Timpul este o opțiune egoistă internă, personală, psihologică, este diferența între timpul când vreau ceva și atunci când realizez dorința. Simt că timpul este întotdeauna o lipsă de mulțumire.

Dacă ar fi să primesc imediat ceea ce vreau, de îndată ce o vreau – dacă dorința s-ar realiza dintr-odată – nu aș simți timpul. Asta se numește a fi deasupra timpului. De exemplu, dacă primirea dorinței se face cu viteză infinită, timpul se apropie de zero.

Întreaga noastră natură există deasupra vitezei luminii, și toate procesele sunt limitate. De aceea avem timpul. De fapt, timpul, viteza și distanța au legătură între ele.

Teoretic, dacă am putea primi ceea ce dorim dintr-odată, nu am simți timpul.

Atunci când ajung la o stare în care timpul este egal cu zero – adică viteza infinită și distanța redusă la zero – s-ar transforma spațiul într-un punct? Când pot să fac o acțiune și imediat să o fac, în același moment în care vreau să o fac? Este posibil numai în acțiunea dăruirii, care depinde de mine.

Dacă trecem de la conexiunea curentă dintre noi, în care fiecare persoană primește de la alta, într-o asemenea comunicare în care fiecare persoană dăruie una alteia și poate dărui – are ceva de dăruit iar altcineva are dorința de a primi – atunci nu am simți timpul.

Timpul este un obicei. Este un parametru pur psihologi, și asta vorbind științific.

În esență, de ce avem nevoie dacă vorbim despre implementarea reală a vieții, despre managementul corect al timpului care ne este dat? Trebuie să știm cum să obținem acțiunea de dăruire pură, prin care ne ridicăm la nivelul în care existăm în afara timpului, spațiului și mișcării.

Într-adevăr, dacă timpul este egal cu zero, nu există mișcare și spațiu. Totul este localizat în același loc, la același punct. Putem atinge această stare, dacă ne schimbăm atitudinea de la primire la dăruire.

Din emisiunea de pe Kab TV ”O viață nouă” din 22.04.2015

Filed under: Munca spirituala, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Mai devreme sau mai târziu, omenirea trebuie să devină o societate fericită. 

Oricum, la asta se poate ajunge doar prin suferință, sau prin conștiință.

Calea conștiintei este o investigare a stării noastre finale, dând posibilitatea să o plănuim, cu alte cuvinte, să găsim cum să devenim că ea. Atunci, nu vom mai avea nevoie de niciun „băț” care să ne conducă spre fericire.

Cum facem asta? Starea finală a întregii naturi este să se aducă pe sine la o armonie absolută și echilibru, deci, oamenii trebuie să se perceapă pe ei înșiși în locul identic, devenind ca natura, un sistem absolut echilibrat.

Dar, până acum, suntem pe calea suferinței; simți tu însuți asta. Ce ne oprește?

În natură, sunt două forțe opuse, care tind la echilibru. Pentru fiecare eveniment pozitiv sau negativ, există opusul corespunzător: plus – minus, nord – sud, etc. Legile combinațiilor lor sunt formulele pe care le studiem în fizică (materia neanimata), în botanică (materia vegetală) și în zoologie (materia animată).

Și totuși, încă nu înțelegem omul. Avem o insuficiență cunoaștere și posibilitate, pentru că, atunci când studiem natură stărilor de evoluție anterioare (neanimat, vegetal, animat), noi o cercetăm de sus în jos, de la un nivel mai înalt. Dacă suntem la același nivel cu ceea ce trebuie să  cercetăm, atunci noi înșine nu putem spune nimic despre el, pentru că ne aflăm la același nivel. Așa că, facem greșeli, datorită relației noastre cu obiectul cercetat de noi.

Ca să ne cunoaștem natura, trebuie să ne ridicăm la un nivel mai înalt, și asta este imposibil. Noi învățam un pic de psihologie, dar asta nu poate fi numită știință, pentru că știință este studiul naturii la toate nivelurile, de sus în jos. Deci, nivelul uman ne este inaccesibil. Noi nu ne cunoaștem pe noi înșine.

