Totul depinde de eforturile noastre. Am atins un asemenea nivel, că suntem în măsură să ne pregătim, prin calea Luminii, cu timpul de accelerare şi ajutându-ne reciproc, aşa cum este spus: „Ajutaţi un partener”. Dar, acest lucru necesită unitate, demonstraţie mutuală interioară, inspiraţie totală şi pasiune. Toată lumea ar trebui să încerce să fie impresionată de alţii, chiar artificial. Priviţi o lecţie şi astăzi nu vă impresionează.

Dar, faceţi chiar şi tentative artificiale să vă agăţaţi de ceea ce se spune şi se va întâmpla. Astfel, obţinem o dorinţă comună. Drumul Luminii înseamnă că am primit dorinţa pregătită de la prieteni, deoarece sufletul meu este în ei, iar restul este egoism. Nu trebuie să o utilizez pe toată, ci trebuie să fiu constant, deasupra.

Este ceea ce numim, dorinţa deasupra raţiunii, atunci când sunt în grup, în loc să fiu în mintea mea şi în egoism, atunci când absorb toate dorinţele lor şi le satisfac. Putem vorbi astăzi despre aceste lucruri profunde, deoarece aţi avut parte de o pregătire corectă, timp de o săptămână. Există dorinţa de a atinge vasul spiritual, chiar dacă nu este clarificat, dar simt că eforturile voastre îmi dau ocazia de a descoperi anumite detalii ale pregătirii, conexiunea. Astfel, vom avansa, avem încă timp, înainte de congres.

Aceste zile rămase sunt cele mai importante, nu congresul în sine. Atunci, veţi înţelege ce înseamnă „mănânci ceea ce a fost păstrat o lungă perioadă de timp”, adică, a fi hrănit de ceea ce ai descoperit de-a lungul pregătirii. Ca egoişti, noi gândim acum, că vom atinge lumea spirituală şi obţinem tot acolo. Dar, ajungem la dezvăluirea sentimentului în care eram într-o stare perfectă înainte, chiar dacă ni se pare cu lipsuri.

La fel cum Cartea Zohar descrie „Sfântul Zohar a vorbit, spunând că, acela care este recompensat cu pocăinţă, Sfânta Divinitate îi apare ca o mamă cu inimă tandră, care nu şi-a văzut fiul de multe zile, în timp ce ei au făcut mari eforturi şi încercări dureroase pentru a se vedea şi, din cauza asta, au fost amândoi în mare pericol” (Baal HaSulam, Scrisoarea 25). Apoi, timpul dispare şi toate stările intră în una singură, deoarece, ceea ce ne arată este ceea ce eram, iniţial, în starea cea mai perfectă.

Deci, nu uitaţi că dorinţa voastră este în altcineva, în vasul colectiv. Acum, toată lumea se pregăteşte pentru congres şi, dacă sunteţi integraţi în ei şi, dacă doriţi să primiţi o dorinţă, speranţă şi inspiraţie de la ei, atunci acesta este modul în care veţi descoperi adevăratul vas spiritual. Aveţi nevoie să priviţi mai puţin în interiorul vostru, dacă este posibil să nu priviţi deloc acolo şi să luaţi golul acela ca un  aperitiv sărat sau condimentat şi să devină inclus în prieten, imediat. El conţine toate felurile principale, realizările, ambele vase şi Lumina. Şi am doar completări care-mi alimentează apetitul din golul meu interior.

Prima parte a Cursului zilnid de Cabala, 28.06.2013, Shamati N°117

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Aţi spus că puteţi vorbi zece ore şi nu sunteţi obosit. Cum putem să ne asigurăm că nu obosim şi că nu adormim la curs?

Răspuns: Asta depinde de importanţă! Dacă asta este important pentru mine, atunci eu nu voi adormi. Deci, trebuie constant, să vă motivaţi. Importanţa este evaluată intenţionat de Sus, sau mai degrabă, egoismul este ridicat şi, de aceea, este blocat. Şi trebuie să-l ridicăm în ochii noştri.

Nu este o problemă de a rămâne treaz în clasă, după o odihnă bună. Problema este de a te trezi, în ciuda oboselii. Asta este important! Avem nevoie să muncim la asta.

