Întrebare: Pentru ca cererea noastră pentru spiritualitate să fie corectă, trebuie să includem în ea conexiunea, anularea reciprocă unul faţă de celălalt, precum şi faţă de lumea întreagă căreia îi transmitem conexiunea. Mai presus de toate, pe ce trebuie să ne concentrăm, pe atacul nostru intern?

Răspuns: Nici un atac nu este necesar. Trebuie întotdeauna să ne întărim, deoarece sistemul în care suntem este o parte integrală şi eternă.

Trebuie să trăim într-o stare de unitate şi deci, înţelegem că suntem în acest volum tot timpul, că suntem eterni şi perfecţi! Şi tot restul este incoerent, deteriorat şi mort, ne desprinde de întreaga eternitate, de cuplarea perfectă dintre noi. Încercaţi să vă imaginaţi voi înşivă unde sunt eternitatea şi plenitudinea, unde este existenţa noastră şi de ce ele sunt diferite şi veţi vedea că sunt două planuri paralele. Nu este cazul să cădem în planul inferior.

Întrebare: Dar, dacă nu sunt în atac tot timpul, aparent cad.

Răspuns: Dar, nu atacaţi. Nu este necesar să atacaţi Klipot (forţe impure), este necesar, pur şi simplu, să înţelegeţi că ele vin pentru corecta voastră avansare. Mai mult, toate aceste tulburări sunt motorul progresului nostru.

Întrebare: Rezultă că noi avansăm datorită acestor perturbaţii.

Răspuns: Cu siguranţă! Este tot materialul nostru! Vă este dezvăluit tot mai mult. Imaginaţi-vă că intelectul şi dorinţele voastre devin mult mai importante şi, dacă le folosiţi corect, puterile în voi cresc. Astfel, voi creşteţi.

În lumea noastră, un copil creşte deoarece acceptă şi digeră hrana. Acest proces foarte complex se construieşte (bazează) astfel pe problemele de transformare, ceea ce este natural pentru el.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Introducere în Cartea Zohar, Pct.69: Atunci când creşte munca sa în interioritatea Tora şi secretele sale, în această măsură, face o virtute a interiorităţii lumii care este Israel, urcând deasupra exteriorităţii lumii, care este naţiunile lumii. Şi toate naţiunile admit şi recunosc meritul Israel asupra lor.

La final, dacă explicăm, împreună cu procesul de dezvoltare, mesajul nostru lumii întregi, atunci totul se va întâmpla încet, uşor şi fără dificultate. Dar, dacă nu devenim “o conductă” pentru influenţa Luminii care Reformează, atunci această Lumină va influenţa şi va trezi dorinţele de primire în mod obişnuit. Apoi, naţiunile lumii nu vor simţi puterea binelui, dăruirea şi înţelegerea: nu vor simţi scopul de la noi.

În loc de asta, în măsura în care dorinţa de primire creşte în ele, vor începe oameni revolte şi ciocniri între oameni, după care acest lucru va fi direcţionat în special spre poporul Israel.

În acest mod, vom sta la o răscruce de drumuri: fie  vom reuşi să transmitem lumii linia de conexiune cu Lumina  fie, ca de obicei, Lumina va acţiona asupra egoului fiecărei persoane şi astfel, toată lumea va începe să devină nebună, să dorească să omoare, să “mănânce” pe celălalt, până când asta se întâmplă cu adevărat.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 02.03.2014, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate, Zohar - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Shamati #8, „ Care este diferenta dintre o umbra a Kedusha si o umbra a Sitra Achra”:  Trebuie sa observam doua discernaminte in aceasta umbra, adica in ascunderea ei:

1. Cand cineva inca are abilitatea de a invinge intunericul si ascunderile pe care le simte, sa il justifice pe Creator si sa se roage Creatorului ca Acesta sa ii deschida ochii pentru a vedea toate tainuirile pe care le simte ca vin de la Creator, cu alte cuvinte ca, El face toate acestea unei persoane, astfel incat persoana sa gaseasca propria rugaciune si sa tanjeasca la El… in acest stadiu, persoana inca mai crede in Providenta Sa.  