Aici avem sprijinul Înțelepciunii Cabala, care explică felul cum cineva poate să se ridice la nivelul următor, și să cerceteze nivelul nostru de acolo. Studiind Cabala înainte de a ne ridica la nivelul următor, numit Adam (Om) sau „cel vorbitor”, noi putem descoperi cine este cu adevărat omul, și cum să atingă acel nivel.

Conform Înțelepciunii Cabala, calea de a ajunge la următorul nivel, auto-cercetându-ne de acolo, și începând să ne comportam corect în lumea noastră, este auto-educația. Asta înseamnă că trebuie să ne ridicăm la un nou nivel senzorial, spiritual al relațiilor și comunității, care este definit de simplă condiție: „Iubește-ți prietenul că pe tine însuți!”

Această propoziție vorbește despre legea de existența a întregii omeniri, ca o singură entitate. Când cineva începe să se apropie de această stare, va fi clar că acesta este adevăratul comunism, la care oamenii au visat cândva.

Va continuă

Din „Despre viata noastra”, KabTV, 11/05/15

Filed under: Munca spirituala, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Este posibil să obținem aceeași stare echilibrată, armonioasă, la care ne aduce studiul Cabala, prin plecarea în concediu și odihnă?

Răspuns: Atâta timp cât o persoană nu este suficient de dezvoltată, poate să meargă în vacanță și să fie satisfăcută. Călătorește departe de oraș, părăsindu-și locul de muncă, competiția, deconectându-se de știri și calmându-se.

Dar noi vorbim despre oameni care au devenit conștienți că sunt dominați de forța egoistă.

Aici, o vacanță nu va ajuta pentru că omul simte că nu poate să se odihnească în pace. Nu poate scăpa de gândurile că viața sa goala îi alunecă printre degete, că se va termina fără niciun beneficiu.

Omul devine disperat de faptul că nu se poate realiza în viață. Nu se poate odihni pe un șezlong la piscină sau la mare. Egoismul, dorința de a primi, arde în el, nelăsând-ul să se odihnească. Nu vede unde ar putea să se împlinească. Viața sa este goală.

Vedem că astăzi, această dispoziție este foarte comună, judecând după cantitatea de droguri și antidepresive pe care le consumă oamenii. Toată lumea suferă, dar mulți au ajuns deja la realizarea faptului că putem să trecem peste acest punct mort.

Aici, le putem explica că există o soluție, nu doar o suprimare sedativă, temporară, a forței rele, lăsând corpurile noastre animale să se odihnească ca o pisică ce stă tolănită la soare și nu se gândește la nimic.

Metoda Cabala ne permite să descoperim forța pozitivă a naturii și să stabilim echilibrul între cele două forțe, negativă și pozitivă, combinând plusul cu minusul în sine. Atunci când plusul și minusul ajung în echilibru, atunci între ele descoperim lumea spirituală, o dimensiune superioară, stare noastră următoare, lumea viitoare.

Apoi ne vom vedea nu în această lume, stând tolăniți pe plajă sub soare, lângă mare, nu înconjurați de obiecte materiale ca pietre, animale și oameni, ci într-un câmp de forțe care ne guvernează lumea. Ne ridicăm la nivelul acestor forțe și aici găsim sursa fericirii și împlinirea.

Din emisiunea de pe Kab Tv ”O viață nouă” din 18.12.2014

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: Există câteodată sentimentul că este dificil de folosit timpul, că îl pierdem. Ce ar trebuie să evităm, pentru a nu pierde timpul?

Răspuns: Întregul univers constă din două forțe, forța dăruirii și cea a primirii, plus și minus. Trăim cu toți în forța primirii, de aceea suntem limitați.

Cât putem primi ceva de la cineva? Nu sunt capabil să primesc liber din anumite surse, așa cum aș dori. Poate un copil răsfățat, al cărui părinți îl iubesc u o iubire absolută, îi pot dărui tot ce îți dorește, dar opțiunile lor sunt limitate.

Dara dacă dorința mea crește și sunt într-o societate în care toată lumea este ca mine, atunci nu suntem în stare să ne împlinim dorințele. De aceea, oameni se aruncă în droguri, devin depresivi și așa mai departe, pentru că nu se pot împlini.

