Întrebare: După congres am avut un sentiment că am fost parcă într-un vis şi îmi este dificil să realizez ce s-a întâmplat. Cum ai însuma rezultatele congresului?

Răspuns: Nu este uşor. Dacă l-ai fi cunoscut pe Rabash, ai fi ştiut cât de apropiat era, ascunzându-se şi nedorind să dea vrea explicaţie în afară de cele necesare. Era clar că vroia să dea cât mai mult posibil studenţilor, deoarece este scris, „Vaca vrea să hrănească mânzul mai mult decât acesta vrea să sugă.”

Dar problema este nivelul de pregătire al studentului. Învăţătorul nu poate să îi dea un „fruct necopt”, deoarece în loc să îi fie de ajutor îi va dăuna şi îl va duce la o oprire, o coborâre, confuzie iar apoi îi va lua  mai mult timp şi va trebui să depună mai multe eforturi pentru a ieşi din acea stare. Toată lumea va plăti scump pentru asta – atât învătătorul cât şi studentul, ca şi cei carte trebui să se unească cu el într-un singur sistem. Este un calcul foarte complex.

De aceea este scris, „Creşte un tânăr în felul lui”. Adică, învăţătorul nu ar trebui să îi dea studentului conform cererii infantile a acestuia, ”Dă-mi!” Ei nu înţeleg că el poate da numai metoda şi nu împlinirea. Trebuie să primească împlinirea ei însăşi, realizând această metoda asupra lor.

De aceea, anumiţi oameni nu cred că avansează bine. Unii nu pot justifica metoda aceasta şi nu o pot percepe. Sau chiar o înţeleg cu mintea dar nu sunt gata să o agreeze şi cu inima. Ca rezultat, încep să îl dezaprobe pe învăţător, metoda şi sursele. Şi nu se poate face nimic legat de asta – aşa este viaţa.

Eu cred că am depăşit deja aceste stadii dificile şi cine a rămas după asta, dintre mii de oameni care au trecut pe aici, va merge înainte. Şi oricine a plecat se poate încă întoarce. Aşteptăm pe toată lumea, întreaga lume să ni se alăture.

Dar în viitor nu va mai fi o altă şansă: toate nivelele noi se vor revela întodeauna din parte vaselor, dorinţelor goale. De aceea, trebuie doar să urmăm cu stricteţe sfaturile surselor şi ale învăţătorului, iar după realizarea sfatului vei primi răspunsuri şi împlinire tu însuţi! Împlinirea nu poate veni de sus într-un spaţiu gol, dacă nu există un vas.

Să sperăm ca acum am obţinut o mai bună înţelegere a acestor principii şi ordinea în muncă. Mulţi oameni noi au luat parte la Congres, care încă nu au experienţă. Dar acordându-se la unitatea comună, vor fi în stare să înveţe repede aceste principii, la fel ca orice nouă generaţie care se bazează pe experienţa celei anterioare şi primeşte de la aceasta. Iar noi vom fi fericiţi să le dăm lor tot ce avem, astfel încât, acordându-se la grupul nostru ei vor deveni imediat la fel de experimentaţi ca noi şi chiar mai mult.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 5/15/12, Scrierile lui Rabash

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: În ce condiţii putem cere, atrage şi revela forţa Luminii Înconjurătoare, Lumina Reformatoare care ne va conecta în garanţie reciprocă, astfel încât să îl revelăm pe Creator, lumea spirituală? Cum putem cere această forţă astfel încât să ne corecteze? De ce este nevoie?

Răspuns: Trebuie să fie îndeplinite trei condiţii:

1)      Măreţia scopului;

2)      Disperarea reieşită din evaluarea propriilor forţe;

3)      Conexiunea cu prietenii.

Apoi, cu toţii, vom atinge sentimentul numit „rugăciunea celor mulţi”, după ce am încercat totul pentru a ne conecta.

Lumina vine şi ne reformează. Ce înseamnă că ne reformează? Înseamnă o cerere adevărată. Lumina Înconjurătoare aduce această cerere adevărată.

De aceea, conform Cabala, există Lumina clarificatoarea, numită Lumina AB-SAG şi există şi Lumina care corectează. Şi aici, de asemenea, totul are loc în două faze.

Mai întâi, facem tot ceea ce putem. Ţinem congrese, lucrăm în grup şi încercăm să ne conectăm, făcând astfel să apară Lumina care clarifică unde suntem de de fapt. Ne lasă să simţim măreţia scopului.

