Tora, 1:20 – 1:27: Și  fiii lui Ruben, întâiul născut al lui Israel, după familiile lor, după casele părinţilor lor, numărând pe cap numele tuturor bărbaţilor de la vârsta de douăzeci de ani în sus, pe toţi cei în stare să poarte armele; bărbaţii din seminţia lui Ruben ieşiţi la numărătoare au fost patruzeci şi şase de mii cinci sute.

Fiii lui Simeon, după familiile lor, după casele părinţilor lor; le-au făcut numărătoarea, numărând pe cap numele tuturor bărbaţilor de la vârsta de douăzeci de ani în sus, toţi cei în stare să poarte armele; bărbaţii din seminţia lui Simeon ieşiţi la numărătoare au fost cincizeci şi nouă de mii trei sute.

Fiii lui Gad, după familiile lor, după casele părinţilor lor, numărând numele bărbaţilor de la vârsta de douăzeci de ani în sus, pe toţi cei în stare să poarte armele; bărbaţii din seminţia lui Gad ieşiţi la numărătoare au fost patruzeci şi cinci de mii şase sute cincizeci.

Fiii lui Iuda, după familiile lor, după casele părinţilor lor, numărând numele bărbaţilor de la vârsta de douăzeci de ani în sus, pe toţi cei în stare să poarte armele; bărbaţii din seminţia lui Iuda ieşiţi la numărătoare au fost şaptezeci şi patru de mii şase sute.

Acest fragment vorbește despre particulele sparte ale sufletului care se adună într-un singur suflet general.

Lumina Superioară intră în mica particulă spirituală și aduce în această particulă toată puterea și energia ei care cuprinde întregul univers, toate lumile, tot ceea ce Creatorul a dat ființei create și astfel o sparge în bucăți. Spargerea simbolizează revelarea egoismului enorm din interiorul ei și acesta se numește păcatul lui Adam.

Acum o imensă dorință egoistă este revelată în mica particulă care a explodat în miliarde de părți, ceea ce este egal Luminii Superioare infinite. Când Lumina intră în particulă, îi transferă întreaga ei măreție într-o formă opusă, într-o formă de ajutor. Acum trebuie să schimbăm toate marile atribute egoiste în atributul Luminii potrivit conexiunii și unității noastre.

Dar nu ne întoarcem la mica particulă; mai degrabă, ne conectăm și suntem acoperiți de Lumina Superioară. Este ca și cum ne-am îmbrăca în această particulă așa cum șarpele se încolăcește în jurul prăzii sale.

Trebuie să înțelegem că toate atributele, toate conexiunile reciproce, tot ce trebuie să descoperim, este separat într-o formă perfect clară și toate au locul lor propriu. Acestea sunt legile fizice clare care se bazează pe corelarea între Lumină și dorință, între Creator și atributul care este opus Lui. Totul trebuie păstrat într-o perfectă claritate, și de aceea este spus: analizează dacă faci calculele corect, dacă ai trecut prin anumite stări, dacă ești la un anumit nivel spiritual, și dacă l-ai perceput în interiorul tău.

De pe KabTV, Secretele Cărții Eterne, 17.12.2014

Filed under: Munca spirituala, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Potrivit înțelepciunii Cabala, fiecare persoană percepe realitatea în propriul ei mod?

Răspuns: Toți am fost creați cu 5 simțuri: văz, auz, gust, miros și tactil. Cu ajutorul lor absorbim informații și în interiorul nostru sunt modelate într-o formă ca un fel de realitate. Dacă am avea alte caracteristici, atunci am percepe realitatea în mod diferit. Atunci când înțelepciunea Cabala ne dezvoltă, începe să ne arate că realitatea este relativă.

Și aici chiar ne apropiem de teoria lui Einstein care vorbește despre realitate ca fiind relativă, că timpul, mișcarea și spațiul sunt termeni relativi. Apoi începem să înțelegem ce s-a întâmplat la momentul creării universului: la început nu era spațiu, apoi s-a format; a început să fie umplut, mișcarea a apărut în el, și astfel timpul a fost creat.

Noi am evoluat ca rezultat al acestor condiții: timp, mișcare și spațiu.

Contrar fizicienilor care studiază aceste concepte prin observațiile și cercetările lor asupra realității înconjurătoare, în Cabala ajungem la ele prin căutare interioară.