Prietenii din jurul vostru trebuie, de asemenea, să alimenteze atmosfera. Acum, spun cuvinte familiare, pe care le-aţi auzit de multe ori, înainte. Vedeţi ceva nou în ele? Dacă nu, atunci este o problemă. O persoană nu trebuie să rămână indiferentă la faptul că nu simte noutatea. Asta depinde doar de ea. Iar cuvintele sunt toate la fel. Trebuie să fim  supăraţi pe noi înşine!

Din pregătirea Congresului Krasnoyarsk, 13.06.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Nu trebuie să uităm că o persoană nu poate să atingă de una singură sentimentul măreţiei Creatorului şi asta înseamnă măreţia scopului, căci scopul este să adere la Creator pentru că, prin asta, Îi aducem mulţumire. Corectarea noastră finală se află în această adeziune, staţia destinaţiei finale, întregul scopul al creaţiei.

Creatorul a creat dorinţa de plăcere, dar noi ne aflăm acum în iluzia de a crede că am fost creaţi pentru a profita de primire. Ne aflăm în această amăgire şi, de aceea, de fiecare dată când primim o anumită plăcere, aceasta dispare imediat. Trebuie să înţelegem această contradicţie, faptul că avem nevoie tocmai de dorinţa de a dărui pentru că scopul creaţiei este să profităm de dăruire fără reţineri.

„A face plăcere creaturii” înseamnă să o aducă la starea în care ea va primi plăcerea de a dărui şi nu dăruirea egoistă pentru plăcerea de a primi, şi nici dăruirea pentru plăcerea dăruirii, dar primirea cu scopul dăruirii fără reţineri. Altfel spus, trebuie să ne folosim de dorinţele noastre, de toate capacităţile noastre, astfel încât să dăruim.

Se dovedeşte că orice schimbare în natura noastră nu este posibilă decât sub condiţia că noi ne hrănim pornind de la o sursă externă de inspiraţie, importanţă, dorinţă, atracţie, şi împingem spre un scop spiritual din care ne tragem toată forţa pentru a avansa spre corectare. Toată această energie vine din partea mediului. O persoană este capabilă să facă ceva numai dacă este influenţată de mediu. Şi dacă nu are o astfel de influenţă, nu va reuşi.

Există momente în care o persoană este trezită de sus şi este capabilă să se întoarcă spre mediu. Dar în majoritatea cazurilor, nu poate să se întoarcă cu de la sine putere, ci mediul trebuie să aibă grijă să transmită tuturor importanţa scopului şi inspiraţia. Doar atunci vom putea avansa în direcţia bună.

În consecinţă, nu există sarcină mai importantă decât construirea unui mediu bun. Este scris: „Dacă ar putea să Mă părăsească, să păstreze Tora, pentru că Lumina din ea îi va readuce spre bine”. Lumina nu vine decât atunci când suntem conectaţi între noi. De aceea construirea mediului este condiţia principală.

Este inutil să aşteptăm o veritabilă revelaţie spirituală de sus dacă ea nu vine datorită eforturilor noastre de a ne uni cu oameni ca noi. Trebuie să înţelegem şi să reţinem faptul că tot ceea ce se întâmplă în legăturile noastre cu lumea exterioară, de la noi spre ea şi de la ea spre noi, tot ceea ce ni se întâmplă nouă tuturor, vine numai din conexiunea noastră.

Din pregătirea pentru lecţia zilnică de Cabala, de pe 30.06.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Există grade în cursul perioadei de pregătire sau este vorba de un grad în total şi doar intrând în lumea spirituală vom începe să urcăm cele 125 grade?

Răspuns: Chiar şi la gradul zero de unde plecăm, trecem prin diferite stadii. Fiecare grad se compune din zece Sefirot, nici mai mult, nici mai puţin. Şi fiecare Sefira are propriile 10 Sefirot şi aşa mai departe, până la Infinit.

Nu există o altfel de condiţie care să fie complet solidă şi să includă toate elementele, întreaga realitate. Nu există decât o singură imagine a Universului, dar ea este văzută la o altă rezoluţie, ca în cazul unei hărţi cu scară diferită.

De exemplu, mergem la congres la St Petersburg. Dacă priviţi harta Rusiei, oraşul este doar un punct. Dar, dacă vă apropiaţi şi creşteţi scara, atunci acest punct se transformă într-un oraş mare. Vă apropiaţi şi vedeţi toate străzile, fiecare clădire, etc.