În acelaşi timp, ne arată cât de jos untem, într-o stare în care nu am făcut nici măcar un pas către ea. Totuşi, aceste două puncte, măreţia scopului şi disperarea datorată propriilor puteri, crează doi poli, între care există zece Sefirot.

Apoi, potenţialul dintre ei activează Lumina corecţiei. Această stare se numeşte „rugăciune”, deoarece într-o rugăciune se află două puncte, măreţia scopului şi recunoaşterea micimii noastre. Această plângere internă ne aduce Lumina corecţiei care conectează aceaste două puncte prin zece Sefirot şi ne prezintă cu întregul vas.

Din Congresul din New Jersey 5/12/12, Workshop 3

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Exista o diferenta intre barbati si femei in spiritualitate?

Raspuns: Nu. In fiecare dintre noi exista doua parti: femeie si barbat, si noi avansam prin  acestea. Insa, in ceea ce priveste unitatea grupului, sufletele barbatilor si ale femeilor sunt un pic diferite in abordarile lor. Femeile se unesc in functie de puterea lor, in timp ce barbatii trebuie sa se conecteze si sa se uneasca in inimile lor, in cea mai puternica legatura.

Aici, ceea ce conteaza este unicitatea sufletului: Sufeltul barbatului apartine mai mult GE(Galgalta ve Eynaim) si sufletul femeii apartine AHP (Awzen, Hotem, Peh). Insa ambele au nevoie sa atinga cel mai inalt nivel, si pe calea femeii, nu exista obstacole speciale.

Eu sugerez si rog femeile sa se ingrijoreze in priviinta barbatilor, sa ii impinga spre unitate si conexiune, sa formeze un cerc in jurul lor pentru a preveni retragerile. In fond barbatii raman asemenea copiilor toata viata lor. Ei nu cunosc mecanismul nasterii si ingrijorarii fata de soarta altora. Barbatul nu se schimba, ci doar se creste in dimensiune.

Pe de alta parte atunci cand o femeie devine mama, ea trece prin schimbari hormonale serioase. In ea este ascuns acelasi potential, acelasi dor, aceeasi intelegere. Astfel ea este mult mai conectata la natura, la viata. Ea este mult mai logica, mai realista. Urcarile si coborarile o invata mai putin decat pe barbat, deoarece corpul sau este obisnuit sa „preia” in mod constant aceste lovituri.

Din aceasta cauza, femeile trebuie sa ii ajute pe barbati, si despre acest lucru vorbeste foarte mult intelepciunea Cabalei. Fara ajutorul femeilor, barbatii nu isi ating scopul. Deci aveti grija de ei ca de niste copii.

Din Congresul din Brazilia 06/05/2012, Lectia 5

Filed under: Congrese, Femeia, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Studiez Kabbalah de mai mulţi ani, iar în această săptămână voi participa la prima mea Convenţie. Cum îmi pregătesc inima şi mintea pentru acest eveniment?

Răspuns: Nu avem un alt loc, o altă sursă, o altă posibilitate de a primi forţă spirituală. Grupul şi studiul, conversaţiile, lectiile şi diseminarea- aceste lucruri sunt „proza” zilnica. Desigur, contribuie si ele la unitatea noastră, cu toate acestea o convenţie (Kenes) reprezintă altceva, o adunare (Kinus) a  inimilor.

În spiritualitate, totul se coreleaza cu unitatea, de unde ne tragem puterea. În fiecare zi încercam să vorbim despre ea şi s-o realizam, construim intenţii, avem adunări ale prietenilor şi lecţii speciale în fiecare săptămână; însă, acestea nu sunt stari în care este cu adevarat posibil să primim o forţă mare şi puternica, care ne va împinge inainte, asa cum este la o convenţie.

Malchut din Lumea Atzilut se numeşte „adunarea lui Israel” (Knesset Israel), deoarece adună şi uneşte toate dorinţele noastre îndreptate spre scopul spiritual. În esenţă, o convenţie este construirea lui Malchut a lumii Atzilut, crearea unui vas spiritual corectat, unit. Nu există nici o alternativă la acest lucru.

Şi acesta este în primul rând motivul pentru care recomand tuturor sa participe la convenţie şi sa se asigure că n-o va pierde. O persoană nu are nici o alta şansă de a primi puterea pentru progresul spiritual.

