Category Archives: Criza, globalizare

Cine va face să încline balanța: egoul nostru sau noi?

Sanhedrin, 98:1: Rabbi Yochanan spune că, dacă vedeți o generație care este afectată de numeroase probleme ca un fluviu, așteptați-l (Mesia)!

Există o altă stare în plus față de semnele venirii lui Mesia, descrise în acest capitol, de care depinde venirea rapidă a lui Mesia: cu cât există mai mulți oameni care aspiră la Creator, cu atât dezvăluirea Creatorului în această societate va fi mai mare.

Prin urmare, grupul nostru se opune stării negative a omenirii, încercând să aducă fluxul Luminii Superioare asupra noastră și asupra lumii întregi. Pentru moment, nu vedem totuși semnele reale și clare ale consecinței acțiunilor noastre. Trebuie să admitem că, în ciuda tentativelor noastre și poate grație lor, vedem că lumea este într-o stare de declin accelerat.

Întrebare: Putem să spunem că, în omenire, există un sentiment de ”nenorociri prin numeroase probleme, ca un râu?”

Răspuns: Nu cred că suntem afectați de numeroase probleme ca un râu, în raport cu generația care a suferit Holocaustul  poporului evreu și alte probleme, inclusiv al doilea război mondial, când multți oameni au cunoscut un holocaust interior personal. Nu este încă aceeași situație.

Pentru moment, nu suntem maturi în cele două sensuri (pentru mai bine sau mai rău) și nu vedem unde ne poate duce asta. Dar suntem deja la o cotitură când putem decide  ce direcție va urma omenirea, care depinde de centrul nostru spiritual, de starea noastră, de puterile noastre.

În același timp, noi nu suntem nici într-o stare de detașare, incapabili de a face ceva, nici într-o stare de puternică ascensiune, un contra-atac împotriva egoului nostru pentru a elibera Mesia din închisoarea sa.

Ce va face să încline balanța? Egoul nostru sau noi? Asta va trebui să fie rezolvat într-un viitor apropiat.

Din kab.tv, ”Mesia va veni?”, 14.11.2014

 

Mișcarea laterală

Întrebare: Cum putem determina că putem trece la următorul nivel spiritual?

Răspuns:  Atunci când simțiți că nu aveți mai multă putere pentru a avansa și ați epuizat-o la nivelul actual, dar nu ați atins încă obiectivul, acesta este un semn că vă lipsește următorul nivel.

Cu alte cuvinte, vom atinge o anumită stare în dezvoltarea noastră spirituală în care ne lipsesc competențele pentru a atinge un nivel interior sau rămânem pur și simplu  la același nivel  astăzi unde eram  ieri și mâine vom rămâne la nivelul unde suntem astăzi. Ne lipsește combustibilul! Astfel, vom începe să avansăm lateral. Asta se numește auto-mișcare, folosind liberul nostru arbitru.

Scopul mișcării laterale este de a conecta toți oamenii în lume într-un întreg, o voință și o rețea care vor fi bazate în întregime pe uniunea corectă reciprocă între popoare. Apoi, Creatorul, atributul iubirii și dăruirii, se va dezvălui în această rețea.

Prin această rețea, vom transcende la un nou nivel de existență și vom schimba sentimentul nostru cu privire la lume și perspectiva noastră.

Din kab.tv, ”Secretele Cărții Eterne”, 26.03.2014

 

Secretul celor zece triburi, partea a șasea

Întrebare: Dacă oamenii au atins nivelul Templului, cum poate dispărea dintr-o dată amintirea unei conexiuni atât de înalte?

Răspuns:  Dragostea trece și ura îi ia locul. Forța luminii care susține această stare altruistă, această conexiune, dispare.

Starea aceasta a fost dobândită cu ajutorul Luminii și, în momentul în care aceasta încetează să mai lumineze, urmează imediat căderea și noi nu ne mai aducem aminte de nimic, ca și cum nici n-ar fi existat.

Acestea sunt coborârea și căderea care au urmat după distrugerea Primului Templu. Începe exilul babilonian, Nabucodonosor sosește și ia zece triburi, lăsând în urmă două triburi.

Întrebare: De ce le-a luat Nabucodonosor pe cele zece și din ce motiv au dispărut acestea?

