Întrebare: Cum îmi măsor pregătirea pentru congresul de la Sankt Petersburg?

Răspuns: În funcţie de nivelul suferinţelor pe care le simţi. În cele din urmă, sufăr atunci când îmi lipseşte ceva important.

Văd o maşină luxoasă în vitrina unui magazin, un Rolls Royce strălucitor care costă un milion de dolari, genul de maşină care atrage atenţia oricui pe stradă şi opreşte traficul. Este în faţa mea, sunt captivat de ea, şi simt că viaţa mea nu are sens fără ea. Le cer oamenilor să mă ajute să strâng un milion de dolari. Îi rog să mă ajute cât de mult pot…

Nu dorm nopţile, nu pot să mănânc, să beau, să mă odihnesc din cauza imaginii maşinii strălucitoare: „Mai degrabă aş muri decât să trăiesc fără Rolls Royce”. Sufăr cu disperare atunci când văd maşina visurilor mele prin geamul care ne separă.

Deci ce ar trebui să fac? Să sparg geamul? Să încep o revoluţie şi să împart proprietatea tuturor? Să jefuiesc o bancă? Caut diferite soluţii ca să pot cumpăra ceea ce-mi lipseşte. Asta pentru că am sentimentul puternic că acesta este singurul lucru care îmi lipseşte.

În funcţie de o asemenea durere  ne măsurăm pregătirea pentru congres, dar în cazul nostru nu este de ajuns. Am nevoie şi de punctul din inimă, scânteia din ego în relaţie cu care măsor scopul după care prietenii şi cu mine tânjim. Scânteia iluminează scopul sublim şi minunat şi, deşi îl doresc, nu vreau să-l murdăresc sau să-l şterg. Dimpotrivă, sunt sigur că va fi al meu şi că-l voi atinge. Deci, simt bucurie şi durere în acelaşi timp.

Combinaţia dintre durere şi bucurile este linia de mijloc pe care trebuie să o construiesc. Astfel, îmi măsor pregătirea în funcţie de nivelul de durere pe care îl simt ca rezultat al faptului de a nu fi atins ceea ce vreau. Verific durerea pe care o simt în inimă, în ego, pornind de la punctul din inimă.

Deci, înainte de congresul de la Sankt Petersburg, punem mult accent nu pe măreţia scopului, ci pe pregătirea care determină răsplata. Vei primi exact ceea ce ai pregătit.

În viaţa de zi cu zi, aducem vasul la o sursă de apă şi îl umplem. În spiritualitate este diferit; aici primeşti exact ceea ce ai pregătit. Vasul devine umplutura şi nu ceri altceva. Tânjitul, deficienţa, dorirea scopului este ceea ce te umple. Nu este nicio schimbare în afară şi nimic nu intră în tine; deficienţa devine răsplata. Pregătirea construieşte deficienţa într-o asemenea manieră încât aceasta devine umplutura.

Ce sunt aceste trucuri? Un vas gol în schimbul eforturilor noastre?

Nu, nu mai este gol, este de fapt plin… asta înseamnă dăruirea.

Baal HaSulam vorbeşte despre acest lucru în Scrisoarea nr. 19: „În timpul pregătirii, frumuseţea şi graţia apar şi esenţa pregătirii după care o persoană tânjeşte şi pe care şi-o doreşte. Totuşi, în momentul corectării, când pământul va fi plin de cunoaşterea Domnului, atunci, voi vedea o lume opusă deoarece numai frica şi dorinţa sunt esenţa perfecţiunii dorite. Apoi o persoană simte că, în timpul pregătrii, se minţea pe sine.”

Din a treia parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 08.07.2013, „Ei mă vor cunoaşte cu toţii de la cel mai mic până la cel mai mare”.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Misterul literei Kaf din cuvântul Anochi (I)”: Malchut, îmbrăcat în lumi, este numit „Eu” şi distribuit lumii Assiya. Mai exact, este diviziunea pe care fiecare om o simte el însuşi existând aşa cum este.

Pe larg, un om vrea să cucerească întreaga lume în propriul interes şi pentru propria-i plăcere. Aceasta este forţa ruperii în lumea Assiya, aşa cum este spus (Profeţii, Melachim (Kings), I, 1:5): „Voi fi rege” – datorită scânteilor spirituale care nu au fost încă revelate.