Începem să simțim cum percepțiile de timp, mișcare și spațiu se schimbă în noi și cât de mult pot fi schimbate. Se dovedește că realitatea noastră este relativă și depinde de cel care o percepe. O persoană percepe realitatea potrivit caracteristicilor ei.

Asta înseamnă că nu privim același film. Fiecare este impresionat în felul lui, și fiecare vede un alt film. Aici începe domeniul în care numai cei care intră în lumea spirituală înțeleg despre ce este vorba.

Întrebare: Când intri în lumea spirituală, vezi același film pe care îl vede și altcineva?

Răspuns: Nu. Fiecare are o altă lume; fiecare are o altă putere superioară pe care o numim Creator și astfel, fiecare diferă în percepția lumii și a Creatorului, a forțelor care mișcă întreaga peliculă.

Întrebare: Care este diferența între o persoană obișnuită și cei care studiază Cabala în termeni de percepție a realității?

Răspuns: O persoană medie percepe realitatea numai cu cele cinci simțuri corporale. De aceea, depinde foarte mult de corp și înțelege că dacă moare corpul, totul dispare.

Dar asta nu este valabil pentru cabaliști. Ei percep realitatea într-un sistem suplimentar paralel, adică ceea ce dezvoltă în interiorul lor. Acest sistem se numește suflet, care are și el 5 simțuri: Keter, Hochma, Bina, Zeir Anpin, și Malchut.

Cu acest sistem percepem realitatea pe care o putem schimba, spre deosebire de realitatea minerală a lumii noastre, care ascunde schimbările astfel încât un copil mic și un adult văd același lucru. În timp ce realitatea care este percepută cu cele 5 simțuri suplimentare, se mișcă și este schimbătoare, ca vântul față de obiectele fără viață, și de accea este numită realitatea spirituală (spiritual – Ruchnit, de la cuvântul vânt – Ruach)

Întrebare: Cei care se află în interiorul sistemului spiritual văd același lucru?

Răspuns: Nu. Fiecare vede potrivit stării lui, nivelului său. Dar este clar că pentru toți este revelată o singură realitatea, numai că fiecare o percepe, vede și simte în felul lui. Dar atunci când se dezvoltă în această realitate potrivit celor 125 de nivele, fiecare persoană la fiecare nivel descoperă aceeași realitate pe care cei care trec prin acest nivel o descoperă.

De pe KabTV, Întâlniri cu Cabala, 07.07.2015

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă nu există cuvinte în spiritualitate, cum își împărtășesc cabaliștii unii altora ceea ce dobândesc, și cum scriu cărți?

Răspuns: Cabaliștii folosesc ceea ce noi numim limbajul ramurilor. Lumea spirituală este rădăcina și de la ea percepem unele urme corporale cu simțurile noastre corporale care se numesc ramură.

Astfel, putem descrie fenomene spirituale chiar în limbajul nostru, folosind cuvintele acestei lumi, pentru că există un rezultat, o ramură în lumea corporală pentru tot ceea ce există în lumea spirituală.

Să presupunem că noi suntem doi cabaliști. Cum îți pot spune despre lumea spirituală dacă conștiința și dobândirea spirituale sunt personale? Simt o anumită imagine, o formă, o lume mare, o realitate infinită care mi se arată prin toate simțurile, în fiecare direcție, pe fiecare axă, și tu simți și tu ceva. Cum putem comunica și să împărtășim impresiile noastre?

Soluția este să fim de fapt aici în lumea noastră, în corpurile noastre. Acesta este modul în care ne putem folosi corpurile pentru a comunica unii cu alții pentru a scrie cărți și pentru a împărtăși informația chiar prin indicii sau printr-o privire. Acesta este modul în care folosim limbajul nostru corporal.

În lumea spirituală de exemplu, sunt forțe numite un scaun, o masă, o ceașcă, aer, un perete, o fereastră, și așa mai departe.

Folosim aceste nume în lumea noastră, dar folosindu-le, ne referim la esența interioară a conceptului din lumea spirituală. Spun fereastră, dar mă refer la o fereastră care există în lumea spirituală, iar tu înțelegi la ce fereastră mă refer. Spun fereastra este deschisă și tu înțelegi care este sensul unei ferestre deschise în lumea spirituală, deși îți împărtășesc ideea folosind cuvinte corporale.

