Întrebare: Dacă omul se simte inspirat de cărți și de grup în timp ce studiază, nu este aceasta o formă de plăcere?

Răspuns: Totul depinde de cauza fundamentală. Există mulți oameni care vin pe această cale pentru că se simt rău. Ei caută un loc unde se vor simți bine. În general, există o mie și unu de motive, dar în cele din urmă totul se reduce la lipsa unui simț al viitorului. Au nevoie de încredere. Iar încrederea este un rezultat al atingerii credinței.

Da, este adevărat că acest lucru ne pune în mișcare și acționăm pornind de la faptul că ne simțim rău acum și ne vom simți bine mai târziu. Dar adevărata întrebare este: „Îmi schimb eu valorile pe parcurs? Rămân în aceeași dorință de a mă simți bine în aceleași vase ca înainte? Sau vasele mele se îmbunătățesc continuu? Încep să tind spre ceva dincolo de materie? Încep să mă apropii de farmecul sfințeniei?”

Dacă da, atunci nu mai interpretez „bine”, așa cum am făcut la început, ca însemnând a mă umple cu diverse plăceri trupești. Pentru noi, „plăcerile animalice” sunt în esență onoare, putere și cunoaștere. Încep să văd că puterea și cunoașterea nu mă conduc spre scop și simt cât de gol sunt în mine însumi.

Dacă acest proces are loc, omul se dezvoltă. Dacă nu, rămâne așa cum era și apoi părăsește grupul. Omul care nu își schimbă valorile nu poate rămâne aici. Va simți ca și cum grupul îl expulzează, îl împinge spre exterior. Și așa continuă până când singura plăcere care îmi rămâne este atingerea conexiunii cu Creatorul. Încă nu Îl cunosc, nu Îl cunosc cu precizie, dar este ca un fel de „nebunie”. Nimeni nu-L vede și nici eu, dar este ceva spre care sunt atras.

Acesta este rezultatul influenței luminii înconjurătoare care strălucește de departe și construiește în mine o dorință pentru ea, până când, după cum spunea Yehuda Aşlag (Baal HaSulam), „nu mă lasă să dorm”. Aceasta se numește perseverență, statornicie.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 19/03/26, Rabaș – Art.4, 1986-Despre Hesed [Milă]

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Întreaga noastră viață, în esență, este o serie de stări prin care suntem pregătiți să atingem scopul.

Răspunsul meu: Dacă vă este greu să conectați viața voastră animalică (materială) cu lucrarea Creatorului, nu le conectați. Altfel, veți deveni ca cei care văd mâna Creatorului în tot ceea ce îi înconjoară: „Fac asta și El îmi răspunde așa. Acțiunile mele fizice sunt însăși spiritualitatea. Îngerii se plimbă chiar aici.” Gândind așa, nu veți face decât să fiţi în confuzie. Este incorect.

Tărâmul spiritual înseamnă „deasupra rațiunii”, „de dragul dăruirii”. Este o natură care nu există în lumea noastră materială. Dacă doriți să o dezvăluiți, puteți face acest lucru doar lucrând în două sfere distincte, complet detașate una de cealaltă. Animalul este animalul, iar spiritualul este spiritualul.

Altfel, veți deveni confuzi, la fel ca cei care doar „par” a fi angajați în munca spirituală. Își îndreaptă privirea spre stele, acționează conform horoscoapelor, citirilor cărților și trăsăturilor faciale sau își leagă un șnur roșu în jurul încheieturii mâinii. Arată-i unei vaci o sfoară roșie, poate va da puțin mai mult lapte… Există noțiuni conform cărora un tip de materie exercită o influență asupra altuia.

Aspectul psihologic este un subiect separat: într-adevăr, omul simte un anumit sprijin psihologic din acest motiv. Totuși, acest lucru nu este spiritual. Prin urmare, nu confundaţi cele două aspecte, îmbrăcându-le unul în celălalt.