Trebuie să înţelegem că dorinţa de a primi, venită de la Creator, care se simte în opoziţie cu El şi caută să domine totul, este artificială în esenţă. Nu există în realitate, este creată ca ceva imaginar pentru a fi la polul opus faţă de Creator.

Există doar ca parte a percepţiei, pentru a crea un simţ al opoziţiei faţă de Creator. Şi doar sub acest aspect ar trebui să i se acorde importanţă: este importantă pentru că ne dă posibilitatea să simiţim opoziţia faţă de dăruire şi nu din alt motiv. Bazându-ne pe ea, putem construi o relaţie cu Creatorul.

Acum nu atingem Malchut, ca atare, capătul liniei Infinitului, în centrul cercului. Îl vom atinge doar dacă ne înfăţişăm înaintea Creatorului. Numai atunci sunt eu şi Creatorul, şi o linie este trasă între noi, legătura, de la care este posibil să înceapă calea.

Acest punct este opus faţă de El în toate proprietăţile lui şi este ascuns, şi începe să fie revelat pe măsura abilităţii mele de a imagina Creatorul în opoziţie cu el. Altfel, nu-mi arată decât probleme, adică nu pe el însuşi, ci manifestările lui exterioare. Dar pas cu pas, spre deosebire de întreaga lume, mă apropii de esenţa lui interioară, distingând-o în faţa Creatorului, şi apoi îmi încep propria linie.

Astfel, este important de amintit: nu eliminăm acest punct, înţelegem că avem nevoie de el. Totuşi, trebuie să ne adâncim constant din ce în ce mai mult în el. Dacă vreau sa cunosc materialitatea, trebuie să o punem în contrast cu spiritualitatea, să plasăm punctul Malchut înaintea Creatorului. Unul nu poate exista fără celălalt în această direcţie.

Dacă îmi imaginez o anumită realitate fără Creator, opusă ei, atunci trăiesc într-o lumea imaginară.

Aceasa este diferenţa între starea cea mai de jos care precede primul grad spiritual, starea în care aşez în opoziţie Creatorul şi lumea imaginară, pe care nu o conectez cu Creatorul în înţelegerea noastră.

Adevăratul „Eu” apare doar când proprietatea complet opusă mie, Creatorul, este în faţa mea. Şi apoi, confruntându-l, „pretind tronul”, care se manifestă în diverse forme. De exemplu, pot să admit că El este etern şi puternic, că El determină şi furnizează totul, şi, totuşi, ca un copil mic, vreau totul altfel; vreau să-I iau locul. Şi asta este inclus în intenţia cererii, „voi fi rege”.

Astfel, ceea ce este important nu este puterea în sine, ci dorinţa. Dacă vreau să iau puterea în mâinile mele cel puţin în ceva, acesta este deja adevăratul meu Eu. Până la urmă, chestiunea este, cine este capul, cine decide? Şi dacă îmi este clar că sunt fie eu, fie este Creatorul, atunci intru deja în relaţie cu El, chiar dacă nu încă într-un mod spiritual.

Cum pot ajunge la asta? Este foarte simplu: încep să conştientizez că Creatorul mă guvernează complet. Chiar şi opoziţia faţă de El, El o crează intenţionat ca eu să avansez pe calea dezvoltării. Drept rezultat, asimilez ambele extreme şi încep să construiesc o relaţie corectă între ele.

Baal HaSulam arată acest lucru în următorul exemplu: mergând la serviciu dimineaţa, o persoană este ghidată de principiul „dacă nu sunt eu pentru mine, atunci cine va fi pentru mine?”. Şi la sfîrşitul zilei, admite că nu este nimeni altcineva în afara Creatorului.

La primul nivel al procesului, devin conştient că nu este nimeni în afară de El. Realizez acest lucru ]n ceea ce mă priveşte, în toate dorinţele şi gândurile mele, în sentimente şi în mintea mea (şi nu am nimic altceva). Creatorul are puterea absolută.

Cine sunt eu atunci? Un detaliu mai adânc de percepţie, un grad spiritual mai înalt. Din moment ce El mă guvernează complet, atunci afirm acest lucru pe baza unui punct nou. Astfel, de fiecare dată revelez un „Eu” mai profund până la al patrulea nivel unde apare forţa ruperii.