Așa vorbesc cabaliștii și astfel scriu cărți. Acesta se numește limbajul ramurilor care este acceptat de toți cabaliștii. Acesta este limbajul în care este scrisă Tora, dar oamenii obișnuiți nu știu deoarece cabaliștii l-au scris pentru a vorbi unii cu alții despre lumea spirituală, în timp ce oamenii cred că este vorba despre lumea noastră. Acesta este secretul Torei.

Întrebare: Atunci când citești cărți de Cabala, cuvintele nu îți spun nimic decât dacă le înțelegi dublul sens.

Răspuns: Așa este. Citesc doar niște cuvinte pentru că înțeleg limba, dar nu înțeleg mai mult decât cineva care nu știe ebraică. Mai mult, dacă o persoană știe ebraică, este chiar mai bine pentru că atunci nu este derutată și nu-și imaginează diferite lucruri despre lumea noastră.

De pe KabTV, Întâlniri cu Cabala, 07.07.2015

Filed under: Intrebare si Raspuns, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Tora, 10:1:3: Creatorul i-a spus lui Moise: Fă-ți două trâmbițe de argint; trebuie să le faci din argint bătut; trebuie să le folosești pentru a chema adunarea și pentru a anunța plecarea taberelor. Când vor suna trâmbițele, întreaga adunare se va aduna la tine, la intrarea în Cortul Întâlnirii.

Aurul este o dorință de a primi și argintul este o dorință de a dărui. De aceea, sunetul trâmbițelor de argint care cheamă la conexiune este potrivit pentru oameni.

Să suni trâmbița înseamnă să se adune toare atributele unei persoane și să se unească. Problema nu este corectarea unui atribut, ci conectarea lor. Cel mai important lucru este conectarea lor într-un singur cadru, într-o singură dorință unificată.

Poți să-ți imaginezi să încerci să aduni și să pui laolaltă un corp uman potrivit celulelor, atomilor, și chiar potrivit AND-ului și ARN-ului și așa mai departe, o sumă fără sfârșit de conexiuni reciproce și munca lor reciprocă? Este imposibil să creezi un astfel de sistem!

Noi, pe de altă parte, trebuie să facem asta! Trebuie să creăm materie care trăiește din dorințele noastre moarte, din materia fără viață, în același fel în care s-a întâmplat cu miliarde de ani în urmă înainte ca procesul evolutiv să înceapă, când vegetalul a apărut de la niveul naturii minerale și apoi nivelul animat și apoi omul. Trebuie să adunăm tot și să-l legăm împreună astfel încât să se nască o dorință plină de viață, una care poate fi în Templu, ceea ce înseamnă într-un oarecare contact cu Creatorul în asemănare și să-I fie egală.

Întrebare: De ce este scris Fă-ți două trâmbițe de argint; trebuie să le faci din argint bătut…

Răspuns: Trebuie să fie o singură dorință care este unică și unită, mai ales dacă este dată de sus. Nu avem niciun drept să o spargem. Creatorul este unul și, de aceea, tot ce se naște din El și coboară de la El este dat tuturor ca un întreg.

De pe KabTV, Secretele Cărții Eterne, 04.02.2015

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Este o ascensiune deasupra egoismului logică pentru o persoană obișnuită?

Răspuns: Ce se înțelege printr-o persoană obișnuită sau una neobișnuită ? Astăzi, o persoană obișnuită este de o sută de ori mai dezvoltată decât un înțelept de acum două mii de ani. Așa că, termenul “obișnuit” este relativ. În orice caz, toți trebuie să ajungem într-o stare unde e nevoie să ne ridicăm deasupra egoismului care ne ține în această mică lume solicitându-ne să ne gândim doar la noi, așadar limitându-ne posibilitățiile.

Prin dezvoltarea sa constantă, egoismul ne conduce într-o criză. Astăzi, milioane de oameni – în special în națiuni dezvoltate – o simt, și este simțită la nivel societal și la nivelul producției.

Dacă încă nu este simțită în națiuni mai puțin dezvoltate, atunci este doar o chestiune de timp ca întrepătrunderea în umanitate  să se întâmple foarte rapid. În cele din urmă, toată lumea o va simți, inclusiv cei mai obișnuiți oameni.

Ei o să înțeleagă că să exiști în cadrul naturii egoiste prezente înseamnă să fii un sclav setărilor care sunt impuse pentru tine, toate tipurile de tendințe, mode, etc. Ei o să înceapă să simtă că acel sentiment de lipsă de libertate depinde de creșterea egoismului lor. Pană la urmă, cu dezvoltarea se dezvăluie cât este de limitată și că este doar sclavia umană.

