Sunt doua forte in natura: primirea si daruirea. Aceste doua forte reprezinta imagini ale dorintei noastre de a ne bucura, asemeni celor de pe ecranul unui calculator. Ele construiesc imaginea lumii care consta din mine si toate lucrurile din jurul meu. Asa cum a scris Baal HaSulam, in partea din spate a creierului nostru exista un ecran prin care noi percepem imaginea lumii.

Aceasta imagine este creata cu ajutorul celor doua forte: una de primire(stanga) si una de daruire(dreapta). Combinatia acestor doua forte pe materialul meu egoist descrie intreaga imagine a realitatii pentru mine. O simt, o vad ca pe o imagine, asa cum este, si mi se pare ca aceasta imagine, aceasta realitate, exista in afara mea. Eu insumi, proiectez imaginea mea interioara in fata mea. Acesta este felul in care eu vad lumea. Este ca si cum am preluat-o din mine si am proiectat-o in afara.

De ce sunt construit astfel? De ce vad lumea mea interioara intr-o forma exterioara? Pentru ca noi sa tratam asta egoist, cu neglijenta si ostilitate. Astfel, noi primim oportunitatea de a studia lumea noastra interioara si de a ne corecta noi insine.

Daca simt asta ca fiind in interiorul meu, nu voi fi niciodata capabil sa ma corectez pe mine, pentru ca ma voi raporta la tot, intr-o maniera pozitiva, cu bunatate, dar numai in mod egoist. Dar acum, de vreme ce ego-ul meu vine la suprafata si simt ca este strain, ma raportez  la sinele extern ca la ceva strain, iintr-un mod egoist, intr-un fel negativ mai degraba, decat pozitiv, ca si cum ar fi o parte interioara a mea. Prin urmare, am oportunitatea de a intelege ce inseamna pentru mine extern si intern.

Lumea a fost Sparta in doua parti: eu si ceilalti. Nu ma pot convinge pe mine ca ceva care exista in afara mea este al meu. Mi se da oportunitatea de a-mi  vedea esenta interioara in imaginea de afara: Vino si vezi cine esti si cum ii tratezi pe cei din jurul tau. Asa esti in interiorul tau. Tu spui: Uite cat de urat este acesta, cat de lenes este, cat de prost este calalalt! Ii urasc atat de mult! Intre timp, toate aceste calitati sunt ale tale si nu ale ceilorlalti.

Aceste revelatii ma ajuta. Altfel nu as fi niciodata capabil sa ma refer la ele, sa revelez complet inclinatia rea (dorinta egoista, ura fata de toti) si sa realizez mai tarziu ca acestea sunt calitatile mele interioare, care sunt proiectate in afara.

Atunci eu incep sa inteleg cum ma ajutaCreatorul, dandu-mi o asemenea perceptie a realitatii: sa imi vad interiorul- in afara. Eu incep sa inteleg cat de mult ma ajuta asta, si ca fara asta, as fi complet inchis in mine si nu as fi niciodata capabil sa inteleg ce insemn eu. Intre timp, aici este ceva in mine, ceva ce eu nu consider ca as fi eu.

Prin urmare, intreaga noastra munca se reduce la unificarea sinelui interior cu cel exterior, cu lumea exterioara, si in particular, cu grupul. Putem exersa cu grupul. In fond, atunci cand eu incep sa muncesc cu grupul si incerc sa ii tratez pe prieteni ca pe mine insumi, eu vad ca sunt incapabil sa ma unesc cu ei, indiferent cat de mult incerc sa ma conving pe mine ca tot ce este in afara mea sunt de fapt eu. Nu pot trata nici macar o parte a umanitatii, grupul – al carui scop este aproape de al meu – ca pe mine insumi. Nu pot relationa cu el cu mintea mea egoista. In aceasta privinta, eu incep sa vad acest egoism ca pe ceva care a fost artificial creat de Creator, in particular pentru anularea lui. Totusi, eu nu sunt capabil sa fac asta de unul singur; Eu pot doar dori asta si apoi sa ma rog la Creator pentru disparitia lui (a egoismului). De ce ar trebui sa cer? -Pentru a primi conectarea cu Creatorul!