Răspuns: Vom descoperi în viitor toate acestea dar important este faptul că aceste triburi s-au dizolvat total în umanitate. Ele poartă principiul “iubește-ți vecinul ca pe tine însuți” fără să știe și urmează să se întoarcă. În aceste scântei au fost sădite semințele dragostei, care au fost plantate în întreaga umanitate și se vor împrăștia pe toată suprafața pământului, în toți babilonienii.

ÎntrebareDeci va avea loc o nouă întâlnire între Abraham și Nimrod, în Babilon.

RăspunsDa, dar nu este același Abraham. El a căzut la nivelul Babilonului și poate astfel să se conecteze la el. În această conectare constă potențialul spiritual din el, care conduce la dezvoltarea treptată a oamenilor și a națiunilor, la acest nivel corporeal.

Acest proces nu este doar unul tehnic, ci și unul științific, artistic, pedagogic și literar. Pe scurt, el influențează toate procesele prezente în societate. Cele zece triburi pun în mișcare acest proces, pentru că, după căderea de la nivelul spiritual atins, ele au încă imboldul de a avansa și de a se dezvolta. Și astfel dezvoltă întreaga umanitate.

Dezvoltarea lor are loc însă într-un mod extrem de interesant. Îi putem descoperi printre marii inchizitori, lideri religioși și printre marii oameni de știință care par să nu aibă nici o legătură cu evreimea. Trebuie doar să săpăm puțin mai adânc.

Babilonienii trăiesc încă după principiul simplu, lasă-mă în pace să-mi văd de viața mea. Lasă-mă să-mi pornesc televizorul în apartamentul meu, dă-mi ceva să mănânc și asta este, nu-mi mai trebuie nimic.

Acesta este Babilonul. Stimulii evocatori care nu-i permit omului să se scalde în nepăsare sunt rezultatul răspândirii celor zece triburi în întreaga lume.

Nu poate fi altfel. De unde poate izvorî progresul, dacă nu dintr-o nevoie care este direcționată spre înalturi? Înclinația spre știință, literatură, artă și auto-exprimare este și ea înrădăcinată în dorința de a-L dobândi pe Creator, dar printr-o dorință egoistă și nu una concentrată pe dragoste și dăruirea dincolo de sine, exprimându-se prin dragostea de sine.

După distrugerea Primului Templu, cele zece triburi au început să-și îndeplinească sarcina la nivelul general acceptat și cele două triburi rămase, care simbolizează națiunea Israelului, au continuat să avanseze pe calea ridicării lor mai presus de egoism

Din programul  KabTV “Babylon Yesterday and Today” 9/03/14, Part 5

 

Europa este în proces de schimbare

La Știri (Wall Street Journal) „oficialii guvernamentali europeni sunt convinși că această criză a fost depăşită și că zona euro a fost  restabilită, a declarat Charles Wyplosz, profesor de economieinternațională la Institutul Universitar din Geneva .

… „Ceea ce vedem acum este descoperirea situației în zona euro ca fiind foarte precară , a spus el . „Stăm pe un butoi cu pulbere …” .„Criticii au avertizat de mult că o monedă comună durabilă necesită ceva mai mult – o uniune politică și fiscală , care pune puterea financiară colectivă a Europei în slujba membrilor săi mai slabi .

Zona euro este o amenințare majoră pentru economia mondială, regiunea, a cărei pondere în produsul mondial brut este a cincea parte, se îndreaptă spre stagnare și deflație, scrie The Economist …”

În contextul instabilităţii generale a  economiei globale, problemele interne ale Europei , cum ar fi datele demografice cu privire la săracie, piețele forței de muncă, sunt datorii problematice și mari , existând riscul de cădere a economiei  și crearea de probleme serioase pentru întreaga lume” ( Sursa : CypLive )

Comentariul meu: Trebuie mai întai să începem reeducarea oamenilor; numai în funcție de nivelul lor de conștientizare a nevoii de integrare adevărată ,unificarea  popoarelor de pe continent este o soluție pașnică posibilă la criză.

Scurte povestiri: politeism sau o singură providență?

Avraam, care a fost un preot în Babilonul antic și unul din adepții și urmașii învățăturilor lui Noe, a fost primul care a realizat că tot ceea ce s-a întâmplat cu națiunea a fost intenționat.

Este greu de realizat că rezultatele negative, ceea ce poate distruge o societate ideală, poate să provină de la forța superioară bună.

Dacă oamenii care trăiesc împreună în pace și au relații de prietenie simt, brusc, că nu se înțeleg și simt că se separă tot mai mult și chiar se urăsc, se pot întreba dacă forța care conduce lumea este, de fapt, bună și binevoitoare.

