Intelepciunea Cabalei vorbeste despre ascensiunea mea intr-o dimensiune Superioara.

Ce inseamna ascensiune? Cabalistii spun: Tu existi in dimensiunea Superioara, dar nu simti asta. Trebuie sa descoperi singur acest lucru.

Eu exist in doua dimensiuni. Una este la nivelul acestei lumi, unde locuiesc in corpul meu fizic. A doua este in dimensiunea Superioara, unde exist in corpul meu spiritual. Corpul spiritual, dorinta de a darui, este ascunsa de mine si nu stiu nimic despre ea. Opusa ei este Forta Superioara numita Creatorul.

Opus corpului meu fizic este Natura. In realitatea acestei lumi ma simt rau, ceea ce ma impinge sa descopar realitatea Superioara, existenta mea ca Sufletul si Creatorul in loc de Corpul si Natura.

Cabalistii spun ca trebuie sa descopar dimensiunea Superioara pentru ca acolo sunt fortele care ma guverneaza si ca eu, impreuna cu intregul meu viitor depind de ele. Daca urc, atunci aflu de ce exist, cine sunt si ce se intampla cu mine. Descopar intelesul vietii mele si cum sa schimb totul in bine. Aceste intrebari ma imping catre dimensiunea Superioara.

Cand incep sa citesc, Zoharul, Studiul celor zece Sfirot si articolele lui Baal HaSulam si Rabash, descopar ca ele vorbesc despre aceasta dimensiune Superioara. Invers, daca o persoana crede ca ele vorbesc despre lumea noastra, atunci aceasta abordare a textelor Cabaliste este incorecta. Inseamna ca persoana isi face un idol din intreaga Tora, angajandu-se in idolatrie si apoi ii este interzis sa deschida aceste carti. Motivul este faptul ca, in loc sa invete despre calitatile Creatorului (sa-i iubesti pe ceilalti asa cum te iubesti pe tine insuti), o asemenea persoana devine si mai egoista, gandind ca Tora o invata cum sa execute ritualuri.

Toate cartile sfinte vorbesc despre calitatile sanctitatii (daruirii) si Lumea Superioara (actiunile daruirii), in timp ce cartile normale vorbesc despre calitatile primirii si despre aceasta lume. De aceea, atunci cand deschid o carte sfanta, vreau sa intru in starea autorului. El imi explica cum sa obtin daruirea si nu-mi vorbeste niciodata, despre aceasta lume. De fapt, privind de sus, lumea aceasta este o iluzie, Olam HaMedume (lumea imaginara).

Din partea a doua a Lectiei zilnice de Cabala, 7.09.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie, Zohar - Niciun comentariu→

Zohar, Capitolul, VaYechi (Si Jacob a trait), paragraful 170: Pana la plecarea sufletului cuiva, toate rudele si prietenii din lumea adevarului ii plimba sufletul si ii arata locul din Eden si locul pedepsei.

Intrebare: Oamenii care au suferit o moarte clinica vorbesc despre viziuni pe care le experimenteaza, care, sub multe aspecte sunt similare celor descrise in Cartea Zohar. Totusi, acesti oameni nu stiu nimic despre Cabala.

Raspuns: Intelegerea Cabalei nu ajuta o persoana sa vada lumea spirituala. Lumea Superioara poate fi simtita numai intr-un suflet corectat. Daca o persoana studiaza, sau nu, carti Cabaliste este irelevant. Cel mai important lucru este daca doreste sa se corecteze.

Putem privi experienta mortii clinice din doua perspective. Pe de o parte, cand o persoana cade intr-o stare critica, este o lovitura grea pentru corpul fiziologic, care nu este altceva decat o dorinta de placere. Corpul nostru ne apare numai ca ceva corporal, care ocupa spatiu, dar in realitate este doar o dorinta de placere, de un anumit tip de implinire.

Daca aceasta dorinta simte gol sau suferinta, in mod natural nu vrea sa simta locul (dorinta) in care simte durere. Vrea sa reduca si sa restrictioneze acest loc, sa traiasca mai putin, sa-si deconecteze simturile, sa ia droguri, etc. Orice persoana care simte suferinte materiale si emotionale vrea sa le restrictioneze, asta insemnand sa restrictioneze perceptia sa asupra lumii, chiar pana la dorinta de a stopa viata.