Din a treia parte a Lecţiei Zilnice de Cabala, 04.07.2013, „De la ură la iubire prin Luminca care reformează”

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Cartea Zohar, „VaYierra” (Şi Domnul a apărut), art. 453: Omul este creat în completă răutate şi josnicie, aşa cum este scris: „Atunci când un măgar sălbatic naşte, se naşte un om.” Şi toate vasele din corpul cuiva, adică simţurile şi calităţile şi în special gândul, îi servesc toată ziua numai la răutate şi josnicie. Iar pentru cineva care este recompensat cu aderarea la El, Creatorul nu îi creează alte instrumente în locul acestora, să fie merituos şi potrivit pentru primirea abundenţei spirituale eterne. Din contra, aceleaşi vase inferioare pe care le-a folosit până atunci, într-un mod murdar şi josnic, sunt inversate pentru a deveni vase de primire a  întregii bunăvoinţe eterne.

Mai mult, fiecare Kli a cărui deficienţă a fost cea mai mare, devine acum cel mai important. În alte cuvinte, măsura pe care o revelează este cea mai mare.

Cu cât muncim mai mult, cu atât pătrundem mai mult în grosimea dorinţei şi descoperim mai multe probleme, un întreg complex de interferenţe. Toate astea apar pentru a da destulă „carne” răului care este inerent în noi şi între noi. În alte cuvinte, pentru a descoperi spargerea.

Acum muncim la unitate şi descoperim forţe care sunt opuse ei, până ajungem să descoperim spargerea la primul ei nivel, cel mai inferior.

Apoi, va trebui să o depăşim. Cum? Ne restricţionăm toate forţele de separare şi de întuneric. În acelaşi timp, ele rămân, pentru că este imposibil să anulezi răul. Doar ne ridicăm deasupra lui. Nu este nevoie să corectăm tot ceea ce avem. Asta va duce doar la mai rău. Nu, ne încuiem răul înăuntru şi ne ridicăm deasupra lui. Se spune despre asta: „Iubirea acoperă toate păcatele”. Nu corectează defectele ci le acoperă.

Răul trebuie să rămână. Nu se schimbă în bine, ci binele este construit deasupra răului. În natură, totul este aranjat în acest fel, iar asta este cheia către perfecţiune.

Vrem să scăpăm de rău. Nu înţelegem ce este bun într-un lup care mănâncă o oaie. Omul reflectează la calităţile lui, lamentându-se la ce a făcut în viaţă. Nu vă mai devoraţi singuri. Din contra, omul trebuie să accepte faptele şi să se gândească la altceva: Cum pot să formez proprietăţi opuse, deasupra lor? Asta este întrebarea: unde este Lumina care Reformează? Dacă răul a fost descoperit, atunci, evident, pot construi binele deasupra lui.

În acest caz, binele şi răul trebuie să aibă aceeaşi dimensiune, iar apoi linia mijlocie apare între bine şi rău. Nu vom obţine nimic fără asta şi nu vom ajunge la o interacţiune spirituală (Zivug).

De aceea, trebuie să identificăm din ce în ce mai mult starea necesară, căutând metode de a realiza primul contact cu Creatorul.

Înaintea întâlnirii din St. Petersburg şi în timpul congresului, ne vom lovi de numeroase obstacole, circumstanţe care ne distrag, impresii externe sau vom fi ca şi cum am „pluti în nori”, în loc să facem munca corectă. Ni se vor trimite diferite surprize de sus, conform cu ordinea stărilor noastre şi, chiar dacă toţi ne străduim spre unitate, tot ne vom confrunta cu o cădere. O putem simţi chiar din prima zi a congresului, mai mult, într-o formă mai puternică , furnizată de faptul că ne-am pregătit bine. Să presupunem că, după înregistrarea de la ora nouă, mă simt obosit în jur de ora 12 şi încep să mă gândesc: „De ce, de fapt, am venit? Ce caut aici?”

Asta este foarte bine pentru că, astfel, vom avea la ce munci asupra noastră, să „sărutăm băţul” care ne loveşte şi să binecuvântăm răul ca bine.

Deci, cineva vede măsura în care merită acum să construiască un ecran (Masach).