Baal HaSulam a comparat ieșirea din egoism cu viața unui vierme într-o ridiche. Simte cât de amară și întunecată este lumea, și atunci când se târăște afară, dintr-o dată vede o lume complet diferită, strălucitoare. Dar ce îl motivează să iasă din ridiche? Este ego-ul în curs de dezvoltare care funcționează ca propriul său antreprenor de pompe funebre. Ridichea amară reprezintă suferința care îl împinge afară din această lume închisă.

Noi nu mai putem rămâne aici și trebuie să ieșim pentru că este un program al naturii noastre; starea noastră finală există inițial, doar trebuie să o descoperim în noi. Asta depinde de unitățile interioare care se îndreaptă spre dezvoltarea dorințelor noastre, conexiunilor dintre noi.

Va continua..

Din emisiunea de pe Kab TV “Ultima generaţie” din 11.06.2015

Filed under: Intrebare si Raspuns, Libera alegere, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: O persoană vrea întotdeauna să fie liberă: oamenii vor să fie eliberaţi din sclavie ca să o achiziţioneze; cuvântul “libertate” este auzit în imnurile tuturor naţiunilor, este inscripţionat pe toate steagurile. Și brusc spui că o persoană nu este liberă, că el trăiește in închisoarea acestei lumi.

Răspuns: După ce în Evul Mediu oamenii au fost de acord de bună voie să fie sclavi pentru că știau că vor fi îngrijiți; ar fi primit un acoperiș deasupra capului, mâncare, iar dacă s-ar fi căsătorit, și-ar fi putut hrăni familia. Proprietarul ar avea grijă de asta, iar în schimb el va face munca sa. Dar pe măsură ce egoismul nostru s-a dezvoltat, dintr-o dată am început să ne simţim încătușaţi în lanțuri, brusc am simtit o nevoie să le rupem. Iar când am rupt aceste lanțuri am devenit aparent oameni liberi.

Dar această libertate este imaginară, pentru că oricum trebuie să lucrezi cu plugul, să aduni recolta, să o vinzi, să te gândești la casă, familie și alte o sută de lucruri. Iar dacă te îmbolnăvești, nu mai este un proprietar ca să aibă grijă de tine, n-o să mai cheme un doctor pentru că nu mai ești proprietatea lui (și până la urmă, a fost un timp când erai o proprietate valoroasă pentru el); acum trebuie să te gândești la tot de unul singur.

Totuși, aceasta a fost o dezvoltare progresivă deoarece sub capitalism a existat o creștere a forței de muncă, productivitatea sa a crescut, acest lucru a fost benefic pentru societate.

Așa că am ajuns în prezent, simţim la fiecare pas o nevoie pentru un nou nivel de libertate. Dar de fapt, nu e libertate.

Va continua..

Din emisiunea de pe Kab TV “Ultima generaţie” din 11.06.2015

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce sfat ar ajuta pe cineva obişnuit, să depăşească frica de moarte?

Răspuns: Omul trebuie să depăşească frica de moarte aşa cum face în fiecare zi, părând că uită de acest gând. Dar tot se compară în mod constant cu alţi oameni cu alte vârste, văzându-se mai în vârstă decât este în realitate. Are socoteli infinite legate de sfârşit, şi nu poate face nimic în această privinţă. Singurul lucru care îl poate ajuta este să urce la nivelul dăruirii, unde începe să descopere următorul lui nivel de existenţă şi se ridică la o nouă dimensiune. Vechea dimensiune, totuşi, care este bazată numai pe existenţa biologică temporară a materiei, va dispărea. Dacă omul ajunge la următoarea stare, nimic nu îl mai leagă de această lume, deoarece moartea nu mai este ceva special ci un simplu produs secundar.

Întrebare: Nu va mai există moarte în viitor?

Răspuns: Orice om, şi gradual toate umanitatea, vor ajunge la nivelul superior al lumii mortale şi a sufletului etern. Moartea biologică a corpului rămâne, dar corpul spiritual îşi va obţine eternitatea, pentru că se află în dorinţa de a dărui, în afara lui însuşi. Omul simte toate transformările nu în el ci prin ceilalţi şi de aceea, fiind în dăruire absolută, nu are o bază care poate muri. Dăruind altora, toată lumea îşi simte viaţa în alţii şi nu în propria persoană.