Dar simtind suferinta si dorind sa urce, pentru a scapa din acest loc, plin de intuneric, durere, lovituri, razboaie si boli, adica sa se ridice din teribila suferinta, deasupra acestei lumi, o persoana face de fapt, o actiune spirituala. Nu o faci de dragul daruirii, sau pentru ca esti atras de spiritualitate, ci pentru ca suferinta te preseaza asa de mult, incat te forteaza sa iesi in afara, ca un sambure azvarlit in sus, cand strivesti o cireasa.

Aceasta este calea suferintei, dar nu este avansare, pentru ca in acest fel nu te apropie de scop. De fapt, tu nici nu stii ca exista un scop; pur si simplu alergi ca un animal manat prin lovituri de bat. Oricum, te ridici deasupra ego-ului, a dorintei de placere. Vrei sa il anulezi, gandind: Nu vreau nimic, doar lasa-ma in pace!

Sa presupunem ca furi un milliard de dolari si esti prins si inchis pe viata. In acel moment iti doresti doar paine si apa si sa te intorci acasa. Asta este! Totusi, inainte de asta ai vrut un miliard de dolari! Dorinta se reduce pe sine astfel, prin cresterea credintei deasupra ratiunii. Este gata sa fie in daruire, sa respinga si sa se restrictioneze astfel incat sa nu simta suferinta pe care o aduce pedeapsa.

Si asta se intampla atunci cand oamenii incep sa simta adevarul; devine revelata o conexiune cu Creatorul, cel putin intr-o anumita masura. Totusi, ea trece foarte repede si oamenii sunt incapabili sa ia sau sa retina in intregime aceasta stare, pentru ca le lipsesc propriile Kelim, vasele spirituale permanente. Si astfel senzatia trece.

In 99,9 % din cazuri, senzatia a ceva din alta lume se refera numai la oamenii cu experiente psihosomatice. Deoarece ei traiesc in suferinta, confuzie, intuneric emotional si sisteme interne defecte, aceasta este doar imaginatia lor.

Scopul creatiei nu este ca o persoana sa simta lumea spirituala, in starea mortii clinice. Trebuie sa simtim spiritualitatea intr-o stare de totala siguranta si functionare in ea, ca si cercetatorii care au cunoastere, intelegere, senzatie si putere. Trebuie sa ajungem sa devenim ca si Creatorul.

Din partea a doua a Lectiei zilnice de Cabala, 2.09.10, Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Perceptie, Spiritualitate, Zohar - Niciun comentariu→

Creatorul a conceput crearea unei fiinte care trebuie sa atinga nivelul si statusul Lui, sa inteleaga tot ceea ce Creatorul a facut, si sa simta tot ceea ce Creatorul simte. Cu alte cuvinte, aceasta fiinta sa devina exact ca si Creatorul!

Dar pentru a deveni echivalent cu Creatorul si a ramane o fiinta creata fara a se dizolva in El, creatura trebuie sa impace doua forte opuse din ea: primirea si daruirea. De altfel, cum poate cineva sa inteleaga ceva, fara a compara cu opusul lui? Daca sunt creat in astfel incat exist in armonie completa cu mediul inconjurator, si in adeziune totala si unicitate cu toti, atunci nu sunt constient, nici nu simt asta.

O senzatie vine numai ca rezultat al unei anumite forte opuse, cand sunt deranjat sau imi lipseste ceva.  Acest conflict il simt. Nu imi aduc aminte ca am un cap, pana nu ma doare. Daca urechile incep sa ma chinuie, simt ca am urechi. Este la fel si in ceea ce priveste sentimentele mele in relatie cu lumea din jurul meu. Atat timp cat totul este bine, nu ne gandim la ea pentru ca nu simtim ce este in jurul nostru.

De aceea, daca o fiinta creata trebuie sa descopere realitatea (atat cea spirituala cat si cea corporala) trebuie sa fie in conflict cu ea. In toate aceste senzatii, atribute, ganduri, dorinte si scopuri, creatura trebuie sa fie opusa Creatorului. Si in acest fel suntem facuti, exact asa cum a vrut Creatorul sa fim.

