Toti suntem rezultatul Luminii si de aceea trebuie sa o obtinem. Cele mai puternice dorinte, rugaciuni si cereri ale noastre sunt indreptate catre Lumina.

Subconstient vrem doar asta si de fapt, toata viata noastra tot asta vrem. Toate celelalte impliniri si surse ale placerii cum ar fi mancarea, imbracamintea, masini noi si orice altceva, toate vin de la lumina! Noi le percepem doar intr-o anumita forma, ca si un fel de placere, cum ar fi masina sau copilul sau familia, caldura, odihna, un peisaj frumos si asa mai departe. Totusi, de fapt, acolo este doar Lumina, care descrie toate aceste obiecte pentru mine si eu doar asta simt.

De aceea, oamenii vor inceta treptat sa fie interesati doar de aceste lucruri si in schimb vor incerca sa gaseasca sursa lor, Lumina insasi si nu derivatele sale. Nu imi mai doresc un anumit tip de masina, pentru ca de fapt ce imi ofera? Imi ofera placere. Totusi, de fapt doresc aceasta placere in forma ei pura, fara acea masina. De ce am nevoie de bucata asta de metal? De fapt ma multumeste doar cand o conduc iar cand nu conduc nu simt placerea. Deci cand am obosit de condus, sta doar in fata casei. Si eu inca caut placerea!

In timp ce treceam prin evolutia noastra istorica, in mod constant aspiram sa gasim lucruri care sunt mai subtile si elusive. De aceea totul in lume astazi este intr-o masura mai mica; cantitatea devine calitate. Noi suntem la fel: in loc sa investigam lumea corporala, incepem sa ne dorim realizarea spirituala.

Oamenii nu inteleg inca, dar numarul sinuciderilor si actelor teroriste, cresterea consumului de droguri si a ratei divorturilor, toate arata o lipsa enorma de implinire. Este atat de mare incat, in fapt, omul este in imposibiltatea de a implini ceva in viata sa. Si acesta este semnul nevoii omului pentru Lumina insasi, mai mult decat de orice alte substitute pe care Lumina ni le arata.
Din programul  “Kabbalah pentru incepatori” din 12/08/10

Filed under: Egoism, Istorie, Lectia zilnica, Perceptie, Suferinta - Niciun comentariu→

Ni se pare ca suntem intr-o lume care exista cu adevarat si este relativ stabila. Nici macar nu ne permitem gandul ca tot ceea ce vedem este instabil si relativ.

Umanitatea totdeauna a crezut ca lumea exista cu adevarat si ca este cea in care traim. Aceasta credinta a fost intarita de faptul ca oamenii au vazut planeta noastra, stelele si galaxiile. Si cu toate ca omul se naste creste si moare toate aceste lucruri raman la locul lor in ciuda trecerii timpului. Asta este, tot ceea ce ne inconjoara exista in afara noastra. Oamenii cred asta de mii de ani.

Apoi vine Stiinta Cabalei peste ele si distruge complet toata aceasta fundatie pe care se bazeaza perceptia noastra. Intai de toate, aceasta stiinta explica faptul ca tot ceea ce vedem in fata noastra este de fapt in noi, in interiorul dorintei noastre si nu in afara noastra.

Asta inseamna ca daca oamenii pe care ii vad in fata mea exista in capul meu, atunci si eu exist acolo la fel de bine. Dupa Cabala, acesta este adevarul, iar perceptia noastra curenta este falsa.

Cabala ne spune ca avem un „proiector” in portiunea din spate a creierului si el proiecteaza tot ceea ce simt eu in imagini si vad in fata mea. Astfel imi vad propriul corp si la fel si tot ceea ce exista in jurul lui.

Cabalistii au tratat asta cu seriozitate grava, subliniind precis datorita carui fapt eu simt lucruri din interiorul meu si le vad in afara mea si ca pot ajunge la aptitudini speciale pentru revelarea Creatorului. Vad cum, in fiecare moment, totul in jurul meu se schimba si primeste impuls. Aceasta se intampla in concordanta cu schimbarile calitatilor mele si inseamna ca imi desenez propria realitatea.

Intelepciunea Cabalei ne spune ca in spatele punctului numit „eu”. Tot restul este Lumina Superioara, Lumina Infinitului in care eu exist. Singurele calitati ale acestei Lumini sunt iubirea si daruirea (influenta) si eu vad calitatile mele care sunt opuse Luminii.