De fapt, ecranul este format deasupra tuturor senzaţiilor, interferenţelor şi necazurilor care se manifestă şi principalul lucru în asta este ura. Asta este ceea ce acoperă iubirea. Fără aceste „păcate” nu vom ajunge la adevărata iubire spirituală. Ea este construită doar deasupra urii.

De aceea tehnologia comunicării virtuale a înflorit în lumea modernă. Pentru a revela ura. Totuşi, pentru a preveni ca să se transforme în război, trebuie să le furnizăm simultan oamenilor metoda corecţiei. Toată lumea va ştii şi va înţelege ce trebuie făcut în aceste circumstanţe.

Acesta este singurul mijloc: unitate deasupra separării, iubire deasupra urii.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 7/4/13, “De la ura la iubire prin Lumina care Reformează”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, “Esenţa religiei şi scopul său: Creatorul este, în El şi în afara Lui, perfect şi nu are nevoie de nimeni pentru a-L ajuta să fie complet, deoarece el precede totul, deci este clar că El nu are nicio dorinţă de a primi. Şi, cum El nu are niciun atribut al dorinţei de a primi, El nu are nicio dorinţă de a face rău nimănui. Este atât de simplu.

Mai mult, ne place să păstrăm derivatul acestui prim concept, care este că Lui îi place să facă bine altora, adică creaturilor Sale.  Acest lucru ne este dovedit de această mare creaţie pe care El a realizat-o şi a stabilit-o sub ochii noştri. Deşi vedem că, în lumea noastră există creaturi care se simt bine şi creaturi care se simt rău, indiferent de tipul de senzaţii, ele sunt cauzate de Creator. Şi, odată înţeles că nu există rău în natura Creatorului, putem concluziona că, toate creaturile primesc numai bine, pentru că El le-a creat numai pentru a le face bine.

Deci, am învăţăt că El nu are decât dorinţa de a face bine şi este absolute imposibil ca să existe ceva dăunător în domeniul Lui, care să fie emis de El. Prin urmare, noi L-am definit “Binele absolut”. Şi după ce am învăţat asta, haideţi să privim şi să examinăm realitatea actuală care este ghidată de El şi cum El dăruie numai bine.”

Noi nu vedem în acest fel toate aceste lucruri. Pentru noi, se pare că totul este invers în această lume. Comparativ cu natura minerlaă, vegetală şi animală, nivelul vorbitor suferă mai mult decât altele. Cu cât o persoană este mai avansată, cu atât neliniştile sunt mai mari. Deci, unde vedem noi „Binele absolut” aici ?

El se aplică la un alt nivel de existenţă, un plan de viaţă diferit. Aici, nu este nicio urmă de Bine Absolut şi nu putem spera că, la un moment dat, lucrurile se vor ameliora. Dimpotrivă, de-a lungul istoriei, noi avansăm doar spre rău. Adevărul este că, noi ne dezvoltăm pentru a realiza înclinaţia rea, care este integrată în natura noastră, proprietăţile noastre. Indiferent unde anume, deoarece totul este la fel. De aceea, este inutil să sperăm sau să aşteptăm lucruri pozitive în această lume.

În ceea ce priveşte Binele Absolut (Creatorul) şi relaţia noastră cu El, nu putem avea fantezii despre asta, deoarece suntem limitaţi de frontierele actuale. Nu există nicio legătură între această lume şi forţa superioară . Tot ceea ce avem aici este voinţa de a primi, care continuă să se schimbe. Totuşi, nu există „Bine care face Bine”, nici „Bunăvoinţă absolută”, nici Creator!

Scopul acestei lumi este de a dezvălui faptul că noi nu mai putem tolera acest ţinut. Trucul este ca noi să  revelăm acest fapt şi să indicăm motivele care provoacă această stare. Nu doar că am dureri şi ţip, această durere trebuie să explice de ce o traversez şi cum mă pot debarasa de ea.

Astfel, voi controla durerea mea pentru a atinge cea mai bună stare. Asta nu înseamnă că nu va exista durere în viaţa mea, cu toate că voi ajunge la un alt nivel de realizare, de înţelegere şi conştientizare, care-mi va permite să mă controlez cu ajutorul dorinţei mele de bucurie  şi durere, ca nişte hăţuri pentru auto-control.

