Noi inca vom revela nevoia noastra pentru toate cele sapte miliarde de oameni care traiesc pe Pamant. Societatea serveste ca o forta de amplificare, deoarece puterea proprie a unei persoane este foarte mica. Astfel, cu cat e mai mare numarul de persoane din societatea sub a caror influenta ne-am pus, cu atat mai mare este forta pe care o primim. Aceasta determina altitudinea gradului nostru in asemanarea cu Creatorul, precum si masura pe care o atingem in adeziunea la El.

Nu am fi capabili sa obtinem acest lucru singuri, pe cont propriu. Grupul de Kabbalah este locul in care o persoana racordeaza pe sine la Creator, si acest lucru determina nivelul la care se va inalta la El. Grupul devine casa in care Creatorul si creatul locuiesc impreuna. Iar cand locuim impreuna, nu mai exista Eu, ci mai degraba, nu exista decat Noi, care devine acum persoana lui Eu.

Este spus, Un detinut nu se poate elibera singur din inchisoare. Cu toate acestea, prietenii il pot elibera furnizandu-i inspiratie si putere. Prin urmare, cred ca toata lumea ar trebui sa gandeasca la a ajuta prietenului, conectand fiecare stare care are loc, la importanta scopului, impreuna cu intelegerea necesitatii acestuia si bucurandu-se cand pacatosii sunt revelati in ei.

Nu e important prin ce stari, urcari sau coborari trecem; cel mai important este ca noi sa progresam catre scop. Apoi intelegem ca avem de trecut prin toate starile, ca un pacient ce urmeaza un tratament ce ar putea fi neplacut, dar recuperarea este deja anticipata. Prin urmare, este necesar sa ne ridicam reciproc starea de spirit, nu actionand prosteste sau cu frivolitate, ci acordandu-ne reciproc spiritul vietii, asta fiind viata spirituala, care aduce unica fericire.

Starea de spirit este atat de importanta, deoarece ne da forta de viata. Cu toate acestea, viata materiala, averea, sau puterea nu ne vor aduce starea de inaltare. Daca individul a pierdut forta credintei, forta vietii, daca el nu mai simte sprijinul societatii – singurul mijloc de avansare – atunci el poate fi ajutat doar de catre o alta persoana. Numai o alta persoana ne poate induce sentimentul valorii importantei daruirii, a increderii, si a vietii implinite. In acest sens, fiecare trebuie sa-si ajute prietenul. Toata lumea trebuie sa dea exemplu prin pasiunea lui arzatoare pentru atingerea scopului, in fiecare minut.

Din Part. 4 Lectia zilnica de Kabbalah 25.04.10, Articol, Fiecare a ajutat pe prietenul sau

Filed under: Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul, Zohar - Niciun comentariu→

Intrebare: Pentru cine cer Lumina care Reformeaza? Este pentru prietenii mei corectati, asa fiind, sau pentru mine?

Raspunsul meu: Cererea unei persoane vine din adanca lui nevoie interioara, dorinta lui. Dorinta trebuie sa fie pentru societate. Intr-adevar, daca vorbim despre atingerea spiritualitatii, nu exista nicio masurare individuala, cu cineva acolo.

Nu este un caz prin care Eu exist in lumea spirituala. Eu este colectiv de suflete care ma include. Prin urmare, nimeni nu poate sa ramana acolo singur in separare de ceilalti. Deci, care este cerinta puternica a vietii? Forta de viata este pentru corpul comun de suflete unificate. Prin urmare, individul are puterea de a solicita, in scopul de a da acestui organism. Intreaga viata este definita prin cat de mult el da sistemului comun.

Prin urmare, chiar daca o rugaciune este motivata de dorinta de a primi forta, este o rugaciune pentru a avea forta de a da corpului comun al sufletului. Acesta este motivul pentru care, daca el cere pentru toata lumea sau pentru el insusi, este aceeasi rugaciune.