Mi se pare ca este o lume imensa care exista in afara mea si in care totul se misca. De fapt totul este proiectarea propriei mele dorinte, dupa ego-ul meu si diferitele lui calitati, aratandu-mi tablouri interioare ca si cum ar fi sub raze X.

Pot schimba realitatea? Da, dar sub conditia sa ma schimb pe mine insumi. Acesta este un lucru foarte serios. Am familie, servici, o lume imensa in jurul meu. Desi simt toate aceste lucruri ca fiind solide, este inca in puterea mea sa schimb totul.

Daca incep sa ma schimb pe mine insumi, atunci voi schimba intreaga lume pentru ca omul este o lume mica ce contine totul in interiorul ei. In afara este doar Lumina Lumii Infinitului.

Pentru asta, totul depinde de om. Perceptia mea asupra realitatii depinde numai de mine si de nimeni altcineva.

Din Introducere in seria de lecturi „Perceptia realitatii” 11/23/10

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Intelepciunea Cabalei este in special stiinta care explica cum sa ne schimbam pe noi insine. Apoi, in functie de asta, lumea noastra se schimba in una diferita, o lume superioara in care incep sa aiba loc diferite modificari.

Cabala imi spune ca ma situez impotriva Luminii, dar eu nu simt asta. In schimb, ca si cum as fi la o radiografie, imi vad toate calitatile in fata mea.Cu alte cuvinte, daca vad oameni, stele, sau intreaga omenire, toate sunt calitatile mele opuse Luminii.

Cum sa incep sa schimb cel putin ceva in mine? Vreau sa fiu sigur ca imaginea este intr-adevar rezultatul lumii mele interioare si nu este coincident. Deci, incep acest joc. Ma schimb pe mine insumi din anumite puncte de vedere si imaginea din jurul meu se va schimba de asemenea. Ma schimb inca un pic si lumea se va schimba usor. Este intr-adevar un joc interesant!

In articolul „Ascunderea Creatorului si dezvaluirea Lui” Baal HaSulam scrie ca unui un om care are o perceptie particulara a a realitatii i se pare la inceput ca altii au succes, altii sunt in mizerie, iar altii sunt bolnavi. Dar dupa ce se schimba pe el insusi, vede aceeasi oameni complet diferit. Aceia ce pareau prosti, dintr-o data devin destepti, oamenii saraci devin bogati, iar oamenii de succes dintr-o data pierd totul.

Pentru a ne schimba calitatile si pentru a controla prin asta realitatea ne-a fost dat profesor, carti si grup in realitatea prezenta. Daca le folosim pentru revelarea Luminii sau a Creatorului, a calitatilor de daruire si iubire desteptam Lumina care exista in afara noastra si aceasta Lumina influenteaza dorinta noastra, o schimba, pana cand devine egala cu El, cu Creatorul.

Din Introducere in seria de lecturi „Perceptia realitatii” 11/23/10

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Lumea noastra e situata sub punctul central al intregului unviers, Malchut, direct sub capatul liniei Luminii extinsa din Infinit (Kav Ein Sof), care “atinge fara sa o atinga.” Cu alte cuvinte, transmite o scanteie a Luminii catre noi asa incat sa putem cumva sa ne imaginam Lumina si sa existam. Aceasta scanteie se numeste “o candela firava” (Ner Dakik).

Dar de fapt, in ce priveste lumea spirituala, intreaga lume pe care o simtim acum, nu exista! In imaginea universului, acest punct este mai degraba spiritual decat material, asa cum ni-l imaginam acum.

Mai mult, toate 125 gradele prin care urc in Lumea Infinitului dispar dupa ascensiunea mea. Oricum, ele nu sunt iluziile mele, ele doar unifica, rulandu-se ca un covor, si raman in mine, asemenea unei persoane a carei intreaga experienta a copilariei ramane in el cand devine adult. Isi poate aminti copilaria si intelege astfel copiii.

Cum altfel as putea sa-mi inteleg nepotul de  2 ani? Acest lucru e posibil doar pentru ca am fost candva si eu copil. Si chiar daca nu-mi amintesc de mine la 2 ani, starea de copil, intregul “Partzuf al celor de 2 ani” se afla in mine. Daca nu am asta, nu as sti cum sa abordez copilul de la inaltimea mea de 60 ani. L-as invita s studieze Zoharul si nu as sti ce ar avea nevoie in rest.

Oricum, noi suntem organizati astfel de Sus, ca un computer care detine toate aceste programe. Noi operam in baza datelor inerente si a imaginilor pe care le trezim si le alegem din arhivele noastre stocate.

