Intrebare: Tu spui ca informatia care ne vine prin ochi este proiectata pe un “ecran” localizat in partea posterioara a creierului, corect?

Raspuns: Nu, nu este. Nimic nu vine in ochiul nostru. Nu este niciun ochi fiindca nu este nicio “parte posterioara a creierului”.

Nu este nimic decat o dorinta egoista de autoumplere cu placere, care imi proiecteaza ca sunt „construit” in acest fel, adica am ochi, cap, brate si picioare. Deci, in acest fel dorinta de placere picteaza asta pentru mine. Si in plus, ea picteaza si alte obiecte care par sa existe in afara corpului meu.

Intrebare: Atunci, asta inseamna ca eu il percep pe Creator ca ascuns? In acest fel este realitatea  noastra?

Raspuns: Ceea ce vedem, sau mai degraba, simtim (spunem „vedem” fiindca este organul nostru senzorial cel mai puternic) este diferenta dintre noi si Creator. Este umbra dorintei noastre egoiste exprimata in Lumina Superioara, ecranul alb.

De aceea, eu vad numai dorinte individuale, diferite insusiri continute in dorinta mea egoista de primire. Cu alte cuvinte, natura minerala, plantele, animalele si omul sunt cele patru nivele ale dorintei mele de a primi placere, Şoreş (radacina), Alef (primul) Bet (al doilea), Ghimel (al treilea) si Dalet (al patrulea), care imi sunt prezentate in aceasta maniera ca fundal al Luminii albe.

Eu simt numai dorinta mea de a ma umple cu placere. Cum e cu Lumina? Lumina este fundalul pe care imi vad dorinta de primire. Cand aceasta dorinta devine ca Lumina nu-mi va mai bloca aceasta Lumina si eu voi simti din plin pe Creator.

Intre timp, in loc de El, eu percep numai dorinta mea egoista. Cu alte cuvinte, tot ceea ce ma inconjoara sunt parti ale ego-ului meu.

Din Lectia 6 Conventia internationala de Cabala 2010 11/10/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Perceptia realitatii, dupa cum ne invata intelepciunea Cabalei, este foarte subiectiva. Realitatea este perceputa doar in raport cu noi si organele noastre senzoriale. Dar in afara lor nu exista realitate. Primim ca o imagine pe ecranul localizat in partea posterioara a creierului nostru, ca si cand realitatea exista facand abstractie de noi, in afara.

Asa cum Zohar explica, vad parti din dorinta mea de primi de la gradul care difera de Lumina, pana la gradul in care dorinta mea de a primi variaza  la atributul de a darui, cel care  caracterizeaza Lumina.

Dorinta noastra colectiva, de creatura singura, a fost initial in starea de „Infinit”. Apoi a coborat de la proprietatea de „Infinit” la cea de „lumea noastra” experimentand spargerea, insemnand a-i schimba proprietatea de la daruire la receptie.

Prin spargere, acest mare suflet s-a divizat in 600,000 suflete individuale si apoi intr-o multitudine de parti care au sfarsit in „lumea noastra”, proprietatea  egoista. De aceea simtim ca suntem multi, desi este  adevarat ca fiecare vede doar parti ale sufletului sau.

Invatam ca sufletul este cuprins de cei 10 Sefirot. Ei sunt divizati in GE (Galgata ve Eynaim) si AHP (Awzen, Hotem, Peh). GE contine Sefirot de la Keter, Hochma, Bina, Hesed, Gevura si Tifferet, care sunt vasele (dorintele) de a darui, unde AHP contine Netzah, Hod, Yesod si Malchut, vasele de receptie.

Reiese ca eu percep realitatea prin scopul acestor vase sau dorinte. Ce percep prin GE este pe mine insami, „Eu” al meu si ce percep in AHP este iluzoria, externa lume pe care o vad in afara mea.

In esenta, am experimentat indepartarea interna a vaselor din GE si AHP. Percep dorinta mea cea mai mare care se presupunea ca ma aduce la cea mai mare placere ca fiind straina, ca voi toti, de exemplu. Voi toti sunteti vasele lui AHP al meu. Experimentez „Eu” singur, si totul este asociat mie in GE al sufletului meu. In egoul meu, eu sunt constant preocupat de catre aceasta parte in mod special, si toate calculele cer beneficiul meu personal.