Mai mult decât atât, bazat pe experienţă, ştim că convenţiile sunt urmate de perioade nu foarte plăcute de cadere. Ai nevoie de convenţie pentru a stoca putere şi pentru a trece cu uşurinta peste această cadere, ca si cum nu ar exista. Este ca şi cum am nivela presiunea dintre doi poli. Primim „plusul” prin adunarea împreună şi prin daruirea unei puteri enorme unul altuia, şi fiecare dintre noi primeste „minusul” individual după convenţie; această negativitate ne divide şi ne separă. Cu toate acestea, lucrez cu el, cu ajutorul forţei comune, pe care am primit-o de la fiecare, iar în final il corectez.

Nu am altă oportunitate de a-mi corecta minusul, egoismul meu, „otrava” mea, „îngerul morţii”, înclinaţia mea rea. Singurul lucru pe care-l pot face este să devin inspirat de ascensiunea comună şi s-o utilizez pentru a corecta coborârea mea personală. Acelaşi lucru se întâmplă la lecţii şi la adunările prietenilor; cu toate acestea, convenţiile sunt sansele fara precedent de a trage puterea de la prieteni, de a corecta răul din  tine, de a te uni şi de a sprijini o conexiune unificata cu toată lumea, încercând să le dăruiesti. Astfel, vom avansa.

Au fost convenţii, care nu au fost într-adevăr urmate de coborari. Dar in ultima vreme am început cu adevărat „să cadem,” şi înţelegem acum că nu este nimic artificial aici. Este necesar pentru existenţa; în caz contrar, vom muri spiritual.

Timpul a venit: Toate convenţiile noastre sunt destinate pentru a colecta putere, care mai târziu ne va permite să ne corectam. Nu merg pentru a ma distra şi a-mi produce placere, pentru a participa la lecţii şi concerte cu prietenii mei. Nu, eu am nevoie de această unitate pentru ca imediat după această unitate, sa corectez înclinaţia mea rea, forţele de separare care se trezesc în mine.

Acesta este motivul pentru care este atât de important sa mergem la convenţie şi, de asemenea, să menţinem o legătură maximă între noi după aceea, încercând să simtim lupta pe care o conducem. Dacă, după convenţie, plin de tensiune şi sfâşiat de contradicţii, pot trece totuşi peste acest stadiu, păstrând puterea pe care am primit-o de la toată lumea şi menţinandu-mă în grup, daca, atunci când am o coborâre, ma ridic deasupra ei, , atunci „plusul” şi „minusul” se unesc într-un singur întreg: înclinaţia rea-o mare dorinta egoista- se manifestă în mine, dar un ecran- puterea unităţii, pe care am dobândit-o – domneşte peste ea.

Să sperăm că acesta este modul în care vom folosi convenţiile noastre.
Dintr-o lecţie din New Jersey 09/05/12, Shamati # 25

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: În timpul seminarilor în grup, anumiţi oameni vorbesc mai mult, alţii mai puţin, unii sunt mai expresivi iar alţii nu. Cum trebuie să mă relaţionez corect la toate astea?

Răspuns: Atunci când stau în cerc împreună cu alţi oameni, trebuie să îi văd pe fiecare ca marionete prin care vorbeşte Creatorul. Nu sunt oameni, ci felul în care Creatorul mi se prezintă în diferite forme. Oricât de prosteşti ar părea lucrurile pe care le spun, asta nu mă interesează pe mine; mă înclin în faţa lor. Nu contează cât de neplăcut îmi pot apărea, cât de repulsivi şi neatractivi, trebuie să contrabalasez asta cu înţelegerea că El trezeşte această antipatie în mine. Şi acesta este locul de muncă.

Este scris despre marele înţelept Rabbi Yossi Ben Kisma că a avut un grup de studenţi care erau cu toţi începători, proşti şi fără niciun merit, dar el s-a plasat chiar mai jos în relaţie cu ei şi ei au devenit deodată măreţi în ochii lui şi a fost în stare să primească toată realizarea de la Creator prin ei.

Din lecţia din America din 5/10/12, Shamati

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Există o diferenţă între a urmari Convenţia de acasa, de pe monitorul calculatorului si a veni acolo în persoană? Primeste o persoană ceva suplimentar prin a fi acolo fizic?

Raspuns: Probabil ştiţi că în secolul al 18-lea, a fost popular în rândul clasei bogate să-si cumpere propriul loc sau loja la operă sau la teatru. Dacă o persoană vroia să-si audă aria favorită într-o operă, putea veni doar pentru acele 15 minute, se bucura de ea, iar apoi se ducea înapoi acasă. Pe atunci nu existau magnetofoane sau înregistrări, astfel încât oamenii trebuiau să vină acolo în persoană pentru a auzi o simfonie sau o opera.