Cand spunem ca exista o rugaciune pentru individ si o rugaciune pentru multime, inca este vorba de o rugaciune necorectata. Nu exista alte rugaciuni, dar rugaciunea multimii este rugaciunea pentru societate. Cu toate acestea, atata timp cat o persoana nu se afla in stare complet corectata, solicita in parte pentru el insusi si partial pentru societate. Conform acesteia, el se schimba si devine corectat in scopul sau, astfel ca el incepe sa simta unde este mai bine si unde este mai rau. In acest fel, el este condus catre rugaciunea corecta.

Din Part. 1 Lectia zilnica de Kabbalah 24.05.10. Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Intrucat suntem creati din dorinta de a primi placere, toata munca noastra spirituala se face noaptea. Fara a simti placere (in intunericul noptii), ne putem pune la incercare. Suntem oare capabili sa facem ceva, motivati de vreun alt combustibil, in asa fel incat, nu recompensa sa dea definitia a cata munca depunem, ci mai degraba, munca insasi? Putem oare munci fara a-L obtine pe Creator, numai cu credinta noastra ca Ii vom aduce Lui satisfactie?

A munci de dragul placerii Lui si nu pentru placerea noastra se poate infaptui numai in cursul noptii, in acele stari in care, noi nu simtim placere. De aceea, straturile de dorinte necorectate si care pretind umplere cu recompense pentru noi insine, sunt trezite in mod continuu si cu intentie clara, in interiorul vointei noastre de a primi placere.

Aceasta ne da ocazia de a lucra asupra acestei vointe necorectate, de a primi pentru noi. Lupta pentru a munci in vointa de a primi apare pentru ca noi sa putem lucra, nu de dragul vreunei recompense, ci pentru a-I da placere Creatorului; sa nu muncim pentru recopensa atingerii Creatorului, ci numai pentru a lucra pentru El. Succesul deriva din capacitatea noastra de a afirma maretia Creatorului.

Cand persoana descopera ca nu e capabila, atunci cere ajutor de Sus. Puterea de Sus ii vine prin grup, intrucat persoana insasi nu are legatura cu Superiorul. Dupa numeroase incercari esuate, cand omul incepe sa caute acest Sus, el ajunge la un moment de disperare si incepe sa inteleaga ca Sus inseamna prin intermediul grupului.

In acest moment, si, daca el intra in grup, atunci – prin intermediul grupului – devine capabil sa primeasca acea forta anume, care ii va schimba natura, de la a primi, la a darui. Atunci el devine capabil sa munceasca noptile si sa-L binecuvanteze pe Creator. Atunci el nu mai lucreaza de dragul umplerii pretentiilor lui egoiste, pentru ca, cu ajutorul noptii, s-a inaltat la daruire.

Noi nu pretindem ca noaptea sa se destrame, intrucat ziua consta in munca de dragul daruirii. Cand noi nu simtim lumina in dorintele noastre si muncim peste acest nivel, nicicum de dragul dorintelor noastre, atunci noi percepem ziua. De aceea, in perceperea dorintelor noastre de a primi existam in noapte, dar in perceperea dorintelor noastre de a darui straluceste lumina.

Filed under: Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul, Zohar - Niciun comentariu→

Totul vine de la HaVaYaH (Iod-Hei-Vav-Hei), sistemul unic, universal si totul are inceputul in radacina, varful literei Iod.

Acesta este Keter, esenta esentelor (Iesh mi Iesh). Este existenta din absenta (Iesh mi Ein) si cresc impreuna. Lumina afecteaza dorinta si ia forme variate; asta este, vointa de a primi isi schimba constant proprietatile conform Luminii.

Zohar-ul explica cum toate proprietatile vin de la Lumina, care a creat vointa de a primi, existenta din absenta si cum Lumina lucreaza asupra ei. Aceasta este o adevarata simfonie a dezvoltarii: impactul Luminii asupra dorintei, lipsa implinirii care se schimba sub influenta Luminii si dobandeste diferite forme si proprietati, incluzand proprietatile Luminii si forma sa anterioara care influenteaza starile urmatoare chiar cu cativa pasi inainte.