În acest stadiu, nu vreau să mă debarasez de suferinţă sau să mă bucur. Încep să înţeleg şi să clarific exact spre ceea ce tind. Independent de aversiunea mea pentru necaz şi dorinţa mea de a fi fericit, voi continua să mă comport în mod corect. Puţin câte puţin, continuând această cale, confirm ceea ce înseamnă „corect”.

Acest tip de analiză începe în starea noastră actuală şi continuă, de la o etapă la alta. Puţin câte puţin, începem să cunoaştem caracteristicile potenţiale ale Binelui Absolut. Este nevoie de mult timp şi multă precizie. Este un proces care ne permite să definim ce este bine şi ce este rău.

Apoi, considerăm aceste concepte bazate nu doar pe ceea ce simţim, ci cu un scop. Astfel, noi avansăm. Ne ridicăm deasupra analizei „animale” asupra a ceea ce e rău sau bun, care se bazează pe senzaţiile pozitive sau negative. Dar, ne îndreptăm spre o analiză de tip uman care raportează totul la obiectivul superior. Noi plasăm scopul superior înainte de toate. Doar prin obiectivul superior putem distinge între bine şi rău.

Partea a treia a Cursului zilnic de Cabala, 03.07.2013, „Nu este nimeni în afară de El”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce mă opreşte să încep să trăiesc în prieteni?

Răspuns: Ai tot ceea ce îţi trebuie pentru a face asta, dar nu ar trebui să aştepţi să vină de sus, fără ajutorul tău.

Singurul lucru care îţi lipseşte este recunoaşterea în mintea şi inima ta a faptului că spiritualitate este obţinută numai în conexiune, că spiritualitatea şi conexiunea ar trebui să fie integrate într-un întreg, iar Creatorul este descoperit în conexiune.

Nu există decât aceste trei elemente: tu, conexiunea şi Creatorul. Ar trebui să înţelegi mai intern aceste lucruri .

Conexiunea se numeşte „Tora” şi este şi vasul şi Lumina care ar trebui să consolideze şi să conecteze cele două puncte, eu şi Creatorul, într-unul singur.

Toată lumea ar trebui să se verifice relativ la asta şi să vadă unde se află şi să se îngrijoreze faţă de prietenii care încep să fie mai slabi şi să aibă mai puţină putere. Dacă observăm că un prieten vine mai puţin la lecţii şi la adunările prietenilor, sau vine dar încearcă constant să se angajeze în alte lucruri şi găseşte justificări pentru asta, nu ar trebui să îl lăsăm singur. Numai un motiv serios poate justifica absenţa de la lecţii şi asta numai ocazional.

Mă doar inima când văd astfel de cazuri. Nu sunt îngrijorat de cei care au plecat. Dacă asta le este soarta, nu este nimic de făcut. Totuşi, ar trebui să ne întrebăm dacă am făcut suficient să trezim importanţa scopului în ei. Dacă nu am făcut, atunci este vina noastră şi ei vor lipsi în conexiunea de mai târziu dintre noi. Ne va lipsi acea parte, pentru a construi întregul vas.

Motivul pentru asta este lipsa de respect pentru alţii, pentru prieteni, atunci când atitudinea noastră faţă de ei asta ca şi cea faţă de nişte străini. Totuşi, nu este un străin ci un prieten care trebuie să fie mai important pentru tine decât propria persoană, deoarece sufletul tău depinde de el. Îţi doresc o viaţă lungă, dar ar trebui să ştii că fără prieten, viaţa ta se va termina la nivelul animal. Dacă vrei să ai grijă de sufletul tău, acesta este în prieten.

Asta este un fapt, fie că îţi place sau nu şi nu contează dacă îl accepţi sau nu. Acum, trebuie să decizi şi să faci o alegere: Accepţi sau nu? Nu îţi doreşti asta şi nimeni nu spune că trebuie să vrei asta. „A primi” înseamnă că, de acum, trebuie să ai în vedere tot timpul acest lucru, în fiecare acţiune pe care o faci, în fiecare dorinţă şi gând.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 7/4/13, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întreabare: Cum putem să dobândim deficienţe în plus, de care avem nevoie în pregătirea pentru congres?

Răspuns: Nu ar trebui să cerem deficienţe, ci corectarea lor şi împlinirea celor pe care le avem deja. Vă întrebaţi cum ar trebui să pregătiţi şi să măriţi vasul, dar ceea ce avem este de ajuns şi nu avem nevoie de alte deficienţe. Avem nevoie doar să conectăm integral ceea ce avem acum.

