Miţva “Iubește-ți prietenul ca pe tine însuți”, este mai importantă decât omul care face sacrificiul (Baal HaSulam, “Arvut [Garanţia reciprocă]”).

Ce reprezintă actul de “sacrificiu”? Omul își corectează una dintre cele 620 de dorințe și o transformă în dăruire; aceasta se numește “a oferi un sacrificiu Creatorului”, deoarece prin această corectare, se apropie de Creator  (cuvântul ebraic “Korban” – “sacrificiu” provine din “Karov” – “apropiere”).

Astfel, orice sacrificiu la nivelurile mineral, vegetal sau animal adus de om în această lume simbolizează corectarea treptată a tuturor celor 620 de dorințe cu intenția de a dărui.

Bineînțeles, nu este vorba despre ce să faci cu animalele, grâul, vinul, apa sau sângele, orice s-a folosit la altar. Toate aceste lucruri iau într-adevăr formă fizică în lumea noastră, dar adevăratul lor sens se află în tărâmul spiritual, unde sufletul, alcătuit din 620 de dorințe, este corectat.

În procesul de corectare a dorințelor, poruncile dintre un om și prietenii săi sunt mai eficiente decât cele dintre un om și Creator.

De ce? Baal HaSulam explică faptul că trebuie să ne corectăm dorințele prin schimbarea intenției lor de la primire la dăruire. Lucrând cu prieteni care ne sunt apropiați în calităţi și care împărtășesc același scop, putem face acest lucru mai eficient decât cu Creatorul. El este ascuns; Răspunsul Său nu este simțit direct de noi. Dar relația noastră cu El trebuie să fie constantă, așa cum legile Sale față de noi sunt neschimbate.

Cu toate acestea, ne aflăm încă în vase necorectate. Stările noastre fluctuează și dispar constant, așa că nu suntem încă capabili să intrăm într-o conexiune cu El care să ne influențeze eficient.

Prin urmare, doar relațiile noastre cu prietenii rămân cel mai eficient mijloc de a avansa spre corectare. Cu alte cuvinte, poruncile “dintre un om și prietenul lui” au prioritate față de cele “dintre un om și Creator”.

Cu alte cuvinte, porunca “Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” este mult mai importantă decât toate sacrificiile și toate celelalte forme de relație dintre un om și Creator, deoarece contribuie mai mult la corectarea sufletului.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 14/05/2025, Scrierile lui Baal HaSulam “Arvut (Garanția reciprocă)”

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Câmpul în care ne aflăm este un câmp al simţirilor, al binelui și răului, al plăcerilor și suferințelor, al informațiilor și al tot felul de relații. În interiorul său, se poate descoperi că este un câmp al intenției, al relației noastre cu Creatorul, de la opoziția completă la echivalența deplină. Nu există nimic altceva.

În măsura în care intenția ta seamănă cu A Lui, în aceeași măsură vei vedea că deja acționezi. În realitate, nu există acțiuni, ci mai degrabă vezi că intenția este ceea ce se desfășoară.

Chiar și în lumea noastră, nu există acțiuni reale! Doar pare că trebuie să facem ceva din cauza decalajului dintre intenție și acțiune, dintre dorit și real.

Cea mai mică revelație pe care o primim la traversarea Machsomului este că întreaga lume există într-un anumit câmp și fiecare îndeplinește comenzile acestui câmp în funcție de locul său, fiecare în conformitate cu potențialul său, cu sufletul său, raportat la acest câmp. Schimbă-ți locul în camp, și în consecință, vei realiza altceva.

Nu ai simțit cumva că uneori, dintr-o dată, uiți tot ce ai văzut, ai simțit, ţi-ai amintit, ca și cum “computerul” tău ar fi fost șters de tot și ai fi rămas o tablă goală? Câteva ore sau momente mai târziu, ceva este introdus și ești “pornit” din nou, ca o marionetă. Cum se poate întâmpla asta cu un om? La urma urmei, înainte să începem să studiem Cabala, nu eram așa! Ne aminteam totul, aveam controlul, știam cum să ne descurcăm.

Dar odată ce am început să studiem Cabala, devenim brusc goliți și apoi umpluți cu altceva. Apar în tine stări asupra cărora nu ai niciun control; simți că nu ești “tu”. Un “disc” este introdus sau scos din tine și nu știi de unde vine. Acest lucru se întâmplă pentru că tu te schimbi și te miști prin acest câmp dintr-un loc în altul.