Totusi realitatea care apare in fata ochilor nostri e o intreaga iluzie . In fond, e proiectata de dorinta noastra egoista, in timp ce dorinta egoista in sine e o iluzie si nu exista! Nu exista o dorinta de bucurie in sine, de dragul cuiva; a disparut in timpul Primei Restrictii (Tzimtzum Aleph)! Si chiar inainte de asta, intentia egoista nu era reala pentru ca de indata ce s-a trezit, a fost imediat restrictionata.

Pentru a face o transgresie, trebuie sa o repeti. Prima data, simti doar gustul placerii anterioare, necunoscute. Daca a doua oara insa alegi constient sa continui, atunci se numeste pacat.

Prin urmare, receptia anterioara lui Tzimtzum Aleph nu a fost considerata o transgresie, de indata ce creatura a simtit-o, a respins-o imediat. In Kabbalah, „pamantul” nostru ne indica dorinta de a te bucura in sine ((“Eretz”- pamant deriva din cuvantul „Ratzon”- dorinta). Deci, exista globul terestru sau nu? E dorinta mea care ilustreaza pamantul in acest fel pentru mine.

Nu exista, dar imaginea lui exista in dorinta mea. Si intrucit e o dorinta egoista, nu exista in lumea spirituala! Prin urmare, intreaga lume e imaginara. Mi-e data ca iluzie, ca sa pot incepe sa exist in spiritualitate pe cont propriu.

Creatorul vrea ca noi sa ne construim exact ca El. Unde incepem atunci? Incepem de la un zero complet, la fel cum Creatorul a inceput cu „absenta” (Yesh Mi Ain ). Cu alte cuvinte, incep de la o schita, pentru ca nu sunt in lumea psirituala.

Fiecare nou grad al meu ar trebui sa inceapa aici, in aeasta lume imaginara, dincolo de cea spirituala: primul, al doilea, al treilea si asa mai departe, pana la gradul 125. (Amintiti-va cum inainte ca Rabbi Simon sa se ridice la ultimul grad, s-a simtit ca Shimon de la piata.) Adica, de fiecare data cand ne redicam din „acest pamant”, aceasta dorinta.

Din poartea 3 a Lectiei zilnice de Kabbalah 12/5/10, Beit Shaar HaKavanor.

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Câteodata sunt stări în care un student crede că este mai deştept decât Învătătorul, că înţelege ceva mai bine şi că are propria opinie legată de muncă interioară. El uită pur şi simplu faptul că greşelile înţelepţilor sunt constructive, în timp ce creaţile tinerilor sunt distructive. Unui student i se pare că care dreptate din punct de vedere raţional şi că Învăţătorul greşeşte în multe lucruri sau poate este doar insuficient informat.

Totuşi, spiritualul diferă de material şi o persoană care iese în spiritual nu poate greşi. Mai mult, chiar dacă azi ţi se pare că Învăţătorul greşeşte, nu este cazul în perspectivă. Asta poate fi legat de cum un copil gândeşte că un croitor distruge stofa tăind-o în bucăţi. Totuşi, cineva care înţelege că trebuie să se transforme în haine, gândeşte: Ce poţi face? Este un copil!

O persoană care doreşte să avansaze trebuie să o facă prin credinţă deasupra raţiunii, în ciuda faptului că vede greşeli în acţiunile Învăţătorului, deoarece întreaga natura este împărţită pe nivele, iar cineva care este situat pe nivel mai înalt are toate şansele să acţioneze corect. Şi greşelile evidente ale Învăţătorului sunt propriile tale greşeli!

De aceea, avem nevoie de credinţă. Credinţă înseamnă că lucrez mai degrabă cu mintea Celui Superior, decât cu propria mea minte. Mă anulez înaintea lui şi accept ceea ce primesc cu bucurie. Este posibil să mi se pară incorect, la nivelul meu, dar atunci când mă ridic la un nivel mai înalt, voi descoperi că este adevărul.

Totul depinde de faptul dacă o persoană este gata să îl accepte. În timp ce pe unii îi întăreşte, pentru că ei înţeleg că este un semn bun şi că trebuie să fie de acord cu guvernarea Superioară, alţii nu se pot descurca cu egoismul lor şi devine mai distanţi faţă de cale şi de scop. Este spus despre aceştia: Acolo unde cei drepţi merg înainte, păcătoşi dau înapoi.

