Există două principii: Hillel a spus: „Ce ţie nu-ţi place, nu face prietenului tău” şi Rabbi Akiva spune: „Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”. Primul principiu se referă la Bina, care este divizată în două părţi:
– prima este neutră, aici lucrul principal este de a nu face rău celorlalţi. Mă privesc mereu în scopul de a fi un „băiat bun”, care se pare că „pluteşte deasupra solului”, neimplicând ego-ul meu. Nu am cămaşă? Ei bine, nu am nevoie. Trăiesc în „pădure”, departe de tot şi nu comunic cu nimeni. Deci, eu sunt principiul: „Nu face altora ceea ce ţie nu-ţi place să ţi se facă”. Ai grijă să nu cauzezi daune altora, la fel cum nu aş dori să fiu lezat de acestea. Acestea sunt primele trei Sefirot de Bina.
– a doua mă aduce la „continuarea frazei originale”, pentru cele şapte Sefirot inferioare de Bina, la vasele de primire. Acum, mă opresc asupra temei de „lipsă”. Poate că eu, într-un anume mod, îi privez pe alţii? Poate că eu nu contribui la binele pe care l-ar putea primi? Aceasta nu atinge încă, „principalul meu capital egoist”. Nu sunt încă gata să sacrific ceva, dar resimt, deja, nevoia de a ajuta pe alţii. Deşi nu am corectat nevoia mea de primire, adaug, deja, ceva la dorinţa de a dărui. Conform precedentelor etape de corecţie, încep să recunosc posibilităţile de a face bine altora: „Oh, el poate câştiga aici şi asta-i poate face lui bine.” Şi contribui la această ocazie. Este vorba de faza de tranziţie care mă va conduce la adevărata dăruire.
În acelaşi timp, nu este adevărata dăruire, niciun sacrificiu pentru binele celuilalt. Spre exemplu, am câştigat cinci mii de dolari luna trecută şi doar două mii îmi sunt suficiente. Întrebarea este: Dacă eu sunt principiul „Nu face altora ceea ce ţie nu-ţi place să ţi se facă”, trebuie să donez trei mii de dolari altora ?
Răspunsul este nu. La urma urmei, eu nu lucrez cu vasele de primire, eu nu renunţ la mine, dar rămân, în întregime, în proprietatea milei (Hassadim) şi contribui numai la binele altora. Am o inimă bună şi sunt gata să-i ajut pe ceilalţi, dar nu pe cheltuiala mea. Astfel, lucrez cu egoismul la nivelul 0, nivelul 1 şi parţial nivelul 2 de Aviut („grosimea” dorinţei), dar nu în dorinţa AHP care aparţine nivelurilor 2, 3 şi 4.
Partea superioară a vasului meu, dorinţa totală de plăcere, sunt vasele de dăruire (248 dorinţe) şi partea inferioară sunt vasele de primire (365 dorinţe). Vasele de dăruire sunt în starea Hafetz Hesed (HH), în proprietatea milei, şi doresc să dăruiască pentru a dărui, dar vasele inferioare primesc în scopul de a dărui. Prin urmare, în prima parte, realizez „purificarea” şi în partea a doua devin asemănător Creatorului prin proprietăţi. Aici, realizez deja asemănarea umană: imaginea omului, similar cu Creatorul.
„În general, această dorinţă corectată cu intenţia altruistă este numită „suflet”.
Astfel, principiul Hillel aparţine părţii superioare a vasului şi principiul Rabbi Akiva, părţii inferioare. Desigur, în orice caz, eu lucrez cu egoismul meu şi trebuie să-l depăşesc. Totuşi, munca conform primului principiu nu mă obligă să înregistrez pierderi, să abandonez bunurile mele şi aceasta este diferenţa lor fundamentală.
Este important de a ne aminti că vorbim despre o persoană care vrea să adere la Creator (C) şi de aceea, ea întreabă: „Cum pot atinge adeziunea ? Cum pot să intru în lumea de Sus, spiritualitate ?” La început, aceste întrebări îl împing în vasele de primire, linia stângă, apoi îl aduc la principiul Hillel. Ulterior, această decizie îl trimite în jos, din nou, şi îi permite să lucreze cu dorinţele sale egoiste.
Acest drum este descris în exemplul unui convertit care merge la un înţelept pentru a-i cere un sfat. Mai întâi, îi cere lui Shamai să-l înveţe să iubească pe celălalt ca pe sine, dar primeşte un refuz deoarece este imposibil să atingi obiectivul dintr-o dată. Apoi, merge la Hillel şi îi cere să-i explice întreaga metodă cabalistă, în timp ce stă într-un picior, adică a descrie mijloacele de avansare printr-o singură regulă. Ca răspuns, Hillel formulează principiul „nu face altora ce ţie nu-ţi place să ţi se facă”, adică precizează ce acţiuni sunt necesare pentru asta.
