Dacă omul nu se poate inspira de la prietenii săi, înseamnă că scopul încă nu este important pentru ei. Poate că scopul este important pentru ei, dar încă nu și-au dat seama care este. Scopul este adeziunea la Creator prin echivalența calităților, pe care o pot atinge doar dacă adun putere din mediul meu; Creatorul mi-a dat impulsul inițial.

Pentru un astfel de om, nu a fost încă pe deplin înțeles întregul proces și nu își leagă scopul de adevăratul scop. Cred că acesta constă în a ști multe, în a vedea întreaga lume de la un capăt la altul, în a simți eternitatea, în a fi deasupra lumii. El nu a descifrat încă definiția corectă a scopului creației. Încă nu este complet conectat la dăruitor, cu înțelegerea că și el trebuie să ajungă la forța dăruirii. Apoi înlocuiește adevăratul scop cu un alt scop, îl îmbracă într-o altă haină, mai egoistă, mai ușor de înțeles pentru el. Acest lucru este normal. Ce pot face? Este rezultatul stării sale.

Cu toate acestea, trebuie să ne concentrăm din ce în ce mai mult pe a vedea cât mai clar posibil scopul, într-o formă mai apropiată de adevăr. Și apoi, datorită acestui fapt, omul va vedea că într-adevăr, îi lipsește puterea, cunoașterea și înțelegerea de unde să înceapă și va simți nevoia să se îndrepte către grup.

Dacă omul dezvăluie cu adevărat, de fiecare dată un scop și mai adevărat, mai îndreptat spre dăruire, mai îndepărtat de el în virtutea naturii sale, va simți mai clar că nu este capabil să facă un pas către scop. Atunci trebuie să-și amintească faptul că forțele pentru aceasta există doar în mediu. Și din moment ce a intrat deja în el, se îndreaptă către el din disperare.

Absența unei soluţi pentru ieşire este stimulul care mă obligă să mă îndrept către grup, deoarece altfel nu voi putea găsi puterea de a merge mai departe. Este ca nevoia de a menține viața în mine însumi, așa că vin și cer. Doar în acest caz, cererea în sine nu ajută. Trebuie să investești effort, și în schimb să primești putere.

Din Lecţia zilnică de Cabala 16/02/26, Rabaș – Art.1, 1985-Fă-ţi un Rav şi cumpără-ţi un prieten – 1

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Înțelesul expresiei „a impus muntele asupra lor ca o boltă” este că motivul pentru care acum ei trebuie să primească Tora și nu au altă opțiune este muntele, adică informația pe care au primit-o în gând și intelect, cum că se află într-o stare de coborâre, deoarece au rău în inimă. Acesta este ca o boltă, adică este prin constrângere și ei nu au de ales (Rabaş, Articolul „Ce este pregătirea pentru primirea Torei – 1”).

Starea în care îmi dau seama de opoziția mea față de Creator în toate calitățile mele se numește „a sta la Muntele Sinai”. Stau la poalele muntelui și deasupra mea este un munte de îndoieli, calitățile mele rele, care mă separă de Creatorul care este în vârful muntelui.

Cum știu că El este în vârf? Pentru că acolo se află punctul meu din inimă, numit Moise. Când simt diferența dintre aceste două simțiri, există nevoia să primesc lumina reformatoare. Mai mult, simt că Creatorul mă obligă să fac asta. După cum este scris, a le impune muntele ca o boltă este un semn de constrângere.

Creatorul coboară din vârful muntelui, unde se află calitățile Sale. Dacă mă ridic deasupra tuturor îndoielilor, deasupra naturii mele, atunci Îl voi întâlni acolo. Nu este întâmplător faptul că această stare mi se revelează: fie accept corectările și mă ridic deasupra tuturor îndoielilor, fie acesta va fi locul „îngropării mele”, deoarece voi fi îngropat sub toate dorințele și îndoielile mele.

Într-un astfel de caz, am cu adevărat nevoie de Tora, care se opune înclinației rele, deoarece prin ea dezvălui că înclinația rea ​​este natura mea și încep să urăsc Muntele Sinai.