Forța primirii este foarte limitată, dar forța dăruirii nu. Într-adevăr, poți dărui fără limite. ”Dacă aș beneficia de o stare de dispoziție bună și un simț al vieții, aș dărui bucuros”.

Problema noastră este că suntem organizați în așa fel încât primim plăcere din primire și nu din dăruire. Numai dacă dărui copiilor tăi, rudelor, celor iubiți, atunci apare plăcerea din dăruire. Cu cât dărui, cu atât ne bucurăm mai mult. Avem numai câteva exemple de acest fel, dar acestea sunt limitate în timp și nu cresc în intensitate din dăruirea plăcerii.

Aici, putem continua să explorăm. Cum ar fi viața dacă o organizăm nu prin forța primirii, ci prin forța dăruirii? Dacă toți ne-am naște cu ea sau am dezvolt-o și am trăi în această paradigmă, atunci nu ar fi limitată în timp.

Am simți timpul în mod diferit – nu cu sensul unei constante lipse de împlinier, atunci când simt timpul între ceea ce vreau și atunci când primesc ce am vrut. Din contra, timpul se va reduce la zero, măsurat între atunci când vreau să dăruiesc și când dăruiesc.

Dacă pot dărui și am ceva care să dăruiesc, atunci nu am timp. Simțul timpului dispare. Atunci nu mai vorbim despre timp, ci despre acțiune. În alte cuvinte, lăsăm timpul în afară. Aceasta este statuat în fizica modernă și în cea mai mare parte a psihologiei, în psihologia dăruirii și nu a primirii.

Din emisiunea de pa Kab TV ”O viață nouă” din 22.04.2015

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Cele patru legiuni corespund celor patru legiuni de îngeri. Legiunea lui Iuda a reprezentat legiunea cerească condusă de îngerul Gabriel.

Îngerii sunt forțe ale naturii. Dacă, de exemplu, noi lăsăm să cadă un pahar cu apa în aer, va pică pe pământ, ceea ce înseamnă că există un înger care atrage acest pahar la pământ.

Când noi integrăm totul conform cu ce ne porunceșteTora, putem descoperi cele patru forțe care mențin un om în corectă integrare între ele. Rezultatul conexiunii corecte între toate cele 12 triburi ale poporului lui Israel, este revelația celor patru forțe majore: Hochma, Bina, Zeir Anpin, și Malchut, cei patru îngeri, cei patru piloni care au ținut totul împreună, și ne-au condus înainte într-un mod rigid, dar corect.

Această este o presiune extraordinară, pentru că totul este îndreptat spre evoluția noastră exactă. Legile spirituale nu sunt deloc democratice. Revelația lor obligă pe om să se exercite la o anumită măsură; astfel, fiecare lege este acompaniată de o forță cruntă, și în același timp de corectare. Nu e nicio democrație aici. Democrația este un concept inventat pentru a scăpa de dominarea imperială. Dar o monarhie, sprijinită de cabaliști, este ceea mai bună și sigură.

Lumile spirituale au fost create așa încât să fie doar o singură forță de sus, regele lumii și tot restul este subordonat Lui. Ar trebui să fie la fel și în lumea fizică. Nu văd nicio schimbare pozitivă în lume, de când au dispărut monarhiile. Un rege este responsabil de statul lui și de poporul sau. Ei sunt subiecții lui, deci el se gândește și are grijă de ei. Într-o democrație, statul este jefuit, fiecare politician trage pătură de partea lui, dorind să îi îngroape pe toți ceilalți.

Pe timpul monarhiilor, și conducerea și trezoreria erau mult mai eficiente. Dacă regele avea sprijinul înțelepților, totul era îndreptat spre beneficiul statului. Toți regii din Iudeea au avut de partea lor un consiliu de înțelepți, Sanhedrin. În afară de asta, tot timpul au existat profeți care i-au binecuvântat pe ei și pe stat. Putem cîți despre asta în „Cartea regilor”.