Astfel, starea noastră actuală ne pare numai un punct. Dar, în realitate, include întregul univers. Totul depinde de scara la care privim şi vedem toate detaliile din interior. Dezvăluirea tuturor detaliilor este ascensiunea celor 125 de grade.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 30.06.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă nu ştim starea următoare, cum ne putem pregăti pentru asta?

Răspuns: Nu vom ştii niciodată starea următoare chiar dacă suntem deja pe gradele spirituale . Să spunem că eşti pe treapta 80 a scării. Acesta este un nivel superb, crede-mă. Dar înainte de a te trezi pe acest nivel, pe nivelul anterior te afli într-o stare de un milion de ori mai dificilă.

Nu ai nici o dorinţă, nici un interes, nu auzi nici un cuvânt din ceea ce vorbim noi la lecţie, stai ca o bucată de lemn, chiar şi mai rău, ca o piatră impenetrabilă. Nu te poţi gândi deloc la spiritualitate, nici măcar nu îţi poţi aduce aminte când ţi s-a întâmplat, unde şi cum. În orice caz, ce este spiritualitatea? Nu poţi să îţi reaminteşti nici o senzaţie, nici un cuvânt de acolo.

Iar în locul acestora este copleşit de cele mai primitive gânduri. Ce am în stomac, în contul bancar, în frigider. Te transformi într-un adevărat animal. Cum poţi să te ridici din această stare la cel de al 81-lea nivel? Numai prin mişcări graduale şi dificile.

Nimeni de deasupra nu îţi va da energie, importanţa scopului, pentru ca ochii tăi să se deschidă larg şi să strălucească. Din contră, eşti complet lipsit de spiritul vieţii. Vei cădea în egoism, vei urî prietenii. Acum, vei ieşi din această stare interioară chiar şi numai dacă îţi aminteşti despre ce este vorba. Ei vorbesc şi tu nici măcar nu auzi. Nu eşti „contra” sau „pentru” ci nu reacţionezi sub nici un fel, e ca şi cum eşti făcut din piatră.

Este scris despre asta: „Tot ce este în puterea ta, fă”. Cu cât persoana este mai măreaţă cu atâta egoisul este mai mare. Aşadar, experimentează o ingreunare teribilă a inimii ceea ce îl lasă fără oportunitatea de a face ceva. Acum nu mai depinzi de cineva. Nu ai nici conexiuni rele nici bune cu prietenii. Iar atunci veţi cădea împreună datorită conexiunii, iar căderea va fi globală, a grupului.

Ce poţi face? Să profiţi de pe urma minţii? Dar nu există minte, te-ai transformat într-o piatră. Jucând artificial un rol nu mai funcţionează. Să te apleci în faţa mediului? Dar nu ai la ce să te apleci, deja ai căzut atât de jos încât nu mai poţi să cazi. Să te întorci la grup? Dar nu îl vezi în faţa ta. Ce te poate ajuta? Doar o pregătire anterioară! Dacă ai abordat o stare spirituală fără pregătirile necesare, nu ai nici o şansă să avansezi.

Şi dacă nu ai putut să te pregăteşti, singurul lucru care te ajută în situaţia aceasta este un program zilnic. Dacă eşti obişnuit cu o anumită rutină, obişnuinţa devine o a doua natură. Trebuie să o foloseşti, fă o rutină din asta cât mai mult posibil, pentru că rutina intră în natura ta şi dacă te simţi chiar mort, rutinele te vor învia. Trebuie să te trezeşti la lecţia de dimineaţă deoarece corpul tău este obişnuit să se trezească la ora asta. Trebuie să execuţi câteva acţiuni de rutină. Asta nu se referă la suflet, corpul se obişnuieşte cu activităţile fizice pe care le face la aceasi oră şi sub aceleaşi condiţii.

Aşadar, este foarte important să te obişnuieşti cu un program zilnic. Nimic nu va ajuta decât obişnuinţele. Atâta timp cât am inclus în mine obişnuinţele spirituale, acuma când fac aceste obişnuinţe fizice, îmi aduc aminte de spiritualitate. Le dezvolt în mine datorită scopului spiritual iar acum când sunt lăsat de acestea în formă fizică, mă vor aduce înapoi la starea spirituală.