Zohar-ul ne explica, cum, din numai doua forte – vointa de daruire si vointa de primire – vin toate diversificarile creaturii. Si toate astea sunt direct conectate cu noi deoarece si in lumea noastra nu exista nimic in afara de aceste doua forte: negru si alb, unu si zero, bine si rau. Nu conteaza la ce nivel vorbim – toata creatia, toate impresiile noastre, imagini si poze sentimentale ale perceperii realitatii – toate acestea constau in doua forte.

Kabalistii sunt capabili sa descrie aceste doua forte intr-un mod foarte frumos in forma literelor. Ca rezultat, cand ne uitam la aceste forme, ele prind viata si sunt umplute de spiritul vietii. Vei incepe sa recunosti in fiecare litera: Cum aceste proprietati, Creatorul si creatura, sunt conectate unul cu celalalt; cum se impletesc si penetreaza reciproc, in ce directii, in ce fel, unde se contopesc si unde nu, si ce restrictii sunt.

Nu ai cuvinte pentru a exprima aceste relatii. Dar o litera, un simbol, iti da un model. Si dupa aceea, absorbind acest model, captezi in tine intreaga acumulare de senzatii, relatii si tot ce exista in litera. Dar o litera contine totul. Pare doar o simpla forma, dar simplicitatea include mii de forme anterioare care au fost dobandite in timpul coborarii de sus in jos.

In Kabbalah, totul deriva din necesitatea vitala. Observand natura, continutul omului si perceptia sa, Kabalistii au vazut ca nu exista o alta cale de a exprima conexiunea dintre Creator si creatura, decat cu ajutorul unor asemena simboluri, aceste litere.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Kabbalah 23.05.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Zohar, Capitolul VaYikra (Si Domnul a chemat)), Articolele 147-149: Iod al Numelui Sfant se conecteaza in trei legaturi. Din acest motiv, exista doar un varf in el deasupra, un varf dedesupt si un varf in mijloc, deoarece trei legaturi atarna din ea. Varful de deasupra este Keter de sus, deasupra tuturor celor de sus, capul capetelor si sta deasupra tuturor… Varful de jos este celalalt, varf de jos al Iod. Este Bina, capul care uda gradina, Malchut. Asta este fantana cu apa din care toate plantele sunt udate, deoarece toate Mohin de Zon si BYA pleaca de la Bina…

Litera Iod este Hochma a lumii Atzilut, mintea ascunsa. Prin punctul de sus intra Lumina Infinitului, iar prin punctul de jos iese Lumina Bina si curge prin Zeir Anpin si uda gradina, Malchut.

Ar fi posibil sa descriem intregul sistem in detalii ca acestea, dar studiem Zohar-ul pentru a atrage Lumina care Reformeaza, nu studiem niste teorii uscate. Studiem Zohar-ul, nu ca sa castigam cunostinte teoretice despre spiritualitate, ci chiar sa o experimentam! Cand incepem sa simtim ceea ce Zohar-ul ne spune, vom simti daruirea si primirea in noi, vom simti diferenta dintre ele; numai atunci vom fi capabili sa citim si sa descoperim intreaga imagine care ne va apare ca senzatii. Vom studia Zohar-ul pentru a intelege ceea ce simtim! Apoi voi incepe sa studiez Kabbalah ca stiinta; voi adauga mintea la sentimentele mele.

Dar mai intai trebuie sa primesc senzatia! Mintea urmeaza. Altfel, va fi o motivatie teorectica fara o intelegere practica. Vom ramane blocati in aceste diagrame si vom ramane in aceasta lume sa teoretizam ca si cum am sti ce se intampla acolo, in lumea spirituala.

Dar nu trebuie sa stim ce se intampla acolo: Trebuie sa fim acolo! Este o mare diferenta intre aceia care percep lumea spirituala si teoreticienii care doar invata despre ea in Zohar, ultimii fiind aceia pe care Baal HaSulam i-a intalnit in Ierusalim cand a sosit in Israel. Ei studiau Zohar-ul si stiau toate cartile si scrierile lui Ari din inima. Dar cand au fost intrebati daca il percep, ei au replicat: Nu este nimic de perceput aici! Doar memoram textul.