Percep partea care se refera la AHP ca si complet straina mie. Mai mult, doresc sa o folosesc in orice in orice fel atat timp cat imi poate folosi. Deci, pare ca in mod constant incerc sa pacalesc, sa mint, sa fur de la mine, dar nu sunt nici constient si nici nu simt asta.

Mai tarziu, cand persoana incepe sa discearna ajunge la o mare dezamagire. De aceea metoda Cabala inainte de orice altceva, vorbeste despre nevoia de unitate, cu toate ca nu se intampla in plan corporal (intre mine si tine). Intreaga metoda se refera la necesitatea de a ne uni si corecta sufletele, insemnand ca trebuie sa unesc aceste doua parti din perceptia mea.

Deci acum, ce vad in afara mea si experienta dinauntrul meu, aceste doua parti trebuie sa devina un intreg. Apoi vom vedea cu adevarat ca nu exista nimic altceva decat persoana, si ceea ce observ inauntrul si in afara mea este „pe mine”, pe „eu”, sau dorinta mea de a primi.
Din Lectia 2, Congresul Mondial de Kabbalah  2010, 11/9/10

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Intrebare: Daca nu mai exista altcineva in afara mea, atunci de ce trebuie sa vin la Conventie, sa ma unesc cu totii si sa ii iubesc?

Raspuns: Trebuie sa incepi sa percepi adevarata realitate in senzatiile tale. De aceea, trebuie sa vezi ca noi toti existam si tu trebuie sa faci toate acele actiuni ca sa putem „inceta sa existam”.

Intrebare in continuare: Dar ai spus ca nu mai exista altcineva.

Raspuns: Dar eu am spus asta! Iar tu trebuie sa ajungi la un astfel de realizare singur. Trebuie sa iti dovedesti ca nu exista nimeni altcineva in afara de Malchut si de Lumea Infinitului.
Din  Lectia 6, Congresul Mondial de Kabbalah 2010, 11/10/10

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Scopul intregii noastre munci este de a-l dezvalui pe Creator. Noi ii simtim lipsa. In afara de El, nu exista nimic altceva in realitate.

Creatorul este o forta atotcuprinzatoare din care facem parte, chiar daca nu percepem asta. Dorinta nostra egoista nu-l distinge pe Creator, nu este acordata aceluiasi val,  nu poseda calitatea pe care o poseda El.  Acesta este motivul pentru care munca este in mod special asupra dorintei care trebuie schimbata, redirectionata pentru a dezvalui pe Creator in accord cu legea echivalentei formei.

Chiar acum vedem, auzim, atingem si mirosim in dorinta noastra. Prin schimbarea aceasta, vom extinde gama de senzatii. Dar aceasta nu inseamna ca vom creste sensibilitatea simturilor noastre prin intermediul unor instrumente suplimentare, cum ar fi radare, radiouri, telescoape sau microscoape. Nu ne crestem sensibilitatea in dorinta egoista Mai degraba, ii  schimbam esenta , ne comutam de la perceptia interna pe cea externa si adaugam o abilitate de a detecta lucruri care sunt in afara, in  locul celor care vin din interior.

Atunci cand dorinta se transforma in acest fel, se extinde de la cele cinci  simturi (senzatii)  fizice (corporale) ca vederea, auzul, mirosul, gustul, atingerea,  in cinci simturi spirituale sau Sefirot: Keter, Hochma, Bina, Zeir Anpin, si Malchut.  Acum opereaza in mod opus: Se da in loc de primire, iar noi percepem realitatea mai mare in ea, prin aspiratia de a darui.

Chiar daca nu suntem inca familiarizati cu ea, lucrurile se pot schimba. Aceasta este ceea ce ne spun oamenii care au facut-o deja si au capatat o viata complet noua.

Chiar acum traim intr-o realitate a celor cinci simturi, o imagine a unei lumi pictate de o dorinta egoista. Dar odata ce am schimba intentia de perceptie, am iesit din interiorul nostru si incepem sa percepem realitatea externa in proprietatea de a darui, pe care le dobandesc in plus fata de proprietatea de a primi care deja o avem.

Aceasta este o lume noua care se dezvaluie prin cele cinci simturi noi. Ea are propriile sale culori si sunete, minte si miscari ale sufletului, aceasta este, are tot ceea ce avem aici si chiar  mult mai mult decat atat, mult mai clar si perfect. Acestea sunt radacinile noastre pamantesti.