El este Lumina Superioara, si noi suntem punctul negru al dorintei, complet opus Lui. Totusi, este imposibil sa evoluam singuri, de la intunericul care este opus Luminii. A creat durerea insuportabila care nu permite avansarea. Astfel, Creatorul a creat o realitate specifica. Malchut a Lumii Infinitului si intregul sistem al ascunderii (lumile). Aceasta este facut pentru ca noi sa ne deplasam treptat din acest Infinit, unde totul exista in adeziune si in interiorul Luminii, si apoi coboara in starea noastra curenta de existenta.

Aceasta intreaga calatorie a fost facuta pentru noi; nu trebuie sa suferim si sa simtim, deoarece a fost creat in avans (inainte de a intra noi in tablou) un sistem de guvernare: lumile ABYA (Atzilut, Beria, Yetzira, si Assiya). Cat despre noi, am aparut in stadiul final al acestui sistem si experimentam cum venim in aceasta lume si traim in ea. Si nu ne simtim opusi la ceva si ca avand nevoie de a afla ce este.

Dar gradual, prin tulburari minore si mii de ani ai dezvoltarii noastre, Creatorul evoca in noi dorinta pentru El. Completandu-ne evolutia noastra corporala, am ajuns la punctul de start al celei spirituale: aparitia intrebarii despre scopul vietii. Din acest moment, incepem ascensiunea catre lumea spirituala.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala, 3.09.10, Shamati , Articolul 50

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Fragmente din viitoarea mea carte, Ghidul pentru Cartea Zohar

Cel mai complex si in acelasi timp cel mai fascinant subiect referitor la Cartea Zohar si la viata in general este perceptia realitatii. Exista multe unde in jurul nostru pe care in prezent nu le percepem, cum ar fi undele radio. Exista, de asemenea, un camp de informatii, care contine tot. Campul celei mai inalte informatii este numit inalta natura a Creatorului.

Acest camp umple intregul spatiu din jurul nostru. Noi suntem capabili sa stabilim un contact cu acest camp si sa primim totul de la el: sentimente, intelegere, cunoastere, iubire si, de asemena, senzatia vietii eterne si a integritatii inerente acesteia.

Intregul scop al intelepciunii Cabala ne invata cum sa dezvoltam in noi insine instrumentele de perceptie ale acestui camp de inalta informatie. Acest lucru este posibil doar prin transformarea sinelui, si pe masura ce o dobandim, noi devenim similari cu acest camp: cu Creatorul.

Noi existam in acest camp chiar si acum, dar suntem incapabili sa il percepem.

Filed under: Carti, Perceptie, Zohar - Niciun comentariu→

Ce face ca stimulatorul nostru spiritual sa fie atat de special in abilitatea sa de a extrage o persoana din corpul sau (egoism) si din toate aspectele lumii materiale. Sistemul ia in calcul, practic, tot ce in comunicarea de zi cu zi actioneaza ca un obstacol si ne impiedica sa ne apropiem de altii.

El reprezinta o esenta abstracta, care nu este prezenta in niciunul dintre noi, totusi in acelasi timp noi toti incercam sa il chemam in existenta noastra in afara noastra, la fel ca intregul comun. Si de vreme ce aceasta esenta este foarte slaba, este imposibil sa o simtim in viata noastra cotidiana ca si cum am comunica cu alti oameni, deoarece peste ea se suprapune egoismul noastru animal, care este mult mai puternic.

Totusi, daca avem grija de el, la fel ca de Tamagoci (o jucarie preferata, virtual electronica), daca il consideram copilul nostru comun, atunci vom creste. La prima vedere este o actiune complet irationala care contrazice toate notiunile logice ale persoanei care intra in aceasta realitate virtuala. Dar, in consecinta actiunilor comune, noi, pe de o parte, cream un abstract comun, si pe de alta, el ne influenteaza intens si foarte viu.