Cum se poate intampla asta? Intelege ca ei sunt tu! Trateaza-i pe ei cu iubire, de vreme ce ei sunt parti ale sufletului tau!

Dar, nu pot! Ei sunt prietenii tai, vecinii tai. Ei se indreapta catre acelasi scop ca tine! Pana la urma ce va separa?

Forta spargerii va separa. Creatorul a plasat asta ca un obstacol, si eu nu il pot invinge. Si apoi tu ceri sa corectezi asta in particular. Tu ceri corectare si integrezi intreaga lume in tine.

Din partea 2 Lectia zilnica de Kabbalah 24.06.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie, Zohar - Niciun comentariu→

Zohar, capitolul VaYetze (Si Iacob a iesit afara), Paragraful 88: Este scris, Un Psalm al lui David – cand a fugit. El a spus in psalm, cand a fugit, deoarece initial a crezut ca Creatorul il va pedepsi pentru pacatele sale, in lumea urmatoare. Si atunci cand a vazut ca El vrea sa se razbune pe el, in aceasta lume, a fost fericit, si a spus un psalm.

Aceasta lume si lumea urmatoarea sunt doua grade pirituale, pentru ca noi existam in Lumina Superioara si vedem calitatile noastre din jurul nostru, opuse acestei Lumini. Asta determina realitatea pe care o percepem.

In consecinta, orice stare pe care o experimentam este o stare a tainuirii Luminii Superioare, care se ascunde de noi in spatele calitatilor egoiste. Este relevata numai in masura in care calitatile noastre devin similare cu ea. Inseamna ca fiecare dintre starile noastre este numita lume, (In ebraica Olam din cuvantul Olama, sau ascundere), asta este masura ascunderii a ceea ce dobandim.

De aceea, aceasta lume si lumea urmatoare sunt doua grade. Unul este ceea ce simt si observ in acest moment, sau ce pot verifica, investiga si studia. Celalalt este starea la care aspir, masura ascunderii pe care vreau sa o descopar si sa o dobandesc, ating. Asta vor sa spuna Kabalistii prin lumea mea urmatoare.

Din prima parte a  Lectiei zilnice de Kabbalah 23.06.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie, Similaritatea mea cu Creatorul, Zohar - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum pot combina munca interioara, atunci cand studies Zoharul?

Raspunsul meu: Nu te gandi ca Zohar-ul a fost scris ca sa ne serveasca la fel ca o carte obisnuita, care ne spune sau ne explica ceva. Nu este cazul. Comentariul lui Baal HaSulam a fost scris, de asemenea, pentru un motiv diferit. Nu studiem folosind mintea noastra pamanteana, ca sa intelegem ce este scris si sa invatam in detaliu cum sa lucram cu cele trei linii, memorand termenii. Trebuie sa intelegem necesitatea corectiei si nu toata structura ei.

Comentarile aditionale, din sursele autentice furnizate de catre Kabalisti (in lucrul Kabalist din Torah, Profeti sau alte texte sacre), sunt imposibil de inteles prin mintea normala, externa. Ele pot fi intelese numai prin corectia sufletului. De aceea, toate comentariile Kabaliste sunt destinate, in principal, sa atraga Lumina Superioara asupra studentilor. Apoi, cititorul poate folosi corect sursele, sa se bucure de lumina continuta in ele si, de-a lungul drumului, sa descopere ce este scris in Carti. Asta este tot ceea ce se numeste comentariu.

Fiecare comentariu este un instrument aditional care ne ajuta sa ne conectam la sursa autentica, nu doar sa o intelegem. Cand citim asa zisele eplicatii tehnice ale lui Baal HaSulam despre cele trei linii, Sfirot si Partzufim, ascensiuni si coborari si Reshimot si ecrane, ne gandim ca el incearca sa ne invete o stiinta obisnuita, pentru ca noi sa invatam cu creierul nostru si sa fim capabili sa asezam toate acestea schematic. Dar nu se intampla asta aici.