Dar pentru noi, in primul rand si cel mai important lucru este sa dobandim calitatea de a percepe lumea spirituala: Zohar-ul trebuie sa intre in noi si noi trebuie sa incepem sa traim in el. Apoi vom studia ce simtim si cum trebuie sa ne schimbam aceste sentimente, cum sa mergem in spiritualitate.

Nu putem cerceta ceea ce nu percepem. Deoarece suntem materia dorintei de a primi, trebuie sa percepem realitatea in ea. Numai atunci vom fi capabili sa studiem din ce consta perceptia noastra.

Bina deriva din cuvantul Havana, intelegere, asa cum este scris, inima intelege. De aceea studiem Zohar-ul, pentru a fi capabili sa daruim si sa percepem Creatorul. Mai tarziu, tu si cu mine vom discuta fiecare pagina din Zohar, si vom vedea cat de multe contine, intreaga simfonie a sentimentelor.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Kabbalah 23.05.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Zohar - Niciun comentariu→

Zohar. Capitolul VaYikra (Si Domnul a chemat), paragraful 135: Sapte ceruri sunt deasupra si in fiecare sunt stele, sunt Merkavot (pluralul de la Merkava – car/structura), unul deasupra celuilalt, pentru a asuma povara regatului Stapanului lor. Si in toate cerurile sunt Merkavot si sori care sunt diferiti unul de celalalt, stand unul deasupra celuilalt. Unii au sase aripi iar altii au patru aripi; unii au patru fete iar altii au doua fete, iar alti au o fata; unii sunt foc arzator, altii sunt apa si altii sunt vant, asa cum este scris, El a facut vantul mesagerul Lui, flacarile arzand, ministrii (ajutoarele) Lui.

Ingerii sunt forte ale nivelurilor nemiscat, vegetal si animal in respect fata de om. In aceasta lume, omul exista in natura nemiscata, vegetala si animala, care creeaza mediul necesar lui. Similar, in lumea spirituala, in mijlocul fortelor sufletului nostru, sunt forte variate ale nivelurilor spirituale nemiscat, vegetal si animal, care se numesc ingeri. Cu sprijinul acestor forte, imi formez atitudinea fata de Creator, in timp ce aspir sa ma indrept catre El pentru a ma conecta cu El. Sufletul meu exista multumita acestor forte; ele sunt mediul lui. In acest fel avansez.

Ingerii sunt, de asemnea, forte ale sufletului omului, pe care o persoana le aranjeaza pentru a exista in sufletul ei. O persoana directioneaza toate aceste forte catre Creator si astfel ia contact cu El. Acesti ingeri nu au nici liber arbitru nici realitatea lor proprie. Ele seamana cu fortele naturii asa cum le stim, ca gravitatia, legile de interactiune intre molecule si atomi si intre corpuri mari si mici. Toate aceste forte sunt numite ingeri.

Nu trebuie sa ne imaginam ingerii ca niste corpuri cu aripi zburand in jur! Aripile de care Zohar-ul vorbeste sunt acoperisul sau ecranul pe care ei il aduc unei persoane. Cu ajutorul acestor forte, o persoana atinge propria realizare si apoi are puterea ecranului numita inger cu aripi.

De aceea, atitudinea noastra fata de acese fote trebuie sa fie la fel ca fata de natura in aceasta lume. Tot ceea ce inconjoara o persoana (cu exceptia oamenilor), toate celelalte forte, sunt ingeri. In mod normal, vom incerca sa aranjam aceste forte intr-un mod care este cel mai confortabil pentru noi. Este similar si in lumea spirituala.

Din partea a treia a Lectiei zilnice de Kabbalah 21.05.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Zohar. Capitolul VaYikra (Si Domnul a chemat)), articolul 83: …asa cum este scris, Iata, regele tau vine peste tine, in mod sigur si nu tu pe El. El va veni la tine pentru a te domoli; Va veni la tine pentru a te ridica in palatul Lui, pentru a se uni cu tine in unirea fara sfarsit, pentru toate timpurile, asa cum este scris, Si ne vom logodi tu cu Mine in fidelitate.

