deci, în fiecare moment, trebuie să-mi amintesc că, fără îndoială, Creatorul mă va trezi, dar totul depinde, de fapt, de oportunităţile de care profit.

Nu cunoaştem şi nu vedem aceste oportunităţi. Poate că, după un timp, eforturile mele adunate vor stimula trezirea de sus; poate că sunt alte condiţii, ca stări spirituale speciale care ţin de „Sabbath”, de „începutul lunii”, de „începutul anului”, sau de alte sărbători care  sunt legate de munca „de zi” şi „de noapte”, etc. Trezirea specială de sus este ascunsă şi în ele, dar trebuie să fim mai pregătiţi pentru trezirea de jos şi, în mod constant, sensibili faţă de ea.

Dacă o persoană dezvoltă o sete, o nevoie de a nu uita niciun moment Providenţa de sus, descoperă că această Providenţă este permanentă şi îşi are originea în Creator  care este bun şi binevoitor şi că nu este nimeni în afară de El. O persoană descoperă adevărul: imaginea lumii întregi pe care forţa superioară o desenează pentru această persoană, imagine care include persoana şi mediul ei şi că totul este făcut pentru a creşte sensibilitatea unei persoane faţă de această imagine. Creatorul, singura forţă, are un singur scop, acela că o persoană trebuie să simtă mereu că Creatorul este bun şi binevoitor şi că nu este nimeni în afară de El. Aşa că o persoană trebuie să-şi corecteze vasele de percepţie şi asta este ceea ce contează.

Este scris:”Caută-L pe Creator acolo unde este”. O persoană crede că trezirea şi schimbările vin de la Creator, aducându-i în mod constant stări schimbătoare. Dar când ajung la starea Hafetz Hesed, descopăr că nu există schimbări din partea Creatorului. În spatele a tot ce îmi este trimis, ce simt la un moment dat – ascunderile şi revelaţiile la diferite nivele, confuziile şi chiar detaşare de Creator şi apoi conştiinţa recâştigată, ceea ce înseamnă să fii conştient de Providenţa de sus – în spatele acestui „decor”, descopăr că nu există detaşări şi că niciodată Creatorul nu-Şi slăbeşte legăturile cu noi. Dimpotrivă, El trezeşte în mine dorinţe şi atribute mai puternice şi mai corupte, opuse Lui, astfel încât, prin acest contrast, între Lumină şi întuneric, Îl descopăr mai clar pe Creator, bun şi binevoitor, şi descopăr că nu este nimeni în afară de El.

Deci, prin diferite mijloace, trebuie să întărim pregătirea interioară a unei persoane pentru percepţia corectă. Nu există o credinţă oarbă sau o natură mecanică care joacă un joc întâmplător cu noi. Indiferent de ce dorinţe şi gânduri se trezesc în noi şi ne vin în minte de nicăieri, totul vine de la forţa superioară. Noi trebuie să facem un singur lucru şi acela este să ne întărim prin toate mijloacele şi să răspundem corect la tot ce se întâmplă.

Dintre toate lucrurile care se petrec în mintea şi inima mea, în interiorul meu, şi în lume (din moment ce este un singur sistem), vreau să descopăr un singur lucru – că totul este manevrat de un singur „motor”. Gândurile şi dorinţele care se trezesc în mine şi gândurile despre gândurile şi dorinţele provocate de dorinţe, toate îşi au originea într-o singură sursă care acţionează pentru ca eu să mă conectez cu ea şi să mă detaşez de ea din când în când şi, astfel, se va stabili o conexiune stabilă, multistratificată şi cu mai multe faţete. Astfel, ne este clar şi Îl căutăm pe Creator, „căutându-L pe Creator acolo unde este” şi descoperind că El este chiar foarte aproape, în interiorul nostru.

Înseamnă cu nu există gânduri nepotrivite şi nici dorinţe inferioare, ci că totul urmăreşte să ajute o persoană să înţeleagă că nimic nu o separă de Creator; Creatorul este cu ea, şi întreaga lume, mineralul, vegetalul, animalul şi umanul sunt elemente care construiesc conexiunea.