Mai târziu, magnetofoanele şi televizoarele au fost inventate, asa ca de ce nu s-au închis teatrele astazi? De exemplu, un bilet la un spectacol de operă italian efectuat de o cantareata faimoasa costă o mulţime de bani. O dată am mers la o operă la Londra şi cel mai ieftin loc in partea de sus a galeriei costa 40 de lire sterline. Dar oamenii încă mai merg acolo, pentru că este imposibil să se transfere o impresie prin intermediul ecranului.

Pentru a obţine o impresie completă, trebuie să fii în acel loc, în persoană. „Un loc” este o noţiune spirituală, care, de asemenea, există în lumea noastră.

Şi acest lucru este chiar şi mai adevărat pentru o convenţie cabalistica pentru că venim impreuna pentru a ne uni! Şi pentru asta nu este suficient să vezi pe ecran sau sa auzi prin microfon. Daca nici macar o operă înregistrata nu-ti da impresia unui spectacol viu, atunci este asa cu atât mai mult in ceea ce priveste sentimentul de unitate.

Întregul scop al convenţiei este unitatea. Toate evenimentele, seminariile şi discuţiile sunt dedicate pentru acest lucru. Acesta este un proces unic, viu, care nu poate fi transmis în orice formă. Pentru aceasta eu sunt dispus să călătoresc în orice grup, in orice punct din lume, chiar dacă acest lucru este destul de împovărător pentru mine. Dar nu există nici o alegere;  nu pot îndeplini misiunea mea în nici o altă formă şi voi nu puteti atinge scopul în nici un alt mod.

Numai daca cineva trăieşte într-o locaţie foarte indepartata şi nu are nici o posibilitate de a participa, şi chiar nu poate(şi va trebui să dovedeasca asta Creatorului, nu noua), atunci se pare că există un calcul personal, special cu el. Dar nu as lăsa posibilitatea de a lua parte la o convenţie sa treaca pe langa mine pentru nimic.

Există un exemplu celebru despre o persoană care a trăit cu mii de ani în urmă în deşertul Negev şi lucra în agricultură, iar o dată pe an, ea călătorea pe jos pentru a studia în Ierusalim. Putea sa rămâna şi sa studieze acolo doar o zi, deoarece drumul era atât de lung incat trebuia imediat sa stabileasca sa mearga înapoi, astfel incat sa poata reveni la timp pentru a începe să lucreze la camp. Dar pentru aceasta zi, există o zi specială în cursul anului, care a fost numita în onoarea lui („un student pentru o zi”), in care toată lumea sta şi studiaza.

Este imposibil sa transferi energie de la o persoană la alta fara contact personal, fizic, atunci când suntem toti împreună. Acesta este motivul pentru care existam in aceasta lume! Această lume este speciala, deoarece noi toţi suntem egoişti şi , prin urmare, avem posibilitatea de a începe conexiunea noastra numai în acest fel.

Pana la urma, nu suntem uniti printr-o conexiune spirituala încă. Şi de aceea, un alt nivel, mai mic ne-a fost dat, numit „aceasta lume” – o realitate imaginară, în care conexiunea noastra se naşte. Şi după aceea deja începe să crească în spiritualitate.

Este precum o floare care nu creste până ce samanta nu putrezeste în pământ şi o rasada creşte din ea, care apoi se dezvolta pentru a deveni o floare. Acesta este modul în care trebuie să plantam începutul conexiunii noastre. Şi chiar dacă suntem în lumea egoista, samanta noastra trebuie să putrezească în acest sol egoist şi un nou rasad va iesi din ea.

Cu toate acestea, această fază preliminară, această conexiune fizică între noi este necesara, şi de aceea există această intreaga lume.

Cred că după aceste cuvinte, o explozie ar trebui să apară şi toţi cei care nu s-au înregistrat încă se vor grăbi să se înregistreze la convenţie. Dacă as fi o persoană care trăieşte în America, nu aş sta acasă …

Poti plasa un televizor cu cel mai mare ecran în faţa ta, şi sa stabilesti condiţii ideale, cele mai confortabile, sa-ti iei o vacanta de la muncă astfel încât nimeni sa nu te deranjeze din vizionare, dar aceasta tot nu-ti va da un contact real. Vei pierde cel mai important lucru: senzatia interioara, şi vei vedea doar imaginea externă.