Din Discuţia despre pregătirea pentru Congresul din St. Petersburg 6/26/13

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce trebuie să facă grupurile de 10 în contextul pregătirii pentru congres?

Răspuns: Mai întâi, trebuie să dispună de materialul congresului ca să poată crea o legătură, cu toate forţele, cu ceea ce se întâmplă acolo.

Întrebare: Ce fel de mediu, ce atmosferă, trebuie să creăm în Kil-ul mondial pentru a-l ajuta pe fiecare prieten să fie pregătit pentru congres, pentru a ne ridica împreună, cu toţii, la un nou nivel?

Răspuns: Amintiţi-vă cum v-aţi pregătit pentru naşterea copilului vostru sau pentru căsătorie, în exterior şi în interior. Evident, principalul lucru aici este pregătirea interioară: „Spre ce ne îndreptăm? Spre conexiune. Ce putem face pentru a reuşi să ne conectăm şi, în acest sens, să descoperim Lumina, caracteristica dăruirii, care este descoperită în măsura în care noi devenim egali cu ea?”

În cele din urrmă, trebuie să vin la congres complet pregătit, fără să mă aştept la nicio surpriză, cu excepţia uneia, conexiunea dintre noi, şi nimic mai mult. Nu am nevoie de mai multă înţelepciune, vreau conexiunea. Şi cu ajutorul ei, voi simţi textul cu o nouă profunzime şi, în general, totul îmi va părea nou, sclipitor şi luminos.

Dacă, dimpotrivă, nu există conexiune, trebuie să simt că nu mai rămâne nimic. Altfel spus, trebuie să vedem şi să înţelegem că totul depinde de conexiune şi conexiunea depinde de pregătire.

Întrebare: Legat de care conexiune ar trebui să fiu cel mai preocupat: pregătirea mea sau a prietenilor meu din grupul de 10?

Răspuns: De cea a prietenilor. Dacă vorbim de spiritualitate, trebuie să fiu preocupat în primul rând de nevoile spirituale ale prietenilor. Este ceea ce numim „rugăciunea celor mulţi”, rugăciunea pentru prieteni. Este spus: „Cel care se roagă pentru ca prietenul său să primească primul un răspuns.”

Întrebare: De ce avem nevoie la congres pentru trecerea la un strigăt interior complet?

Răspuns: De pregătire. Mai exact, noi nu strigăm pentru că nu suntem pregătiţi, nu adăugăm „ban cu ban”, astfel încât să-i adunăm într-un strigăt puternic. În schimb, noi aşteptăm: „Atunci, când va veni această schimbare?” Nu va veni niciodată fără pregătire.

Întrebare: Cum putem să evităm căderea într-o lipsă de participare la congres?

Răspuns: Asta depinde din nou de atmosferă şi de pregătire. Dacă o persoană este pregătită, atunci ea se afundă aparent într-un câmp de forţă care nu o lasă să plece cu uşurinţă.

Întrebare:  Trebuie să vedem traversarea „mării Roşii” cu prilejul congresului de la Sankt Petersburg?

Răspuns: Şi chiar Arvut stând în faţa „muntelui Sinai”.

Din a patra parte a lecţiei zilnice de Cabala, 25.06.2013

Scrierile lui Baal Hasulam „Pacea în lume”

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Când lucrăm cu oameni care nu au punctul din inimă, simţim că le produce bucurie. Este aceasta muncă spirituală?

Răspuns: În ansamblu mă transfer pe mine însumi în ceilalţi. Transfer punctul meu din inimă în dorinţele numite „sufletul meu”. Tot ce este exterior mie în cele şapte miliarde de oameni este sufletul meu, o singură dorinţă, şi dacă îl descopăr pe tot, ajung la finala corectare.

În alte cuvinte, îmi umplu sufletul iar ceea ce umple este numit „Creator” în forma sa infinită. Deci scopul meu este să ies din mine şi să intru în celălalt simtindu-i pe toţi în acelaşi timp. Este imposibil în starea noastră actuală!

Avem nevoie de un grup pentru a vedea mijloacele, această muncă iscusită de a ieşi din sine şi de a intra în altul. Asta înseamnă că grupul este prima noastră unealtă. În termeni cabalistici este numită GE.