Cu alte cuvinte, forta care este in spatele tuturor eforturilor noastre de a ne uni, se acumuleaza. Aceasta forta este imposibil de recunoascut, dar se va manifesta ca reactie la toate eforturile noastre. Un participant la eforturile reciproce va simti individual aceasta revelatie. O persoana din afara va fi ridicata la confuzie.

Este imposibil sa explicam revelarea lui in mod logic, unei persoane. Totusi, noi putem invita pe oricine sa participle si sa il simta. Acesta este, de fapt, inceputul revelarii Creatorului.

De aceea, de la inceputuri si pana astazi, este atat de dificil sa conving oamenii sa intre in simulator pentru prima data, si sa inceapa sa participle la acest proces. O persoana care studiaza, are nevoie sa mearga prin credinta deasupra ratiunii in aceasta priviinta, si sa inceapa sa munceasca in conformitate cu convingerea sa, cu dubiile sale, si simtul natural al ratiunii.

Dar chiar si pentru cineva care nu este la inceput, obstacolele vor aparea din nou, in ciuda initialei respingeri a egoismului unuia care munceste pentru unificare.

Filed under: Internet, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Zohar, Capitolul Lech Lecha (Mergi inainte), paragraful 4: Oamenii ar trebui sa observe munca Creatorului. De fapt, toti oamenii nu stiu si nu iau in considerare pe ce se sprijina lumea si pe ce se sprijina ei insisi.

Pe ce se reazema lumea? Se reazama pe dorinta. In ce sunt ingropati oamenii? Sunt ingropati in dorinta. Zohar-ul vorbeste despre tipuri de dorinta pe care noi si lumea ne sprijinim si cum putem schimba aceste dorinte. De fapt, tot ceea ce se intampla in dorinta ne arata realitatea pe care o experimentam.

Perceptia noastra despre lume atarna de felul in care ne schimbam dorintele noastre. In articolul sau,  Tainuirea si dezvelirea fetei Creatorului, Baal HaSulam scrie ca nimic nu se schimba in afara noastra. Si este numai responsabilitatea noastra sa inlocuim perceptia acestei lumi cu perceptia Lumii Infinitului.

Din partea a doua a Lectiei zilnice de Cabala, 12.07.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie, Zohar - Niciun comentariu→

Zohar-ul ne povesteste despre Lumea Superioara, pe care o descoperim in interiorul nostru. Tot ceea ce este descris in aceasta carte se petrece in interiorul nostru. De fapt, noi percepem lumea noastra in acelasi fel. Diferenta intre lumi sau perceptii este ca noi percepem aceasta lume in mod individual, in egoismul nostru, in timp ce Lumea Superioara este perceputa in mod colectiv, in relatiile si conexiunile dintre noi.

Conexiunea prin daruire reciproca si dragoste se numeste suflet si ceea ce percepem in acest suflet se numeste lume spirituala. Realizand corectiile in noi, noi corectam ruperea initiala a conexiunilor (Kli) si, astfel, relevam diferite calitati ale conexiunii despre care vorbeste Zohar-ul. Conexiunea comuna a tuturor partilor sufletului creatiei se numeste Creator. Intrega lume spirituala este compusa din diferite tipuri de conexiuni, care sunt numite Abraham, Isac, Iacob, diferiti ingeri, la fel ca si minerale, vegetale, animale si obiecte spirituale. Toate acestea sunt relevate in conexiuni.

Astazi percepem lumea nostra si ne gandim ca ea exista pe cont propriu. Totusi, este o iluzie. Adevarul este ca noi percepem un tip de conexiune intre noi pe care il numim cu acest nume. Ultimul sau cel mai de jos nivel al conexiunii dintre partile sufletului (sufletele particulare) furnizeaza o senzatie de conexiune rea care este numita aceasta lume. Cand obtinem conexiunea absoluta a tuturor partilor din univers, aceasta conexiune se numeste Lumea Infinitului pentru ca este o conexiune nerestrictiva, fara limite finite. Este, intr-adevar, dincolo de spatiu si timp.