Adaugarea lui Baal HaSulam, Comentariul Sulam la Cartea Zohar, ne ajutam sa atragem Lumina care Reformeaza. Scopul ei nu este sa ne ofere o cunostinta abstracta a unei lumii mai inalte. Este imposibil de stiut Lumea Superioara, pana cand nu suntem capabili sa o percepm in sufletele noastre. De fapt noi studiem propria noastra constructie.

O persoana incepe sa simta ca intreaga realitate, toata creatia, este inclusa in ea, nu in afara ei, chiar daca pare sa fie externa. De aceea noi trebuie sa ne acordam corect in studiu si sa intelegem ca nu vom castiga nimic decat Lumina care Reformeaza. Dupa aceasta, dobandirea va urma si sufletul unei persoane va incepe sa o invete. Mai intai trebuie sa primim acest suflet, substanta spirituala, in care vom descoperi toate fenomenele despre care vorbeste Zohar-ul.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Kabbalah 23.06.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie, Zohar - Niciun comentariu→

Din articolele lui Rabash: Calauzirea lui Malchut este numita Hukat (corpus juris/cod de legi). Dar este numai legea Torei, nu Tora insasi. Ceea ce inseamna ca pentru a ajunge la Tora, trebuie sa acceptam legile daruite noua . Altfel, este imposibil sa primim Tora. Cand individul accepta guvernarea Malchut asupra sa, el este numit Israel.

Noi toti suntem dorinta de a primi placere. Aceasta placere este similara cu un munte, deal, sau o gramada de nisip care nu are nicio forma. Din acest nisip, cu ajutorul apei (Hasadim), trebuie sa construim o forma asemanatoare Creatorului, in acelasi fel in care putem da forma nisipului pe plaja.

Aceasta este munca noastra, procesul prin care noi dam o forma corecta nisipului fara forma, pe masura ce studiem calitatile Creatorului, le copiem, si ne formam prin ele ceea ce este numit hukat(cod de legi). Formele pe care le dobandim noi insine sunt numite hukat.

In final, cauza, efectul, si formele de daruire pe care le zidim-una cate una pe fundatia dorintei de a primi – se vor uni. Nimic nu dispare in spiritualitate, fundatia ramane, si in final aceasta constructie se va transforma in imaginea Creatorului, creata prin noi insine.

Rezulta: creaturile creaza Creatorul. Astfel este scris in Zohar. Prin urmare, toate marile legi pe care le primim de la Lumina, impreuna cu revelarea Creatorului, exista pentru noi pentru a realiza aceste legi pe cont propriu.

Din Lectia de seara Zohar, 14.06.10

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Scurt sumar al Torei saptamanale, fragmentul din Chukat, Paragraful 7: Si din nou, popoarele au inceput sa se planga, ca au fost luate din Egipt. In schimb, Creatorul a trimis serpi care au ucis pe multi, si apoi poparele l-au rugat pe Moise sa se roage pentru ca aceasta nenorocire sa fie inlaturata. Moise s-a rugat pentru ei si a primit instructiuni despre cum poate indrepta situatia cu ajutorul primit de la sarpele de arama.

Pe parcursul intregii cai spirituale, o persoana devine confuza datorita nenumaratelor intrebari si nu stie ce sa faca. El se indoaie sub povara, provocand aparitia unor serpi veninosi, dorintele pentru placere implantate la temelia creatiei. Totusi, prin aparenta creare a unui sarpe de arama, o persoana se poate ajuta pe sine. El incepe sa inteleaga si sa simta ca tot ce percepe nu este cu adevarat viu, ci de fapt este o statuie.

Daca serpii vin din afara, ei apar ca fiind o manifestare a Fortei Superioare. Cand o persoana incearca sa ii creeze de unul singur, lui ii devine clar ca ei nu au nimic de-a face cu Forta Sperioara, ci mai degraba sunt produsul propriei lui imaginatii, si ei vin la el ca un obstacol ridicol in calea sa. De aceea de indata ce Moise a faurit un sarpe de arama, problema a fost rezolvata si poporul Israel nu a mai avut aceasta incurcatura.