Trebuie să studiem „Introducerea la Înţelepciunea Cabalei” pentru a înţelege aceşti termeni corect. Trebuie să urmăm cursurile în campusurile noastre căci altfel nu vom avea un limbaj comun şi va fi dificil să înţelegi ceea ce ai atins.

Aşadar vei înţelege ceea ce îţi este revelat şi cum este denumită fiecare atingere. Vei integra tot ce este în tine cu ceea ce îţi este revelat în spiritualitate.

Trebuie să atingem adeziunea cu întreaga umanitate, să ieşim din noi şi să intrăm în lume. De aceea trebuie să ne organizăm mai întâi vasele, unealta noastră, pentru a ne pregăti să lucrăm cu lumea. Pentru aceasta ne-a fost dat un grup de cabalişti şi metoda Înţelepciunii Cabalei. Trebuie să studiem asta în grup după care să avansăm de la grup către întreaga lume.

Munca principală este făcută în grup iar cu ajutorul grupului vom munci în toate celelalte. Aici este locul unde toate fricile, presupunerile şi doar un pic de cunoaştere, sunt revelate. Acolo sunt revelate tot felul de lumi foarte diferite, pline de Lumina Hochma, ceea ce înseamnă cu atingerea adâncă a Creatorului.

În grup, atingem vasele pentru munca cu Creatorul. Cu ajutorul Lui începem să îl înţelegem un pic, dar doar exterior, devreme ce în grupul nostru procesam doar dorinţa de a dărui, GE, atributele dăruirii. Acestea sunt nişte atribute egoiste foarte mici la nivelul rădăcinii, nivelul unu, şi o parte din nivelul doi.

Când întregul grup global începe să muncească pentru beneficiul vasului global, vom începe să muncim cu dorinţe din ce în ce mai egoiste care nu pot fi încă revelate devreme ce sunt mai puternice decât ale noastre şi sunt la distanţă de avansarea spirituală.

Se pare că multă lume, cum ar fi Europenii, Africanii şi alţii sunt imposibil de ajuns. Este imposibil să îi ajungi atâta timp cât ei au cel mai mare ego spiritual. Dar atunci când începem să muncim pentru ei, vom începe să conectăm dorinţele lor uriaşe la ale noastre, pentru a le umple, să ne bucurăm pentru ei şi pentru starea lor. Deci aici muncim nu doar pentru a atinge acţiuni de dăruire ci atributele Creatorului de dăruire în profunzime.

Nu ştiu cu ce să compar asta. Sunt oameni care se bucură ascultând muzică. Îmi aduc aminte că aveam abonament la orchestra filarmonică din Leningrad dar nefiind un expert am întrebat nişte tineri muzicieni ce părere au despre „Lacul Lebedelor” de exemplu, sau Rachmaninov.

Este o lume total diferită, senzaţii foarte diferite şi un proces care merg împreună atunci când oamenii înţeleg totul în profunzime. Apropo, în Cabala nu cunoşti această senzaţie ci o trăieşti, devii acea senzaţie. Deci scopul întregii corecţii a umanităţii este atingerea cea mai adâncă a Creatorului care se termină printr-o adeziune absolută la El.

Din Convenţia de la Krasnoyarsk 6/16/13, Lecţia 3

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Nu putem face nimic. Nu putem sta inerţi şi să ne torturăm pe noi înşine, dar trebuie să lucrăm asupra noastră. Nu muncim în funcţie de ce simţim căci astfel nu ne-am mai mişca. Dacă îmi ascult senzaţiile şi sentimentele, voi rămâne întotdeauna în aceaşi stare şi nu voi putea să fac nimic.

Senzaţiile mele, dorinţa mea de a primi, sunt într-o anumită stare iar în timp ce sunt cufundat în dorinţa mea, în materia mea, nu pot acţiona împotriva ei. Norocul este că am o minte care poate să studieze senzaţiile mele, deci înţeleg că starea mea, senzaţiile mele, sunt rele şi trebuie să le schimb.

Folosindu-mi mintea, ceea ce este total opus faţă de senzaţiile mele, încep să îmi imaginez starea următoare, nivelul superior care mă influenţează dacă tânjesc după el, ca un embrion pentru mama sa. Încep să mă gândesc cum să mă „ascund sub aripile sale” şi cum pot să intru la nivelul superior şi să mă adaptez.