2. Cand cineva ajunge la un stadiu in care nu mai poate sa suporte si spune ca toata suferinta si durerea pe care le simte, se datoreaza Creatorului care i le-a trimis, astfel incat sa aiba un motiv de a se inalta in grad, iar atunci persoana ajunge la un stadiu de erezie. Asta se datoreaza faptului ca ea nu poate crede in Providenta Sa si in mod natural nu se mai poate ruga. 

Totul functioneaza conform aceluiasi principiu: „Nu exista nimeni Altul inafara de El, Cel Bun si Generos”. Toata munca noastra consta in a atinge acest principiu, in fiecare din stadiile prin care trecem. Trebuie sa ne evaluam intregile vieti in concordanta cu acest principiu, iar acest lucru este imposibil fara sprijinul mediului inconjurator. Altfel, o persoana nu poate reusi.

Toate stadiile ne sunt trimise de catre Creator, cu alte cuvinte ele sunt determinate de influenta Luminii superioare asupra Reshimot (genele informationale) si stadiului lor comun, una fata de cealalalta. Dar intre Lumina si Reshimo ramane un spatiu gol pentru liberul nostru arbitru si eforturile noastre. Si o persoana trebuie sa umple acest spatiu.

Exista o lipsa de contact cu fiecare, iar aceasta se numeste ascundere. O persoana trebuie sa depuna efort in asta, cu scopul de a indeparta ascunderea si de a completa contactul dintre el si Creator, dintre Reshimo si Lumina, si sa aduca implinire intre acestea. Reshimo este revelata ca sfaramare si de aceea este intotdeauna descoperita ca discomfort, deficienta, respingere si ascundere. In final, aceasta este o marturie a spargerii, iar eu am nevoie sa accept asta ca pe o chemare catre contact, in toate situatiile care sunt create.

Aceasta se numeste munca deasupra motivului. Se poate ca in inima si mintea mea sa fie un sentiment neplacut, ca nu pot integra toate problemele mele cu Cel Bun si Generos, dar in ciuda tuturor acestor lucruri, munca in mintea si inima mea, nu ar trebui sa depinda de stadiul meu interior. Aceasta inseamna ca sar peste Reshimo care este revelata, inaltandu-ma deasupra Reshimo sfaramata, ca si cum aceasta Reshimo a fost corectata. Deci, simt ca si cum am atins revelarea singurei forte absolut binevoitoare si stau fata in fata cu Creatorul.

Si atunci ii multumesc Creatorului pentru dorintele mele sfaramate, deoarece doar in acest mod,  pot atinge spiritualitatea, avantajul Luminii fata de intuneric. Exact in contradictia dintre Reshimo si Lumina, descopar ce este Lumina de fiecare data.

Din Pregatirea pentru Lectia zilnica de Kabbalah 2/23/14

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Ordinea inversă a luminilor şi vaselor este o lege care operează şi care există de la începutul lumii până la final. Provine din faptul că, cu cât este mai mare vasul, dorinţa, şi cu cât este mai mare “groasă”, cu atât lumina care se dezvăluie în ea este mai mare. Cu alte cuvinte, lumina se dezvăluie în partea pură prin partea “groasă”.

Partea “pură”, transparentă prin care începe creşterea – este Keter şi partea “aspră, groasă” este Malchut. Astfel, Malchut determină măreţia luminii care va fi în Keter. Această lege este aceeaşi pentru cele zece Sefirot din tot; de la o mică celulă, o parte a lumii, lumea întreagă sau întreaga realitate care există.

Există două legi de fapt în această lege a ordinii inverse a luminilor şi vaselor rezidă:

• Prima, îl descopăr pe Creator în funcţie de mărimea dorinţei mele. Cu alte cuvinte, descopăr gustul în funcţie de apetitul meu.
• A doua, există legea echivalenţei de formă: cu cât vasul meu este mai pur,cu atât este în echivalenţă de formă cu o lumină mai mare şi mai înaltă.

Se pare că am o parte groasă cu ajutorul căreia atrag şi descopăr luminile şi am o parte a vasului pură cu ajutorul căreia simt aceste lumini. De aici, rezultă un mare număr de consecinţe care ne dezorientează complet.

De exemplu, pentru a atinge vârful în orice artă, artiştii trebuie să muncească mult în situaţii foarte dificile, “grele”, “pragmatice”. Putem crede că ei zboară în sfere înalte dar, în realitate, ei sunt destul de “complicaţi”.