Aceasta este una din caile pe care Tora le foloseste pentru a ne explica cum sa ne aparam si sa ne corectam pe noi insine. Sarpele de arama este o metoda extrem de interesanta de preluare a dorintelor  noastre rele (egoismul nostru). Noi ne construim opozitia pentru ca noi sa devenim capabili sa intelegem ca aceasta este doar o iluzie. Poti face diferenta, de vreme ce tu esti cel care a construit idolul. O poti numi terapie ocupationala daca vrei. Iata cum o persoana se poate elibera pe sine de problema prin evocarea sarpelui din interior. Se subintelege ca toate aceste actiuni sunt interne.

Comentariu primit: Pe de o parte, el spune, Nu iti face idol, dar in aceasta situatie, Creatorul este cel care ii ordona lui Moise sa faca un idol.

Raspunsul meu: Este corect. Cateodata noi avem nevoie sa ne comportam ca si cu copiii nostri. Pentru a inlatura temerile lor, noi ii fortam deliberat sa faca lucrul de care le este frica: Hai sa mergem mai aproape de cainele acesta si o sa vezi ca nu iti face rau.

Te uiti la imagini si te gandesti ca ei iti sunt trimisi de catre Creator si ca un sarpe este o manifestare a Fortei Superioare care te controleaza. Dar Creatorul spune: Nu, daca faci la fel vei vedea ca tu esti cel care isi imagineaza asta, tu desenezi imaginea acestui sarpe. De fapt, nu este nimic aici; pare doar ca aici esti doar tu.

Daca iti faci un idol, vei vedea ca este gol, ca acesti serpi veninosi care apar si te sperie nu contin nimic cu exceptia contributiei tale. Tu i-ai creat, nu Forta Superioara. Construieste-i si vei vedea ca este adevarat. Un sarpe de arama este o cura care ne ingaduie sa tratam corect dorintele egoiste.

Din Lectia de seara de Zohar 14.06.10

Filed under: Lectia zilnica, Torah, Zohar - Niciun comentariu→

Un scurt sumar din  fragmentului saptamanal al Torei Chukat, Partea 1: Poporul Israel continua sa umble prin desert si vine la Kadesh, care este situat in desertul Tzin, unde poporul incepe sa se planga despre lipsa de apa. Moise si Aron se intorc la Creator pentru sfat si El le spune sa ceara in fata intregii comunitati, stancii sa le dea apa. Totusi, in loc de a cere stancii, ei o lovesc. Aceasta infurie Creatorul, si El i-a condamnat sa moara in desert, si sa nu fie printre cei care vor duce poporul in Tzara Israel.

Intrebare: Daca, Creatorul, ne da punctul din inima si ne trece El insusi prin toate starile, atunci de ce se infurie?

Raspuns: In mod evident, Creatorul creeaza din start toate problemele noastre. El ne da obstacolele pe cale, nimeni altcineva. In aceasta cruda maniera, El este primul care produce raul, si apoi striga, ne pedepseste, si apoi ne da o sugestie: OK, daca faci altfel va fi bine pentru tine. Totusi, in timp ce suntem in acea stare de bine, El face iar lucrurile sa ia o intorsatura rea pentru noi si iar ne pedepseste.

De ce se infurie El? Aceasta furie este corectare. O persoana simte in sine comportamentul Creatorului; astfel suntem creati. Noi nu putem pune in corelatie acest sentiment cu Forta Superioara si cu ce se intampla in interior. La urma umelor, nu se intampla nimic in Creator, El exista in repaos absolut.

Totusi, de vreme ce nu existam in stare deplin corectata, realitatea noastra este separata in mine si in afara mea, eu, si lumea care ma inconjoara, eu, si lumea spirituala, si eu, si Creatorul. Totusi, tot ce pare exterior mie sunt eu in esenta; care deocamdata, pare sa existe in afara mea.

Asadar, comportamentul Creatorului, care imi este prezentat in diferite forme, este intr-adevar doar felul in care eu mi-l imaginez pe El prin propriile mele calitati. Daca ma corectez pe mine, vad acea iubire, nimic in afara de iubire, care vine de la Creator. Dar, in timp ce dorintele mele exterioare nu sunt corectate, aceste dorinte imi aduc fie senzatia unei lumi rele fie senzatia unui Creator rau.