Când noi vorbim despre rădăcini spirituale care sunt împlinite în lumea noastră, noi trebuie să menționam că regele trebuia să păstreze anumite legi, pentru că deasupra lui era Creatorul. Rutină regelui corespundea  nivelului lui spiritual. Multă muncă!

Regele David descrie realizările lui în „Psalmi”, iar Regele Solomon, în „Cântarea cântărilor”. „Cântarea cântărilor” este cea mai sfântă carte, și este despre unitate, despre iubirea absolută dintre ființele create și Creator. Acestea sunt înaltele niveluri spirituale în care se aflau regii, judecătorii, și profeții.

În ciudă ierarhiei rigide, oamenii care nu erau preoți sau Leviți, puțeau și ei să fie membrii din Sanhedrin. Toți trebuiau să ajungă la o singură decizie, nu printr-un vot democratic, ci prin concesii reciproce, ceea ce este o atitudine total diferită față de lume.

Din „Secretele cartii eterne”, KabTV, 24/12/14

Filed under: Criza, globalizare, Munca spirituala, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Capitolul săptămânal al Torei „Bambidar” ne spune cum a fost construita armata israeliană. Invățăm cum s-au adunat în jurul Tabernacolului și ceea ce a fost afișat pe steagurile fiecărei tabăre, etc.

Aceasta vorbește despre construirea sufletului general: despre forțele, intențiile, și atributele din care este făcut. Structura sufletului general ne amintește de structura unui atom, in care numai acele părți care pot rezista radiațiilor nucleului, radiației daruirii, pot fi aproape de nucleu. Este în conformitate cu principiul prin care taberele se aduna și sunt clasificate.

Se spune că este interzis să te apropii de Tabernacol deoarece poti muri („străinul care se apropie va muri”). Acest lucru înseamnă că vasele tale, dorințele tale, este posibil sa nu reziste, și astfel să devină egoiste, făcându-te să mori spiritual.

Comentariu: Dar toată omenirea acceptă aceste cuvinte ca legi rigide și o amenințare de moarte fizică.

Răspuns: Legile naturii sunt într-adevăr, rigide, deoarece sistemul care guvernează lumea este foarte greu și fără compromisuri, dar toată lumea urmează încă fluxul de bunătate.

Din emisiunea KabTV „Secretele Cartii Eterne” 31/12/14

Filed under: Munca spirituala, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Din toate timpurile, până în ziua de astăzi, umanitatea a avut aceeaşi structură: Rav (învăţător, ghid), grup de Cabalişti şi restul umanităţii. Toată munca avansează conform explicaţiilor lui Rav, iar grupul le execută. La început, există o conexiune în grup şi numai după aceea este posibilă diseminarea către restul umanităţii, în cercuri.

Dar metoda rămâne aceeaşi metodă, incluzând aceleaşi etape şi ele pot fi realizate numai dacă îl elevăm pe Rav. Desigur, nu este vorba de acţiuni externe, aşa cum se întâmplă în alte doctrine. Este vorba de sfatul lui Rav despre cum să atingem adeziunea cu Creatorul. Asta se cheamă onorarea lui Rav, pentru că el este la un nivel superior nouă. Îi onorăm direcţia, cuvintele lui.

Avansăm atunci când construim relaţiile corecte dintre noi; în alte cuvinte când realizăm Tora până la punctul în care îndeplinim regula sa principală, „Să îţi iubeşti aproapele ca pe tine însuţi”. Iar pe măsură ce diminuăm măreţia lui Rav în ochii noştri, cădem.

În plus, în măsura în care ridicăm sau coborâm măreţia lui Rav în ochii noştri, aşa ne aflăm în urcare sau în cădere. Este spus: „Un student care este exilat – învăţătorul lui este exilat cu el” (Makkot 10a). Depinde de student să ştie să îl estimeze pe Rav, să estimeze metoda şi modul de corectare depinde complet de estimarea importanţei mijloacelor pentru realizarea adeziune cu Creatorul.