Din lecţia de pe 9/5/12 din America, Shamati

Filed under: Congrese, Criza, globalizare - Niciun comentariu→

La început, în lumea Infinitului, eram uniţi ca unul, ca un corp ale cărui părţi erau toate necesarea una alteia şi total interdependente. După ce am coborât din Lumea Infinitului în lumea noastră, am devenit complet deconectaţi pentru că tot spaţiul dintre noi a fost umplut de egoism, care ne-a îndepărtat unul de altul.

Egoismul este în continuă creştere şi, astfel, în timp ce istoria progresează, noi ne simţim din ce în ce mai greşiţi. Dar vine un moment când egoismul încetează să mai crească şi atinge saturaţia. De aceea, oamenii de azi sunt copleşiţi de deziluzii şi disperare, iar despresia a devenit cea mai răspândită boală din lume.

Omul pierde sensul vieţii. Anterior, nu şi-a pus acest gen de întrebări, deoarece dorinţele egoiste au crescut constant în el şi l-au împins înainte. Îi spuneau, amăgitor: „Vrei asta, asta şi asta! Cu siguranţă trebuie să iei asta şi să devi mai mare decât ceilalţi!”

Dar astăzi a venit timpul în care nu mai vrem nimic. Iar în plus, se dezvăluie criza generală, nelăsându-ne altă şansă decât să cercetăm o cale de a schimba situaţia şi a obţine corectare, unde corectarea se află în ascensiunea înapoi în lumea Infinitului, să devenim un singur om din nou. Totuşi, această unitate este obţinută prin propriile eforturi, adică prin munca împotriva egoismului nostru, de dragul unităţii.

Aceasta este cea mai urâtă muncă pentru noi şi nu o vrem. Sunt dispus să fac orice altceva în loc de asta – orice dar numai să nu mă unesc cu prietenii! Mă simt bine eu însumi, asta este confortabil! De fapt, întreaga mea natură este voinţa de a primi plăcere şi tot ceea ce îmi trebuie este să o satisfac. Vreau numai împlinire.

Fiecare persoană se gândeşte numai la cum să facă lucrurile mai bune pentru ea, în fiecare moment. Organismul şi creierul nostru lucrează numai pentru a se păstra în cea mai confortabilă stare. Şi astfel se scurge toată viaţa noastră. Fiecare persoană se gândeşte la cum să facă lucrurile mai bune pentru ea, acum şi în viitor. Toate calculele noastre se învârt în jurul acestui lucru şi suntem incapabili să ne gândim la altceva. Tot ce îmi pasă este propriul corp. Reiese că sunt blestemat la o viaţă de animal mizerabil, sărac, care încearcă să îşi sprijine corpul în orice mod posibil, astfel încât să trăiască câteva decenii şi apoi să moară. Dar dacă toată viaţă se rezumă doar la asta, atunci care este rostul ei?

De aceea ne este atât de dificil să lucrăm împotriva egoismului nostru. Este o foarte mare problema psihologică aici, care ne împiedică să ne reunim cu alţii, în circumstanţele în care egoul nostru a atins maximul. De aceea vine ştiinţa Cabala şi ne explică cum să facem asta, prin unirea într-un mic grup.

Prin grup începem să atragem această forţă specială din noi, care este ascunsă în natură şi se numeşte Lumina care reformează. Iar dacă încercăm să extragem această forţă ascunsă din interior, ea va apărea la suprafaţă şi va face minuni pentru noi. Ne va corecta complet, ne va schimba, astfel încât vom fi în stare să ne conectăm cu alţii. Iar apoi, un grup va ajunge să vină împreună cu mai mulţi prieteni, ceea ce va deveni un mini-model pentru corectarea umanităţii în care unitatea noastră se realizează.

În loc de forţa anterioară, negativă a egoismuliu, care ne separă într-o stare spartă şi are diferite nume (Faraon, Haman, Bilam, Balak şi toţi „păcătoşii”, adică forţele care împiedică unirea), înăuntrul conexiunii noastre vom începe să revelăm această imensă forţă pozitivă. Aceasta este forţa conexiunii care vine să înlocuiască forţa negativă, şi se numeşte Creator. Este forţa dăruirii, forţa care ne-a dat naştere şi ne uneşte. În ea vom revela programul creaţiei şi scopul acestuia.

De aceea trebuie să ne unim într-un grup, deoarece prin asta vom simţii o stare înaltă – prezenţa unei forţe ascunse, înalte, Creatorul care este între noi. Trebuie doar să Îl revelăm! Să sperăm că vom simţii această trezire în noi în timpul seminarilor, ca rezultat al eforturilor noastre de a ne unii unul cu altul. Asta se poate întâmpla chiar unei persoane care a venit la congres pentru prima dată.