Aceste întrebări preocupă, în general, pe cabaliști și nu pe oamenii obișnuiți.

Separarea care a fost brusc simțită în Babilonul antic a condus pe preoți și înțelepți să creadă în existența a doi dumnezei: unul bun și unul rău care sunt în conflict și asta se reflectă în viața noastră, în această lume. ”Probabil forța negativă va predomina asupra forței pozitive. Și poate că ea nu există, ci o serie de divinități de toate tipurile”.

În final, oamenii au început să fie politeiști, negând astfel providența unei forțe în această lume. Avraam a considerat asta ca păgânism. A fost în total dezacord cu asta, pentru că el a descoperit că nu exista decât o singură forță și o providență în această lume, și nu mai multe forțe în care babilonienii credeau, când au văzut binele și răul în toate manifestările sale în lumea noastră, care se contraziceau și distrugeau totul.

Avraam a afirmat că totul provine de la o forță, dar omenirea a demonstrat dezechilibrul său cu întregul sistem, la fel ca într-un experiment, astfel încât ea va începe să studieze și să înțeleagă acest lucru. Noi trebuie să înțelegem, să simțim, să-l aducem mai aproape de noi sau să ne apropiem de el. Trebuie să ne conectăm cu atributele sale bune și atributele sale rele care ne sunt revelate și acesta este motivul pentru care lumea pare un loc teribil.

Există o singură conducere a creației care funcționează prin aceste două forțe opuse: bune și rele. Trebuie să controlâm aceste două forțe și să le unim pentru ca să avem o forță pozitivă care să învingă forța negativă și forța negativă ar trebui să crească forța pozitivă.

Astfel, revelarea forței răului continuă la o persoană, obligând forța pozitivă să atingă un nivel numit Creatorul. Asta este, de fapt, ceea ce Avraam a descoperit și a început să explice și să disemineze atitudinea sa față de natură, misiunea omului, scopul vieții.

Totuși, foarte puțini au fost de acord cu el, de fapt, au fost doar câteva mii de persoane în vechiul Babilon.  El i-a separat de toți ceilalți oameni care aveau propriile lor  și înclinații, și a început să-i învețe. Astfel, fiecare grup a urmat propria sa cale.

Din ”scurte povestiri”, kab.tv, 15.10.2014

Natura înseamnă unitate

Trăim într-o „bulă” a naturii, minerală, vegetală şi animală. Prin aceasta ne furnizăm cele necesare existenţei noastre. Iar acest mediu ne „transmite” exact acele condiţii necesare avansării noastre.

Astfel, ne sunt date o abunenţă de schimbări. Intr-adevăr, în general este necesar să înţelegem că procesul care a început cu Bing Bang continuă şi astăzi şi, pe durata întregului acest proces, puterea generală a dezvoltării ne-a mişcat către scopul ei, către echilibrul complet.

În timpul acestui proces, pe suprafaţa pământului s-a dezvoltat natura minerală, vegetală şi animală şi după aceea specia umană. La un anumit moment al istoriei, că a vrut sa nu a vrut, specia umană a trebuit să ia „frăiele” în mână, adică instrumentele de conducere, pentru a fi incluse în mod corect în dezvoltare.

Din acel moment, ne-am implicat în acest proces, însă nu cum am făcut înainte. Până se devenim conştienţi de situaţie, ne-am dezvoltat instictual, similar cu natura minerală, vegetală şi animală, printre care există, de asemenea, multe probleme, necazuri şi presiunea circumstanţelor, inclusiv dezastre.

Dar cu cât ne-am dezvoltat, cu atât am devenit mai legaţi de proces, participăm la el conştient şi cu înţelegere şi astfel avem mai multe probleme. Pentru moment, depindem de: acceptăm mesajul noi înşine, ne dezvoltăm împreună cu natura? Dacă da, ne va fi bine, iar dacă nu, ne va fi rău, funcţie de nivelul nostru de dezvoltare.

Adam a fost primul care a descoperit procesul general al evoluţiei prin care trebuie să trecem, nu numai la nivel material „animal”, dar şi la nivel uman. Începând cu Adam, care a trăit acum 5775 de ani, am trecut la o nouă fază. Suntem „înglobaţi” în natură; conform cu nivelul participării la acest proces, suntem gata să ne ridicăm şi să ajungem, împreună cu celelalte nivele, mineral, vegetal şi animal, la o dezvoltare uşoară, rapidă şi plăcută.