De asemenea, atunci când studentul lucrează la măreţia mijloacelor, poate atinge scopul, care este măreţia Creatorului, măreţia caracteristicilor de dăruire, iubire şi conexiune. Toate acestea depind în mod absolut de munca la măreţia lui Rav şi a prietenilor. Obţinem scopul în conexiunea dintre prietenii care construiesc reţeaua corectă de conexiune şi o înţelegere detaliată a tuturor părţilor din conexiune. Dacă cineva nu este pregătit să dăruiască conexiunii cu prietenii, dar are succes în integrarea în ea şi ridicarea deasupra ego-ului, asta se numeşte Ibur (concepere), starea de embrion.

În această stare, este descoperită o rezistenţă din ce în ce mai mare la conexiune, care se numeşte fetus, iar de fiecare dată el trebuie să se anuleze în faţa grupului, în faţa măreţiei lui şi în faţa măreţiei lui Rav, iar mulţumită acestora continuă să se dezvolte până când toate etapele conceperii sunt completate. După aceea, există perioada de hrănire (Yenika), când este pregătit să primească pentru a dărui, să participe mai activ la conexiune, simţind cât de practică şi de adevărată este aceasta. Astfel termină anii de hrană şi ajunge la o stare în care vase de primire grele se trezesc în el. Atunci poate participa activ la muncă, construind noi conexiuni, clarificând şi creând caracteristicile de dăruire şi iubire, ceea ce se numeşte descoperirea Creatorului printre prieteni.

Această formă începe să se clarifice din ce în ce mai mult, tot timpul. La început se face numai prin Ahoraim (posterior), pentru că este imposibil să vezi faţa Creatorului până la completarea corecţiei, iar după aceea se va revela chiar şi faţa Creatorului, adică dăruirea şi iubirea absolută se va revela între noi în vasele corectate.

Toate acestea au loc numai dacă persoana îl apreciază pe Rav şi grupul şi lucrează la măreţia acestora, încercând să treacă prin urcări şi coborâri. Dacă reuşeşte în urcare, i se dă imediat o cădere, adăugându-se un nou strat al dorinţei de a primi, pentru a se ridica mai sus şi mai sus.

Numai în conexiunea dintre prieteni este posibil să vezi întregul câmp de lucru, locul în care se realizează condiţia „Nu există nimeni în afară de El” – adică Lumina, forma dăruirii şi regula generală, „să îţi iubeşti aproapele ca pe tine însuţi”, care este vasul. Totul se revelează numai în grupul care este direcţionat spre Rav.

Este scris, „Iubirea de prieteni ne este suficientă”, dar „un student care este în exil, învăţătorul este exilat cu el”, care înseamnă că dacă un student reuşeşte să se ridice deasupra exilului şi a dispreţului pentru Rav şi grup, atunci iubirea de prieteni îi completează toate defectele. Toate corectările sunt incluse în iubirea de prieteni.

Dacă reuşim să ne păstrăm atenţia în zona care se află între noi – zonă pe care trebuie să o umplem cu dăruire, iubire şi ajutor reciproc, pentru ca „de la iubirea de om la iubirea de Creator” – în aceeaşi măsură avansăm. Principalul lucru este să nu uităm că toate acestea sunt revelate în conexiunea dintre noi.

Toate nivelurile caracteristicii de dăruire pe care o obţinem – Nefeş, Ruah, Neşama, Haya şi Yehida – trebuie să fie descoperite între noi iar cu cât ne apropiem mai mult unul de altul, vom descoperi în cele din urmă cea mai înaltă conexiunea dintre noi, care se numeşte Creatorul. Forma sa este nivelul Keter, Yehida, în toate nivelurile. Dacă în fiecare stare atingem ultimul nivel, Yehida, atunci simţim prezenţa Creatorului

Din pregătirea pentru Lecţia zilnică de Cabala din 26.03.2014

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Scopul creaţiei este de a face bine fiinţelor create, adică de a face ca fiinţele create să ajungă la nivelul Creatorului. Nu poate exista un cadou mai mare sau mai mic decât acesta – dorinţa de a primi trebuie să fie egală cu Lumină, cu dorinţa de a dărui.