Este imposibil să treci la un nivel mai înalt dacă nu îl accepţi cu credinţă deasupra raţiunii, relativ la învăţător şi la grup. Accept tot ceea ce au şi mă anulez, ceea ce se numeşte Hafetz Hessed, să nu îţi doreşti nimic pentru tine însuţi; asta este prima corecţie.

De la cel mai mic nivel la cel mai înalt, trebuie întotdeauna să avansezi prin obţinerea nivelului Hafetz Hessed privitor la gradul Superior. Asta se numeşte avansare cu credinţă deasupra cunoaşterii.

Bucuria este un semn al credinţei! Eşti multumit cu partea ta şi doreşti doar să fi de acord cu învăţătorul, cu grupul şi cu Creatorul: nimic mai mult! Esti bucuros pentru că eşti în consens cu ei, ceea ce înseamnă că ai obţinut corecţia şi că poţi merge la un nivel mai înalt. Egoismul tău s-a calmat şi acum ai nevoie de obstacole adiţionale pentru a le corecta şi a primii Lumina Hochma în ele, iar asta este deja mult mai dificil.

Acum trebuie să începem să dăruim, în loc doar să fim de acord cu învăţătorul şi grupul; trebuie să lucrezi cu dorinţele lor în loc să lucrezi cu ale tale. Dorinţele tale ar trebui să servească dorinţelor lor şi ei sunt întotdeauna în opoziţie! Trebuie să trecem prin câteva depăşiri în egoismul nostru! De aceea, măsura credinţei în învăţător determină înălţimea nivelului studentului.

Din lecţia din 26.12.2010 Shamati

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

In prezent, va miscati inainte, intrebandu-va, dorindu-va ceva. Cine produce aceste dorinte si actiuni in voi? Acest lucru trebuie sa-l aflati.

Deodata vedeti o lume enorma, care este mult mai mare, adanca si mai complexa din toate privintele. Toate astea devin diferite in relatie cu tine. Dar mai tarziu vei intelege ca tu esti cel care se schimba si, in afara ta, totul ramane la fe.

Treptat, pe masura ce incepeti sa cunoasteti forta unificatoare ce lucreaza in toata creatia, inlocuiti astfel instrumentele perceptiei voastre: inima si mintea. Deveniti mai responsabili si incepeti sa intelegeti mai bine ce se intampla si intelegeti actiunile Creatorului.

Mai tarziu, veti afla ca tot ce vedem este doar Creatorul. Este asa pentru ca nu este nimeni altcineva in afara de El. Si ceea ce vedeti in lume este doar umbra voastra peste El si este in acest fel pana cand veti atinge conditia in care aceasta umbra va dispare.

Cu alte cuvinte, pentru a ajunge la adeziune cu Creatorul, trebuie sa treceti prin multe schimbari. In perceptia voastra aceste modificari sunt numite lumile Assya, Yetzira, Beriah, Atzilut, Adam Kadmon si Lumea Infinitului. Acestea sunt trepte ale perceptiei voastre asupra realitatii care va sunt aratate in multele forme autentice.

Deci, ce se schimba? Numai perceptia voastra. Iti modific organele  senzoriale si  esti martor cum, gradual, Creatorul iti este revelata, cum imaginea lumii dobândeste caracteristicile mult mai clare, devine reala, constanta si vesnica. Totul depinde de locul din care observi, comparat cu Lumina Infinita.

Apoi, veti incepe sa inteleageti ca umbra pe care ati vazut-o peste Creator, toate aceste ascunderi, lumile, toate acestea au fost pentru binele vostru. Cel putin, ati vazut niste siluete, un anumit desen pe care trebuie sa-l stergeti, ati vazut ca aveti nevoie sa deveniti similari cu Creatorul, deasupra aceastei umbre, pentru a o face sa dispara.

Dintr-o Lecţie 11/26/10, Scrisoarea lui Baal HaSulam nr 151

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Intreaga noastra munca consta in justificarea starilor prin care trecem, si apoi ni se vor parea mai confortabile. Dar asta depinde doar de noi! De fapt, toate aceste stari sunt inevitabile;  Reshimot (genele spirituale) trebuie sa vina in afara, pentru ca, una dupa alta sa fie realizate pana la sfarsitul corectiei.

Ele sunt gradual dezvaluite in tine pentru a le putea justifica. Si ce inseamna sa le justifici? Inseamna sa realizezi, simti si sa intelegi pentru ce scop sunt facute, cine le aduce, de ce si in ce ordine.