Intre conexiunea totala din Lumea Infinitului si completa absenta a conexiunii in aceasta lume, sunt cinci nivele ale conexiunii sau cinci lumi numite Adam Kadmon, Atzilut, Beria, Yetzira si Assiya. Noi existam de fapt intr-o singura realitate, care este Lumea Infinitului, dar perceptia noastra depinde de atitudinea fata de conexiune. Aceasta implica 1) egoism sau primire si 2) daruire sau iubire. Viata nostra este o senzatie de calitati ale conexiunii intre partile realitatii.

Daca dorim sa revelam adevarata lume si sa o intelegem, sa o obtinem si sa ne bucuram de ea, trebuie sa incercam sa ne vedem cat mai conectati in timp ce citim Cartea Zohar. Apoi vom incepe sa descoperim o mai mare conexiune si Lumea Superioara. Aceasta metoda de a revela Lumea Superioara se numeste Vom face si vom auzi (Naase ve Nishma).

Din partea a doua a Lectiei zilnice de Cabala, 18.08.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie, Zohar - Niciun comentariu→

Zohar, Capitolul VaYechi (Si Iacob a trait), paragraful 24: Cel de al treilea exil este cel mai lung in care suntem, cel care corespunde la cei 100 de ani din viata lui Iacob comparati cu 40 (de ani) in exil in Babilon.

Nu trebuie sa vedem aceasta poveste ca o relatare istorica. Nu exista asa ceva ca istoria. Realitatea in care noi credem ca traim transpare in noi sub forma unor tablouri imaginare; se dezvaluie in interiorul dorintei (Kli).

Tot ceea ce trebuie sa facem este sa corectam programul perceptiei noastre. De indata ce facem asta, vom simti realitatea genuina, prin proprietatile noastre autentice (care sunt similare Creatorului care le-a facut).

De aceea trebuie sa tratam naratiunile din Zohar ca o invitatie de a revela tot ceea ce el descrie, in interior, in senzatii si constienta, in mintea si inimile noastre.

Din partea a doua a Lectiei zilnice de Cabala, 16.08.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie, Zohar - Niciun comentariu→

Toti suntem parti incluse in sistemul general in singura stare care exista: Lumea Infinitului. Ea exista ca un singur corp, similar cu un organism viu care consta din variate subsisteme interne, care transfera sange, limfa sau semnale nervoase. Toti suntem interconectati la nivelul Lumii Infinitului ca un organism etern, care functioneaza ca o masina perfecta similara cu Lumina care il umple. Dorinta si Lumina lucreaza impreuna in armonie.

Ca in orice corp sanatos, au loc procese ale expansiunii-contractiei, cum ar fi respiratia, pulsul si bataile inimii. Chiar daca dorinta de a primi placere si Lumina sunt contrare una celeilalte, opozitia lor creeaza dinamica numita viata. Toate aceste schimbari produc senzatia de viata.

Daca, doar Lumina sau numai dorinta ar exista, nimic nu s-ar simti. Creatia isi simte existenta pentru ca Lumina si dorinta actioneaza in conjunctie una cu alta, adica in armonie: Cateodata Lumina se extinde, si cateodata, dorinta face asta. Impreuna, continuu, una o completeaza pe cealalta.

Uneori Lumina este mai mare, pentru ca dorinta se micsoreaza pe sine, intentionat, si lasa Lumina sa actioneze. Alteori, Lumina permite dorintei sa functioneze. Cand una, cand cealalta este mai mare (la nivel mai inalt), ca la un pendul. In acest fel ne permite reciproc, fiecaruia sa urcam, cu avant inainte! Aceasta dinamica da nastere vietii.

Asa se intampla in Lumea Infinitului. Totusi, starea noastra este in mod intentionat stricata intr-un mod artificial, astfel incat noi vedem avantajul Luminii, atunci cand suntem in starea de intuneric. Asta ne permite sa simtim opozitia noastra fata de Lumina si ne permite sa facem propriile eforturi de a ne corecta. Numai cu aceasta conditie suntem capabili sa apreciem Lumina.

Daca te-ai fi nascut perfect, ai fi trait in mod automat si niciodata nu vei fi descoperit perfectiunea in adevarata ei masura. Acesta este motivul pentru care au avut loc restrictiile si ascunderile, distantarea si spargerea, pana in punctul unei detasari totale a creaturii fata de Creator. Si aceasta coruptie exista numai in perceptia noastra interioara si in nicio alta parte.

