În Ştiri (de la BBC News): „O multime de oameni au fost răniţi duminică, cand demonstranţii şi poliţiştii s-au ciocnit pentru a doua zi consecutiv în capitala Bucureşti.

„Mitingurile au început în sprijinul unui oficial care a demisionat în semn de protest împotriva reformelor sănătăţii.

„Dar au crescut într-o ostilitate larga faţă de politicile guvernamentale.

„Mai mult de 1.000 de demonstranţi au protestat în Piaţa Universităţii, în centrul Bucureştiului, duminică, scena a violenţei cu o noapte inainte. Demonstranţii au aruncat cu pietre în poliţişti, care din nou au răspuns aruncand cu gaze lacrimogene.

„Proteste paşnice au fost raportate într-o serie de oraşe din ţară duminică, inclusiv Cluj, Timisoara, Brasov si Arad, in care manifestanţii au cerut demisia guvernului şi a preşedintelui Traian Băsescu.

„Protestele urmează reducerilor de salarii, de beneficii şi a impozitelor mai mari, dar probabil catalizatorul a fost demisia popularului subsecretar de stat in Ministerul Sanatatii, Raed Arafat.”

Comentariul meu: Vom vedea astfel de evenimente mai des în 2012 in întreaga lume. Protestele vor forţa guvernele să înţeleagă că a sosit timpul, iar în loc de implementare a măsurilor „calmante”, este necesar sa se educe oamenii şi sa se schimbe de fapt structura societăţii din egoista in integrala, intr-o societate a consumului rezonabil.

Filed under: Criza, globalizare, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Care sunt cele mai importante principii pe care un somer ar trebui sa le stie astfel incat sa se poata descurca in noua lume?

Raspuns: In primul rand, este imposibil ca persoana sa se poata descurca intr-o lume in care fiecare se gandeste doar la propria persoana. Trebuie sa ne gandim unii la altii. Nu exista alta cale. Aceasta este legea naturii revelata astazi.

In al doilea rand, fiecare membru al societatii ar trebui sa ii vada pe ceilalti ca pe organe ale aceluiasi corp. In lumea de astazi nu avem nevoie sa cream sisteme egoiste: media, guverne, sisteme sociale, sanatate, educatie, etc., care sa nu se preocupe ce ceea ce se intampla celorlalti. Ceea ce ar trebui sa ne preocupe este cum sa construim o persoana sanatoasa intr-o lume sanatoasa. Toate sistemele ar trebui sa se concentreze asupra acestui scop. Ceea ce inseamna ca trebuie sa existe un plan de ansamblu.

Doar aceia care inteleg ca avem nevoie de integritate si garantie reciproca ar trebui sa aiba dreptul sa conduca societatea. Altfel, fiecare va continua cu propriul protectionism, ceea ce va duce la opozitie si la distrugerea naturii.

Ar trebui sa aspiram ca acelasi gen de relatie sa existe in familie, educatia copiilor, vecinatati, orase, popoare, si in intreaga lume. Ceea ce inseamna ca nu trebuie sa dezvoltam sisteme separate de educatie, cultura, si sanatate ci mai degraba sa lucram in cercuri, de la mic la mare,  care sa cuprinda toata umanitatea.

Trebuie sa organizam in mod diferit toate organizatiile internationale, astfel incat acesta sa fie scopul lor si catre acest lucru sa fie indreptata activitatea lor. Toate legile din lume ar trebui sa fie atat de integrale incat acest principiu sa devina legea esentiala a existentei noastre. Conducerea, institutiile, si sistemele pentru drepturile omului ar trebuie sa tinda spre acest lucru.

Care este rezultatul influientei legii integrale in toate sferele vietilor noastre, in special in fabrici, companii, si afaceri si chiar daca acestea au dreptul sa existe. Daca o afacere nu se potriveste cu  sistemul esential de productie, el este ca o aschie care intra in corp, infecteaza si raneste intregul organism.

Aceasta trebuie sa fie inlaturata si doar lucrurile necesare, sanatoase trebuie pastrate. Aceasta este o perceptie total noua in conformitate cu care nimeni nu are dreptul sa creeze ceva doar pentru a vinde acest lucru. Dimpotriva, cu cat producem mai putin si cu cat vindem mai putin, cu atat este mai bine. Aceasta situatie este total opusa cu abordarea prezenta, si in conformitate cu care totul se va schimba.

Intrebare: Se pare ca aceasta este o stare avansata, rezultatul educatiei integrale, in care guvernul poate decide daca o afacere este in armonie cu natura si prin urmare poate functiona?