Dezvoltarea naturala este caracterizată în general de stadii foarte stricte. Ele sunt similare unei naşterii dificel, sunt conectate la stress, probleme şi pericole şi sunt acompaniate de fenomene naturale dramatice. De miliarde de ani Pământul s-a răcit, întărit şi din nou s-a încălzit, datorită presiunii magmei.

Erele geologice s-au succedat, natura pământului a fost schimbată, specii individuale au murit iar altele au apărut, încălzirea şi răcirea au alternat şi, în final, am ajuns la situaţia prezentă, care nu este cea finală. Continuăm să ne dezvoltăm şi, mai mult, mai rapid decât în erele anterioare.

În general, toate acestea depind de forţa generală a naturii, pe care înţelepciunea Cabala o explorează în adâncime. Conceptele „divinitate” şi „natură” sunt identice, pentru că acestea  vorbesc despre o putere care are un plan general precis, în care trebuie să ne integrăm, să îl înţelegem şi să îl realizăm gradual. Trebuie să fim incluşi în el conştient, descoperind o participare la acesta din ce în ce mai mare. Această integrarea este şi ea înregistrată în el.

Întorcându-ne la Adam, el a fost primul care a descoperit acest program şi a înţeles faptul că natura caută echilibru. Asta înseamnă că ne echilibrăm cu natura minerală, vegetală şi animală şi astfel construim echilibru între noi la nivel uman, astfel încât şi ultimul om de pe faţa Pământului va simţi că nu există nicio separare sau detaşare dintre noi şi tot ceea ce se găseşte în afara noastră; aceasta se numeşte dezvoltarea conştiinţei. Iar cu acest sistem unificat, eu sunt în armonie, în reciprocitate, în homeostază, într-un schimb reciproc de materiale, gânduri şi dorinţe.

În acest fel, trebuie ca în final să anulez toate detaşările şi golurile dintre ceea ce simt acum ca sine şi ce simt extern. Pielea mea nu mă mai separă de lume şi de mediu. Ating conştientizare şi înţelegerea faptului că totul aparţine unui singur sistem unificat; totul este esenţa sinelui.

Aşa arată nivelul uman. Corpurile noastre aparţin lumii animale, în timp ce esenţa noastră aparţine nivelului uman, care este mai înalt. Unicitatea lui constă în faptul că percepem şi vedem lumea ca un singur întreg.

În această singură şi unică lume, descoperim puterea unică a naturii, care conduce totul, iar noi ne identificăm şi ne contopim cu ea. Oricine care a încercat să realizeze natura ca un un echilibru al unei singure lumi, a descoperit şi obţinut acest proces exact până la starea lui finală, unde ne contopim cu forţa înconjurătoare a naturii.

Aşa arată ultima „staţie” pe drumul dezvoltării. Nu ştim ce se va întâmpla după asta. Cu adevărat, există şi alte etape care urmează…

Din emisiunea de pe KabTV „O viaţă nouă” 21.10.2014

Rădăcina virusului Ebola: sănătatea mea nu este în mâinile mele

Noi singuri producem fenomene precum virusul Ebola; noi înșine cauzăm astfel de epidemii, astfel de puncte de dezechilibru. S-au spus multe lucruri despre acest subiect în cadrul practicilor vechi de vindecare, inclusiv cele estice.

Medicina modernă a evoluat în cursul secolelor trecute și, înainte de asta, un medic adevărat nu se limita să ofere remedii.

Numeroși înțelepți și vindecători vechi au subliniat importanța echilibrului mental al unei persoane, care are un efect asupra echilibrului corpului, asupra sănătății sale.

Totuși, timpurile erau diferite atunci, nu eram încă interconectați unii cu ceilalți și astfel, fiecare persoană putea, individual, să determine starea sa de sănătate, având grijă de echilibrul sistemului său intern cu natura, cu mediul. Prin urmare, un medic o putea trata cu tincturi și alte substanțe naturale care aveau un impact real.

Astăzi, ei sunt neputincioși, pentru că am fost otrăviți de mediu și suntem la un nivel de dezvoltare al egoismului complet diferit. Dar, în trecut, remediile naturale, inclusiv elementele naturii mineral, vegetal și animat își făceau treaba lor, precum și măsurile pentru a menține sau stabili echilibrul pacientului cu mediul pe plan uman.