Din Lecţia Zilnică de Cabala, 07.08.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Cabaliştii care au ajuns la o înţelegere interioară a lumii au descris întreaga creaţie ca fiind multidimensională, compusă din mai multe „lumi”: de fapt, despre asta încep să vorbească astăzi atât fizicienii cât şi psihologii.

Lumea „multidimensională” este compusă din cercuri concentrice pe care le analizăm din interiorul lumii noastre care se află în mijlocul punctului lor central.

Marele cabalist, Ari, scrie că după ce totul s-a contractat, o rază de lumină a fost trasă şi au fost create toate lumile, de sus până la lumea noastră, care este ultima dintre toate şi se află în interiorul vidului gol care s-a căscat. Doar un canal strâmt de Lumină trece din lumea Infinităţii (simbolul  ∞) în lumea noastră.

Potrivit astronomiei, dezvoltarea noastră a început din punctul ei central prin forţa unei exploziei, prin care toată materia a fost creată. Potrivit înţelepciunii Cabala, materia a fost creată ca rezultat al unei contracţii care a avut loc înainte de explozie.

Lumea noastră este în totalitate opusă faţă de tot ceea ce există în afara ei. Şi de aceea nu simţim tot ceea ce se află în afara ei. Pe lângă asta, noi simţim ceea ce percepem cu ajutorul celor 5 simţuri şi, pornind de aici, descriem pentru noi înşine imaginea lumii. Asta avem.

Întreaga creaţie a fost formată printr-o contracţie puternică de sus în jos. Adică, toate cercurile au fost contractate treptat până când zona contracţiei s-a spart într-o multitudine de părţi sub influenţa Luminii. De aceea, în interiorul materiei (dorinţa de a primi), caracteristicile Luminii au apărut, doar că într-o formă opusă.

Dacă proprietatea Luminii este de a dărui, de a umple, de a iubi, de a conecta, de a îmbogăţi, de a crea, adică de a face totul pentru a fi benefic, bun şi veşnic, atunci când intră şi sparge materie, o divide într-o mulţime de părţi şi produce în acest loc caracteristici care sunt opusul ei, caracteristicile de primire, egoism, constrângere, ură şi respingere; astea se află în interiorul emoţiilor noastre negative, deşi le folosim pentru că au devenit natura noastră şi astfel suntem construiţi.

Tot ceea ce ne separă (aşa-numitul „Faraon”) este reprezentat de caracteristicile negative ale Luminii, opusul ei. Şi de la ele putem învăţa, putem să ni le explicăm invers tot timpul şi putem să vedem ce se întâmplă.

De aceea, munca noastră se face prin „credinţă deasupra raţiunii”, ceea ce înseamnă cu dăruire deasupra primirii, cu dorinţă pentru legătură, conexiune şi iubire, ridicându-ne peste noi înşine, deasupra naturii. Astfel, este posibil să mergem mai departe.

Noi singuri putem să facem doar eforturi mărunte şi, în plus, cei care sunt gata pentru asta sunt numai oamenii care au un „punct în inimă”, începutul proprietăţii de dăruire.

În principiu, această scânteie există în oricine; doar că este descoperită treptat, începând cu oamenii care sunt mai subtili şi apoi de oamenii obişnuiţi. În acelaşi timp, cu cât o persoană este mai comună, cu atât potenţialul ei este mai mare. Tocmai pentru că este dificil pentru un astfel de om să se corecteze, intensitatea descoperirii înălţimii lui spirituale va fi şi ea mai mare. De aceea, cei care vor fi corectaţi după noi vor adăuga Lumină imensă la percepţia noastră.

Să spunem că, per total, ajungem la nivelul Nefesh şi apoi, când acesta trece la ei, ei ajung la nivelele Ruach, Neshama, Haya şi Yechida. Fiecare generaţie ajunge la un anumit nivel şi următoarea generaţie care o înlocuieşte ajunge la înălţimi mai mari. Ne dezvoltăm într-un mod identic.

Dezvoltarea noastră este treptată. Cei în care s-a trezit punctul din inimă sunt înclinaţi să caute sensul vieţii. Ei nu sunt influenţaţi de nicio religie, ceea ce-i interesează este dobândirea, adică o umplere reală cu cunoaştere, emoţie şi capacitatea de „a lua” întreaga lume, de a o descoperi complet, de a o simţi în interiorul lor, şi într-un mod real, tangibil, să se simtă pe ei înşişi în interiorul ei. Punctul din inimă îi împinge către asta.