Nu există nicio legătură între spiritual și material. Există o deconectare completă. Nu este fără motiv că afirm că nicio acțiune materială nu poate genera un rezultat spiritual – decât dacă impregnezi acea acțiune cu intenția specifică de a atinge spiritualitatea.

Dacă pur și simplu cultivi iubirea pentru prieteni fără nicio altă intenție, acest lucru te poate duce la rezultate opuse scopului tău. Căci o acțiune în sine nu produce nimic; dimpotrivă, ea doar dezvăluie cât de inutilă este, un proces care servește doar la a te distruge. Prin urmare, nu aduce materialul în spiritual și nici invers, spiritualul în material. Acest lucru este incorect.

Pentru voi acum, spiritualitatea este modul în care vă imaginaţi conexiunea cu Creatorul. Asta este tot. „Nu există nimeni în afară de El”; El este binele care face bine în tot ceea ce gândiţii sau aţi putea gândi despre El.

Înțeleg că acest lucru încă dă naștere la confuzie, deoarece nu putem distinge în noi înșine atitudinea noastră față de propriile noastre vieți de atitudinea noastră față de spiritualitate. Dar treptat, această înțelegere va veni. Mai târziu, când vom revela cu adevărat divinitatea, vom observa treptat cum una pare să se îmbrace în cealaltă, dar nu în modul în care ne-am putea imagina acum.

Din Lectia zilnică de Cabala 16/03/26, Rabaș – Art.5, 1991-Ce înseamnă că faptele bune ale celor drepți sunt generațiile, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ați spus că gradul superior, cel mai apropiat de noi, înseamnă că vedem cum se îmbracă Şchina în toate acțiunile noastre. Despre ce acțiuni vorbim?

Răspuns: Gradul cel mai apropiat, și nu doar cel mai apropiat, ci în general gradul pe care omul trebuie să-l vadă întotdeauna înaintea sa, este revelarea Şchina, a modului în care se îmbracă în întreaga lume, în tot ceea ce este în ea, în prieteni; să vadă că această forță unică și specială unește toate acțiunile din lume și că el însuși se află sub puterea ei.

Aceasta este ceea ce ne învață articolul „Nu există nimeni în afară de El”. Trebuie să avem asta constant în fața ochilor.

Dar nu trebuie să confundăm acest lucru cu lucrurile materiale. Aceasta înseamnă că nu voi interpreta toate acțiunile din material fără a fi dezvăluit adevărata stare, aceea că Şchina este îmbrăcată în întreaga lume.

Fără a dezvălui acest lucru, nu trebuie să interpretez fiecare acțiune materială ca și cum ar avea loc dintr-un motiv spiritual. Nu trebuie să atribui forțe spirituale obiectelor și articolelor materiale ca și cum aș ști că este așa.

Ce forță specială există într-un șnur roșu? Încă nu am dezvăluit asta. Credeți-mă, chiar nu știu.

Despre asta se vorbește în Cartea Zohar. Citim Zohar-ul în funcție de ramuri sau în funcție de rădăcini? Dacă luați şnurul roșu din rădăcina sa și începeți să faceți cu el ceea ce este scris acolo, atunci este clar că aceasta este o acțiune spirituală. Dar ce legătură are acest lucru cu a lua un şnur roșu aici și a-l lega de mână, de picior, de ureche? Ce vă va oferi acest lucru?

Acest lucru este folosit pentru a întări omul, așa cum făceau hasidimii. Strămoșii noștri, acum două mii de ani, umblau în pălării de blană, robe, șosete înalte [articole de îmbrăcăminte tradițională ale unor hasidimi]? Nu. Nu neg că acest lucru îi întăreşte pe oameni. Dar nu trebuie să transformăm acest lucru într-un fel de sfințenie. Da, ne ține în limite, ne distinge acțiunile și gândurile, ne îndrumă omul, dar nu trebuie să introducem forțe de sfințenie în acest sens.