Din prima lecţie de la congresul din Brazilia din 03.05.2012

Filed under: Congrese, Criza, globalizare, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Grupul există pentru a-l revela pe Creator, forţa care ne dăruie şi ne operează. Aderând la El, ne ridicăm deasupra existenţei corporale şi simţim viaţa eternă. Corpurile îşi schimbă forma de la o generaţie la alta, dar noi reglăm conexiunea cu sufletul şi existăm în el unificaţi pentru totdeauna.

Putem obţine asta numai prin conexiune şi unitate. Cu toate că nu este în puterea noastră se ne unim, Lumina superioară, Creatorul, fiind singurul care ne uneşte, cu ajutorul grupului putem descoperi nevoia, necesitatea pentru asta. Avem nevoie de o dorinţă mare, o nevoie mare, pentru ca Lumina să ne unească. Deci, sub ce circumstanţe vrem asta? O vrem în starea de separare.

De aceea negativul este revealt în grup: conflicte, separaţii şi contradicţii între prieteni. Trebuie să fim gata, trebuie să cunoaştem că toate aceste lucruri sunt revelate astfel încât noi să ne reglăm conexiunea dintre noi şi să ne unim deasupra lor.

În final, se desprinde următoarea imagine: jos este egoul care separă prietenii, iar noi ne conectăm deasupra lui prin iubirea reciprocă (Amor). În acelaşi timp, nimeni nu deranjează pe alţii. Chiar dacă nu mă înţeleg cu prietenul, chiar dacă există conflicte din diferite motive, totul se întâmplă la nivelul egoului uman care ne separă. Deasupra vom construi conexiunea iubirii.

Egoul creşte constant, iar noi trebuie să facem eforturi mai mari pentru a ne conecta deasupra lui, deasupra geloziei, urii, pasiunii, mândriei şi dominaţiei. Îmi îmbrăţişez prietenul intern, în ciuda a tot ceea ce simt împotriva lui.

Principalul lucru este acela că iubirea nu anulează egoul, astfel încât ambele cresc mai puternic în rezistenţa lor. Egoul este Malchut (M) şi iubirea este Keter (K). Nu ştim dinainte ce tensiune, ce gol se află între ele (Δ), dar în final (℧) trebuie să alcătuiască primii zece Sefirot întregi. Apoi primesc vasul în care voi simţii lumea spirituală, Creatorul, Lumina.

Asta se va întâmpla numai dacă Keter creşte deja în mine, ceea ce înseamnă că dorinţa de a iubi prietenii deasupra marii urii este suficientă pentru a crea primii zece Sefirot.

Toate problemele din relaţiile noastre trebuie să fie examinate ca îndemnuri care ne împing înainte. Fiecare „proastă funcţionare” indică faptul că merităm intensificarea iubirii şi a conexiunii dintre noi. Dacă o persoană nu face asta, dacă nu ştie de instrumentul care îi permite să construiască conexiunea deasupra repulsiei, egoul său nu mai creşte şi trăieşte o viaţă normală. Numai de la noi, egoul în creştere ne cere în mod constant să fim în conexiune reciprocă.

Am muncit foarte bine la conexiune în timpul congresului. Am simţit ce înseamnă să fim împreună în căldura conexiunii reciproce. Mai târziu vom simţii cum dorinţele noastre devin mai slabe, cum tensiunea se diminuează şi cum indiferenţa le ia locul. Astfel, egoul nostru creşte, punând „întrebări logice”: „De ce am nevoie de toate astea? Am sărbătorit suficient..”

Este un sentiment perfect natural pentru om şi acesta nu simte că este jucat de sus şi că egoul său este crescut în mod intenţionat prin apariţia rejecţiei, indiferenţei şi oboselii. Totul se face intenţionat, astfel încât omul să depăşească obstacolele. Încercaţi să nu uitaţi asta, faceţi-vă un semn, încercaţi să vedeţi cum singura forţă care există Sus vă minte şi vă induce în confuzie, astfel încât să începeţi să înţelegeţi deasupra dispoziţiei voastre, „în ce direcţie bate vântul”, şi veţi ajunge la El.