Dar punctul din inimă singur nu este de ajuns pentru asta, este nevoie de ajutorul reciproc al celorlalte părţi sparte al dorinţelor colective sau de cel puţin o parte dintre ele. Astfel, se adună grupul.

Mai mult, nu noi adunăm grupul. Se adună ca şi cum este creat din întâmplare. Ideea este că, în jurul nostru, există o Lumină mai înaltă care umple vidul care a fost format (îl numim vid gol pentru că noi nu simţim de fapt Lumina) şi acţionează asupra noastră în măsura în care ne dorim proprietatea ei.

De la Congresul de la Sankt Petersburg, „Ziua a doua”, 13.07.2013, Lecţia a treia

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot sa fac să nu fiu niciodată detaşat de Creator?
Răspuns: Dacă nu îl simt pe Creator, dacă între mine şi El este o separare completă, înseamnă că m-am întors la starea de animal şi nu pot să fac nimic cu propriile puteri. Aşadar, îmi trebuie un program zilnic, o muncă regulată pe care să o fac. Apoi, acest nivel mineral, programul meu, mă va aduce la viaţă. Voi începe să citesc, să studiez şi să iau parte la anumite acţiuni şi astfel mă voi reface. Nu voi putea să fac asta eu însumi şi astfel nu m-aş mai putea întoarce niciodată la Creator.

Aşadar, cu toţii ar trebui să vă organizaţi voi înşivă activităţi obligatorii în timpul zilei, care atunci când trebuie vă aduc înapoi la o anumită conexiune cu managementul superior. Iar după ce am recâştigat conexiunea, (după ce am lucrat la un articol, am vorbit cu cineva, am făcut ceva), mă întorc la spiritualitate, chiar dacă nu încă în sentimente şi în inimă, cel puţin în gânduri, cu mintea.

Citesc, editez texte, le studiez, îmi fac partea mea. Nu am încă un simţ al conexiuni cu Creatorul, dar datorită mediului care mă inspiră şi mă trage cu el, încep să mă trezesc şi să revin la viaţă. Iar inima şi mintea încep să mă aducă înapoi la munca spirituală. Înţeleg că trebui să îl descopăr pe Creator, managementul superior, în tot ceea ce văd înaintea mea.

Cineva ţipă la mine, acasă sunt anumite probleme, la  muncă la fel, iar eu încerc să îl recunosc pe Creator în spatele tuturor acestor oameni şi evenimente, astfel încât imaginea externă a realităţii să nu îl umbrească pe El şi să nu devină acea „barieră de oţel” dintre noi, despre care scrie Baal HaSulam. Vreau ca această imagine pe care o văd să mă ajute să îl descopăr pe Creator, în loc ca ea să îl ascundă. Aceasta este diferenţa dintre ecranul care ascunde şi cel care revelează: totul depinde de cum pot eu să îl schimb pe unul cu altul.

Din Lecţia zilnică de Cabala 8/7/13, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce nu putem corecta inima de piatră?

Răspuns: Este imposibil a corecta inima de piatră, deoarece este vorba despre o diferenţă dintre „existenţa din existenţă” şi „existenţa din absenţă”. Nu pot semăna Creatorului. A semăna, înseamnă a forma deasupra mea, toate formele Creatorului pe care le văd. Apoi, dorinţa de primire ia diferite forme de dăruire. Asta înseamnă că pot să-I semăn ca un actor, dar nu pot să-I semăn în ansamblul interiorului meu.

Numai prin toate corecţiile mele, atunci când toate luminile pe care le atrag vin împreună, când ele vor face să funcţioneze sistemul şi mă vor influenţa prin Lumina care corectează inima de piatră. Eu generez acest proces indirect.

Din a doua parte a Cursului zilnic de Cabala, 04.08.2013, Cartea Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Într-un grup cabalist, dobândim iubirea pentru celălalt când nu mai dăm atenţie doar externalităţii prietenilor, doar aspectului lor fizic, ci şi potenţialului lor interior, pentru că toate acestea se amestecă şi fiecare lucrează în cadrul alteia.