Din Lectia de seara de Zohar 14.06.10

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie, Zohar - Niciun comentariu→

Zohar, Capitolul VaYetze (Si Iacob a iesit), Paragraful 60: …Intr-adevar, asa este in Merkava – Abraham si Isac sunt stanga si dreapta, si Iacob este la mijloc. Este scris, Pamantul, Nukva, Pe care te culci. Astfel, impreuna, ei sunt Caleasca intreaga – Merkava, trei linii cu Nukva. Si aici Iacob a vazut ca poate fi seniorul intre patriarhi.

Zohar–ul ne spune atat de mult despre linii si in special despre cele care sunt opuse una alteia (despre Abraham si Isac) de vreme ce noi nu simtim pur si simplu cat de greu este pentru o persoana sa munceasca cu intentia si actiunea care sunt opuse una alteia. In fond, in lumea noastra, totul merge intr-o directie. Daca daruiesc cuiva cu intentia de a face ceva bine pentru mine, nu inseamna ca eu dau si ca lucrez in doua directii. Munca intr-o singura directie este cea pentru mine.

Cand incepem sa muncim in afara dorintei de a primi placere, atunci fiecare element include doua opuse care sunt sau in intentie sau in actiune. Prin urmare, nu este o concidenta ca in Zohar intampinam intotdeauna astfel de calcule. El, aparent spune iar si iar, unde este Abraham, unde este Isac, si unde este Iacob, sau cu alte cuvinte, unde sunt linia de dreapta, linia de stanga si cea de mijloc.

Asta pentru ca munca in cele trei linii este foarte dificila, la fiecare nivel. Este corectarea dorintei de a primi placere – cea care nu are legatura cu spiritualitatea, sau cu intentia de a darui – astfel incat exact aceasta dorinta va deveni activa, determinand, construind fundatia si indeplinind un act spiritual.

Din partea 1 Lectia zilnica de Kabbalah 14.06.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Zohar, Capitolul VaYetze (Si Iacob a iesit), Pragraful 59: Si iata, Domnul sta deasupra lui. Aici in scara, Iacob a vazut unirea credintei, Nukva, legand toate Sfirot ca unul. Statea deasupra ei asa cum este scris, Un pilon de sare, de vreme ce toate gradele sunt ca unul pe aceeasi scara, Nukva, unind totul intr-un singur nod pentru ca aceasta scara a fost data intre cele doua parti.

Este scris, Eu sunt Domnul, Dumnezeul lui Abraham, tatal tau, si Dumnezeul lui Isaac. Acestea sunt cele doua parti, dreapta si stanga – Abraham este dreapta si Isaac este stanga.

Malchut este o imagine, un tablou al Creatorului. Noi suntem in Malchut. In realitate, noi suntem Malchut si noi simtim in noi totul ca pe un tablou al acestei lumi. De fapt, noi intotdeauna simtim Creatorul si nimic altceva decat pe El. Problema este ca noi il simtim pe Creator, in concordanta cu proprietatile noastre si cu nivelul nostru de similaritate cu El.

Senzatiile vin intotdeauna din Lumina, dar dorinta (vasul perceptiilor sale) se simte ea insasi ca un obiect care depinde de opozitia sau similaritatea cu Lumina. De aceea cele mai inalte Sfirot sunt constituite din proprietati care sunt prezente in Malchut si includ atitudinea Creatorului catre incercarea lui Malchut de a deveni similar cu ele. Ele sunt numite Sifirot de vreme ce ele ilumineaza in interiorul Malchut care le face sa straluceasca pentru ca are dorinta corectata de a primi placere pentru daruire. De aceea  lumineaza.

Lumina Superioara nu ilumineaza in sine; este ascunsa. Doar in masura in care cel de jos avanseaza si incearca sa devina similar cu Cel de Sus proprietatile celui de jos se aprind si atunci le numim Sfirot.

Tot ce simtim incepe si sfarseste in Malchut. Tot ce ne putem imagina ca existand inaintea lui Malchut este o iluzie a perceptiei noastre. In mod similar, noi ne imaginam o anumita realitate in jurul nostru, dar de fapt nu este nimic; totul este in noi. Noi divizam pur si simplu toata realitatea in mine si ceva in afara mea.