Trebuie să spunem: „Da, suntem animale, iar psihologia noastră este de așa natură încât, într-un fel sau altul, partea exterioară ne influențează și ne întăreşte.” Corect, acest lucru este folosit în tot felul de mișcări și va fi folosit întotdeauna. Luați în considerare numeroasele exemple din armată, toate însemnele, steagurile și așa mai departe, care există doar pentru a întări spiritul uman. Mergeți la psihologi; ei au o întreagă știință despre cum să influențezi omul. Dar nu introduceți forțe ale sfințeniei în asta.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Întrebare: Este permis să fac experimente pe mine însumi, imaginându-mi ca și cum aș fi deja în lumea spirituală?

Răspuns: Nu, nu trebuie să ne imaginăm aceste stări. Trebuie să ţintim spre ele. Să tindem și să nu ne imaginăm cum se întâmplă acest lucru de fapt.

Pe baza imaginației, conform părții tale animalice, începi să construiești concepții că acest lucru se întâmplă deja.

Vorbesc despre străduință. Oamenii întreabă: „La ce ar trebui să ţintim?” Baal HaSulam, în articolul „Nu există nimeni în afară de El”, scrie că ar trebui să ne străduim pentru revelarea Şchina, care este învăluită în întreaga lume. Până când nu dezvălui acest lucru, nu vei avea o imagine adevărată a lumii.

Întrebare: Este posibil să cauți acest lucru?

Răspuns: A căuta înseamnă să tindem ca acest lucru să fie revelat și să nu construiești tot felul de fantezii ca și cum ți-ai imagina deja ce este.

Din Lecţia zilnică de Cabala 16/03/26, Rabaș – Art.5, 1991-Ce înseamnă că faptele bune ale celor drepți sunt generațiile, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Se consideră că eu însumi mi-am ales ritmul trecut de avansare, sau atunci nu am avut de ales?

Răspuns: Ai avut de ales, dar nu l-ai împlinit. În ceea ce privește ritmul de avansare, ești liber. Trebuie să credem că în starea actuală, simţirea noastră despre cum avansăm și atitudinea noastră față de Creator depind de eforturile noastre.

Dacă depui eforturi, atunci, în cele din urmă te vei raporta bine la toate aceste lucruri. Îl vei justifica pe Creator, vei dobândi iubire pentru El; iar dacă nu, atunci vei trece prin aceleași stări cu un sentiment negativ.

Întrebare: De exemplu, dacă în trecut am putut alege două direcții: la dreapta sau la stânga, atunci chiar dacă am greșit, până acum, a aranjat Creatorul astfel încât totul să iasă corect?

Răspuns: În ceea ce privește trecutul, nu ai greșit în nimic.

Întrebare: Merită să-ți amintești stările bune anterioare pentru a primi întăriri pentru prezent și viitor?

Răspuns: Da. Asta faci. Nu contează dacă merită sau nu, dacă este permis sau nu. Asta fac oamenii. Dar când omul avansează puțin mai departe, nu vrea să primească întărire din trecut; el caută întotdeauna întărire în Creator, deconectându-se de trecut.

Acest lucru se numește „Fiecare zi va fi ca nouă în ochii tăi”. Totul este nou. Nu vrei să primești sprijin din ceea ce a fost înainte. Vrei să primești sprijin din căutarea ta pentru o conexiune cu Creatorul de fiecare dată. Totuși, dacă deocamdată, corpul necesită acest tip de întărire, și asta este normal. Nu se poate face nimic; acestea sunt etapele căii.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 16/03/26,, Rabaș – Art.5, 1991-Ce înseamnă că faptele bune ale celor drepți sunt generațiile, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Continui să descopăr dorința de a primi și nu există sfârșit pentru asta.

Răspunsul meu: Suntem de acord cu tine că cererea ta de a scăpa de dorința de a primi vine din adâncul inimii tale. Suferi și vrei să scapi de ea. Cu toate acestea, există încă mai mulți factori aici.

În primul rând, nu ți-au fost încă dezvăluite toate „crimele” tale. Există încă multe „cazuri” împotriva ta, fiecare dintre ele trebuind să-ți fie dezvăluit și arătat, iar apoi vei mărturisi fiecare dintre ele, și în consecință, fiecare caz va fi închis.