Nu avem nevoie de nimic altceva decât de asta, şi acesta este singurul lucru la care ar trebuie să ne gândim. Apoi, diferite gânduri, dezamăgiri, confuzii, respingeri şi alte tulburări vor veni pe lângă asta, dar care ne vor ajuta să devenim mai puternici şi să reuşim conexiunea generală într-un întreg la primul nivel.

Noi trebuie doar să ne conectăm, să unim Israelul, Tora şi Creatorul; asta-i tot. Deficienţele pe care le avem deja sunt suficiente şi nu avem nevoie de mai mult. Nu e nevoie să căutăm alte probleme, confuzii sau neplăceri, să lăsăm Luminii munca aceasta. Munca noastră este să tânjim să unim totul într-un singur concept.

Apoi vom întâlni dintr-o dată noi tulburări, semn pentru ceea ce le lipsea ca să împlinească Aviut (grosime) la primul nivel. Apoi vom lucra şi cu ele, pe măsură ce le admitem şi suntem recunoscători pentru ajutorul pe care l-am primit. Acest lucru se numeşte „să fii recunoscător şi pentru rău şi pentru bine”: să mulţumeşti atât Luminii cât şi noilor deficienţe şi să le binecuvântezi.

Întrebare: Cum ar trebui să ne pregătim pentru asta?

Răspuns: Vreau ca totul în interiorul meu să se unească într-un singur sens, mă pregătesc pentru asta şi nu stau şi aştept începerea congresului. Pregătirea corectă începe de acum şi nu este lăsată pentru mâine. Mă aştept ca Mesia să vină în orice moment şi să ne aducă corectarea finală. Asta se numeşte pregătire.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 30.06.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Ai spus că nu ar trebui să ne punem speranţele în congres, că nu ar trebui să aşteptam vreo plăcere, ci ca ar trebui numai să lucrăm deasupra lui şi să fim un exemplu pentru alţii.

Răspuns: Scopul creaţiei este de a face bine fiinţelor create! De aceea, ar trebui să aşteptăm să primim plăcere, dar plăcere din acţiunea de a dărui prietenilor şi, prin ei, Creatorului.

Scopul creaţiei este plăcerea, trebuie să mă bucur. Dacă nu mă bucur şi plâng, sunt în opoziţie cu scopul creaţiei şi departe de Creator.

Cu cât mă apropii mai mult de Creator, cu atât mă bucur mai mult. Toate nivelurile scării spirituale reprezintă ascensiunea către o senzaţie a unor plăceri din ce în ce mai minunate! Ţi se pare că ajungi în vârf şi apoi simţi brusc alte senzaţii, încât îţi vine pur şi simplu să înnebuneşti. Dar nu poţi înnebuni deoarece ai un Masach (ecran). Dacă nu ai avea un Masach, chiar şi cea mai mică plăcere spirituală ţi-ar arde toate siguranţele.

Plăcerea pe care o simţi este plăcerea dăruirii, plăcerea iubirii şi satisfacerii iubitului tău prieten.

Văd ca ai o faţă tristă. Nu poţi să îţi imaginezi că satisfaci pe cineva pe care îl iubeşti? Iubeşti pe cineva în lumea asta, măcar pe copilul tău? Poţi să îţi imaginezi că îi dărui un cadou şi asta îţi aduce ţie plăcere atunci când vezi plăcerea lui şi simţi de fapt bucuria din el? Simţi plăcerea pe care o simte el atunci când gustă ceva bun sau îi place un anumit joc, o simţi ca şi cum ai fi acolo, înăuntrul lui?

Avem asemenea exemple corporale pe care le poţi folosi şi în spiritualitate. Dar în spiritualitate această iubire nu apare în mod natural, deoarece trebuie să ceri ajutor, să o construieşti înăuntrul tău, prin Lumina care Reformează. Dar ar trebui să înţelegi deja că te poţi bucura de faptul că cel pe care îl iubeşti se bucură.

Asta înseamnă că nu ai nevoie decât de iubirea Creatorului! Atunci când El se bucură de acţiunile tale, tu te vei bucura în aceeaşi măsură de plăcerile Lui, plăceri care provin de la tine. Aducându-i creatorului o mică bună dispoziţie pe care o simţi, o multiplici de 620 de ori, pentru că Creatorul este un pic mai mare decât tine şi include tot ce există.