Respingându-ne, această forţă vrea ca noi să îl vrem pe El. Este la fel cum o femeie curtează un bărbat şi pare că stă la distanţă de el, respingându-l, numai că să îi aprindă dorinţa. Înţelepciunea Cabala numeşte asta un „dans”. Ne apropiem şi apoi de îndepărtăm, din nou şi din nou, până când dorinţă creşte puternic astfel încât devine zece Sefirot întregi. Apoi Creatorul ni se va revela şi noi vom adera la El printr-o adevărată conexiune.

Din lecţia 5 de la  congresul din Brazilia 5/06/12

Filed under: Congrese, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Creatorul ne dă totul: El ne furnizează traducători, săli de studiu, centre de studiu, etc. De ce nu ne acordă El corectarea?

Răspuns: Creatorul ne dă totul, dar El nu poate face ca creaţia să ajungă la El şi să devină similar cu El.

Ce înseamnă faptul că Creatorul ne acordă adunări şi ne furnizează pământ? De ce a creat El congresele noastre şi ţările în care trăim? De ce avem nevoie de ele? Am fi putut sta în Lumea Infinitului şi asta era tot. De ce a trebuit să coborâm cinci lumi până la acest tărâm? Pentru a simţii probleme şi a exerimenta stările prin care trecem? Cine are nevoie de ele? Dacă întrebi pe oricine în lume, vei vedea că nimeni nu le vrea.

Creatorul a făcut un singur lucru – un punct! – nimic mai mult. Lumina a intrat în punct şi a început să interacţioneze cu el. Ele constituie două lucruri opuse: plus şi minus, o putere microscopică a Luminii (dăruire) şi o mică forţă a primrii, contrare. Aceste două forţe continuă să evolueze în mod constant.

Creatorul nu a făcut nimic altceva decât asta. Creatorul este ceva intermediar, extern, care se numeşte Atzmuto (Prin El însuşi). Pentru a obţine proprietăţile lui Atzmuto şi a fi capabili să Îl percepem, trebuie să combinăm ambele proprietăţi împreună, astfel încât să devină egale, similare una alteia; proprietatea primirii trebuie să devină identică cu cea a dăruirii. În alte cuvinte, proprietatea primirii ar trebui să înveţe să dăruie aşa cum o face puterea dăruirii.

Atunci când devenim egali cu proprietatea dăruirii (Lumina), începem să ne balansăm între două forţe, experimentând forţa numită Atzmuto, care a creat şi Lumina şi dorinţa. Lumina provine direct din Atzmuto şi este de fapt proprietatea Lui numită „ceva din ceva”, în timp ce dorinţa egoistă reprezintă „ceva din nimic”. Totuşi, ambele provin de la Creator.

De aceea, de îndată ce obţine similaritatea între dorinţă şi Lumină, făcându-le paralele una cu alta, începem să simţim o a treia forţă.

În Cabala, această noţiune este exprimată de ideea de trei linii. Linia stângă vine de la puterea dorinţei (egoismul); linia dreaptă semnifică puterea Luminii (dăruirea), în timp ce linia de mijloc este a a treia forţă care apare din comparaţie dintre primele două.

Atunci când primim o parte care aparţine dorinţei şi în acelaşi timp luămn altă parte de la Lumină, le comparăm în noi înşine într-un fel în care devin echilibrate şi egale, în acest fel îl revelăm pe Creator, folosind linia de mijloc.

Vorbm de legi fizice aici; nu există nimic altceva în afară de ele. La fel este şi în ştiinţă; folosim metoda comparaţiei pentru a găsi un al treilea parametru, valoarea iniţială. Cum altfel îl putem defini?

Pentru a îl cunoaşte, trebuie să demonstrăm cel puţin două dintre proprietăţile noastre opuse, astfel încât comparându-le, o altă persoană poate recunoaşte şi înţeleg cine suntem. Numai din contrastele diferitelor calităţi este posibil să înţelegem, măsurăm şi cântărim ceva.

Din acest motiv ne-a dat Creatorul posibilitatea de a exista între „plus şi minus.” Primind de la el şi comparând ceea ce primim, îl obţinem pe El. Asta se aplică în toate domeniile vieţii noastre. În tehnologie, determinăm sursa energiei cunoscând cine este consumatorul. Fără egoism sau Lumina care curge prin egoul nostru, nu putem realiza sau simţii cu cine avem de a face.

După ce Creatorul a generat un punct negru care este opus Luminii, două calităţi (plus şi minus) continuă să evolueze pe cont propriu. Nu mai se petrece nimic altceva. Actul creaţiei s-a oprit în acel moment; mai departe, vedem că avansarea se întâmplă singură şi provine din două lucruri opuse. Nu există nicio interferenţă din partea Lui, de la Atzmuto.