Aceasta este ceea ce avem nevoie sa gasim,la aceasta trebuie sa ajungem. Dupa toate, dorinta noastra egoista care opereaza in conformitate cu principiul de consum este deja epuizata in sine. Egoismul nostru devine tot mai disperat, si ne pierdem interesul pentru „filmul” pe care l-am vazut deja si revizuit . Nu ne mai pasa de viata acestui film  si acesta nu ne mai implineste.

Intreaga omenire se apropie de acest lucru. Perceptia intoarsa spre interior nu ne mai place. Am epuizat rezervele sale si acum incepem sa depunem eforturi in directia perceptiei externe. De indata ce vom schimba  dorinta noastra si o vom comuta la exterior din interior,  vom vedea o lume inversata, lumea daruirii , dupa cum se spune, „Am vazut o lume inversa” („Olam Afuch Raiti”)

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Zohar, capitolul „BeShalach (Cand Faraon a trimis),” paragraful 297: Cand Templul a fost construit, Creatorul a fost incoronat cu coroana Sa si s-a asezat pe tronul Sau, Malchut. Si din momentul in care Templul a fost distrus, Creatorul nu mai incununa coroana Sa, si placerea , lumina din Bina, este ascunsa.

Nu exista timp in spiritualitate, ci este doar o chestiune de grade, acest lucru insemnand masura in care putem trece de la un grad la altul, trecand de-a lungul straturilor de spiritualitate. Prin urmare, viitorul, prezentul, sau trecutul, azi, maine, sau ieri, timpul de distrugere a Templului sau de alte momente, toate sunt doar o expresie a locului nostru pe aceeasi scara spirituala. Putem compara asta cu noi, vizionand un film si deplasandu-ne atentia noastra din trecut pana in prezent si la viitor.

Diferenta dintre toate aceste stadii este determinata de capacitatea noastra de a ne identifica cu reteaua de legatura dintre noi. Puterea legaturii noastre cu reteaua determina care este pozitia noastra pe scara, ce fel de conexiune   putem dezvalui.

Gradele de conexiuni din interiorul retelei comune sunt, in esenta, grade de revelatie a Lumii de Sus si a Creatorulului.

Din  a doua  parte a  Lectiei zilnice de Kabbalah  01/11/10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie, Zohar - Niciun comentariu→

Întrebare: Va fi Conventia exodul nostru din egoistul Egipt  ?

Raspuns: Trebuie sa fim siguri ca asa va fi, fara îndoiala! Ne adunam la Conventie, conectati  împreuna şi ne dam seama cat de covarşitor este,  în ciuda faptului ca noi am putea sa nu fim atrasi de daruirea catre  prietenul nostru şi  Creator.

Conditia de exod este hrana  matzot-ului (paine nedospita, paine de necaz), în special în Egiptul cel bogat, prosper si plin de succes, in care picura grasime. Exilul începe în momentul în care simti asta. Întoarcerea din exil nu este o schimbare de reşedinta, ci iesirea din exil spre revelatia Creatorului, descoperirea proprietatii de a darui care începe iluminarea… în tine, chiar în acelaşi  Egipt, unde obisnuiai sa fii.

Prin urmare, chiar acum, înainte de a deveni liberi, trebuie sa simtim ca ne lipseste libertatea spirituala. Apoi, vom ajunge la revelatia Creatorului şi a lumii de Sus, a proprietatii de a darui, in dorinta noastra.

Totul are loc in aceeasi dorinta, nu prin mutarea de la un loc la altul. Acelasi Eretz Goshen (tinutul Gosen), care a fost printre cele mai prospere din Egipt, se transforma în Deşertul Sinai pentru noi.

În lumea spirituala nu exista spatiu; totul porneste de la dorinta de a primi, din care decurg toate aceste stadii: Eretz Canaan, coborarea in Egipt, bunul şi raul Egipt (şapte ani de belşug şi şapte ani de foamete), fuga din Egipt pana la deşertul Sinai şi, prin acesta, spre pamantul promis. Toate acest lucruri intervin intr-un singur mod, in dorinta de a primi, în functie doar pe experienta noastra în ea.

Cand, pe parcursul a 40 de ani, ajungem la treapta Bina în aceasta dorinta, atunci în acest deşert gasim tara lui Israel („curge lapte şi miere”) şi starea complet corectata. Totul se petrece într-un singur loc, numit punctul central al lui Malchut din Lumea Infinitului. Singurul lucru care se schimba este modul în care ne raportam la dorinta şi cum o evaluam.