Ma simt ca fiind intr-un anumit corp (este o pura iluzie), intr-o lume oarecare (imaginara), numai pentru ca sunt inconstient. Eu exist in Lumea Infinitului dar incostienta mea produce iluzii variate si tablouri imaginare. Aceste deliruri sunt numite lumea aceasta. Este ultima, cea mai joasa si cea mai rea stare dintre toatea starile posibile.

De aceea, este evident ca trebuie sa depunem efort si sa ne recapatam constienta (senzatia perfectiunii). Numai dupa ce o obtinem vom realiza profunzimea maxima a implinirii sale.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala, 13.08.10, Shamati, Art. 34

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Pe de o parte avem Lumea Infinitului care este placere absoluta in toate privintele: realizare, intelegere, senzatii, eternitate si perfectiune. Si pe de alta parte, avem aceasta lume, unde deficienta se simte in totul.

Totusi, pentru a ni se da oportunitatea de a exista cumva in ea, a fost creata o ascundere a Lumii Infinitului. In aceasta lume noi simtim deficienta intr-o forma care nu este asa de tragica, in ciuda faptului ca abundenta infinita este ascunsa de noi. Lumea Infinitului pare sa descreasca, grad dupa grad, creand cinci nivele (cinci lumi) ale ascunderii. Noi suntem situati sub aceste lumi si astfel nu simtim cat de mult ne lipsesc de fapt.

Totusi, in masura in care ne dezvoltam, ne ridicam si crestem in egoismul nostru. Gradual, Lumina ne este relevata din ce in ce mai mult, prin urmare ne provoaca sa experimentam deficienta si un rau din ce in ce mai mare. De aceea, daca nu devenim similari cu Lumina, vom continua sa ne simtim din ce in ce mai rau. Nu este o surpriza ca acesta lume moderna trece prin asemena cataclisme. De fapt, egoul care creste ne face pe noi din ce  in ce mai opusi Luminii.

Diferenta (delta) dintre dorinta si Lumina devine mai tangibila si, ca rezultat, noi suferim mai mult. Daca nu ar fi fost nicio ascundere a tuturor acestor lumi, nu am fi fost in stare sa ne toleram pe noi impreuna, deoarece ne-am fi perceput in relatie cu Lumina Infinitului. Deosebirile dintre noi ar fi fost asa de mari incat ar fi imposibil de tolerat o asa senzatie oribila.

Poate ai experimentat deja aceasta senzatie, iar daca nu, intr-o zi o vei face, pentru ca toti trebuie sa treaca prin ea odata in viata. Se numeste iluminarea lui Malchut, o senzatie de intuneric absolut in fata ta, ceva teribil de inspaimantator. Aceasta este revelatia delta dintre punctul lumii noastre si Infinitate, care ne permite sa simtim mai usor acest intuneric teribil.

Totusi, toate cele 125 de grade ale ascunderii care ne separa de Infinit, sunt create tocmai pentru a ne permite sa toleram starea noastra. In spatele acestor ecrane ale ascunderii ne simtim siguri, increzatori, ca un copil langa mama sa, incapabil sa faca ceva de unul singur dar simtindu-se protejat de ea. Similar, ne simtim protejati de toate aceste ecrane ale ascunderii, altfel, ne-ar fi imposibil sa toleram presiunea Luminii Superioare.

Lumina va fi perceputa ca intuneric! Este asa numita Pulsa DeNatura, lovitura Luminii, cand Lumina este mai mare decat ce poate Kli-ul accepta. Este o senzatie foarte neplacuta, deoarece noi trebuie sa fim constant in echilibru cu toate influentele, cele bune sau cele rele. Chiar daca bunatatea este data din abundenta, daca ea depaseste capacitatea Kli-ului nostru, nu mai suntem in stare sa o toleram. Stim ca toate lumea prefera vrema calda, celei reci, dar cand este prea cald, iarasi nu este bine si nu este mai bine nici ca atunci cand este ger.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala, 13.08.10, Shamati, Art. 34

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→