Ce se numește ură, așa cum se spune: „Ura s-a coborât asupra națiunilor lumii”? Acest lucru este explicat ca și cum am primi Tora, iar apoi națiunile lumii au început să ne urască. Dar eu sunt cel care urăște națiunile lumii din mine, și prin urmare, primesc Tora după ce determin că răul este în mine.

Atât timp cât cred că înclinația mea este bună, deoarece este bună, o doresc. Și dacă vreau să o folosesc, atunci Creatorul, care are un scop, dorința de a mă ridica pe vârful muntelui („toată lumea trebuie să devină ca Moise”), dă lumina, și în această lumină, încep să intru în procesul de urcări și coborâri.

Astfel, definindu-mi natura ca fiind bună, rămân într-o coborâre, aşa încât de fiecare dată să o pot vedea în comparație cu lumina, până când ajung la decizia că este rea.

Până când nu se acumulează aceste coborâri recurente într-un munte, după care voi avea nevoie de Tora și voi fi pregătit să o primesc, nu voi dezvolta nevoia de Tora (ebraică: Tora înseamnă învățătură, teorie; „Horaah” – instrucțiune) ca ghid pentru corectare. Când accept Tora ca pe corectare, atunci merit dorința pentru ea ca sursă de împlinire.

Este clar că toate acestea se întâmplă sub constrângere. După cum se spune: El le-a impus muntele ca o boltă. Adică, El ne-a impus constrângerea („Kfiya” de la verbul „kafa” – constrâns, dar și răsturnat, întors cu susul în jos). Nu putem decât să devenim mai sensibili la ceea ce ni se întâmplă.

Din Lecţia zilnică de Cabala 12/02/26, Rabaş – Art.18, 1987-Care este pregătirea pentru primirea Torei – 1

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum poți determina ce trebuie să corectezi și cum să corectezi acest lucru?

Răspuns: Cum poți determina starea ta, să o numești corect și să o măsori astfel încât să devină cauza corectării? Poate că îmi măsor starea, adică dorința mea, din moment ce nu am nimic altceva, dar acest lucru nu mă obligă să iau o decizie.

Sunt în dorința de a primi, care îmi oferă fie plăcere, fie suferință, și în funcție de aceasta determin dacă este bună sau rea. Pe baza acesteia, o folosesc sau încerc să o înlocuiesc (să dobândesc o altă dorință de a primi) și mă străduiesc să mă bucur de altceva. Și dacă nu mă pot bucura de ea, atunci nu am dorința pentru ea, o voi suprima.

Omul alege întotdeauna ceea ce îl poate bucura în cea mai utilă și mai ușoară formă, astfel încât să existe cât mai puțin efort posibil și cât mai multă plăcere posibil. Acesta este calculul nostru. Este un calcul natural pe care îl face toată lumea, de la funcționarea la nivelurile mineral, vegetal și animal până la funcționarea la nivelul vorbitor din noi. Așa funcționează la toate nivelurile naturii.

Dar dacă vreau să învăț cum să mă bucur mai mult, caut sisteme, mă alătur diverselor cluburi și învăț de la alții. Dezvolt utilizarea dorinței mele de a primi până la punctul în care, legal sau ilegal, mă pot bucura cât de mult îmi permit societatea și lumea. Pur și simplu calculez constant ce-mi este benefic și ce nu; maximul fiind întotdeauna scopul meu.

Conform acestui fapt, ne uităm la oameni și îi evaluăm. Este imposibil să cerem orice alt calcul, deoarece aceasta este natura noastră.

Atunci de ce primește omul lovituri de la conducerea superioară, de la Creator? La urma urmei, Creatorul i-a creat în așa fel încât acesta este singurul calcul pe care îl pot face ei. Puteți întreba oamenii de știință (biologi, psihologi etc.) și ei vor spune că acesta este calculul nostru. Deci, de ce ne pedepsește Creatorul, care ne-a creat așa? Pentru ce? Pentru că ne-a creat așa?