În masura în care vom fi dispuşi sa includem în Malchut proprietatile primelor noua Sefiroturi, în consecinta, Malchut va primi tot felul de atribute, de la cele mai rele la cele foarte bune. Totul depinde numai de Malchut, de dorinta noastra de a absorbi proprietatile  din lumea de sus şi de a deveni  identici cu El.  Totul are loc exclusiv în dorinta unei persoane.

Din partea a 4-a a Lectiei zilnice de Kabbalah 31.10.2010, „Aceasta este pentru Iuda”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum obtinem conexiunea propice pentru ca Lumina sa fie dezvaluita intre noi?

Raspuns: Inchipuiese-ti ca sunt doua ferestre inaintea noastra, ca pe un ecran de computer. Intr-una din ele vedem sistemul in care noi suntem perfect conectati cu ceilalti. Este numita „Lumea Infinita”. In cealalta fereastra vedem sistemul care este acum in fata noastra, unde guverneaza raul in locul iubirii. Acest sistem este numit „Aceasta Lume”.

Acestea sunt doua sisteme diferite. Lumea Infinitului traieste si exista; este numita prima (Alef) si a treia (Ghimel) stare a realitatii. Aceasta este singura stare creata de Creator in care El exista.

Toate celelalte stari de la Lumea Infinitului pana la lumea noastra, cele 125 de grade de conexiune intre noi (125 de stari) sunt ca sa le folosim noi pentru urcarea treptata. Toate starile, exceptand Infinitul, se numesc „Lumi” insemnand ascundere, tainuire. Aceeasi Lume a Infinitului dar mai ascunsa, mai vaga, si nu complet reconoscibila, este numita „Lumea de Atzilut”. Una si mai incetosata este „Lumea Bria” si asa mai departe.

Fiecare lume este asemanatoare cu cea de deasupra si cu cea de dedesupt in fiecare parte si detaliu. Singura diferenta este gradul de dezvaluire al Luminii in ea. Cu cat e mai putina Lumina, cu atat e mai intunecata lumea. Este ca atunci cand vedem bine lucrurile in timpul zilei si totul este clar, noaptea insa, e intuneric si atunci, este o mica diferenta intre lumina si intuneric.

Cu alte cuvinte, existam in aceeasi stare raportandu-ne la Lumea Infinitului doar ca o blocheaza de noi 125 de trepte de ascundere. Din cauza ascunderii este atat de mare ultima treapta unde existam noi, in lumea noastra, noi suntem considerati complet separati de spiritualitate. Nu avem nici cea mai vaga senzatie ca sunt stari si grade intre noi si Lumea Infinitului, ca si cum am exista numai aici, iar in rest nu e nimic.

Noi existam in aceasta lume, in „fereastra” noastra, pe „ecranul” nostru, dar mai este o „fereastra”, in acelasi „ecran”, Lumea Infinitului. Din acest motiv, cand incercam sa o tratam pe fiecare corect, ca in Lumea Infinitului, ca si cand deja am fi fost acolo (chiar daca inca noi nu suntem capabili de asta), procedam in asa fel ca sa ne facem similari Lumii Infinitului, avand numai dorinta de a ajunge la ea.

Cand o dorim precum copiii care vor sa ajunga adulti, chemam Lumina Inconjuratoare (Or Machif) din aceeasi Lume a Infinitului. Aceasta Lumina este Lumina care Reformeaza si ne aduce mai aproape de Lumea Infinitului.

Acelasi principiu functioneaza peste tot: cand doresc sa obtin o sursa de energie, invoc o influenta mare prin aspiratia mea de a ma apropia de ea. Sunt legi precise ale fizicii care actioneaza aici, nu e nimic imaginar sau mistic.

Din a doua parte a Lectiei zilnice de Cabala 10/29/10. Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Intrebare: Perceptia realitatii depinde de mediu?

Rapuns: Daca as vrea sa vad o realitate mai avansata si diferita comparativ cu aceasta realitate corporala a acestei lumi, o pot vedea numai daca construiesc un ecran din conexiunea noastra mutuala. Daca vreau sa construiesc o realitate diferita, va trebui sa ma conectez cu punctele din inima ale prietenilor, sa creez o retea intre noi, cum a fost inainte de spargerea sufletului colectiv. Aceasta retea de comunicare intre noi este ecranul prin care eu am sa vad tabloul lumii.

Din „Cabala pentru incepatori” „Perceptia realitatii” 10/20/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: Mai sunt mai puţin de două săptămâni pana la Convenţie. Cum putem folosi acest timp cât mai eficient?