În prezent, acest factor abia depinde de persoană. Legăturile strânse ale ”satului global”, interconexiunea universală, nu îi permite să se echilibreze și să se vindece numai prin mijloace naturale. Într-o lume globalizată, echilibrul nu depinde de o singură persoană, ci de societate.

Prin urmare, recomand organizațiilor internaționale precum ONU, UNESCO, OMS și altele, să se ocupe de această problemă. Dar, ar trebui să se ocupe în mod corect, înțelegând că, din timpuri imemoriale până în prezent, totul depinde, în final, de echilibrul între oameni, care ”se propagă” în jos de la acest nivel, până la nivelurile inferioare ale naturii și ființei noastre.

Din kab.tv, ”Viață Nouă”, 19.10.2014

Scurte povestiri: de la Adam la Noe

Adam a fost primul care a atins sistemul creației și a descoperit că scopul final al evoluției umane este realizarea stării superioare, ascensiunea la nivelul Creatorului, că toate generațiile viitoare ar trebui să o realizeze.

Astfel, a început imediat să disemineze înțelepciunea Cabala, stabilind trei grupuri de studenți numite fiii săi. Nu erau fii corporali, ci spirituali, care erau la un nivel mai mic decât profesorul lor, și care au învățat de la el cum să urce la nivelul următor. Prin urmare, termenii de ”tată” și ”fiu” în Tora se referă la două niveluri. Nu este nici o legătură de sânge între ei, ci doar o continuare spirituală.

După Adam, au existat trei linii care proveneau de la elevii săi: Sem, Ham și Iafet. Linia care provenea din Sem s-a dezvoltat și celelalte două linii s-au dovedit a fi fundături. Dar, ele au fost, de asemenea, necesare pentru a se exprima, evidenția și stabiliza linia mediană.

Astfel, un lanț glorios de cabaliști și școlile lor s-au dezvoltat timp de numeroși ani, de la Adam până în perioada Babilonului antic: zece generații de cabaliști până la Noe și zece generații următoare lui. Fiecare generație simbolizează o anumită etapă proprie în dezvăluirea unei conexiuni tot mai puternice cu Creatorul și recunoașterea rețelei de forțe care gestionează lumea noastră.

În perioada lui Noe, clarificarea și purificarea sistemului de cunoaștere a Creatorului și apropierea de El, a continuat și acest lucru a fost descris în istoria Arca lui Noe.

După ce toți elevii lui Noe au urcat la nivelul unității în atributul de dăruire și echivalență cu Creatorul, reușind să conecteze părțile naturii mineral, vegetal, animal și vorbitor în interiorul lor într-o singură capsulă (arcă), au reușit să depășească nivelul numit ”potop”, în loc să se înece; ei au absorbit toate atributele apei, atributele vieții, atributul dăruirii.

Spargerea care a survenit în ei era începutul unei noi lumi. Noe simbolizează acest punct de cotitură, atunci când oamenii care studiază Cabala dobândesc atributul de dăruire, care este metaforic prezentată de apă. După experiența unei revoluții interioare, au început să folosească acest punct în mod corect și să folosească dezvoltarea sa.

Din Kab.tv, ”Scurte povestiri”, 15.10.2014

Exilul: la limita dintre lumină și întuneric, partea a treia

Întrebare: După distrugerea Primului Templu, evreii au existat tot ca popor al  lui Israel, in sensul spiritual al expresiei?

Răspuns: Erau conștienți de incapacitatea lor de a rezista în fața egoismului care îi controla. Acest fapt este documentat în scrieri istorice și în cronici.

Există extrem de multe materiale care acoperă acest subiect. Ele au fost scrise de către participanții la evenimente, imediat după desfășurarea acestora și nu de cercetătorii contemporani.

Evreii erau o națiune cu știință de carte. Ei și-au transmis cunoștințele din generație, în generație. Scrierile lor au fosr păstrate, sistematizate și clasificate, păstrându-se în acest fel timp de secole.

Prin urmare, poporul a înțeles cu claritate: “Între noi nu există nici un Creator!”

Întrebare: Totuși, ce au luat cu ei în exil? Ce purtau cu ei? Mai înainte ei se conformau principiilor lui Abraham, dar ce mai aveau după colaps?

Răspuns: Își aminteau cu precizie propria istorie. Nu era ca și cum nu o cunoșteau, ca loviți în cap. Mai mult, niciodată căderea nu se petrece pe loc; ea se desfășoară treptat; oamenii își pierd entuziasmul încet, încet, își lasă în urmă stările anterioare, continuând să facă tentative lipsite de succes de a se întoarce la aceste stări.