Trebuie sa ridicam Malchut din cenusa, de unii singuri sau Milostivul Creatorul ridica cortul cazut al lui David pentru noi? Trebuie sa asteptam in exil si apoi totul va deveni revelat de Sus? Sau trebuie sa recunoastem ca Regele a venit, si-a facut munca, a ajuns la noi, si noi trebuie sa ne prindem de El si sa urcam?

Sunt oameni care spun ca totul va veni si va deveni revelat de Sus, ca Al Treilea Templu va cadea din ceruri si noi nu trebuie sa facem nimic, ci doar sa continuam sa asteptam. Acesta este modul de gandire Galut (timpul exilului).

Kabalistii, pe de alta parte, ne explica, ca trebuie sa ne fortam noi insine in exil (din nivelul spiritual) pentru o perioada specifica de timp, pana la sfarsitul secolului 20. Apoi, de Sus, Creatorul ne va inapoia Tara Israel si va revela metoda de corectare, care este Kabbalah si Cartea Zohar. A creat toate conditiile pentru liberul arbitrul si Daruirea Torei de Sus a avut loc. Acum, oamenii trebuie sa primeasca Torah si sa o realizeze prin corectarea lor.

Asta este ceea ce numim regele a venit la regina. El ii da ei totul. Totusi, acum ea trebuie sa faca un pas spre rege si sa-si exprime dorinta de a se uni cu el, in loc sa stea intinsa in praf, fara sa faca nici macar o singura actiune din proprie initiativa. De fapt, regele o face sa actioneze si ajunge la ea, dezvaluind dorinta lui.

Asta reprezinta disputa dintre cei care studiaza Tora externa, religiosii, si cei care studiaza Tora interioara, Kabalistii. Nu este nimic de adaugat la observatiile externe ale obiceiurilor, pentru ca toate adaugarile au loc in interior, asta este, in intentie, discernamintele dorintei si revelarea inclinatiei rele pe care trebuie sa o corectam.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Kabbalah 16.05.10, Zohar

Filed under: Israel, Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Intregul rau a fost pregatit pentru noi de Sus, in timpul spargerii vaselor. Atunci cum putem spune ca creatura pacatuieste, daca Creatorul este cel care a facut-o, este rezultatul actiunilor Sale? Tot ceea ce omul face va fi o consecinta a actiunilor Creatorului. Putem oricand arata la sursa de la care totul a venit. Chiar El ne instiinteaza ca a creat raul si nimic altceva decat raul: Am creat inclinatia rea (Barati Ietzer haRa).

Singurul liber arbitru, care ne permite sa alegem intre bine si rau si sa cerem corectarea raului este realizat cu ajutorul mediului inconjurator. Daca o persoana se intoarce catre grup, el descopera un spatiu gol, Klipat Noga, care nu apartine nici Creatorului nici creaturii. Binele sau raul este determinat numai prin liberul arbitru.

In timp ce lucrezi cu grupul incepi sa vezi ca Creatorul ti-a lasat ceva in care poti avea o decizie. Este un punct special al independentei tale. Daca incepi sa creezi imaginea Creatorului de la acest alb, liber punct, si decizi ca vrei da devii ca El, vei fi numit om.

Totusi, trebuie sa relevezi acest punct. Pana acum Reshimo (memoria spirituala) a spargerii vaselor este relevata in tine. Acest punct este inceputul ecranului, pe care trebuie sa-l construiesti din Reshimo. Este revelat prin munca in grup.

Stergem acumularea de coji (Klipot) si diferite obiceiuri, cu eforturile noastre interioare de a descoperi deodata, ceva care nu apartine Creatorului in afara de ele. Acesta este intr-adevar un miracol. In acest moment o persoana trebuie sa spuna: Intreaga lume depinde de mine. In fiecare moment, o indrept spre rau sau spre bine, prin deciziile mele. Apoi persoana isi petrece intregul timp ca un acrobat pe un fir subtire; in fiecare moment trebuie sa ia o noua decizie in directia buna pentru a fi sigur ca nu cade de pe firul subtire. Asta inseamna ca in fiecare moment, alege sa mearga pe calea adevarului.