Astfel te dezvolti si incepi sa incluzi mai mult in tine intreaga creatie. Este exact ce vrea Creatorul de la tine ! De aceea nu iti da inca forma finala ; nu ai simti-o sau intelege nimic din ea. In schimb, El te conduce prin intreaga secventa de actiuni.

Dar exista acest process cu adevarat? Nu exista! Nu exista inceput, nu exista sfarsit, nimic! Este o stare perfecta. Creatorul o intinde de la inceput pana la sfarsit, ca o banda de cauciuc, implementeaza egoul, inclinatia raului, sau dorinta de placere in actiunile Sale. Si apoi poti trece prin toate aceste stari, de la inceput pana la sfarsit, prin tot ceea ce iti perfecteza senzatiile si mintea.

Asta te ajuta sa intelegi intregul proces al creatiei, din cele doua stari opuse: din intuneric – la Lumina. Si daca asta a fost o stare, nu ai putea sa le diferentiezi prin nimic, deoarece esti o fiinta creata. Ai nevoie de doua stari pentru a putea simti si intelege una impotriva celeilalte.

Din Lectia lui Baal HaSulam’s Letters 11/26/10

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: Ne-ai explicat că textul pe care îl citim în Talmud Eser Sefirot şi în Zohar, descrie forţele de conexiune dintre noi. Potţi să îmi dai un exemplu din această conexiune?

Raspuns: Dacă eşti în spiritualitate, atunci de fapt vei descoperi  tot ceea ce ai citit in carti. Vei descoperi fortele de conectare dintre noi, inclusiv forta lor, caracterul, cum lucreaza si cum se unesc impreuna in reteaua care ne conecteaza.

Ai participa in reteaua acestor forte si a muncii lor, in iluminarea lui Shechina. Ai vedea cat de mult poti sa fi parte activa, cat de multi poti sa ii adaugi singur. In timp ce citesti textul, vei vedea cum se poarta intreaga retea.

Totusi, daca nu traiesti conectarea spirituala, este imposibil sa conduci asta inspre tine. Baal HaSulam scrie in poemul sau: „Orice vor vedea ochii tai, tu vei vedea, nu altcineva”.

Atat timp cat nu simti spiritualitatea, trebuie sa citesti aceste texte sperand ca ti se vor revela. Citim textele Cabaliste in calitatea lui Segula (o calitate miraculoasa), si nu in forma faptelor.

De exemplu, sa presupunem ca sunt orb si ascult un profesor de fizica care imi explica legile opticii. Imi spune cum un fascicul de lumina se imparte in mai multe culori. Totusi, eu doar aud asta. Nu inteleg despre ce vorbeste, ci doar aud ca aceste fenomene exista.

Pot sa studiez asta toata viata, fara sa inteleg despre ce vorbeste. Totusi, daca fac un efort deosebit si incep sa inteleg fenomenul despre care aud, atunci devine viata mea. Asta se numeste „Gusta si vezi cat de bun este Creatorul”. Trebuie sa gusti, sa primesti aceasta Lumina si sa ii simti gustul.

Adevarata stiinta a Cabalei incepe doar dupa ce ai aceste senzatii.
Din partea doua a Lectiei zilnice de Cabala 12/6/10, Talmud Eser Sefirot

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Cineva a calculat odata ca sunt 3,800 de religii si credinte diferite in lume, si toate se invart in jurul celor doua notiuni: corp si suflet. Totusi, daca nu percepem nimic in afara corpului fizic, existam ca si animalele. Ni se pare ca avem un suflet, un fel de viata in „spatele corpului”. Cineva  doreste sa stie care este scopul vietii mele. De ce traiesc?

Chiar si asa ne sunt date aspiratii si intrebari pentru a cauta raspunsuri in sistemul legilor naturii, ne intoarcem spre misticism, fara  presupuneri fundamentate si le luam ca baza pentru intelegerea noastra asupra scopului vietii, sfarsitul ei „aici” si continuarea „acolo”.

Intrebarea despre cum se sfarseste viata noastra ne deranjeaza. Asta pentru ca noi percepem timpul, si nu suntem atasati unui anumit moment, cum sunt animalele. Noi ne gandim la viitor, si vrem sa stim ce se intampla in  urmatorul moment. Totusi, intrebarea „de ce traiesc si ce se intampla dupa ce mor?” fac deja parte din  natura noastra.