Până acum, am vorbit nu doar o dată despre asta, că nu am în mine acele dorinţe pe care să pot să le împlinesc prin Lumina superioară, prin Creator, prin dobândirea lumii superioare. Toate se găsesc în tine, în timp ce în mine, nu există. Există doar un punct în mine şi nimic mai mult.

În măsura în care primesc în mine dorinţele tale, „să-ţi iubeşti prietenul ca pe tine însuţi”, aşa primesc acel Kli, acele dorinţe pe care pot să le împlinesc. Şi, prin împlinirea lor, mă împlinesc pe mine.

Odată cu asta, ne transformăm în egoişti foarte mari, numai că asta nu se mai numeşte „egoism” pentru că vezi că am trecut peste măruntul meu ego fizic pentru a dobândi o dorinţă uriaşă care este umplută de Lumină prin prezenţa Creatorului. Şi toate astea sunt ale mele!

Dar nu vă separaţi de nimic, nu fugiţi de nimic, nu sacrificaţi nimic şi nu pretindeţi că sunteţi eroi. Dimpotrivă, vă apropiaţi de o primire foarte mare a Ein Sof, de aceea această înţelepciune se numeşte „ştiinţa primirii”.

Singurul lucru, după cum spune Baal HaSulam, este că există un mic tertip psihologic aici, unde trebuie să trecem peste o barieră psihologică, aceea că eu „ca şi cum” îi împlinesc pe alţii în raport cu eul meu prezent.

Dar imediat ce încep să simt, treptat, pentru grup, la fel cum o mamă simte pentru copilul ei, că este al meu, atunci, imediat îmi devine clar că este cu adevărat al meu. Aceasta este achiziţia mea, Kelim-ul meu. Şi gata! Aceasta este lumea voatră de infinitate. Vă rog, fiţi asemenea Creatorului, puneţi stăpânire pe ea, o veţi primi şi bucuraţi-vă de ea!

Pentru că, scopul creaţiei, care este? Să vă bucuraţi! De aceea, nu faceţi din voi înşivă nişte sfinţi martiri. Sacrificăm cel mai mărunt ego pentru a-l părăsi şi pentru a dobândi un Kli fără limite, umplut cu plăcere infinită.

De la Congresul de la Sankt Petersburg, „Ziua a doua”, 13.07.2013, Lecţia ¤

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Ne pregătim pentru asta de multă vreme şi astăzi Cabala practică este împlinită, ceea ce înseamnă că începe corecţia autentică. Cabala este metoda revelării Creatorului în această lume pentru fiinţele create. Această lume se referă la relaţiile corupte dintre noi, iar lumea următoare este reprezentată de relaţiile corectate.

Dacă privim lumea astfel, nu vedem în ea corpurile oamenilor, ci legăturile dintre ele, legăturile unei singure dorinţe în care Creatorul este revelat. Deci, diseminarea este sută la sută muncă spirituală. Nu faci nimănui o favoare, munceşti de fapt la sufletul tău.

O persoană trebuie să înţeleagă că totul depinde de ea şi nu trebuie să aştepte milă sau acte de caritate din partea nimănui. Va găsi sursa vieţii în relaţiile cu ceilalţi când începe să-şi aranjeze relaţiile reciproce cu oameni de pe stradă, din cartier. Va descoperi că nu depinde de nimeni, din moment ce primeşte o forţă care este mai puternică decât guvernarea. Acum o vedem peste tot şi nu trebuie să ne îndreptăm spre autorităţi ci către noi înşine. Nu trebuie să ne aşteptăm de la ele să facă vreo schimbare. Orice-ar face ele, va fi împotriva intereselor noastre.

Când stăm de vorbă cu oamenii, simţim disperarea lor. Ei nu simt că lucrurile se pot schimba în vreun fel în bine. Înainte, aveau speranţa că anumite mişcări sau anumiţi lideri vor fi capabili să schimbe ceva, dar astăzi nimeni nu-şi mai pune speranţele în asta, având în vedere că această minciună a fost revelată deja. Nu e nimeni vinovat, din moment ce aceasta este natura umană. Nu trebuie să învinovăţim pe nimeni, dar trebuie să decidem pur şi simplu cum să ne schimbăm vieţile aici şi acum, fiecare în locul lui, în familia lui, în oraşul lui sau pe strada pe care locuieşte.