Creatorul nu ne pedepsește. Ceea ce vine la noi de la El nu este pentru a ne pedepsi, ci în conformitate cu legea care spune că nu există doar dorința de a primi în noi. Există și o altă forță care se află în noi în etapa pregătitoare – dorința de a dărui.

Prin urmare, trebuie să începem să facem calcule care să o ia în considerare. Pentru a face acest lucru, trebuie să începem să calculăm între dorința de a primi și dorința de a dărui. În măsura în care noi nu facem un calcul în conformitate cu nivelul dezvoltării noastre, experimentăm suferință.

Dacă ne-am forța să calculăm nu doar cât de mult vreau să mă bucur, ci și cât de mult ar trebui să ofer bucurie altora și dacă aș face acest lucru corect în raport cu mine și cu ceilalți, în funcție de dezvoltarea mea, atunci aș fi într-o stare bună. Nu aș simți nicio suferință.

Să presupunem că, în funcție de dezvoltarea mea, ar trebui să dau 20 până la 30% și să primesc 80%, acesta este nivelul meu actual. Va crește și va trebui să dau mai mult și să primesc mai puțin. Dacă aș cunoaște această lege, dacă aș ști ce se cere de la mine și aș pune-o în aplicare, m-aș simți întotdeauna confortabil și bine, deoarece aceasta este, în esență, legea care mă afectează.

De ce nu vedem această lege? Am face calculul pentru a ne simți bine. Însă scopul nu este să mă simt bine în dorința de a primi. Calculul (cât pentru mine și cât pentru alții) trebuie să vină nu doar din dorința de a primi, ci și din dorința de a adera la Creator, de a mă asemăna cu El. Nici dăruirea în sine nu este scopul. Scopul este să mă asemăn cu Creatorul, să fiu ca El, așa că legea conform căreia trebuie să dăruiesc nu îmi este dezvăluită.

Din Lecţia zilnică de Cabala 25/02/26, Rabaș – Art.5, 1989-Ce înseamnă că crearea lumii a fost o mare milostenie

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Ce este un „obstacol”? Este atunci când sunt îngropat sub el și îl simt doar pe el. Există momente ca acesta. Apoi, de sus, i se dă omului treptat, capacitatea de a se vedea nu complet în interiorul obstacolului, ci puțin în lateralul acestuia. Adică, este iluminat puțin și apoi vede întunericul în raport cu lumina.

Dacă suntem în întuneric complet și nu există nicio amintire a luminii, nu percepem întunericul. Acesta este perceput doar prin trecerea de la o deficiență (Hisaron) la lumină. Hisaron, dorința, ne oferă o lumină care ne influențează de departe. În fiecare stare, Creatorul salvează omul trimițându-i schimbări de stări. Iluminarea se schimbă și cu ajutorul ei, omul își vede starea diferit în raport cu această iluminare. Apoi, el începe să își analizeze starea și să o examineze.

Dar cum poate să iasă omul dintr-o coborâre atunci când se află chiar în fundul dublei ascunderi? Există vreo posibilitate? Nu. Acest lucru se schimbă doar prin eforturile omului în conformitate cu Reşimot (înregistrările informaționale) care trebuie dezvăluite în interiorul lui, în conformitate cu faptul că motorul general a început să funcționeze și conduce întreaga creație spre corectare.

Dacă omul așteaptă schimbarea doar de la Creator, atunci aceasta are loc în conformitate cu starea generală și foarte lent. Dar dacă omul este pregătit, dacă își organizează un grup, o rutină, un cadru și se pune sub un anumit fel de influență (în afară de Creator, poate fi doar influența grupului), astfel el accelerează procesul, iluminarea care îl schimbă.

Aici se iau în considerare acțiunile unui om, ceea ce își pregătește în timpul unei ascensiuni, nu în timpul unei coborâri. În momentul în care lumina strălucește pentru tine, ce îți dorești din acea stare? Vrei să te bucuri de ea sau vrei să fii cât mai aproape de Creator? Adică, nu te gândești la bucurie, ci la cât de aproape ești, cu cine ai o conexiune și cât de mult îți dorești să fii cu El.