De aceea umanitatea a inventat religii si credinte: trebuie sa compenseze lipsa cunoasterii sau faptele cu credinta, insemnand acceptarea fara dovada. Nu suntem nici macar constienti de asta dar asa se lucreaza la toate nivelele, in cele mai mici lucruri, in fiecare moment, la fiecare pas, in orice directie sau nivel al vietii.

Completez fiecare lipsa a dovezilor cu credinta, si cred ca exact asa si trebuie sa fie. Cateodata asa e, cateodata nu. Si asa trece viata noastra.

In fiecare parte a existentei noastre, in fiecare parte a timpului, miscarii, spatiului si existentei in realitate, este o mare necunoscuta, si anume:

1. Cauza, care vine de Sus,
2. Consecinta, determinata de Sus, si
3. Noi, determinati de cauza si consecinte, intr-un gol de perceptie a vietii

De aceea suntem obligati sa compensam toate necunoscutele cu credinta. Oamenii cred ca acolo este o Forta Superioara, „un spirit”, care se transforma in tot ceea ce exista, ii da viata si determina destinul. Asta este esenta materiei determinata de „suflet” care ii da viata.

Asta pentru ca egoismul nostru vrea sa creada ca apartine eternitatii. Nu exista nici o dovada pentru asta, ne este bine sa gandim asa. Mecanismul de aparare a organismului nu ne permite sa credem ca aceste lucruri pot fi diferite.

Altfel, aceasta viata ar fi imposibila. Daca o persoana nu se simte eterna, daca simte cu adevarat ca viata ii este limitata, nu va fi in stare sa traiasca. Imagineaza-ti ca ti s-ar spune data exacta a mortii tale. Asta pune o cruce peste toata viata ta, incepand cu astazi. Asta pentru ca, de acum incolo vei continua sa traiesti cu intelegerea iminentei tale morti. Nimeni nu poate trai asa.

Cea mai naturala senzatie care ne este data de natura este sufletul, care cumva a trait inaintea nasterii noastre si va continua sa traisca si dupa moartea noastra, o mantie in corpul nostru, si principala recompensa si pedeapsa din lumea urmatoare, nu de aici. Ne asteptam rasplata pentru munca noastra de acum.

Nici macar nu trebuie sa fi fost invatat asa. Va gandi asa, cu siguranta. Nu putem sa ne separam de aceste iluzii, la fel cum nu putem sa ne separam de egoismul nostru pana cand nu ne ridicam la lumea adevarului, nu dupa moartea corpului, ci dupa moartea egoismului.
Din partea a 4a a Lectiei zilnice de Cabala 11/25/10, “Corp si suflet”

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie, Religie - Niciun comentariu→

Este imposibil să ne imaginăm cum am trăi dacă ne-am vedea doar niște animale. Totuși, umanitatea are religie (credință) care o ajută să stăpânească, oarecum, egoismul său. Toate aceste sisteme de credință sunt bazate pe o singură idee: existența vieții după moarte.

Dar înțelepciunea Cabala crede altceva. Ea statuează faptul că este o stare numită moarte, în care noi existăm în prezent și mai există o stare diferită, numită viață.

Dacă este așa, atunci înseamnă că eu exist în această lume doar odată și nimic altceva nu mai rămâne din mine după ce mor? Dar ce se întoarce? Ce ai astfel încât să se poată întoarce? Corpul moare și își pierde forța care l-a făcut să se miște, ca un motor care a lucrat înainte și deodată s-a oprit. Unde s-a dus această forță? Crezi că s-a întors undeva Sus, la locul ei original? Nu, moleculele doar au încetat să se mai miște. A fost ceva spiritual în ele?

Cum se face că avem, deodată, asemenea fantezii?  Totuși întreaga lume trăiește cu această credință. Cel puțin există o oarecare consolare că va fi ceva și după moarte.

Atunci, de ce cărțile Cabaliste spun că dacă nu ne corecctăm noi înșine în timpul acestei vieți, ne vom întoarce în această lume din nou și vom continua să ne reîncarnăm în acest fel? Asta este chiar așa; trebuie doar să realizăm ce înseamnă.

În Cabala, credință înseamnă realizare. Înseamnă a vedea și a simții lumea spirituală, așa cum este scris: Gustă și vezi că Domnul este bun. Îl probez pe El cu toate simțurile mele, în asemenea fel încât îl simt în toate fibrele corpului meu. Asta nu este credință; este cea mai reală senzație care poate fi.

Din partea a patra a  Lecției zilnice de Cabala 11/25/10, “Corp și suflet”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→