Îţi multiplici eforturile şi plăcerea transferându-le Lui, deoarece El te bucură de 620 de ori mai mult şi primeşti de la El o plăcere care este de 620 de ori mai mare. Astfel, avansăm pe scara spirituală şi în asta constă toată munca noastră: să umplem Lumina cu 613 dorinţe şi alte 7 adiţionale, Malchut însăşi, în total 620 de dorinţe.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 7/03/13, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Cine poate fi considerat un prieten adevărat?

Răspuns: “Prieten ( Chaver)” vine de la cuvântul “conexiune” (chibur). Nu vorbesc despre prietenii care se conectează pentru a ieşi să petreacă împreună într-un club sportiv sau bar. În grupul cabalistic, cineva este numit “prieten” dacă este o persoană cu care mă conectez în scopul de a realiza o lipsă comună, pentru dăruire reciprocă între noi. De aici, voi învăţa care sunt caracteristicile de dăruire.

După ce am aflat despre caracteristica dăruirii, putem extinde Kli-ul nostru comun, vasul nostru şi să-l aprofundăm, să căutăm puterea superioară în interiorul caracteristicii de dăruire pe care am descoperit-o. Acest progres ne leagă unul de altul, sufletele între ele! Descoperim că aparţinem unui sistem unic şi că sufletele noastre sunt apropiate, unele de altele. Este vorba despre conexiunea părţilor unui singur suflet şi astfel, ne regăsim împreună, acesta este motivul pentru care Lumina ne-a reunit într-un grup.

Eu nu privesc chipurile, cine îmi place şi cine nu, în raport cu care mă voi apropia sau depărta. Accept pe toată lumea! Dacă a venit, el este, aparent, o parte a puzzle-ului care este cea mai aproape de noi. Fără el, noi nu putem termina puzzle-ul. Şi, cu fiecare prieten care vine, asamblăm mai mult acest puzzle, structura sufletului colectiv.

Este ceea ce numim un prieten, cineva cu care ne conectăm sufletele noastre şi completăm sufletul colectiv între noi. După anularea ego-ului nostru, care ne separă şi ne perturbă, pentru a lipi împreună piesele puzzle-ului nostru, putem adera unii la alţii. Este ceea ce noi numim un adevărat prieten.

Cu siguranţă, trecem prin urcări şi coborâri, ajutându-ne reciproc. Eu înţeleg prietenul, simt când cade şi când are nevoie de ajutor şi la fel, când cad, am nevoie de ajutorul  său şi susţinere. Totul este permis, cu excepţia cinismului faţă de grup şi drumul spiritual. Dacă un soi de umor sau de cinism cade asupra lui, este deja o problemă. Dar, dificultăţile pe drum sunt inevitabile şi le depăşim împreună, de aceea suntem numiţi prieteni.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 03.07.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem să ne imaginăm starea următoare, în grup, astfel încât să ne putem apropia de ea?

Răspuns: Starea următoare este plenitudinea. Imaginaţi-o cât de mult puteţi. Fiecare are propria idee despre nivelul spiritual şi şi-o desenează diferit. Puteţi să vă gândiţi că, atunci când atingeţi nivelul spiritual, veţi sta precum un rege pe tron şi veţi avea toţi îngerii pentru a vă servi: unul vă va aduce o ţigară, un altul o aprinde, un al treilea vă aduce un pahar cu bere şi aranjează pernele pe care vă aşezaţi.  Dar sper că nu vă imaginaţi lumea superioară în acest mod.

Este important să aveţi o bună idee despre lumea de sus, păstrând constant intenţia corectă, deoarece fără ea, sunteţi ca un vas de navigaţie pe o mare furtunoasă, care este aruncat de o parte şi alta de valuri mari. Pur şi simplu, nu pierzi drumul, dar eşti, cu adevărat, într-o situaţie periculoasă.

Trebuie să vedeţi în permanenţă în faţa voastră scopul. Dacă îl vedeţi, identificaţi imediat diferite întreruperi ce vin, contra acestuia. Apoi, aveţi timp să le atrageţi şi să le învingeţi, folosindu-le astfel pentru a vă sprijini.