Astfel, în conformitate cu legea creaţiei, principiul adeziunii la Creator este divizat în două părţi:
● „nu face altora ce ţie nu-ţi place să ţi se facă”,
● „iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”.
Dacă avansez întotdeauna în această ordine, ajung, în final, la dragostea pentru Creator.
Întrebare: În conformitate cu principiul „nu face altora ce ţie nu-ţi place să ţi se facă”, realizez acţiuni fizice. Cum pot combina asta cu intenţia corectă?
Răspuns: Acelaşi principiu funcţionează în lumea noastră, în lumea spirituală, în viaţa obişnuită şi printre prieteni. Nu contează în ce mediu sunt, trebuie să rămân la nivelul acestui mediu şi să încerc să mă comport aşa cum aş vrea să se comporte cu mine. Prin urmare, în grup, eu sunt dorinţele prietenilor şi obiectivul lor, şi la locul de muncă, ajustez atitudinea mea faţă de dorinţele colegilor mei. Şi fac la fel peste tot.
Eu mă pun în situaţia altora şi astfel, măsor atitudinea mea faţă de ei, şi este deja, dăruire. De fapt, eu nu vreau să-mi fac rău şi, prin urmare, sunt sigur că aduc binele celuilalt. Este mai mult decât un exerciţiu, este deja o acţiune, corectarea. Nu este important să ştiu dacă acţionez egoist. Nu poate fi altfel. Dar acţiunile rezultă mereu din egoism. Totuşi, cu această abordare, ele trag spre mine Lumina care Reformează, şi atunci schimb. De aceea se spune că inima urmează acţiunilor. Mai întâi, acţionez conform dictonului lui Hiller, apoi vine Lumina şi mă corectează.
Întrebare: Deci, putem spune că principiul avansării mele este măsura iubirii pentru alţii, pe care o ating ?
Răspuns: Desigur, cum ar putea fi altfel ? Gradele spirituale sunt diferite în măsura lor de a dărui.
Întrebare: În ultimii patru-cinci ani, am putut înţelege că nu sunt bun. Singurul lucrul pe care-l pot face este de a încerca să nu fac rău celorlalţi. Nimic mai mult.
Răspuns: Dacă te gândeşti la modalitatea de a nu face rău celorlalţi, ai parcurs un drum lung. Chiar şi acceptarea acestui gând în capul tău este o mare reuşită.
Întrebare: De fapt, a dărui de dragul de a dărui este, de asemenea, egoistă, pentru că la final, doresc binele celorlalţi pentru că îmi doresc bine. Asta nu face decât să-mi asigure o viaţă confortabilă.
Răspuns: Deci, de ce umanitatea nu a adoptat încă acest principiu? Acesta este respins de natura noastră, care cere ca alţii să se simtă rău. Vedem cum ţări întregi se bălăcesc în conflicte stupide, bazat pe mândrie primitivă. Aceasta costă o enormă cantitate de resurse, miliarde de investiţii, mulţi nervi şi tulburări. Totuşi, pe ansamblu, lumea acţionează egoist, şi nimic în ea nu ar putea fi numit „dăruirea de dragul de a dărui”.
Întrebare: Presupun că „dăruirea de dragul de a dărui” este ceva naiv, abstract. Ce este în realitate ?
Răspuns: Este vorba despre o acţiune împotriva voinţei, împotriva egoismului meu. Este nevoie ca eu să mă înclin, să-l simt pe celălalt, să mă pun în locul lui, să „mă încerc pe mine în el”, şi el în mine. Aici, aveţi nevoie de o înţelegere profundă de psihologie.
Principiul „nu face altora ce ţie nu-ţi place să ţi se facă” cuprinde jumătate din întregul proces, jumătate din corectarea sufletului. După ce am stabilit asta, mă ridic spre nivelul Partzuf Abba ve Ima al lumii Atzilut, obţin Luminile Hassadim. Ele conţin iluminarea Hochma deoarece anulez egoismul meu.
Pentru a nu face rău altora, trebuie să mă opresc, să lucrez asupra mea. Îi fac o favoare – nu pe cheltuiala mea, fără să-mi dau bunurile mele, ci prin compromisuri şi renunţarea la profitul meu. În lumea noastră, aceste acţiuni sunt considerate generoase şi binevoitoare şi noi credem că suntem capabili să le efectuăm în mod altruist.