De aceea Baal HaSulam spune despre calea spre Creator, ca este foarte ingusta si ca persoana care merge pe ea trebuie sa fie sigura ca nu se abate nici in dreapta nici in stanga. Dar toate astea se intampla in conditiile in care o persoana descopera punctul unde firul incepe: liberul sau arbitru in lucrul cu mediul inconjurator. Toate punctele care urmeaza, pe care el merge sunt puncte ale conectarii sale corecte cu mediul, pe care l-a ales pentru a-si realiza liberul arbitru.

O persoana isi construieste propriul fir cu puncte pe care le descopera. El insusi merge prin ele, in fiecare moment directionandu-se pe el si intreaga lume spre tel. De fapt, nimic nu exista inaintea lui, nici punctul pe care il descopera nici firul care face aceaste puncte, calea drept catre Creator.

Calea nu se intinde de la Creator catre noi. Noi doar primim Reshimot, care raman la fiecare nivel din coborarea de sus in jos. Firul nu exista, dar il construim noi insine de jos in sus. La sfarsit, este chiar ceea ce se numeste Om.

Toti Partufim pe care ii reconstruim de jos in sus nu sunt aceiasi Partzufim care au existat in timpul coborarii de sus in jos. Asta este pentru ca atunci cand ne cataram pe nivele, descoperim fiecare nivel de 620 de ori mai mare decat in timpul coborarii. Acesta este un nivel complet nou, pe care noi il construim.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Kabbalah 20.05.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Libera alegere, Munca in grup, Zohar - Niciun comentariu→

Zohar – Corectari majore

Adam a fost prima persoana care a revelat ordinea actiunilor care conduc la succesul spiritual. El a transmis aceasta intelepciune discipolilor sai, din gura in gura. Si oricine poate transmite prietenului sau. (Baal HaSulam, Invatatura Kabalei si esenta sa).

Unul: Creatorul este Unul (Unic), toata realitatea este inclusa in El, in orice moment; totul porneste din El; El este perfect, cu toata aparenta imperfectiune a creatiei. Kabalistii numesc aceasta investigatie: Unu.

Abraham a pus bazele acestei investigatii. In Cartea Creatiei, el a ajuns la concluzia ca nu exista doua autoritati diferite, a binelui si a raului, ci mai degraba, totul este condus doar de bine (Baal HaSulam, Caracterul Kabalei)

Cartea Zohar, Prefata (abreviata)

1.Abraham este radacina milosteniei sufletelor. De aceea el a corectat sufletul comun (Shechina) si l-a facut adecvat pentru implinirea prin Lumina Milosteniei.

Dar daca Lumina Milosteniei (Hasadim), statea in sufletele discipolilor lui Abraham (poporul  Israel, grupul pe care l-a creat ), ei n-ar fi putut sa-si exercite dorinta de a primi placerea. De aceea, corectarea milosteniei nu a adus finalizarea Gandului Creatiei. Acest lucru se datoreaza faptului ca ideea principala din spatele Gandului Creatiei este de a aduce placere creaturilor, prin primirea implinirii de la El.

2.Acesta este motivul pentru care Abraham (calitatea de daruire), i-a dat nastere lui Isac (calitatea de a  primi). Ca rezultat al corectarii lui Abraham, Isac a descoperit existenta sufletului comun, care se afla in starea de completa perfectiune implinita prin Lumina Milosteniei. El a simtit atunci in dorinta de a primi intreaga perfectiune care era predeterminata in Gandul Creatiei.

Cu alte cuvinte, Isac a trezit in el insusi dorinta de a primi de la Creator de dragul daruirii, ceea ce inseamna ca dorinta de a primi apare doar datorita dorintei Daruitorului Unic; daca Cel Daruitor nu ar fi dorit aceasta, sufletul nu ar fi avut nici cea mai mica dorinta de a primi ceva de la El.