Întregul proces al evoluţiei dorinţei are loc în dorinţa însăşi, în înţelegerea ei, în realizarea şi în impresiile ei. Nu există schimbări fizice; toate schimbările sunt impresii interioare ale dorinţei de a primi, comparate cu Lumina. Dar fiinţa creată simte aceste schimbări ca şi cum se mută dintr-un loc în altul în timp şi discerne schimbările înăuntrul şi în jurul ei.

Cu toate că fiinţa creată poate vedea o imagine total opusă în orice moment şi se gândeşte că se mută dintr-o lume în alta, de la un nivel la altul, toate acestea au loc numai în atributele sale interne. Este greu să înţelegem acum acest lucru, pentru că nu am trecut prin nicio schimbare care să ne ducă dintr-o lume în alta, sau de la un nivel la altul. Procesul prin care trece dorinţa de a primi este un proces de clarificare şi corectare care este împlinit de eforturile pe care dorinţa le face. Astfel, fiinţa creată îşi construieşte vasul. Dacă procesul continuă în mod natural, fără efort, se numeşte nivelul naturii minerale, vegetale şi animale, care sunt controlate de Lumină.

Dar dacă fiinţa creată face eforturi înainte ca Lumina să o afecteze, este ca şi cum ea stăpâneşte Lumină însăşi şi astfel îşi exprimă liberul arbitru, independenţa sa. De aceea, tot prin ceea ce trecem, este numai ceea ce facem prin propriile eforturi, conform cu decizia noastră în scurte perioade ale liberului arbitru care ne este dat şi care este luat în calcul.

Asta este tot ceea ce se cere să facem. Şi oriunde putem creşte pentru a atinge echivalenţa de formă cu Lumina, ne putem împlini liberul nostru arbitru. Suntem într-o stare specială, înconjuraţi de o mulţime de oameni, şi pe moment avem şansă să executăm acţiuni corporale în loc de acţiuni spirituale.

Aceste acţiuni nu sunt îndreptate pentru a dărui încă, ci de fapt sunt egoiste, dar prin ele noi ne exprimăm dorinţa de a atinge dăruirea, garanţia reciprocă, ajutorul reciproc, sprijinul şi conexiunea. Astfel, arătăm că vrem să atingem o echivalenţă de formă cu Creatorul şi să atingem nivelul fiinţei umane.

Conexiunea dintre noi se numeşte Şechina, locul revelării Creatorului. Vrem să construim o reţea de conexiune între noi, de ajutor reciproc, sprijin şi unitate, până când, în cele din urmă, această reţea va fi atât de strânsă şi plină încât va deveni un vas, un volum în care se va putea revela atributul iubirii reciproce şi al dăruirii. Vasul nostru va conţine Lumina în măsura în care facem eforturi să ne asemănăm dăruirii adevărate.

Daca eforturile noastre nu sunt adevărate încă şi nu sunt îndreptate către dăruire adevărată ci pentru propriul beneficiu, Lumina nu se poate revela în vas şi iluminează deasupra noastră, sub formă de Lumină Înconjurătoare. Ea este de fapt înăuntrul nostru, dar noi vedem iluminarea ei de la distanţă, pentru că nu putem încă folosi în mod corect.

Mulţumită Luminii care ne înconjoară, noi ne corectăm gradual dorinţele, în aşa măsură încât ele pot avea deja o intenţie adevărată de dăruire, la un anumit nivel al celor 613 dorinţe, adică pentru conexiune de dragul generalului şi nu pentru propriul beneficiu, aşa cum fiecare gândea înainte. Apoi Lumina se revelează gradual, în măsura în care noi suntem în echivalenţă de formă cu Ea. Apoi vasul general se numeşte Şechina, Lumina din interiorul lui se numeşte Şochen (Locuitorul) iar revelaţia Luminii se numeşte „eliberare (mântuire)”. Această Lumină este revelată în interiorul vasului.