Singur în tine, ești un Kli (vas). Ce înseamnă asta? Oriunde te afli, cu asta ești umplut. Te schimbi, te miști și din acel loc vine toată împlinirea ta. Dintr-o dată, te simți golit. “Ce s-a întâmplat? Unde sunt eu? Unde sunt sentimentele mele, lumea mea interioară?” Nu a mai rămas nimic! Abia te recunoști.

Deodată, descoperi că te afli într-o stare diferită, cu o umplere diferită. Deoarece ești un vas, ceea ce te umple depinde de locul în care te afli în câmpul de lumină. Atunci vei realiza că intenția este cea care te mișcă prin acest camp, și în funcție de ea, ești împlinit.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 14/05/2025, Scrierile lui Baal HaSulam “Arvut (Garanția reciprocă)”

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Ce înseamnă că intenția nu este conectată la corpul nostru? Ce este intenţia?

Răspuns: În esență, intentia este modul în care mă raportez la Creator, la această unică forță care acționează în lume.Îl disting? Îmi doresc să Îl văd și să Îl simt? Și, în fnal, doresc să mă raportez la El în același mod în care El se raportează la mine?

Singura problemă este cum să mă înțeleg cu El; nu există nimic și nimeni altcineva cu care să mă înțeleg. Pentru a mă potrivi cu El în calități, am nevoie de întreaga lume! De aceea, sufletul a fost sfărâmat în multe părți.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 13/05/2025, Scrierile lui Baal HaSulam “Arvut (Garanția reciprocă)”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

În munca noastră, trebuie să subliniem întotdeauna importanța și măreția Creatorului în ochii noștri, astfel încât să fie clar pentru grup că tot ceea ce facem este pentru a realiza acest lucru. Între timp, realizăm diverse acțiuni pentru a ne controla dorința de a primi, pentru a obține adeziunea cu Creatorul.

Controlul asupra dorinței de a primi este exprimat, în primul rând, prin faptul că ne eliberăm de puterea sa și începem să o controlăm. Acest lucru este posibil doar prin a fi într-un grup, cu sprijin în cadrul acestuia. Adevărata putere asupra dorinței de a primi se obține prin munca numită “iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”.

“Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” este procesul și starea finală în corectarea vaselor de primire spre dăruire de dragul dăruirii, fără interes personal și preocupare doar pentru ceilalți.

La urma urmei, Baal HaSulam nu spune: “Ceea ce ai tu, vor avea alții”. El nu se oferă să împartă cu toată lumea în mod egal sau să aibă această cerință. Nu, cerința mea în munca conform principiului “iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” ar trebui să fie să dau singura pernă, singurul scaun.

Nu este vorba despre o împărțire cincizeci-cincizeci, nu. De ce? Pentru că atunci lucrez doar cu vasele mele de primire și văd că pentru a mă simți bine, trebuie să împlinesc pe toată lumea. Altfel, vor veni și vor lua ce am. Așa că fiecare să aibă o parte egală.

Aceasta, printre altele, a fost greșeala întreprinderii sociale, introdusă în Rusia Sovietică sau kibuțuri. Aveau o deviză: “Toată lumea este egală și toată lumea primește în mod egal”. Acest lucru nu este suficient pentru a corecta dorința de a primi.

Dorința de a primi trebuie deconectată de ea însăși, deoarece scopul ei final este de a se contopi cu Creatorul. Creatorul nu se gândește la Sine: “Ca Eu să pot fi ca ei și ei să fie ca Mine”.

Din prima parte a Lecţia zilnică de Cabala 14/05/2025, Scrieri ale lui Baal HaSulam “Arvut (Garanția reciprocă)”

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Discuţii despre Treptele Scării, partea a 150-a

Cum poate omul să fie un mare comerciant fără o pasiune pentru bani?

S-ar putea ca în vremurile noastre, cei care se ocupă de chestiuni financiare să fie nevoiți să investească complet în ei înşişi. Dar este posibil. Dificultatea de a face față spiritualității versus corporalității există până la barieră. Până la barieră, suntem divizați. Putem fi fie aici, fie acolo, dar nu în ambele deodată. Nu le putem conecta pe cele două.