Nu există materie sau esenţă care trebuie să moară în lumea spirituală, pentru că obţii continuu noi şi noi  vase în care îţi simţi existenţa, viaţa. Totuşi, acestea nu sunt ale tale. Odată ce le-ai umplut, le umpli ca şi cum ar fi alte tale. Când faci ceva pentru un copil mic, de exemplu, simţi că viaţă este mai minunată decât dacă ai fi făcut ceva pentru tine. De aceea, sentimentul propriului corp se va estompa gradual, se va îndepărta şi va fi înlocuit cu sentimentul vieţii în ceilalţi.

Din emisiunea de pe Kab TV „Conversaţii cu Michael Laitman” din 17.06.2015

Filed under: Diseminare, Educatie, Intrebare si Raspuns, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În ultimii ani a devenit foarte populară tendinţa de întoarcere la natură, inclusiv consumul mai mic de lucruri moderne, artificiale. Asta se vede şi în medicină, unde homeopatia si naturopatia câştigă popularitate în comparaţie cu tratamentele tradiţionale cu medicamente chimice.

Răspuns: În trecut, oamenii primeau hrană şi medicamente de la mediul înconjurător, folosind diferite plante, animale şi daruri naturale din păduri. Şi astăzi sunt oameni care ştiu cum să folosească aceste lucruri. Oamenii erau mai apropiaţi de natură, care nu era aşa de poluată cum este astăzi.

Înainte să inventăm motorul cu combustie, care funcţionează cu benzină sau motorină, nu ne otrăveam mediul înconjurător. În mâncarea noastră nu existau chimicale, era naturală. Oamenii mâncau pui şi peşti crescuţi în condiţii naturale. Dar în anii noştri, situaţia s-a schimbat în mod drastic.

În trecut, doctorii foloseau medicina naturală. Odată, în timp ce călătoream prin Canada, am vizitat un sat vechi, menţinut ca muzeu-rezervaţie. Şi acolo era un punct de interes: casa doctorului satului. Iar în jurul ei pământuri agricole, unde creştea plante medicinale pe care le usca în casă.

Era evident că era o producţie reală. De obicei, un doctor era o persoană foarte bogată, pentru că de ea avea nevoie toată lumea. Iar doctorii chiar ştiau cum să vindece. Altfel nimeni nu l-ar fi căutat. Fiecare sat avea propria infirmerie, condusă de aceia care aveau cunoştinţe şi profesia era trecută din generaţie în generaţie. Toate medicamentele erau luate din natură.

Vedem că animalele se vindecă ele singure, cu plate. Când cineva îşi scoate câinele la plimbare, acesta începe imediat să caute plante pentru a le mânca. Simte ce plantă îi este necesară corpului său. Similar, corpurile noastre sunt şi ele animale, şi este mare păcat că am devenit aşa de distanţi de metodele naturale medicinale.

Totuşi, o persoană modernă nu ştie cum să se trateze ea singură cu plante. Şi este imposibil de imaginat ca toţi locuitorii unui oraş, cu o populaţie de câteva milioane, să călătorească în pădure pentru a căuta plante medicinale pentru tratamentul lor.

Cu siguranţă, procesul tehnologic nu se mai poate inversa. Totuşi, după toate speranţele noastre pentru prosperitate şi un viitor fericit, începem deodată să ne îndoim că această dezvoltare este în beneficiul nostru. Vedem multe consecinţe negative, cu toate că încercăm să le ignorăm sau să ne gândim că sunt inevitabile.

Oamenii trebuie să îşi regândească atitudinea şi să găsească linia de mijloc, pentru a nu arunca metodele naturale de tratament şi a trece complet pe chimicale.

Din emisiunea de pe Kab TV „O viaţă nouă” din 30.05.2015

Filed under: Criza, globalizare, Diseminare, Educatie, Intrebare si Raspuns, Perceptie - Niciun comentariu→

Înțelepciunea Cabalei ne permite să descoperim ceea ce a existat înainte de crearea lumii noastre până la Big Bang pentru a afla când au fost create lumile. Ea ne permite să vedem, în ce punct suntem acum cu toate fazele de dezvoltare viitoare „, la sfârșitul tuturor generațiilor.”

Înțelepciunea Cabalei ne spune ceea ce fizica modernă nu poate explica. Săpăturile paleontologilor „ne oferă câteva informații despre generațiile anterioare și despre fazele evolutive prin care am trecut. Dar știința obișnuită nu ne poate spune nimic despre ceea ce a fost creat înainte de lumea noastră și ceea ce este dincolo de limitele sale, care este şi ceea ce nu este accesibil simțurilor noastre corporale: vederea, auzul, mirosul, gustul, și simţul tactil.