Chiar dacă stările nu se schimbă, conexiunea ta cu El este importantă pentru tine, deoarece El este măreț, cel superior, cel determinant, nu pentru că te poți bucura tu de plăcerea adeziunii la El în vasele de primire.

Dacă în timpul unei ascensiuni te întărești tocmai în astfel de gânduri, și numai în ele vrei să fii conectat cu El, ești ca și cum ai pregăti Kelim pentru viitor pentru a ieși mai repede dintr-o coborâre.

Cu alte cuvinte, totul este luat în considerare la noi doar în timpul ascensiunii noastre. Ai primit o ascensiune, acum să vedem cum poți rezista tentațiilor. Te vei detașa de dăruitor pentru a te cufunda în „farfurie” sau, în ciuda faptului că stai în „farfurie”, vei dori tocmai cu ajutorul ei, să fii conectat cu dăruitorul?

Astfel, omul există constant într-o stare de luptă între dorința și intenția sa.

Din Lecţia zilnică de Cabala  10/02/26, Rabaș – Art.32, 1988-Care sunt cele două acțiuni în timpul coborârii

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Dorința noastră de a primi crește cu siguranță pe măsură ce dobândim capacitatea de a-i determina forma. Dacă am avansa pe calea ideală a dezvoltării, adică dacă am ieși din peșteri și am primi treptat o dorință tot mai mare de a primi și am transforma-o într-o dorință cu intenția de a dărui Creatorului, nu am simți niciodată răul conținut în noi.

Astfel, întreaga cale a dezvoltării prin care trecem acum trebuie să ne ducă la o stare mai rea decât oricare alta, dar în care vom avea conștientizarea lui Moise stând în vârful muntelui. Vom înțelege că există Creatorul și există scopul creației, iar ele stau deasupra noastră ca un mesaj de sus, ca ceva măreț, și numai cu ajutorul lor ne putem salva.

Când vom ajunge la o astfel de stare, atunci vom avea adevărata recunoaștere a răului, care se numește Războiul lui Gog și Magog. Numai atunci vom dori cu adevărat să merităm primirea Torei, vom deveni potriviți să o primim și vom dobândi ură față de întreaga noastră natură, pentru că vom vedea că, dacă Creatorul nu ne dă Tora, atunci acest loc va fi cimitirul nostru.

În Tora se spune că acest lucru trebuie să se întâmple fiecărui individ, apoi națiunii noastre în mod individual, ca un singur popor, și apoi întregii umanități în formă generală, colectivă, ca întreaga umanitate în relație cu Creatorul. Cu alte cuvinte, trebuie revelat atât în ​​particular, cât și în general.

Acesta este programul și nu există nicio scăpare de el. Cu cât suntem mai sensibili la stările noastre, cu atât mai repede vom ajunge la recunoașterea răului și îl vom depăși – fiecare individ, națiunea și întreaga lume.

Din Lecţia zilnică de Cabala 12/02/26, Rabaş – Art.18, 1987-Ce este pregătirea pentru primirea Torei – 1

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce nu ne dă Creatorul capacitatea de a verifica dacă acțiunile noastre sunt corecte?

Răspuns: Este foarte simplu. Dacă mă văd cu adevărat ca fiind singurul din lume și raportez acest lucru la Creator și la faptul că trebuie să lucrez în relație cu El, atunci nu am nicio modalitate de a ști cine sunt, ce sunt, cine este Creatorul sau ce face El, pentru că El este ascuns.

Dacă El este ascuns, atunci eu însumi sunt în ascundere. Nu am nimic cu care să mă pot verifica.

Dacă există doar Creatorul și ființa creată, atunci nimic nu se poate face. Imaginați-vă că există Creatorul și există creatura. Și apoi ce? Cum poți ridica creatura la nivelul Creatorului? Dacă Creatorul ar fi revelat, creatura ar fi complet sub puterea Lui și ar fi forțată să îndeplinească acte de dăruire fără să știe de ce o face. Ar fi exact ca acum, când suntem dominați de dorința de a primi.