Ne întoarcem spre oamenii obişnuiţi şi dacă îi ghidăm corect, astfel corectăm părţi ale sufletului nostru. Astăzi, avem oportunităţi pe care nu le-am avut niciodată până acum. Cererea pentru acest lucru se simte peste tot. Nu există alte mijloace pentru a corecta lucrurile. Toate sursele exterioare au fost stoarse, criza globală a curăţat zona şi a spălat-o ca un val al unui tsunami. A mai rămas doar o sursă de viaţă, sursa forţei şi a schimbării care se află în legătura dintre oameni. Nimeni nu poate construi din nou această legătură fără educaţia integrală.

Chiar dacă cineva aude despre asta şi vrea să o reconstruiască, nu va reuşi. Va reuşi doar dacă vine de la noi. Noi am fost aleşi de Creator pentru această misiune, ca „un regat de preoţi şi o naţiune sfântă”, şi este obligaţia noastră să presărăm această informaţie în lumea întreagă. Doar o persoană care cunoaşte această metodă poate să instruiască lumea şi să o aducă la corectare.

Din prima parte a Lecţiei Zilnice de Cabala, 26.07.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Diseminarea Cabalei, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Deja înţelegem că putem să descoperim o nouă stare spirituală doar în conexiunea şi unitatea dintre noi, şi acum începem să pricepem cum să ne mişcăm de la un nivel spre următorul. Pentru prima dată am ajuns la înţelegerea căii noastre, ale componentelor ei, şi ale acţiunilor pe care le presupune: mai întâi un pas cu piciorul drept, apoi unul cu cel stâng şi corpul este în mijloc. Astfel, avansăm prin intermediul liniei de mijloc: piciorul drept, piciorul stîng, şi încă un pas înainte, piciorul drept primul şi doar apoi piciorul stâng, ceea ce este făcut de către noi.

Întotdeauna începem de la linia dreaptă din moment ce mereu avansăm spre dăruire, iubire, conexiune şi unitate în credinţă deasupra raţiunii. Linia stângă, totuşi, este revelată în funcţie de cum ni se revelează Lumina. Deci, la fiecare nivel se spune: „Am creat înclinaţia rea. Am creat Tora ca un condiment” pentru a o corecta. Această frază se referă la sistemul influenţei Luminii asupra înclinaţiei rele, pe care o corectezi cu ajutorul Luminii ca să poţi avansa.

Acesta este sistemul în care ne aflăm. Partea dreaptă este dăruire, iubire, conexiune şi unitate  (∑), adică tot ceea ce vine de la Hesed. Linia stângă este dorinţa de a primi, de a şti, forţa primirii, adică ego, în timp ce mă aflu în mijloc. Cui mă adresez eu? Mă adresez punctului din inimă şi astfel sunt cel care se îndreaptă spre şi tânjeşte după Creator.

Întrebarea este – cum avansez? Prima mea acţiune este să încep cu linia dreaptă, care înseamnă să tânjesc după dăruire, iubire, unitate şi adeziune maximă.

Unitatea dintre noi are loc deasupra egoului, bineînţeles, fără de care nu am fi în stare să ne descurcăm în munca spirituală. Este conectat cu noi dinainte şi reprezintă starea iniţială, veche.

Se dovedeşte că egoul (1) reprezintă inima şi în el se află punctul din inimă în care am ca scop conexiunea şi unitatea. În momentul în care fac asta, încep să primesc o oarecare iluminare (3) în cadrul conexiunii şi unităţii (2) noastre. Poate că nu-L simţim încă pe Creator în sentimentul de unitate, dar, de fapt, pe El Îl simţim deja.

După ce dobândeşte acest atribut, egoul începe să se conecteze din nou cu el (1b). Încă o dată îl direcţionăm spre unitate (2b) şi în cele din urmă primim nivelul următor care este mult mai înalt decât cel dinainte. Astfel avansăm.

Din partea a doua a Lecţiei Zilnice de Cabala, 21.07.2013, Shamati #59, Despre toiag şi şarpe

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→