Mă gândesc doar la forma embrionului, doar la impresiile pe care le voi primi de la superior dacă cu grijă îl ating măcar şi egoistic. Deci îmi imaginez pântecul mamei cam cum ar arăta şi înţeleg că este grupul pe care l-am format cu prietenii. Gradual încep să formez aceste relaţii cu prietenii.

Mulţumită acestor eforturi mentale, încep să avansez, „totul este clar în minte”, dar odată ce vine vorba de senzaţii, sunt mort. Folosindu-mi mintea îmi pot imagina ordinea celor două nivele, cel inferior şi cel superior. Îmi imaginez cum inferiorul intră în superior, cum este posibil să se întâmple asta cu ajutorul grupului şi cum trebuie să mă cobor pe mine înaintea lor pentru ca ei să devină o parte a pântecului ce transmite Lumina Superioară spre mine. Dacă mă cobor pe mine voi putea primi Lumina de la ei şi nici nu îmi voi da seama de asta.

Deci repet că nu trebuie să rămânem sub controlul total al senzaţiilor care ne-au rupt în timpul căderii. Trebuie să ne imaginăm relaţiile dintre nivele şi unde ne situăm în raport cu superiorul, să îmi folosesc mintea pentru a ieşi din senzaţiile mele şi a privi obiectiv la starea în care mă aflu şi ce pot face în ea, chiar dacă este artificial.

O persoană începe să îşi imagineze nivele şi stări, îşi influenţează senzaţiile prin minte. Aşa începe să îşi formeze starea nouă. Lumina care reformează vine şi ia o persoană din dispoziţia rea şi îi dă speranţă şi încrederea cu care se va intoarece la prieteni.

Din prima parte a Lecţiei Zilnice de Cabala 6/21/13 Shamati 40

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Trebuie să ştim că totul depinde de pregătire. Toate stările sunt deja pregătite în avans şi sunt confirmate pentru toate zilele, timp de 6000 de ani. Calendarul de 6000 de ani este numit „presa de evoluţie”, care apasă asupra noastră şi ne împinge în faţă, forţându-ne astfel, să efectuăm toate acţiunile care au fost pregătite „în timpul lor”.

Dar, toată munca noastră este de a trece de la calea naturală a evoluţiei noastre („în timpul său”), pe calea Luminii, pentru a accelera timpul („voi grăbi”). Prin asta, nu urmăm calendarul avansând de la o zi la alta în mod automat, ci avansăm numai conform pregătirii noastre.

„Eu voi grăbi” este clarificată numai prin pregătirea noastră şi nu în starea în sine. Putem spune în ce măsură suntem în starea „eu voi grăbi”, adică în ce măsură noi muncim în spiritualitate, conform eforturilor pe care le facem pentru a atinge o nouă stare.

Munca spirituală se face conform acţiunilor care vin de sus. Este foarte important de subliniat că totul este măsurat prin pregătirea care precede acţiunea: ce am făcut, cât am făcut, ce eforturi am făcut, cum am urcat pe muntele Regelui şi ce am făcut pentru El, pentru grup, pentru prieteni. Toate acestea vin înainte de toate!

Graţie pregătirii noastre, vom atinge starea dorită, pe care nu o înţelegem cu adevărat. Pur şi simplu, am determinat că dorim să o atingem şi nici măcar nu contează că nu o putem imagina. Aceasta, deoarece nu puteţi ştii ce este o stare, înainte de a o atinge.

Prin urmare, pregătirea este atât de importantă şi trebuie să facem tot ceea ce putem. Şi ceea ce aveţi de făcut va deveni clar în proces: ce eforturi aveţi de făcut şi cum să umpleţi măsura voastră. Un moment înainte, nu ştiam că este pe cale să se întâmple.

Doar la final, când noi vom termina toată munca pe care o avem de făcut, vom realiza o acţiune specială numită „Rav pealim mekabtziel” soseşte, care este precum finalul corecţiei, dar în ceea ce priveşte vasele actuale pe care le-am pregătit. Această acţiune conectează toate micile noastre acţiuni într-un mare cont (cum este spus: „Mulţi banuţi se adaugă la un cont mare”) şi apoi, nivelul următor este revelat.