În plus, văzând profunzimea dorinței tale de a primi, văzând cât de mult ești încă un egoist, deși anterior credeai că nu mai este așa, în același timp dezvălui că nu ai cerut să scapi de dorința de a primi într-o formă pură. Ai cerut să scapi de ea pentru că te-ai simțit rău din cauza ei și nu pentru că, lăsându-te deoparte, ai dorit să scapi de această calitate.

Trebuie să o urăști pentru că este împotriva Creatorului, iar acest lucru se dezvăluie treptat, odată cu expunerea dorinței. Cu cât este mai mare adâncimea cantitativă a egoului tău în care te scufunzi, cu atât vezi calitativ mai mult că nu ai cerut deloc să fii detașat de dorința de a primi ca de o calitate distinctă, izolată, în afară de faptul că te simți prost din cauza asta.

Din Lecţia zilnică de Cabala 16/03/26, Rabaș – Art.5, 1991-Ce înseamnă că faptele bune ale celor drepți sunt generațiile, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Unde este limita în ceea ce privește clarificările efectuate în grup?

Răspuns: Nu există nicio limită! Ați putea întreba: „Dacă sunt la nivelul grupului de zece și grupul este la nivelul doi, mă poate trezi pentru a mă ridica la nivelul unsprezece? Ce înseamnă că „îmi spală creierul”? Cine sunt ei în comparație cu mine ca să mă poată trezi, având în vedere o asemenea diferență între nivelurile noastre?”

Aceasta nu este o întrebare. Ei te pot trezi și te pot ajuta în ascensiune, indiferent cine sunt. De aceea este scris: „De la toți studenții mei am învățat.”

Poți lua un grup de începători care înțeleg doar puțin ideea spiritualitităţii, și prin intermediul lor, poți primi o astfel de ascensiune și o astfel de „spălare a creierului” încât te vei ridica din lumea Yeţira în lumea Bria. Vorbesc absolut serios. Acest lucru nu are nicio legătură cu ceea ce reprezintă omul, ceea ce simte sau ceea ce clarifică. Se referă doar la efortul tău în relație cu grupul.

Dacă ai intra acum în grupul studenților lui Rabi Șimon bar Yochai, ai primi de la ei exact la fel de mult cât primești aici, în propriul tău grup. Totul depinde de ceea ce ceri și ceea ce investești. Ceea ce contează aici este efortul fiecărui om.

Din Lecția zilnică de Cabala 07/03/26, Rabaș – Art.20, 1991-Ce înseamnă „Nu există nimic care să nu aibă un loc”, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă un om are liberă alegere, pot să mă uit la trecutul meu și să spun că aș fi putut face ceva diferit atunci, că aș fi avut libertate de alegere?

Răspuns: Nu. De ce ați crede asta? Și în ceea ce privește viitorul, de asemenea nu. Și în prezent? În ce am eu în acest moment libertate de alegere? Doar în a mă întări, a fi de acord, a dori calitatea dăruirii, a mă strădui ca aceasta să se întâmple cât mai repede posibil și exact așa cum dorește Creatorul.

Am libertate de alegere, nu în acțiunea în sine, ci în implementarea ei. Fie ca aceasta să fie realizată, nu în așa fel încât să fiu de acord cu ea sub presiunea amenințărilor și a nenorocirilor, ci astfel încât din proprie voință, mergând mai departe, să-mi doresc realizarea ei.

Creatorul are totul planificat dinainte. În ceea ce privește acțiunile, în ceea ce privește ceea ce ni se va întâmpla, nu suntem deloc liberi. Tot ceea ce trebuie să trec este predeterminat.

Dar dacă nu vreau aceste stări, nu vreau să avansez spre o dăruire mai mare de fiecare dată, după ce am decis că din acest moment încolo, la fiecare etapă următoare, voi fi și mai dăruitor, atunci inevitabil dezvălui aceste stări ca suferință. Nu am nicio cale de ieșire: avansez, dar sufăr din ce în ce mai mult.