„Cel care este mai mare decât prietenul său, dorinţa sa este mai mare”. Aceasta este consecinţa ordinii inverse a luminilor şi vaselor, chiar şi aici, în lumea materială.

Pentru a obţine ceva sublim, rafinat, trebuie să treci prin toate stările în viaţă – abia atunci vei fi capabil să creezi, cu adevărat, o operă de artă. Doar “murdărindu-te” suficient va putea atinge vârful.

Deci, dacă ne-am apropia mai mult de aceste naturi fine, am vedea în ele ceva total diferit de ceea ce am crede – deoarece există totul în ele.

Astfel, puritatea şi Aviut (asprimea, grosimea) sunt conectate, pentru că relaţia dintre ceva din ceva şi ceva din nimic este inversă. Pe de o parte, ceva din ceva trebuie să se manifeste şi, pe de altă parte, ceva din nimic trebuie să îşi dezvăluie esenţa sa şi polul opus care-i lipseşte. Aşa obţinem spiritualitatea.

Avansăm mai departe, ne murdărim căzând în noroi, generaţiile coboară mai jos în abis – şi sunt exact stările care ne pregătesc pentru realizarea cea mai pură. În ceea ce priveşte „existenţa din nimic”, descopăr lumina în funcţie de grosime, de „asprimea”dorinţei mele, iar conform cu „ceva din ceva”, descopăr lumina în funcţie de puritatea mea.

Astfel, dorinţa mea conţine două părţi: partea aspră, care atrage lumina şi o parte pură, care o primeşte.

Din lecţia „Introducere la Cartea Zohar”, 27.02.2014

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Simt că toată lumea este deja unită şi conectată în timp ce eu nu am reuşit să realizez asta în nici un fel. Cum este posibil ca, plecând de la acest vid, să pot cere pentru prieteni şi ce am nevoie să cer, mai exact?

Răspuns: Fără participarea voastră activă nu obţinem nimic. Trebuie să cereţi, în tot felul de cuvinte, să fiţi inclus împreună cu noi în sistemul colectiv. Şi noi trebuie să demonstrăm că fără voi, nu atingem această armonie ce este imperativă pentru noi să descoperim Creatorul. În cazul în care Creatorul alege un anumit număr de persoane pentru a participa la vasul colectiv în mijlocul căruia El vrea să fie descoperit, atunci noi trebuie să o facem.

Sistemul spiritual este construit conform principiului acceptării şi echilibrului reciproc care curge spre finalul corecţiei. Există tot soiul de componente în acela care completează sistemul. Dar, în ciuda a tot, dacă persoana este legată de noi într-o anumită formă, atunci noi trebuie să îi arătăm că, fără o participare activă din partea sa, nu putem realiza nimic, avem nevoie de ea.

Din Săptămâna Mondială de Zohar, “Congresul Educaţiei Integrale”, Ziua a treia, Atelier 5, 04.02.2014

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum poate o persoană clarifica faptul că, Creatorul o ajută cu adevărat?

Răspuns: O persoană descoperă că, Creatorul o ajută în fiecare stare în care ea se găseşte, atât în una rea, cât şi una bună. Desigur, ea nu înţelege asta imediat. Dar, ceea ce este important, este că ea descoperă că, Creatorul este, de asemenea, parte din clarificările şi deciziile sale, din toate gândurile sale şi din toate erorile sale aparente. Totul a fost pregătit şi organizat de Sus.

Există un punct a ceva venind din nimic pe care Creatorul l-a creat. Nimic altceva decât asta nu a fost creat şi acum Creatorul Se dezvăluie cu privire la punctul de ceva din nimic.

Se pare că, Creatorul trebuie să Se dedice punctului ex nihilo pentru ca acesta să fie ca El, ca el să atingă aceeaşi înţelegere, aceeaşi recunoaştere şi aceeaşi senzaţie, ceea ce înseamnă că-L va cunoaşte pe deplin. În măsura în care acest punct dezvăluie planul Creatorului, el urcă toate cele 125 de niveluri.

Această muncă este realizată prin încorporarea unei persoane în grup şi principalul rezultat al acestei munci este atingerea unicităţii Forţei Superioare care a pregătit tot drumul nostru şi ceea ce resimţim de-a lungul drumului. Sunt toate fazele realizării spirituale, toate modalităţile de a realiza profunzimea gândului creaţiei.