Încercăm să ne agățăm de trecut, dar nu suntem capabili să o facem. În același timp, încercările de a ne întoarce la aceste stări, chiar dacă sunt lipsite de succes, ne fac să continuăm explorarea și retrăirea stărilor anterioare, păstrându-le astfel în amintirea noastră.

Este asemănător cu distribuirea luminii în Parțuf și ieșirea ulterioară a acesteia din el –TANTA. În ultima etapă, când tot restul s-a dus deja, tot ceea ce mai rămâne sunt amintirile (Reșimot). Cu toate acestea, în acest stadiu ele sunt proaspete și poartă numele de vase (Kelim). Acest tip de vase sunt corecte. Ele reflectă adevăratele senzații, definind ceea ce se petrece în interiorul nostru, doar că, în acest moment, omul își înțelege starea anterioară. Atunci când ne găseam în acea stare nu înțelegeam ce reprezenta ea, cu adevărat, pentru noi.

Acest fenomen se petrece și în viața de zi cu zi. Deseori îi spunem cuiva: “Mai târziu, îți vei aminti și înțelege această situație cu totul altfel.” Așadar, atunci când ne pierdem situația anterioară și nu stă în puterea noastră să ne oprim din cădere, ceva continuă să existe în continuare.

Din programul KabTV “Babylon Yesterday and Today,” 9/3/2014

 

Exilul: la limita dintre lumină și întuneric, partea a doua

Întrebare: Ce înseamnă “despărțirea” de Babilon și construirea celui de-al Doilea Templu?

Răspuns: Aceste noțiuni semnifică ridicarea de punți pozitive între cele două triburi rămase, conform principiului “Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face.” Acesta este un nivel spiritual care a existat câteva sute de ani, până când s-a prăbușit.

Întrebare: Cu alte cuvinte, mesajul lui Abraham ne călăuzește tot mai sus, dar calea pe care o urmăm deseori este plină de “obstacole” care ne coboară, nu-i așa?

Răspuns: Calea nu este ușoară. După ridicarea spirituală inițială, ei au căzut în Egipt. De acolo s-au ridicat la nivelul Primului Templu, apoi au căzut în Babilon. În continuare, s-au ridicat ceva mai puțin, până la nivelul celui de-al Doilea Templu, apoi iar au coborât până la distrugerea internă. Cu alte cuvinte, ei au pierdut chiar și nivelul “ce ție nu-ți place, altuia nu-i face.” Pur și simplu, nu mai erau capabili să continue implementarea acestui principiu, deoarece marele lor egoism a spart chiar și rămășițele iubirii anterioare.

În concluzie, cam pe la începutul primului secol al erei noastre, dragostea a dispărut în totalitate.

Comentariu: Ei au început chiar să se lupte între ei și să se ucidă unii pe ceilalți.

Răspuns: S-au petrecut anumite lucruri în timpul Primului Templu. După prăbușirea acestuia au apărut anumite categorii de populație, cum ar fi căpitanii, comercianții, demnitarii, administratorii, etc. Deși se găseau la nivele înalte, ei manifestau un egoism excesiv.

Este o chestiune total diferită față de construirea unor relații la nivelurile inferioare, ca de exemplu în sătucuri, sau printre aceia care dețin doar o vacă, o oaie sau un cal. Pentru a supraviețui, ei trebuiau să se împrumute unul de la altul.

Pe când, dacă și tu și eu avem miliarde, alții au și ei la fel, atunci războaiele, luptele sunt inevitabile. Fiecare posedăm propria armată și ne urmărim doar interesele proprii. De aceea apar probleme.

Întrebare: Prin urmare, căderea de pe nivelul spiritual ne conduce în abis, spre manifestarea răului. Este corect?

Răspuns: Da, este adevărat. Pe de altă parte vorbim despre un fenomen natural. Aceste probleme se petrec în toate țările care trec prin faza de declin. Lumea modernă înfruntă aceeași amenințare: rușii, europenii și bogații americani își vor crea propriile armate și se vor lupta unii cu alții.

Pentru evrei, aceste perioade se încheie în tristețe, căci tocmai în momentele de colaps spiritual își fac apariția cuceritorii care distrug templele. [143811]
Din programul KabTV “Babylon Yesterday and Today” 9/3/14