Este un mic nivel personal al corecţiei noastre, dar este acelaşi proces ca şi în finalul general al corecţiei.

Discuţie cu privire la pregătirea pentru congres din Lecţia zilnică de Cabala, 26.06.2013

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Pregătirea este cheia succesului!

De acum, trebuie să-mi imaginez congresul în forma ideală. Pentru ce trebuie să fac asta? Întâlnirea prietenilor, de ce trebuie să aibă loc? Experienţe emoţionale – ce gen şi prin ce mijloace externe le putem atinge? Cursuri – pe ce subiect? Poate le voi recomnda pe ale mele. Ce întrebări pregătesc, cele pe care aş dori să le adresez după cursuri şi ateliere? Cum trebuie să mă pregătesc a percepe lumea? Ca un oaspete? Ca o gazdă? Ca un prieten? Ca un student? Ca un profesor? Ca un servitor? Cine sunt în raport cu toată lumea? Şi cum trebuie să mă comport în fiecare stare din acest spectru?

            ● Lucrez asupra a ceea ce este cel mai dificil pentru mine. De exemplu, dacă nu-mi place să dansez cu toată lumea împreună, atunci mă pregătesc să particip în avans, nu mă cruţ de niciun efort, acţionând cu toate forţele mele

● Voi încerca să rămân în intenţia corectă permanent, să o menţin tot timpul, deoarece toată lumea depinde de intenţia mea. Este adevărat că transfer lumina prin „conducta” mea subţire pentru ei şi deci, trebuie să rămân „on-line” în permanenţă. Trebuie să vorbesc grupului meu de zece: toată lumea susţine pe toată lumea, astfel că nimeni nu pierde această „conductă”. O divizăm şi dorim să o transformăm într-un canal larg de comunicare pentru întreg congresul.

● Mă tem ca nimeni să nu fie deconectat de la intenţia corectă, preocupat în aşa măsură, încât tremur în interior, de teamă şi anxietate. Atunci când se întâmplă ceva unui copil, este o catastrofă pentru noi, „sfârşitul lumii”. Acum, îmi fac griji şi mai mult. Problema este că această teamă nu este în mâinile noastre, nu putem să o simţim bine, nu suntem sensibili la detaşarea de intenţie. Deci, ar trebui să fiu, literalmente, într-o febră, tremurând de teamă pentru toată lumea, astfel încât să nu-şi piardă intenţia. Succesul depinde de asta.

● Indiferent de ce fac prietenii, indiferent ce spun, ce cântece cîntă, vreau să fac totul pentru a mă dezvălui lor, aşa cum trebuie. Constant, mă neliniştesc şi am grijă de ei ca mama de copilul ei care a început să facă ceva. Îl privesc cu nelinişte, dacă va reuşi. Se spune despre asta „o preocupare în inima lui, lăsaţi-l să spună altora”. Preocuparea mea este transmisă tuturor.

● Încerc să vin, cât mai devreme posibil, dimineaţa, pentru a pregăti totul şi pentru a mă uni cu prietenii, pentru a mă aşeza şi a cânta împreună, chiar dacă există numai concizeci de persoane, dar începem, deja, să umplem spaţiul congresului cu sentimentul nostru.

● De fiecare dată, pe drumul de la congres acasă, încerc să mă asigur că niciunul dintre prietenii mei nu pierde atmosfera, intensitatea.

● Adunarea prietenilor trebuie să fie în mişcare, emoţional, cât mai mult posibil, pentru a ne pregăti pentru prelegeri, conferinţe sau atelierele pe care le vor urmări. Aceasta este foarte important. Toate discursurile şi cântecele ar trebui să aibă un program clar şi în proporţia corectă. Întâlnirile nu trebuie să fie prea lungi, dar ar trebui să fie din inimă. Fără această pregătire, o persoană nu va putea fi inclusă în atmosfera generală, în „aerul” congresului, care ar trebui să fie respirat, trăit. Lucrul principal este de a influenţa şi de a atinge pe toată lumea. Trebuie să reflectăm serios la modalitatea de a realiza asta. Trebuie să găsim un sentiment mutual, o inimă reciprocă, obţinută cu ajutorul minţii. Lucrăm într-o manieră raţională asupra sentimentului de unitate.

Partea a patra a Cursului zilnic de Cabala, 27,06,2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→