Când trecem bariera, privim spiritualitatea și corporalitatea nu ca fiind opuse, ci ca una îmbrăcându-se peste cealaltă. Vedem spiritualitatea prin lumea corporală, și atunci toate acțiunile corporale își asumă un caracter spiritual și nu există nicio contradicție între ele. Corporalitatea nu mai perturbă deloc spiritualitatea. Dimpotrivă, cu cât ne implicăm mai mult în chestiuni lumești, cu atât ne vedem mai mult propriile acțiuni spirituale prin intermediul lor.

Ar putea părea că facem ceva materialist și animalic din exterior, deoarece intenția determină ce s-a făcut, iar intenţia este invizibilă. Prin urmare, aceasta se numește “înțelepciunea ascunsului”. Prin îmbrăcarea unuia în interiorul celuilalt, putem face mari corectări, și într-adevăr, nu există nicio contradicție între corporalitate și spiritualitate.

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

De ce ai nevoie de viață corporală dacă te afli sub nivelul intentiei? Să atingi acest nivel prin libera ta alegere! Prin urmare, înainte de a atinge intențiile corecte, trebuie să te afli într-o stare în care nu ai nimic în comun cu ele.

În același timp, trebuie să ai un anumit simț al existenței, și cu acest simț, ajungi treptat să înțelegi intențiile și să intri în ceea ce se numește lumea spirituală, adică în dezvoltarea intenției, și continui să te implici în ea.

Tu ești cel care face asta. De aceea trebuie să existe o anumită realitate preliminară, numită “această lume”, din care începi mișcarea ta independentă.

Dar odată ce ai dobândit acest instrument având Roş, Toch și Sof ale unui Parţuf, continui mai departe cu ele și nu mai ai nevoie de această lume. Te mai pot ajuta vreo acțiune fizică de aici? Indiferent dacă pot sau nu, existența acestei lumi nu interferează cu viața ta în intenție, în lumea spirituală.

Chiar și acum, poți sta aici cu tot ce posezi, și în același timp, să fii în Aţilut cu un Parţuf pe deplin funcțional. Și invers, ai putea fi doar acolo, fără corpul tău fizic.

Asta depinde deja de rolul tău în raport cu toate celelalte suflete: cât de mult trebuie să fii în contact cu ele, care este funcția ta în raport cu ele și dacă trebuie să rămâi într-un corp fizic.

Dacă trebuie, atunci chiar dacă tu însuți nu mai trebuie să te reîncarnezi, tot o vei face. Acestea sunt tipuri diferite de calcule.

Asta se întâmplă cu marii Cabaliști. Vedeți voi, unul și același suflet de la Adam, prin Avraam, Moise, Rabi Şimon, Ari și Baal HaSulam continuă să se reîncarneze. Are nevoie de asta pentru sine însuşi?

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 12/05/2025, Scrierile lui Baal HaSulam, “Arvut (Garanția reciprocă)”

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Înţelepciunea Cabala diferă de simpla credință oarbă populară prin faptul că vorbește despre munca în timpul coborârilor, îndepărtării și respingerilor de la Creator prin tot felul de evenimente din viața noastră.

Am putea fi gata să spunem: “Nu există nimeni în afară de Creator”. La urma urmei, sună corect și bine că există o singură forță care creează totul și guvernează totul. Dar uităm acest lucru în momentul în care simțim respingerea din partea acelei forțe, atunci când primim diverse probleme care par nedrepte.

Mai mult, se dovedește că toate acestea sunt pre-planificate pentru fiecare dintre noi de către Creator încă de la începutul creației, deoarece totul a fost deja predeterminat până la sfârșitul corectării. De aceea, întreaga noastră viață este un film, la care trebuie să adăugăm “de 620 de ori mai mult” prin propriile noastre eforturi și în special în perioadele de îndepărtare.

Munca principală se întâmplă în timpul unei coborâri. Creatorul ne îngreunează calea trimițând diverse necazuri, probleme și ascunderi și punând obstacole în fața noastră. Dar noi știm cum să depășim toate acestea și nu o facem sărind eroic peste toate obstacolele.

Adevărata depășire constă în atribuirea tuturor obstacolelor și greutății inimii Creatorului și nu în a cere ca acestea să fie înlăturate. Obstacolele sunt de fapt gradele prin care trebuie să urcăm.