Natura noastră evolueză în mod constant. Asta înseamnă că noi putem pronunţa: „Creatorul nu există!” Vedem că tot ce ne înconjoară se supune unor anumite norme; viaţa este definită de legi rigide care există în mod universal.

Totuşi, dacă ne străduim să îl găsim pe El (să obţinem nivelul superior), trebuie să începem să egalăm. Cum? Numai poziţionându-ne între „plus” şi „minus”. Cum ne punem în asemenea condiţii? Numai dacă asociem „minusul” nostru cu egoul nostru şi reuşim să conectăm „plusul” cu grupul.

Prin „egoul nostru” nu înţelegem dorinţa de a petrece, bea, mânca, distra sau a avea mult timp liber. Nu. Înţelegem rezistenţa noastră la a deveni conectaţi cu membrii din grupul nostru. Acesta este singurul factor care face diferenţa. Dacă continuăm să încercăm să ne unim cu prietenii noştri în afara egoului nostru, vom găsi până la urma un asemenea dipol, o asemenea putere a câmpului magnetic încât vom fi în stare să îl revelăm pe Creator în el. La acest nivel de contopire cu grupul, apare proprietatea Atzmuto.

Vorbesc aici de condiţii fizice şi legi elementare. Nu le putem igonora. Problema este că trebuie să ne situăm în interiorul acestei scheme. Vom încerca!

Din lecţia 1 de la Congresul din Vilnius 3/23/12

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Atunci cand sunt inclus in societate, vreau sa daruiesc tuturor sufletelor, tuturor dorintelor care se afla in afara mea. Insa cum le pot darui? Atunci eu (eu) primesc o Lumina foarte mare de la Creator, Lumina Ein Sof (Infinitatii) (∞) care trece prin mine spre altii.

In cele din urma fiecare dintre noi devine similar cu Creatorul in relatia sa cu ceilalti- cu Acela care daruieste, care ii simte pe ceilalti si ii umple.

In acelasi timp, noi suntem diferiti si nici unul dintre noi nu poate lua locul celuilat. Fiecare are propriile sale abilitati care ii permit sa se alature altora si sa le dea ceva unic, ce numai el poate darui. Aceasta abilitate permite persoanei sa fie similara cu Creatorul in atitudinea sa fata de ceilalti.

Intelepciunea Cabalei ne spune ca nici o persoana nu ar trebui sa fie constransa si oprimata. Educatia ar trebui sa fie un proces liber: noi invatam oamenii despre garantia reciproca, legaturile reciproce, si umplerea reciproca, insa fara constrangere. Daca noi impunem ceva unei persoane, noi o vom lipsi de abilitatea de se conecta cu ceilalti in mod corect si de a-si aduce unica sa contributie in beneficiul celorlalti. Persoana nu va putea fi capabila sa fie asemeni Creatorului in atitudinea sa fata de lume si nici nu va putea sa se ridice la nivelul Creatorului, la nivelul Celui care daruieste.

„Daruirea” este atunci cand eu primesc de la Creator si transmit Lumina care este destinata celorlalti prin mine. Pentru ca persoana sa poate face acestea noi trebuie sa ii dam educatia potrivita, fara urma de constrangere sau oprimare, in conformitate cu principiul: ”educa-ti copilul in felul tau”. Cu alte cuvinte, sa isi dezvolte atributele, fara a fi constrans, fara a fi obligat, si fara a-i dauna.

Aceasta este o metoda speciala si noi trebuie sa invatam cum sa o folosim. Daca ne educam copiii in acest fel, noi vom deveni persoane intregi si pline de succes. Asta pentru ca noi ii vom invata sa se conecteze mai usor cu ceilalti si astfel le dam mijloacele de a veni mai aproape de Lumina. Astfel le va fi mai usor sa identifice forta generala care este ascunsa in natura. Aceasta este latura unica a educatiei noastre.

Unei persoane in aceasta lume ii lipseste de fapt un singur lucru, sa stie cum sa se conecteze cu ceilalti oameni. Invatand cum sa se conecteze, persoana va avea suces in absolut orice va intreprinde. Aceasta este corectia lumii. Toate celelalte lucruri sunt minciuni. Noi ne producem singuri confuzie atunci cand ne imaginam succese care se dovedesc a fi de fapt dezamagiri, si crize in timp ce problemele noastre continua sa creasca.

Din Congresul din Brazilia 05/05/2012, Lectia 4

Filed under: Congrese, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→