La fel se intampla in spiritualitate. Noi divizam toata realitatea intr-un suflet care nu are inca senzatia sinelui si, ceva care este in afara lui. Dar cand corectia noastra este completa, totul se imbina si nu este diferenta intre intern si extern; totul se uneste intr-un singur punct.

Pe masura ce o individul avaseaza, incepe sa vada cum tabloul intreg din jurul lui devine mai larg, mai intens, si mai complicat, si in acelasi timp, el se concentreaza si se organizeaza in Zece Sfirot . Asta ne ingaduie noua sa ajungem la concluzia ca totul depinde de perceptia noastra, adica, de masura similaritatii noastre cu Lumina.

Din partea 1 Lectia zilnica de Kabbalah 14.06.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie, Zohar - Niciun comentariu→

La un moment dat, vom incepe sa simtim cat de mult text lipseste in multe locuri din Zohar. Fiind un comentariu al Pentateuch (Tora, Profetii si Scripturile), Cartea Zohar descrie intreaga realitate: HBD-HGT-NHY ale sufletului comun, Malchut al Lumii Infinitului. Dar textul original a fost ascuns de noi si numai o mica parte a ramas. Aparent, nu avem nevoie de mai mult pentru corectarea noastra. Partile din Zohar care nu sunt relevante pentru corectarea noastra curenta se refera, cel mai probabil, la partile deja corectate din sistem.

Din acest motiv, cineva poate simti omisiuni sau necompletari in text. Chiar daca nu le constatam inca, le vom simti din ce in ce mai mult. Vom simti, de asemnea, cat de benefice sunt aceste omisiuni. Sufletul care tanjeste dupa corectare, cauta perfectiunea. Deci, partile lipsa pe care sufletul le simte il invita sa se agate de sufletele corectate care si-au corectat aceste parti. De aceea ne lipsesc astazi.

Asta trebuie sa ne faca sa intelegem ca noi existam intr-un sistem viu al sufletelor, unde anumite parti le completeaza pe altele. Partile lipsa din Zohar ne invita pe noi sa ne alaturam sufletelor care poarta aceste revelatii lipsa. Daca ne unim cu ele, vom completa astfel toate sufletele.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Kabbalah Lesson 14.06.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Zohar, Capitolul VaYetze (Si Iacob a iesit), Paragraful 51: …Reiese ca este ca o oglinda slefuita, care se ingrijeste nu de a-si arata propria forma, ci numai formele celorlalti, aceia care se uita la ea sau aceia care stau in fata ei. Ea seamana cu o oglinda si pentru ca intreaga calitate a sticlei oglinzii este culoarea intunecoasa din spatele ei. Reflecta razele luminii pentru ca, daca ar fi fost transparenta, nicio forma nu s-ar fi vazut in ea. Asa este si Nukva – toata puterea ei este in Masach-ul ei, care retine lumina de a straluci de la ea in jos. Fara acest Masach, nu ar fi fost lumina in ea deloc.

Citim Zohar-ul dar nu il intelegem; il citim dar nu simtim nimic. In final trebuie sa atingem o stare, in care intrebarea  Pentru ce toate astea? ne va duce la disperare, deziluzie, la o explozie interioara si la realizarea faptului ca nu avem alta sansa decat sa ne unim, si in aceasta unitate interioara, sa descoperim despre ce vorbeste Zohar-ul.

Nu este alta metoda, alta cale. Trebuie sa trecem aceasta bariera. Sunt multe obstacole in drumul nostru: lenevia, lipsa intelegerii si protestul mintii, din lipsa capacitatii de a intelege. Totusi, niciuna nu conteaza. Ne trebuie doar persistenta, care ne va duce intr-un stadiu de disperare si realizarea ca nu este alta varianta. Trebuie sa descoperim ce ne spune Cartea Zohar, chiar aici, in unitate. Ceea ce Zohar-ul descrie este revelat doar in unitatea dintre noi.

Din prima partea a Lectiei zilnice de  Kabbalah 13.06.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Zohar - Niciun comentariu→