Astrofizica studiază dezvoltarea universului pornind de la Big Bang și crearea spaţiului în care au apărut toate galaxiile, sistemul nostru solar, și planeta noastră. Avem câteva informații despre acest lucru, dar, înainte de Big Bang nu exită concepte, cum ar fi chiar „loc” și „timp” și, prin urmare, nu poate fi percepută de cercetarea noastră.

Noi nu putem studia ceea ce s-a întâmplat înainte de crearea de loc și timp prin metode obișnuite. Cabala ne poate ajuta pentru că ne oferă noi instrumente și organe de simț și extinde simţurile si mintea noastră. Astfel, putem explora o realitate care nu este percepută de senzorii noștri obișnuiți.

Întrebare: Cum putem studia ceva ce s-a întâmplat înainte de Big Bang, înainte de crearea universului nostru, dacă nu era nimic atunci? Nu este Big Bang punctul de plecare?

Răspuns: Big Bang este punctul de plecare al lumii noastre corporale, care a fost creată de către o scânteie de energie superioară care a explodat. Astrofizica nu poate explica cum s-a întâmplat. Cum ar putea o astfel de mare de energie să fie concentrată într-un singur punct minuscul din care a avut loc explozia? Fizica acum se apropie de punctul în care energia spirituală este transformată în energie corporală. Din lumea spirituală, a fost energie microscopică. Aceasta energie spirituala a trecut din lumea Ein Sof (Infinit) prin cinci lumi spirituale: Adam Kadmon, Atzilut, Beria, Yetzira, și Assiya. Și pe limita ultimă a lumii, când lumea Assiya slăbește la minim, ca și în cazul în care o picătură mică în mare, această scânteie spirituală a explodat și s-a transformat în energie corporală din care a fost creat întregul univers. Acesta este punctul Big Bang-ului, care a fost punctul de plecare al lumii noastre. Tot ceea ce a precedat se aplică doar la lumea spirituală, care este, înțelepciunea Cabala.

Din Programul israelian Radio 103FM, 6/7/15

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Tora, Numeri, 5 – 5.7: Şi a grăit Domnul cu Moise şi a zis „Spune fiilor lui Israel: Dacă un bărbat sau o femeie va face vreun păcat faţă de un om, şi prin aceasta vă păcătui împotriva Domnului şi va fi vinovat sufletul acela, Să-şi mărturisească păcatul ce a făcut şi să întoarcă deplin aceea prin ce a păcătuit şi să mai adauge la aceea a cincea parte şi să dea aceluia faţă de care a păcătuit.

Întrebare:  Ce înseamnă ”vă păcătui împotriva Domnului”?

Răspuns: A comite un păcat înaintea Domnului înseamnă să te iubești pe tine mai mult decât pe Creator. Creatorul nu are nicio formă. Este atributul iubirii care trebuie să pornească din fiecare dintre noi și să umple golul dintre noi. Dacă iubesc pe cineva, toate gândurile și intențiile mele sunt ațintite la bunăstarea lui sau a ei, iar asta se numește iubirea pentru ceilalți. Dar dacă în loc de iubire mă scufund deodată în iubire egoistă, adică în loc să cultiv iubire generală reciprocă dintre noi, încep să mă gândesc la mine.

Iubirea Creatorului este iubirea atributului dăruirii. Dar dacă întorc spatele acestui atribut, înseamnă că mă iubesc în mod definitiv pe mine. Asta se numește păcat. Nu există cale de mijloc în natură: este fie plus fie minus, fie în acea direcție fie invers.. Nu există altă cale! De aceea, dacă nu ești conectat la acest atribut, înseamnă că ești în mod clar conectat la tine însuți. Aceasta este iubirea simplă umană, la nivel corporal.

De fapt, iubesc sentimentul pe care o anumită persoană sau o anumită mâncare sau muzică îl trezește în mine, acest sentiment mă umple. Noi, pe de altă parte, ne referim la iubire ca la un atribut, o stare spirituală! O persoană normală nu poate înțelege că, chiar dacă același lucru se întâmplă în lumea noastră, nu îl simțim. Nu îl înțelegem și nu descoperim aceste posibilități în noi.

Din emisiunea de pe Kab TV ”Secretele Cărții Eterne” din 21.05.2015

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→