Oricum, cu o abordare corectă, cu ajutorul Luminii care Reformează, voi fi ghidat progresiv de-a lungul drumului. De fiecare dată, dorinţa mea de dăruire se dezvoltă în timp ce îmi urmăresc propriul interes, caut recompensa divină, dar Lumina îmi aduce adevărata plată. Repet, trebuie să efectuăm acţiuni, Lumina va urma acţiunile, şi schimbările vor veni după Lumină. La început, purifc vasele mele de intenţia egoistă. Astfel, chiar cele mai rele infracţiuni ale mele cad în categoria uitate (scăpări). Apoi, trec direct la corecţie, construind asemănarea mea umană cu „material” curat.
Astfel, „nu face altora ce ţie nu-ţi place să ţi se facă”. Este întregul proces şi dacă urmaţi această cale, vă va conduce la obiectiv.
Partea a patra a Cursului zilnic de Cabala, 30.05.2013, Scrierile lui Baal HaSulam
Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Spiritualitate -
Niciun comentariu→
Baal HaSulam, Pacea: Rabbi Akiva descrie două tipuri de oameni: primul este tipul “magazin deschis”. Ei consideră lumea ca un magazin deschis fără negustor. El spune despre ei: “cartea este deschisă şi mâna scrie” adică, deşi ei nu văd că există un cont pentru acţiunile lor, acestea sunt scrise în carte. Asta se face prin legea de dezvoltare, imprimată în creaţie împotriva voinţei umanităţii, prin care faptele celor păcătoşi provoacă inevitabil acţiuni bune, aşa cum este arătat mai sus. Al doilea tip este numit “cei care vor să împrumute”. Aceştia iau în considerare negustorul şi când iau ceva de la magazin, o iau ca un împrumut. Ei promit să plătească negustorului preţul dorit, adică să atingă scopul prin asta. Cu privire la ei, el spune: “cei care vor să împrumute pot veni să împrumute”.
Tora, Exodul 20:14: “Să nu pofteşti la casa aproapelui tău, să nu pofteşti la femeia aproapelui tău, nici la robul lui, nici la roaba lui, nici la vaca lui, nici la măgarul lui, nici la orice alt lucru care aparţine aproapelui tău.”
Întrebare 
În spiritualitate, adulterul înseamnă a folosi o dorinţă necorectată. Faptul este că, partea masculină a vasului spiritual este un Masach (ecran), intenţia “în scopul de a dărui” şi partea feminină este “dorinţa de a primi”. A primi pentru a dărui este utilizarea corectă a dorinţei, realizarea sa corectă.
Când o persoană lucrează cu intenţia pentru ceilalţi, “Iubeşte-ţi aproapele” şi aşa mai departe şi ia brusc, o mică pauză în timpul lucrului şi trage puţin pentru sine, ceea ce înseamnă că primeşte pentru sine, se numeşte furt.
Biblia, Exodul, Jethro, 20, 8-11: Aminteşte-ţi de ziua de Sabat ca să o sfinţeşti: Şase zile vei munci şi vei face toate reburile tale; dar a şaptea zi este Sabatul pentru Domnul, Dumnezeul tău; nu vei efectua nicio muncă, tu, fiul tău, fiica ta, robul şi roaba ta, vitele tale, străinul care este în interiorul zidurilor tale. Căci în şase zile Domnul a făcut cerul, pământul, marea şi tot ce e în ele, şi S-a odihnit în a şaptea zi; de aceea a binecuvântat Domnul ziua de Sabat şi a sfinţit-o.
Biblia, Exodul, Jethro, 20, 7: Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deşert; deoarece Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce invocă numele Lui în deşert.
După ce aţi început să lucraţi în grupul de zece, puteţi să vă gândiţi la grupul mare prin al vostru „zece”. Zece este acum celula prin care vă conectaţi la lume, fie vorbind cu soţia, fie cu şeful. Fiecare acţiune pe care o faceţi, o faceţi prin acest grup, sunteţi îmbrăcaţi în el.
Ego-ul nostru a crescut de-a lungul anilor, până ce o scânteie se trezeşte brusc în el, o lumină, un punct de plecare pentru percepţia lumii superioare. Când o astfel de scânteie se aprinde într-o persoană, începe să simtă disconfort şi nelinişte. Ea crede că lumea nu este suficientă pentru ea şi că are nevoie de altceva: există ceva în această viaţă deasupra existenţei corporale, un scop mult mai sublim.