Între timp, vasul nostru nu poate primi Lumina, adică componentele din care este format (prietenii) nu sunt conectate în dăruire şi garanţie reciprocă ci tânjesc să atingă asta, o stare care se numeşte „exil”. Exilul poate fi la nivele diferite, în stări diferite. Mărirea acestei dorinţe pentru Lumină determină durerea pe care o simţim fiind în exil. Dacă durerea noastră nu este egoistă ci apare datorită faptului că nu putem ajunge la conexiune pentru a-i aduce bucurie Creatorului, sursa Luminii, ea invocă acţiunea Luminii Înconjurătoare, care ne corectează şi ne dă puterea de a ne conecta şi a ne ridica la nivelul Şechina. Astfel părăsim exilul şi ne conectăm cu Creatorul.

Aceste stări se schimbă: exil – eliberare şi apoi din nou exil – eliberare. Astăzi suntem la sfârşitul ultimului exil, la un pas de ultima eliberare. Legea corelării dintre Lumini şi vase ne-a adus la sfârşitul acestui proces, la ultima acţiune. Să sperăm că vom simţi că Şechina este în exil şi ca rezultat să ajungem la eliberare!

Din pregătirea pentru Lecţia zilnică de Cabala din 3/27/14

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce societatea umană s-a dezvoltat astfel? Nu puteam să evităm toate marile tragedii din istoria noastră? Iar acum suntem iarăşi într-o stare pe care nimeni nu o înţelege!

Răspuns: Totul a fost foarte clar… până în zilele noastre. De acum înainte, totul este de asemenea clar, cu excepţia evenimentelor pe care le vom determina de fapt în viitor, noi oamenii, noi toţi, prin liberul nostru arbitru, şi acesta este motivul pentru care nu este predeterminat. Până acum nu am avut nicio şansă şi toată istoria s-a derulat conform unor legi stricte de dezvoltare la nivelurile mineral, vegetal, animal şi uman.

Din Cabala, învăţăm că lumea noastră a fost creată ca rezultat al creaţiei dorinţei de a primi plăcere. Această unică fiinţă creată a fost spartă în multe părţi, ca rezultat al evoluţiei sale şi, după spargere, părţile au căzut la nivelul lumii noastre şi au creat patru nivele ale acesteia: mineral, vegetal, animal şi vorbitor.

Aceste patru forme ale dorinţei trebuie să se unească din lumea noastră inferioară (egoistă) şi să urce la sursa lor, la rădăcina lor, unde a fost creată o singură dorinţă unică.

Acesta este motivul pentru care întreaga noastră istorie este o mişcare către unitate care este obţinută prin războaie, prin acţiuni reciproce, artă, comerţ – prin toate acţiunile în care ne conectăm şi începem să ne înţelegem mai bine unul pe altul, adoptându-ne atributele unul altuia şi astfel devenind incorporaţi unul în altul.

Această unitate (care momentan este egoistă), are loc în ultima etapă a dezvoltării civilizaţiei noastre, capitalismului, adică sub medierea capitalului, dezvoltarea industriei şi comerţului, care au fost baza pentru stabilirea economiei globale, relaţiilor politice şi sociale care ne-au condus la o societate globală egoistă. Dezvoltarea egoismului în oameni a dus la dezvoltarea industrialismului, care a făcut ca toată umanitatea să se unească în mod egoist.

Apoi am descoperit tot răul egoismului şi am decis dacă să ne lăsăm purtaţi de curentul care ne-a adus aici sau să îl corectăm printr-o unitate corectă.

Aceasta este soluţia şi decizia noastră liberă. Până acum, istoria noastră a fost predeterminată, dar în momentul în care trebuie să luăm o decizie pentru mai departe, nu ştim ce se va întâmpla. Ca sa fiu mai exact, ştim ce se va întâmpla în fiecare dintre cazuri, dar depinde de societate să determine care dintre ele va fi!

ură al istoriei

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Totul începe cu simțirea exilului. Un om poate să studieze mult, să investească, dar, întrebarea este când (dacă va fi vreodată) va începe să simtă că este în exil? Este posibil ca el să aibă o mulțime de dorințe, să vrea să știe despre lumea viitoare, să vrea să se schimbe pe el și pe lume dar, asta încă nu se numește exil.