Sau dimpotrivă, dacă mă conving că aceste stări sunt bune și eficiente, că le vreau dinainte, atunci îmi sunt revelate ca bunătate, ca fericire, abundență și eternitate.

Totuși, etapele prin care trec sunt obligatorii. Eu pot determina ritmul, dar nu pot evita să parcurg fiecare dintre aceste stări.

Din Lecţia zilnică de Cabala 16/03/26, Rabaș – Art.5, 1991-Ce înseamnă că faptele bune ale celor drepți sunt generațiile, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Trebuie să tăiem permanent buruienile rele din jurul nostru care ne deranjează şi trebuie de asemenea să ne ţinem departe de mediile rele, de oamenii care nu agreează calea adevărului. Trebuie să veghem cu atenție ca să nu fim atraşi să-i urmăm.

Aceasta se numeşte „izolare”, atunci când omul are gândurile „autorităţii unice,” numită „dăruire” şi nu ale „autorităţii multiple,” care este calitatea iubirii de sine, numită „două autorităţi” – autoritatea Creatorului şi autoritatea proprie. (Rabaş, „Despre importanţa societăţii”).

Toate acestea sunt clare; problema apare doar odată cu implementarea. Fiecare dintre noi este sub propria autoritate și nu înțelegem ce înseamnă să fii sub autoritatea altcuiva. „Înseamnă că trebuie să devin sclav? Dacă există autoritate, atunci există un proprietar?”

De fapt, trebuie să fim sub autoritatea dorinței altruiste, în locul celei egoiste. Ne este foarte greu să înțelegem aceste lucruri. Pur și simplu nu vedem unde și cum se întâmplă toate acestea.

Însă, în timp, prin studiu și participare la viața grupului, dacă omul atrage asupra sa influența unei mici lumini, ea începe treptat să se trezească. Apoi devine capabilă să discearnă adevărata natură a distincției dintre autoritatea publică și autoritatea singulară, autoritatea Creatorului și autoritatea creaturii, calitatea dăruirii și calitatea primirii. Aceste detalii sunt dezvăluite cu mare dificultate, însă odată ce sunt desluşite, omul începe să înțeleagă ce se desfășoară în fața lui.

„Este o cale lungă”, au spus înțelepții, „dar o poți scurta dacă urmezi mai multe sfaturi.” Sfatul este simplu. Dacă vrei să te percepi la un grad superior, în următoarea dimensiune, atunci construiește-o, formează-o. Unește-te cu cei care își doresc același lucru, și împreună, trezeşte forța superioară, astfel încât între voi, în înțelegerea și simțirea voastră comună, să se creeze o rețea care va deveni următorul grad.

Totul are loc în percepția omului. Creatorul în Sine este de neatins; Îl percepem doar în relațiile dintre toate părțile realității, care se află în percepția noastră. Dacă îți schimbi atitudinea față de realitate, chiar acea atitudine va deveni Creatorul tău (Bore), din cuvintele „Bo” (vino) și „Re” (vezi).

Chiar acum, pentru tine, Creatorul este forța egoistă care guvernează toată realitatea pe care o vezi. În această formă o percepi și o simți. Așadar, schimb-o prin lumina reformatoare. Există o astfel de forță pe care o trezești; este următorul tău grad.

Toate gradele există deja în acea dimensiune, în acel „canal de forță informațională” din care poți primi totul. Conectează-te și primește. Dacă vrei să știi ce va fi mâine, vei ști. Dacă vrei să știi cum să realizezi schimbări, vei ști cum. Doar conectează-te. Aceasta este lumina reformatoare.

În general, abordarea noastră este aceasta: ne unim unii cu alții și trezim lumina care va realiza corect această unitate. Trebuie să demonstrăm disponibilitatea noastră proporțională cu starea în care ne aflăm, și să cerem corectări.