Trebuie să fim sub influența a două tipuri de natură. Dar cum se pot întâmpla ambele simultan? O voi alege pe oricare dintre ele care are cea mai mare influență,. Întrucât eu însumi sunt alcătuit din dorința de a mă bucura, îmi găsesc plăcere fie primind, fie dăruind. De asemenea, aș percepe prezența Creatorului ca plăcere și atunci aș fi fie în impuritate, fie în sfințenie, deoarece plăcerea poate fi primită din ambele.

Pentru ca omul să fie independent, Creatorul trebuie să Se ascundă. Atunci se pune întrebarea cum poate verifica omul, pentru care Creatorul este ascuns? Dacă omul nu are un punct de referință prin care să se măsoare, să se orienteze și să determine cine este și ce este, cum ar putea avansa?

Prin urmare, Creatorul, ascunzându-Se pentru a nu mitui omul cu plăceri, a dat grupul în locul Său, ceva căruia omul nu se poate vinde. Pe de o parte, grupul nu îi oferă plăcere așa cum o face Creatorul și nici nu îi dă viață așa cum o face Creatorul. Pe de altă parte, este o forță externă, ceva din afara lui.

Prin urmare, dacă omul dorește să se agațe de Creator conectându-se cu grupul și dăruind acestuia, atunci în relație cu grupul, el dobândește adevărata intenție de dragul dăruirii și devine similar Creatorului într-un mod autentic. În esență, omul folosește dăruirea către celălalt pentru a deveni asemenea Creatorului.

Din Lecţia zilnică de Cabala 25/02/26, Rabaș – Art.5, 1989-Ce înseamnă că crearea lumii a fost o mare milostenie

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă există un grup în care introduc legi spirituale în măsura în care le înțeleg, verific de fiecare dată în ce măsură eu nu mă conformez lor?

Răspuns: Se pare că noi construim forma spirituală a unui grup prin faptul că fiecare și-o imaginează ca pe o societate care funcționează cu relații între prieteni ca mijloc de a-L atinge pe Creator. Cu alte cuvinte, un grup nu este doar o adunare de corpuri, ci un concept comun pe care îl construim în gândurile noastre.

Calculul este simplu. Există o anumită cantitate de strădanie pentru Creator trezită în acești oameni. Poate că nici măcar nu o simt încă. Ei caută sensul vieții și așa mai departe. Aceasta este o dorință ascunsă pentru rădăcina de la care primesc obstacole, lovituri și suferință.

Apoi ei pun aceeași întrebare: „Care este sensul vieții mele?” Dar acum este adresată rădăcinii. Ei nu știu acest lucru, dar la început, această întrebare este adresată Creatorului ca rădăcină a suferinței, la Spatele Său (Achoraim), deoarece El activează în prezent în ascundere prin Spatele Său.

Apoi, dacă ei au deja o direcție către Creator, dată la început de El, trebuie să înțeleagă această direcție și să o dezvolte, în mijlocul tuturor obstacolelor care le apar, în special în chestiuni legate de construirea unui grup.

Există obstacole la nivel corporal: minerale, vegetale și animale. Și există obstacole la nivel uman, care acționează între prieteni. Aici, am ajuns deja într-o stare în care interferența obstacolelor devine parcă „ideologică”.

Din Lecţia zilnică de Cabala 18/02/26, Rabaş – Art.7, 1984-Referire la ce se explică în “Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Să ne reamintim unii altora și să ne inspirăm de măreția scopului nostru spiritual, de mediul care aspiră la acesta și de oportunitatea unică de libertate de alegere care ne-a fost dată. Câți oameni din lume au cu adevărat posibilitatea de a acționa liber? Dacă toți oamenii acționează conform dictatelor naturii lor, atunci nu există nimeni care să „acționeze” cu adevărat.

Dacă eu sunt complet guvernat de sus, atunci nu există „eu”. Se spune: „Am venit și nu era niciun om”.