De fiecare dată când dorința de a primi plăcere crește, apare o problemă ca o invitație din partea Creatorului de a ne ridica și de a afirma unitatea Sa la un nivel superior. De aceea trăim din problemă în problemă, din dezamăgire în dezamăgire, din frică în uimire. Dar tocmai în aceasta trebuie să vedem harul Creatorului, pentru că El nu ne părăsește, ci ne împinge înainte.

Așa se întâmplă cu întreaga națiune Israel ca un colectiv și cu fiecare persoană individuală care avansează spre starea sa finală corectată. Tocmai în timpul coborârilor avem ocazia să-I cerem ajutor Creatorului. Se pare că coborârile sunt acele stări în care Creatorul invită omul să se apropie și tocmai prin depășirea confuziei și a tulburărilor menite să ne separe de El.

Dacă, în ciuda tuturor obstacolelor, declarăm că acestea vin de la Creator pentru a ne face să-I cerem ajutorul să ne ridice deasupra lor către o adeziune mai mare, atunci obstacolele devin un mijloc de conexiune, chiar liantul cu care aderăm la Creator.

Se dovedește că obstacolele au fost de fapt utile în a ne conduce către o cerere, ca răspuns pe care omul îl primește de la Creator, Forța dăruirii, a credinței mai presus de rațiune, mai presus de tulburări. Și așa, omul  avansează.

Prin urmare, munca noastră constă în a ne bucura de tulburări ca fiind oportunități de a-I cere Creatorului să ne apropie mai mult de El.

Din Lecția zilnică de Cabala din 24.08.2019, “Nu există nimeni în afară de El”

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Dacă omul se raportează la creație așa cum o face Creatorul, înseamnă că își construiește aceeași atitudine ca El și intră în aceeași stare ca El. Dacă își modelează aceeași dorință, iar singura dorință a Creatorului este să dăruiască, atunci atinge nivelul Lui, starea Lui.

S-ar putea spune că pentru a atinge ceva, trebuie să fie important pentru mine; altfel, va trebui să aștept loviturile. Loviturile vor veni, mă voi schimba, și în cele din urmă, voi simți în continuare că ar trebui să mă străduiesc spre ceva în care nu există lovituri, ci doar plăcere.

Așadar, poate că nu ar trebui să aștept lovituri ca să decid să mă îndrept spre scopul meu. În schimb, ar trebui să-i ridic importanța chiar acum. În acest moment, pare rezonabil să nu plătesc prea mult pentru asta; nu mi se pare atât de semnificativ. Cu toate acestea, știu că dacă aștept, voi plăti de trei ori mai mult. Adică, chiar acum, ar trebui să-i recunosc întreaga importanță.

Cum pot crește importanța scopului meu? Pentru aceasta, mă îndrept către un grup, care este un fel de agenție de publicitate care îmi oferă “spălarea creierului” și îmi explică de ce este esențial pentru mine și de ce ar trebui să investesc acum și să realizez acest lucru, deoarece mai târziu va costa mai mult, şi mai târziu va fi suferinţă.

Astfel, avertizarea înlocuiește loviturile care m-ar fi făcut să realizez importanța “evadării” către acest scop și îmi aduce conștientizarea semnificației sale chiar acum. Prin urmare, am nevoie ca grupul să-mi ofere aceeași energie și același sentiment de necesitate pentru atingerea scopului, la fel cum ar face-o și loviturile.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de cabala 12/05/2025, Scrierile lui Baal HaSulam, “Arvut (Garanția reciprocă)”

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Cum poate fi percepută Cabala ca o ştiinţă, fără experiență și dovezi? O teorie este în regulă, căci există multe teorii, dar cum va fi percepută aceasta de om?

Răspuns: Este clar că prezentăm Cabala ca o teorie. Și această teorie este duală. În primul rând, este o teorie pentru că în simţirile noastre, în dovezile noastre, nu există un nivel la care să poți demonstra niște evenimente clare pe care nimeni nu le-ar putea infirma.

Așadar, pe de o parte este o teorie pentru că îți construiești percepţia despre ceea ce se întâmplă în lumea noastră pe baza unei cauze care este invizibilă ochiului, exclusiv conform propriei tale logici, conform acumulărilor dobândite din experiențele tale anterioare. Aceasta este o teorie.

Iar a doua teorie constă în faptul că, chiar dacă ai construit-o și ai atins-o, o dovedești prin propria ta convingere, nu cu fapte. Nu poți dezvălui Creatorul tuturor și spune: “Iată cine este responsabil, iată cine face toate acestea!” Deci rămâne totuși la nivelul dovezilor logice, teoretice, abstracte.