Noi dezvăluim gândul creaţiei în fiecare etapă. Este punctul principal de la care Creatorul ne apropie. De asemenea, o persoană poate revela stările care au precedat crearea sa în gândul creaţiei.

Din pregătirea lecţiei zilnice de Cabala, 20.02.2014

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Servind profesorul (Rav), un student se conectează la superior şi primeşte de la el. Ce se întâmplă dacă, pentru un motiv oarecare, studentul este împotriva dorinţei profesorului? Cum afectează asta relaţia lor şi avansarea studentului?

Răspuns: Asta înseamnă o ruptură completă. Dacă este evident că un student acţionează împotriva profesorului său, cum poate el să acţioneze în acest mod? Principala lege spirituală este legea echivalenţei de formă, deci, pentru a se uni, trebuie cel puţin, nu să se opună, dar să fie intr-un anume fel de acord. Chiar dacă nu puteţi să o faceţi, nu acţionaţi în opoziţie.

Dacă studentul acţionează împotriva dorinţei profesorului său, atunci nu este nici o şansă de a primi ceva de la el. De asemenea, trebuie să înţelegem că echivalenţa şi lipsa de legătură spirituale sunt mult mai puternice decât în lumea materială şi afectează deci, lumea materială. Astfel, asta va provoca o enormă distanţare între elev şi profesorul său. Nu este nici o şansă de a rămâne alături de profesorul său.

Desigur, studentul are mereu şansa de a se corecta, deoarece profesorul îl consideră un mic copil care este capabil de a face prostii. Poate să fie furios pe student ca pe un copil dar, în ciuda acestui lucru, îl consideră fiul său şi, de aceea, îl iartă. Totuşi, nu îi poate permite să acţioneze împotriva dezvoltării sale spirituale.

În lumea materială, privim uneori cu condescendenţă copiii care fac prostii, dar în lumea spirituală, nu putem tolera asta. De fapt, un astfel de comportament duce la încălcări ale echivalenţei de formă – legea fundamentală a realităţii.

Din lecţia – „Profesorul – ghid spiritual”, 07.02.2014

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum elimină munca noastră ruşinea de a primi?

Răspuns: Munca noastră îndepărtează şi elimină ruşinea atunci când încerc să stabilesc relaţia mea cu Creatorul, cu bun şi binevoitor, deasupra. Sunt recunoscător pentru ruşinea care-mi permite să stabilesc şi să ating adeziunea cu Creatorul, deasupra ei. Deci, justific sentimentul de ruşine, îl respect şi sunt recunoscător de faptul că a apărut în mine.

De fapt, este modul în care calităţile umane îmi sunt revelate. Deşi este încă o fiinţă umană coruptă, nu mai este un animal, ci partea posterioară a nivelului următor, dreapta Partzuf-ului superior cu care pot lucra. Prin urmare, îmbrăţişez băţul care m-a lovit şi mă bucur de ruşinea şi de fricţiunile care apar între mine şi Creator.

Toate conflictele şi dezacordurile între bun şi binevoitor şi nu există nimeni în afară de El şi mine, şi realizarea şi înţelegerea diferenţei dintre noi este numită ruşine. Deci, sunt fericit că am ruşine!

Există stări în care o persoană încearcă să elimine sentimentul său de gol şi inadaptarea sa la Creator şi încearcă, pur şi simplu, să îl şteargă. Dar, vreau să stabilesc atitudinea mea faţă de gazdă deasupra acestei ruşini şi să-I mulţumesc pentru că îmi arată unde nu sunt ca El, unde sunt diferit de El, departe de atributele Sale.

Pregătirea Lecţiei zilnice de Cabala, 17.02.2014

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Rabash, Chestiunea începutului și concepției: De aceea prima fază a lucrării lui Dumnezeu este faza concepției, Ibur, ceea ce înseamnă că o persoană se anulează pe sine și intră în pântecul mamei sale într-o stare de concepție.

Asta înseamnă că anulează iubirea de sine numită Malchut, care, la început, este numită dorința de a primi pentru a primi, și intră faza vaselor de dăruire care este numită faza Bina.