Răspuns: Trebuie să folosim zilele care au rămas pentru pregătire: vezi şi ascultă mai mult, inclusiv muzică şi cântece, lucrează cu rezumatele articolelor care vorbesc despre unitate sufletelor (Matan Tora, Garanţie Reciprocă, Pacea, 600.000 de suflete, O singura lege, etc.). Cel mai important, trebuie să simţim că ne îndreptăm către unitate.

Suntem pe cale să dăm un atac la unitate şi, daca obţinem o presiune puterinică, interioară şi exterioară, pentru a simţii cum ne adunăm, vom trezi astfel Lumina Interioară în noi înşine. Atunci nu vom rămâne du dorinţa externă care este operată de către Lumina Înconjurătoare, ci vom depune toate eforturile noastre astfel încât Lumina Înconjurătoare va transforma vasele noastre sau dorinţele, din în afara în înăuntru şi, apoi, Lumina va deveni revelată înăuntrul lor ca Lumina Interioară!

Diferenţa dintre aceste două Lumini este vastă, pentru că Lumina Înconjurătoarea influenţează dorinţele externe care nu sunt încă conectate şi care sunt în afara ecranului care ne conectează. Ecranul este o forţă care ne permite să fim deasupra dorinţei egoiste, astfel încât să pot să dăruiesc aproapelui şi să mă conectez cu el (dăruire de dragul dăruirii sau primire de dragul dăruirii).

Dacă obţin un ecran peste voinţa mea de a primi plăcere, dorinţa de unire cu toata lumea într-un singur suflet, atunci eu transform vasul interior al sufletului într-unul extern. În loc să primesc o trezire de la Lumina Înconjurătoarea, voi simţii Lumina Interioară în interiorul meu! Asta se numeşte primul meu nivel spiritual! Aceasta este starea pe care o aştept şi plănuiesc să o primesc la Convenţie!

Evident, în ultimele zile dinaintea Convenţiei, sunt multe perturbaţii care ne aşteaptă: Deodată, vom pierde dorinţa sau oportunitatea de a fi prezent şi apoi acestea vor va reveni; dintr-odata nu vei mai avea energie să te scoli la lecţii, vei experimenta probleme acasă sau la muncă, stări proaste şi orice altceva. Totuşi, trebuie să înţelegem că aceasta îngreuiere a inimii este necesară! Este ca trecerea Mării Roşii, ca fuga de Faraon, venirea la Muntele Sinai unde descoperim ura (Sina) şi separarea dintre noi.

Toate astea ne sunt de fapt necesare. Trebuie să binecuvântăm aceste stări şi să le acceptăm cu dragoste şi înţelegere! Sper ca prieteneii noştri din toată lumea să înţeleagă asta şi să le accepte în acest mod. De fapt, noi urcăm datorită corectării acestei separări şi îngreunării (Aviut) dorinţei.

Dacă nu avem aceste obstacole, atunci nu avem nimic de corectat! Atunci cum vom urca şi peste ce vom trece?

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 10/26/10, “600,000 de suflete”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Nu exista nimic nou in lume, noi doar dezvaluim totul in relatie cu noi asa cum suntem la cel mai jos grad. Daca am fi fost la un grad mai inalt, atunci fenomenul nu ar fi trebuit sa fie realizat in aceasta lume materiala pentru ca am fi perceput-o de la nivel spiritual. Odata ce am inteles ce este la nivel de informatie genetica (Reshimo), nu este nevoie de realizare nici macar la nivel spiritual.

Cand omul atinge cea mai mareata materializare, totusi vorbeste de la cel mai de jos nivel. Asta este, realizarea unei actiuni vorbeste despre lipsa perfectiunii.

In realitate nu exista noi descoperiri. Ce se intampla este ca noi atingem nivelele superioare, treptat dezvaluind cele mai inalte radacini ale fenomenului pe care l-am descoperit astazi. Este ca atunci cand spui „uite” cand urci scara si te uiti pe geam. Cu fiecare pas spui „uite” continuand sa te uiti pe geam in timp ce urci mai sus si mai sus. Aceasta este revelatia!

Cu alte cuvinte, nu exista revelatie care sa se intample in afara ta. Tu te dezvolti, si apoi ceva ti se dezvaluie. Nu-i de mirare ca Einstein spunea ca se simte ca un copil la cutia cu nisip sau cu pietricele pe plaja.
Din lectia zilnica de Cabala 10/8/10, “Din carnea mea il voi cunoaste pe Dumnezeu”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→