Sunt mulți oameni, dar este ca și cum nu ar exista, căci niciunul dintre ei nu este liber în acțiunile sale. Dacă nu există nicio ființă umană care să posede liber arbitru, atunci nu există lumi, nimic altceva în afară de lumea infinitului (Olam Ein Sof).

În ceea ce privește Creatorul, nimic altceva nu există. Există doar cel care împlinește o acțiune liberă.

Imaginați-vă această imagine a realității: gol complet! Și în interiorul ei, sunt vizibile doar câteva dorințe, care au apărut și sunt capabile să îndeplinească acțiuni libere.

Și ai ocazia să fii la fel de liber și să devii Om (Adam)! Prin urmare, haideți să realizăm măreția acestei oportunități unice.

Din Lecţia zilnică de Cabala 23/06/10, Baal HaSulam, Prefaţă la “Introducere la Studiul celor Zece Sfirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Avem o regulă conform căreia totul vine dintr-o singură sursă „pentru a încânta ființele create”. Pentru a atinge acest lucru, trebuie să folosim ceea ce ne stă în fața ochilor, ceea ce ne înconjoară.

Iar ceea ce ne înconjoară sunt prietenii. Tot ceea ce faci trebuie să fie îndreptat spre atingerea scopului creației, gradul de „a încânta ființele create”. Pentru aceasta, trebuie să te apropii de prieteni prin 125 de grade. Dacă faci acest lucru, vei urca la Creator prin aceleași 125 de grade.

Se spune că poruncile dintre om și prietenul său preced poruncile dintre om și Creator. Creatorul este ascuns, în timp ce prietenul este aproape. Dacă împlinești acțiuni în relație cu prietenul, acest lucru te avansează spre Creator în aceeași măsură în care depui eforturi în raport cu prietenii.

Omul nu simte față de cine împlinește acțiunea, dacă aceasta este în afara corpului său: „Vreau să fiu conectat cu Creatorul pentru că am o speranță de a primi ceva de la El. Dar prietenul, ce îmi poate da?”

În ceea ce privește dorința mea de a primi, există o diferență între Creator și prieten. De la Creator, sper să primesc plăcere, dar de la prieten, ce plăcere pot primi? Cel mult, niște mici bucurii corporale.

Totuși, dacă vorbim despre dăruire, despre ieșirea din dorința de a primi, atunci atât în ​​ceea ce privește prietenul, cât și Creatorul, este la fel.

Numai în ceea ce privește prietenul pot vedea cu adevărat dacă am ieșit din dorința de a primi și nu mă mai gândesc la mine. În ceea ce privește Creatorul, pot avea iluzii. Acolo, mă pot amăgi complet pentru că nu am niciun control real.

Dar în raport cu prietenul, pot vedea imediat dacă sunt capabil să fac ceva sau nu.

Din Lecţia zilnică de Cabala 24/02/26, Rabaș – Art.1 part.2, 1984-Scopul Societăţii – 2

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Fiecare perturbare pe calea spirituală este o colecție de diverse mijloace pe care le dobândește omul: o înțelegere mai mare, o credință mai mare (deoarece omul trece prin această perturbare prin credință) și o nevoie mai mare de conexiune cu grupul, deoarece vede că numai prin aceasta poate fi mântuit.

Omul ajunge să prețuiască întregul vas care începe să prindă contur sub ochii lui: adevăratul vas colectiv al sufletului. El începe să dezvăluie că acest Kli colectiv se numește Şchina, așa cum se spune: „Şchina va locui printre noi”.

Datorită perturbărilor, omul devine mai înțelept. Altfel, de unde ar veni înțelepciunea? Transformând forța perturbării într-o forță utilă, văd prăpastia dintre cele două: între ceea ce înțelegeam anterior ca o perturbare și ceea ce a devenit acum ceva util. Îmi devine clar că, chiar și atunci, nu a fost o perturbare, ci un beneficiu, că m-a îndreptat exact în direcția necesară, și că mai devreme, nu aș fi putut primi această forță sub nicio altă formă decât ca o perturbare.

Din Lecţia zilnică de Cabala 18/02/26, Rabaş – Art.7, 1984-Referire la ce se explică în “Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→