Exil nu este nimic altceva decât lipsa abilității noastre de a lucra pentru Creator, de a-i da Lui plăcere. Asta înseamnă că exilul este un nivel foarte onorabil, o fază înaltă și dificilă. După cum este spus „unul împotriva celuilalt a fost creat de Creator”. Încep să descopăr că sunt în exil numai cu ajutorul Luminii care dăruiește și îmi arată situația mea și mă face să simt exilul.

Lumina mă întărește din ce în ce mai mult și mă face să simt că trec prin cele 49 de porți de impuritate, fiindcă sunt în interiorul dorinței egoiste și nu pot aduce plăcere Creatorului. Și astfel, strig „Lasă poporul meu să plece”! Înțeleg că nu sunt în stare să ajung la dăruire și să-i dau plăcere Creatorului, chiar dacă acesta a fost singurul meu scop și singura mea pasiune.

Numai atunci ajung la sfârșitul exilului și primesc Kelim (vase) pentru răscumpărare. Până la urmă, trec prin toate porțile, cu excepția celei de a – 50- a pe care nu pot să o simt și să o corectez.

Astfel, omul trebuie să depună eforturi pentru a clarifica judecățile care ne guvernează din opoziția față de judecățile dăruirii și iubirii pentru ceilalți. Aceasta va fi adevărata stare a descoperirii adică, descoperirea exilului.

Asta înseamnă că „de la iubirea pentru creatură începe iubirea pentru Creator”. Nu știu ce este Creatorul sau unde se află, cum să mă raportez la El sau cum să fiu în contact cu El. Nu avem niciun mijloc de comunicare între noi. Dar, în schimb, mi s-au dat alți oameni și marea Lege a Torei „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. Dacă conectez totul împreună, atunci pot atrage Lumina Reformatoare numită „Tora”, care mă înalță la nivelul Creatorului.

Asta înseamnă că, în loc de Creator ne-a fost dat grupul, câmpul de lucru în care ne putem construi în relația cu Creatorul. Numeroase sisteme sunt construite după acest principiu. Sunt sisteme foarte simple în care mă văd, văd scopul și modul în care să-l ating. Acest sistem a fost creat pentru oameni simpli, nedezvoltați sau pentru copii mici.

Cineva mai avansat poate face planuri pe termen lung, realizabile în câțiva ani. Acesta este felul în care funcționează toate mijloacele de comunicare. Chiar și o rachetă lansată nu vede ținta de dincolo de orizont. Dar eu știu cum să calculez în funcție de datele actuale și să urmăresc scopul.

Și aici este la fel. Dacă mă direcționez corect cu ajutorul tuturor mijloacelor disponibile – Rav, cărți, grup și diseminare – atunci mă orientez către Creator și îl voi atinge.

Astfel, este spus „De la iubirea pentru creatură începe iubirea pentru Creator” și „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. Asta înseamnă că, în această lume, am tocmai mijloacele necesare să mă orientez spre Creator.

Dacă înțeleg asta, atunci simt că sunt în exilul corect. Asta înseamnă că îmi lipsește punctul de contac cu Creatorul. Și chiar fără niciun contact cu Creatorul și fără să-L cunosc, fără niciun indiciu, pot totuși, cu ajutorul mijloacelor pe care le am la îndemână, să obțin senzația că sunt în exil, că nu pot să fac plăcere Creatorului și că sunt departe de El. El este acolo, undeva! Și atunci, mi se clarifică unde este acel „undeva”, unde sunt cele „49 de porți de impuritate” și înțeleg că El este opusul impurității. Din acest decalaj, dintre exil și răscumpărare/eliberare, se naște senzația de lipsă cu care mă echipez și pot să ies din Egipt cu bogății mari și să continui să muncesc cu ele să transform cele „49 de porți de impuritate” în porți de puritate.

Deci, noi nu ar trebui să ne gândim că nu avem nicio unealtă. Avem tot ceea ce este nevoie, cu excepția calităților spirituale de dăruire pe care le vom primi numai dacă le vom dori. Și ne-au fost date toate mijloacele ca să ni le dorim.

Din partea a patra a Lecției zilnice de Cabala din 7/04/2014 – Scrierile lui Ari

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Perceptie - Niciun comentariu→