Dar, dacă nu vedeţi obiectivul, pierdeţi direcţia şi nu mai este nimic cu ce să comparaţi şi examinaţi. Prin urmare, nu înţelegeţi că aceste întreruperi vă îndepărtează de scop: diferite dorinţe, gânduri şi imagini în care dispăreţi. Ele vă absorb, în loc de să le înghiţiţi voi.

Este foarte important să vă imaginaţi obiectivul clar în faţa voastră şi, de aceea pregătirea este atât de importantă. Pregătirea creionează starea corectată pe care dorim să o atingem, doar asta şi nimic mai mult şi fără îndoieli! Altfel, prefer să mor dacă nu realizez ceea ce doresc!

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 30.06.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă am înţeles bine, suntem corectaţi văzând mai întâi ceva „în credinţa deasupra raţiunii”, apoi prin Lumina care reformează care o face parte din raţiunea noastră.

Răspuns: Atingerea stării reale de percepţie corectată este numită realizare „în raţiune”. Mai întâi, văd nivelul care este deasupra şi pe care nu pot să-l ating şi să-l împlinesc în interiorul meu, dar pot să ader la el printr-un mijloc numit „credinţă deasupra raţiunii”, să-l primesc deasupra raţiunii mele, a atributelor mele.

Eu mă aflu la un anumit nivel şi vreau să urc la starea următoare, la eul meu viitor, aşa cum mi-l imaginez eu, şi mă rog pentru asta şi cer asta. Dar în această stare viitoare, superioară, am nevoie să-mi imaginez grupul, învăţătorul, scopul, pe toată lumea la un nivel superior, iar pe mine aici jos.

Când ader la ei în felul acesta, tânjesc în totalitate să fiu acolo ca un copil care visează să fie adult. Deci, pornind de la nivelul superior, prima iluminare, numită Lumina reformatoare, ajunge la mine. Este ceea ce se întâmplă pentru că sunt întotdeuna două Reshimot (gene spirituale) în noi: Reshimo de Hitlabshut (de la Lumina viitoare) şi Reshimo de Aviut (grosime) (pornind de la dorinţa actuală). Determinarea Luminii este mereu la un nivel superior, de exemplu, patru/trei.

Reshimo de Aviut este numit „raţiune” şi Reshimo de Hitlabshut este numit „deasupra raţiunii”. Astfel sunt organizate treptele scării. Noi ne aflăm în sistem şi legile lui operează atunci când studiem înţelepciunea Cabalei. Aşteptând, nu putem să simţim influenţa lor asupra noastră, dar trăim în el. Din momentul în care o persoană începe să studieze, ea operează deja în sistemul superior şi are nevoie să simtă sensul din spatele fiecărui cuvânt.

Urcarea pe scară este ridicare „deasupra raţiunii” şi intrare „în raţiune”, apoi din nou ridicare deasupra raţiunii, etc. Avem nevoie de două lucruri ca să avansăm astfel şi să nu ne împotmolim pe drum: anularea de sine şi devotamentul faţă de superior. Nu există nimic în afară de asta. Acestea sunt principalele două semne de orientare; eu pot să urc numai dacă vreau să mă anulez şi să ridic partea superioară.

Dar nu există nicio frânghie care să mă lege de partea superioară. Creez această conexiune eu însumi anulându-mă şi aderând la El. Am impresia că superiorul acţionează într-un fel total iraţional şi că Îi reproşez multe păcate. Diferite stări ne sunt înfăţişate de sus, deoarece suntem atât de opuşi spiritualităţii şi nu putem să vedem adevărul, dar trebuie să-mi anulez părerea şi să ader la superior necondiţionat.

Este foarte dificil şi putem să ne bazăm doar pe întâmplare sau noroc aici, şi nu pe raţiune. În momentul în care hotărâţi că trebuie să vă urmaţi raţiunea, rămâneţi la nivelul vostru şi nu vă mai mişcaţi. Aţi rupt deja conexiunea, aţi scăpat frânghia care vă trăgea în sus, aţi pierdut sensul şi capacitatea de a avansa. Raţiunea voastră vă aruncă imediat în afară, la nivelul corporal, şi nu mai sunteţi o fiinţă umană în plină dezvoltare, căci aţi căzut din sistem.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 03.06.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→