Pentru implementare, este foarte, foarte simplu. De aceea, articolele lui Rabaş despre grup sunt atât de simple și directe. Sunt puține la număr, iar toate aceste materiale pot încăpea în câteva zeci de pagini. În ele se află întreaga metodă. Orice altceva sunt doar completări care ajută la atragerea luminii. Pentru a descrie cum să organizăm grupul în care atragem această lumină, zece pagini sunt suficiente.

Așadar, astăzi munca noastră este în primul rând să ne organizăm în structura corectă, iar apoi să ne îndreptăm atenția către o rugă de corectare.

Din Lecţia zilnică de Cabala 15/03/12, Rabaş – Art.12, 1984-Referitor la importanta Societatii

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În articolul „Noaptea miresei” (Introducere la Cartea Zohar), se spune că legea (o condiție a ordinii spirituale) este de așa natură încât creatura nu-L poate percepe pe Creator în mod deschis dacă se află într-o stare sau calitate opusă Lui.

Prin urmare, numai în echivalența calităților cu Creatorul Îl putem percepe, în acele calități în care suntem similari cu El în cantitate și calitate. Căci este un defect în gloria Creatorului ca creatura să-L perceapă ca pe un răufăcător, iar ființa creată nu ar mai putea rămâne conectată cu El.

Din acest motiv, Creatorul acționează în ascundere. El trebuie să trezească stări negative în noi, totuși nu simțim că acestea vin de la El. Deși în mod natural, „nu există nimeni în afară de El” și numai El face acest lucru. După cum se spune: „Cel care face întunericul și creează lumina”.

Trebuie să simțim întunericul din ce în ce mai mult. Acesta trebuie să fie revelat constant în noi, astfel încât să-l putem corecta și să dezvăluim lumina, Creatorul, în locul său.

Astfel, munca noastră constă întotdeauna în ascundere și revelație, ascundere și revelație. Ascunderea Creatorului produce întuneric; revelația produce lumină. Aceste două stări trebuie în mod necesar să alterneze. Conștientizarea noastră trebuie să fie îndreptată spre înțelegerea faptului că ambele stări sunt bune, că vin din iubire și sunt îndreptate tocmai către noi, astfel încât să putem atinge perfecțiunea.

Dacă omul nu este pregătit, atunci starea de ascundere a Creatorului este resimțită de om ca întuneric și rău, ca și cum Creatorul s-ar ascunde de el. Aceasta este cea mai mare pedeapsă din lume.

Astfel, ne-a fost prescrisă îndrumarea Lui spre bine și rău, cu îndrumarea recompensei și a pedepsei. Cel care face eforturi să nu-și piardă credința în Creator, adică în fiecare situație, orice s-ar întâmpla, dacă încerc să mă îndrept constant către gândul că tot ceea ce se întâmplă acum cu mine, în mine, în afara mea și în întreaga lume este guvernarea Creatorului și încerc să rămân în această conștientizare în ciuda faptului că simt stări neplăcute, atunci obțin recompensa: în cele din urmă, Creatorul îmi este revelat.

Dar dacă nu vreau să mă mențin constant în gândul că totul vine de la Creator, că tot ce mă înconjoară este doar Creatorul, care prin prieteni, prin străini, prin cei apropiați, prin oricine și în orice fel, prin miliarde de influențe diferite asupra mea, se joacă cu mine, atunci în cele din urmă El dispare din simţirile mele și mă despart de credința în Creator, de simţirea Lui.

Numai grupul de zece poate menține pe fiecare dintre noi în credință constantă în Creator, într-o direcție constantă către El, în conexiune constantă cu El, în gândul constant că totul vine de la Creator: El face totul, El mă guvernează și chiar și gândurile mele despre El sunt de asemenea, de la El.

Adică, fie că vreau sau nu vreau să fiu conectat cu El, aceasta vine tot de la El. Și nu contează dacă gândurile mele sunt bune sau rele, dacă acțiunile mele sunt bune sau rele. Principalul lucru este să I le atribui. Acesta este cel mai important lucru.

Din Congresul Internațional de Cabala 07/09/19, Moldova, Lecția 4

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→