Și de ce este această teorie duală, o teorie în cadrul unei teorii? Pentru că nu vei putea niciodată să demonstrezi asta tuturor “la cerere”. “Hai să facem asta și totul se va întâmpla!” E ca și cum ai lua un toiag, l-ai lovi de o stâncă și apa începe să curgă. Asta nu se va întâmpla!

Trebuie să fim pregătiți pentru faptul că ceea ce ar trebui să se întâmple nu se întâmplă imediat, și chiar dacă am luat această teorie ca mijloc, ca instrument, pentru a ne schimba starea în lume, ea nu a avut niciodată dovezi în natură.

Adică, nu a existat niciodată un caz în care să fi efectuat un anumit experiment specific și să fi obținut anumite rezultate pozitive, cum ar fi cazul în care se descoperă un medicament pentru o boală, unde se efectuează experimente, rezultatele sunt publicate întregii lumi, lumea este de acord, iar dezvoltatorii primesc permisiunea de a distribui medicamentul.

În cazul nostru, este greu de spus că se va întâmpla așa, deoarece atunci întreaga umanitate ar progresa nu într-o formă care să ducă la adeziunea cu Creatorul, ci în forma opusă.

Aici începem să înțelegem de ce Creatorul trimite suferința și de ce nu în zadar, este scris că “suferința înmoaie trupul”. Asta înseamnă că oamenii vor fi mai pregătiți să accepte ideea noastră. În loc de studiu, în loc de muncă în grup, suferința le va oferi gradul de purificare necesar pentru a fi de acord cu noi. Va fi acord prin forță, acord prin durere, dar nu vor avea de ales.

Se ridică întrebări: De ce trebuie omenirea să treacă prin lovituri? De ce să nu dezvăluim toate acestea în natură? Pentru că descoperirile în natură, de asemenea, le faci prin suferință, prin lovituri, prin investirea de efort și resurse.

Cu alte cuvinte, tot ceea ce obținem, obținem “în durere”; altfel, nu avansezi spre adeziune. Este imposibil să avansezi spre adeziune altfel decât împotriva dorinței de a primi.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 14/05/2025, Scrierile lui Baal HaSulam “Arvut (Garanția reciprocă)”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

În timp ce studiau în grupul lui Avraam, tovarășii săi cu aceleași gânduri și urmașii lor au primit atât Aviut (grosimea dorinței) prin exilul egiptean, cât și Zakut (puritate) prin suferința pe care au îndurat-o ca urmare a posedării unui astfel de Aviut.

Lor le-a fost dificil să rămână în adeziune cu Creatorul în timp ce se aflau în Egipt, deoarece percepeau diverse forțe externe care îi dominau și le era greu să raporteze aceste forțe la Creator. Aceasta este ceea ce se numește “exil”, și ei au construit splendidele orașe Pitom și Ramses pentru Faraon și orașe mizerabile pentru ei înșiși.

Aviut crește, și ca urmare, se pare că dorința de a primi aduce unui om lucruri bune, în timp ce dorința de a dărui aduce lucruri dăunătoare. Omul nu este capabil să conecteze cele două și să le raporteze la o singură dorință, o singură forță, un singur gând.

Acest lucru a continuat până când, în cadrul acelui grup, care până atunci devenise o națiune, au început să apară diferite tipuri de Aviut și tipuri de suflet: Moise, Aaron, Kohanim (preoții), leviții și poporul. În plus, exista și “mulțimea mixtă” (Erev Rav) care se amestecase cu ei – “un mare amestec de națiuni”.

Și totuși, din cauza numărului tot mai mare de lovituri pe care dorința lor de a le primi le suferise, fiecare individ a început să simtă că poate scăpa de stăpânirea faraonului doar cu micul punct rămas în ei, numit “Moise”. Și au început să încerce să fugă de puterea faraonului.

Au început să simtă posibilitatea de a scăpa de gândurile numite “Faraon”, “națiunea egipteană” din ei. Apoi au ajuns la o stare în care puteau unifica toate aceste forțe într-una numită “Moise” și să o atașeze Creatorului, pentru a adera la însăși ideea că “Nu există nimeni în afară de El” și “El și Numele Lui sunt una”.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 14/05/2025, Scrierile lui Baal HaSulam “Arvut (Garanția reciprocă)”

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→