Acest mod de primire de dragul de a oferi este considerat daruire, deoarece este o calitate care nu este sustinuta de egoism. Este dorinta generala, complet corectata (Shechina), pentru a primi intreaga abundenta, programata in momentul creatiei.

3. Totusi, pentru ca lumea nu era pregatita pentru completa corectare, a aparut ticalosul Esav si a corupt acest proces al corectarii.

Esav nu a urmat primirea doar de dragul daruirii, ca in corectia lui Isac, el a pacatuit primind doar de dragul de sine. Chiar si atunci cand a inteles ca Cel Daruitor nu dorea ca el sa primeasca, el totusi a continuat sa primeasca placere pentru sine si de aceea Klipot s-au lipit de el.

Deoarece Iacob a fost constient de defectul lui Esav, el a corectat sufletul prin calitatea de ingrijorare, teama. De aceea este spus: mana lui a apucat calcaiul lui Esav. Ca rezultat, corectarile lui Abraham si Isac au fost unite, evitandu-se fapta rea.

4. Dar aceasta corectare nu era finala deoarece a rezultat din frica de pacat, ce vine din calcaiul lui Esav. Cand completa corectare are loc, frica din calcaiul lui Esav este anulata, si apare ingrijorarea, teama  ce decurge din veneratia fata de maretia Creatorului. Teama lui Iacob serveste pentru a corecta toate generatiile neamului Israel, pana la atingerea Corectarii Finale.

5. Toti trebuie sa treaca prin corectare, si astfel, sa perceapa sufletul creat de Creator. Aceasta inseamna sa obtinem calitatile strabunilor.

Doar dupa insusirea unor astfel de proprietati, incepe corectarea sufletului; porneste din acelasi loc pe care Iacob l-a lasat pentru noi, aceasta insemnand ridicarea ingrijorarii la gradul in care aceasta rezida numai din Maretia Creatorului. Dupa aceea, Lumina Superioara este atrasa prin aceasta elevata calitate a ingrijorarii (fricii), pentru a ne ghida catre corectarea completa.

6. Motivul pentru care apar toate conflictele din aceasta lume este exclusiv (tocmai) pentru a corecta dorinta de a primi, din interiorul sufletului; astfel vom ajunge sa fim gata a primi toata abundenta inclusa in Gandul Creatiei.

Filed under: Zohar - Niciun comentariu→

Zohar, Capitolul VaYikra (Domnul a chemat), paragraful 128: … Ofranda celor saraci este cea mai usoara: doua turturele sau doi porumbei. Si daca nu, aduce o mica floare si astfel este iertat. In acelasi timp, se declara si se spune: Pentru ca El nu a dispretuit sau detestat umilinta saracilor, deoarece ofranda celor saraci este cea mai laudata.

Este vorba despre o persoana; cu ce grad de dorinta (Aviut) poate lucra pentru daruire. In masura in care dorinta lui de primire ii este relevata, ia parti din ea, cele mai mari si groase, si daca este capabil sa lucreze cu ele pentru a darui, se numeste bogat. Si daca poate lua numai pe cele mici, slabe, din dorinta lui de primire si le aduce ca sacrificiu, adica sa le aduca mai aproape de Creator, se numeste sarac.

Cuvantul sacrificiu (Korban) deriva din cuvantul aduce mai aproape (Lekarev). In conformitate cu ce parte a dorintei lui de receptie, persoana aduce mai aprope de Creator, pentru a o folosi in daurire, se numeste bogat sau sarac. Sacrificiu se numeste dorinta de primire pe care am folosit-o anterior pentru a primi, dar acum o aduc mai aproape de Creator si, facand asta, o tranform din primire in daruire. Din cauza acestei noi dorinte de primire, devin mai apropiat de Creator si fac un pas inainte pe scara adeziunii cu Creatorul.

Din partea a treia a Lectiei zilnice de Kabbalah 21.05.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→