O persoană se restricționează pe sine prin Lumina care Reformează și începe să muncească de la o stare de embrion. Toate umplerile vin ca rezultat al muncii noastre împotriva egoului nostru. Este efortul depășirii tulburărilor, problemelor și confuziilor prin care trecem, care este de fapt umplerea vasului nostru spiritual.

Creatorul este bun și generos. Noi trebuie să muncim ca să devenim o ființă uman㸠Adam, care înseamnă cel care Îi seamănă (Domeh-din aceeași rădăcină, în ebraică) Creatorului. Dar trebuie să urmăm exemplul Creatorului pentru a-I semăna, ca o mamă care le spune copiilor ei: Trebuie să vă purtați frumos unul cu altul; de ce vă certați și vă bateți tot timpul? Asta înseamnă că trebuie să urmăm exemplul mamei și tatălui pe măsura purtării lor față de noi.

Nu există nimeni altcineva pe care putem lua ca exemplu, decât pe ei. Nu există copii buni de la început și nu putem decât să urmăm exemplul adulților, al părinților. Trebuie să ne purtăm unii cu alții cu aceeași dragoste cu care ei ne tratează pe noi. Atunci fiecare dintre noi va fi numit Adam, cel care Îi seamănă Creatorului. Este foarte simplu, și asta este tot ceea ce noi trebuie să facem.

Dacă Creatorul este bun și față de cel rău și față de cel bun și îi tratează pe toți cu dragoste absolută, și noi trebuie să ajungem la starea în care tratăm cu dragoste toate ființele create. Dar dobândirea Creatorului, a nivelurilor spirituale, a lumilor superioare? Toate acestea sunt revelate printre noi.

Începem să lucrăm cu lumea, cu oamenii, începând de la cei care ne sunt aproape până la cei mai îndepărtați, deoarece corecțiile sunt de la cel mai ușor la cel mai dificil. Apoi, cu cât extindem mai mult acest cerc, adică vasele noastre, și cu cât ne angajăm mai adânc în aceste relații prin depășirea unui ego mai mare și mai crud, descoperim o muncă mult mai sublimă. Astfel, avansăm prin fazele Aviut-ului (grosime) fazei rădăcină, a celei de-a doua, de-a treia, de-a patra și descoperim Lumina NRNHY.

Din Pregătirea pentru Lecția Zilnică de Cabala, 13.02.2014

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate, Torah - Niciun comentariu→

Întrebare: Acum, că s-a terminat congresul, cred că încep să revin la starea mea precedentă şi nu vreau deloc. Ce trebuie să fac pentru ca tot ceea ce fac şi gândesc să fie pentru Creator, pentru a-L încânta?

Răspuns: Creatorul a organizat vieţile noastre şi nimic nu ţine de noi. Acelaşi lucru când este vorba despre politicieni, economişti, părinţii noştri şi chiar noi. Creatorul aranjează în mod intenţionat şi organizează viaţa în modul în care o simţim şi, plecând de la aceste condiţii specifice, vom atinge dezvăluirea caracteristicii sale unice, plenitudinea sa.

Deci, faptul că simţiţi deja că sunteţi departe de congres şi întorşi la viaţa voastră precedentă, în timp ce sunteţi încă aici cu noi, nu este un semn bun. Trebuie să faceţi tot ce stă în puterea voastră pentru a vă încălzi, în scopul de a nu pierde nivelul pe care l-aţi atins şi să-l păstraţi cu dinţii, dacă trebuie.

Înţeleg că este dificil şi ştiu chiar că este imposibil dar, cele mai mici eforturi de a face acest lucru, vor ajuta deja la urcarea spirituală şi este un beneficiu net. Mai ales acum, când sunteţi încă aici şi rutina voastră zilnică nu vă presează, ar trebui cel puţin să rezistaţi la asta, în toate modurile posibile.

Am făcut exerciţii similare când eram cu Rabash, atunci când Irak a bombardat Israel în timpul războiului din Golf şi rachetele au căzut la aproximativ 500-700 de metri de locul în care studiam. A fost foarte neplăcut, dar o persoană trebuie constant să încerce să se agaţe de conexiunea la Creator, atât în stările bune, cât şi în cele rele. Deci, încercaţi să păstraţi constant un mic spaţiu în mintea voastră, în care să menţineţi permanent un contact cu Creatorul, indiferent în ce stare sunteţi, chiar dacă este o stare în care nu simţiţi nimic.

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→