Raspuns: In parte, va fi rezultatul unei schimbari constiente si in parte consecinta evolutiei naturale in care industriile inutile se vor inchide de la sine.

Din „Lectiile Noii Lumi” 12/1/11

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Criza actuală include toate nivelurile naturii. Recent, a fost o emisiune TV despre fenomenele naturale care apar ca surprize totale oamenilor. Printre altele, ei au vorbit despre o insula din Oceanul Pacific, in care mijloacele de trai pentru locuitori sunt bazate pe pescuit.

Acum, cand ies pe mare, le este frică să avanseze mai mult de câţiva kilometri de la ţărm. Clima s-a schimbat atât de mult, încât furtuni violente apar brusc şi este imposibil să le prognozeze. Pescari foarte experimentati, care au trăit toată viaţa lor pe mare, relateaza aceste întâmplări; oceanul, pe care il cunoşteau atât de bine, a devenit brusc un strain.

Astfel este scara crizei generale umane. La urma urmei, omul este partea superioara a naturii şi, astfel, el are puterea cea mai distructivă, mult mai mare decat a tuturor celorlalte creaturi.

Există forţe dezvăluite şi ascunse în lume. Este greu să nu observaţi explozia unei bombe. Pe de altă parte, radiaţiile radioactive pot fi simtite doar prin efectul lor. Există chiar şi radiaţii mult mai subtile, ale căror efecte pot fi o surpriza totala pentru noi. Sursa lor ne este ascunsa, aceasta este puterea mintii omului, puterea dorintei umane.

Am ajuns la sfârşitul dezvoltării noastre egoiste: populaţia mondiala produce o negativitate atât de puternica, incat ne sufocam pur si simplu unul pe altul, şi în acelaşi timp, distrugem nivelurile care sunt sub noi. Acestea sunt mari în cantitate, dar slabe în calitate, iar noi, prin potenţialul nostru calitativ, le putem distruge pur şi simplu, ceea ce, de fapt, se si întâmplă. De aici provin „oceanul surprizelor” si multe alte fenomene.

Deci, dacă totul este despre gândurile noastre, sa le corectam. Cabaliştii vorbesc despre două moduri de dezvoltare: calea cea bună şi cea a suferinţei. Se pare că in acest moment avansam prin suferinţă. Cum putem avansa în aceeaşi direcţie, pe calea cea bună? La urma urmei, avem un singur scop-adeziunea cu Creatorul. Aceasta este soarta tuturor oamenilor, din toate natiunile. Aceasta înseamnă că trebuie să le explicam cum să urmeze calea cea buna şi să se adapteze unicitatii dezvoltarii lor.

Puterea mintii omului distruge lumea. Ne provoacăm prejudicii noua şi altor părţi ale naturii. Astăzi este posibil să se demonstreze în mod deschis oamenilor prin exemple bazate pe date ştiinţifice în acest sens. Prin urmare, trebuie să ne tratam unii pe altii bine sau noi toţi vom fi distrusi. Deci, haideţi să ne îmbunătăţim vieţile, cu ajutorul singurei forţe care ne poate ajuta.

Dacă oamenii întreabă, „Deci, ce este această forţă?”, vom răspunde că aceasta este forţa bunei legături reciproce dintre noi, care este de fapt o altă definiţie pentru termenul „Creator.” Astăzi trebuie să folosim această forţă in intreaga lume.La urma urmei, nu există nici o distanţă pentru gânduri şi nu se slăbesc pe masura ce se indeparteaza de sursă, ci ajung chiar si la stelele cele mai îndepărtate, care sunt la mii de ani-lumină distanţă.

Cum putem face asta? A venit timpul în care nu vom mai primi nimic, fără cererea corecta. Tu nu vei reuşi în nimic, dacă nu ceri ajutor Creatorului. Doar întoarce-te la El „în mod corect,” ca un băiat bun şi atunci iti vei primi „cutia de bomboane.”

Ce ar trebui să ceri? Daruire.

– Vreau să dau aceste bomboane la toată lumea.

– Minunat. Ia-le!

La început nu este atât de atractiv, dar apoi înveţi. La început iti va fi, de asemenea, ingaduit sa gusti din cutia generala, dar, treptat, vei începe să te bucuri de daruire, luând doar ceea ce ai nevoie.

Pericolul distrugerii te ameninţă prin suferinţe dacă nu ajungi la cererea pentru ceilalţi: „Doresc să primesc placere doar văzând că alţii se simt bine. Lasă-mă sa ma bucur de acest lucru; dă-mi putere pentru asta! Fa-l posibil! ”

Acesta este modul în care se face corecţia.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala, 04/01/12 „Libertatea”

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Lectia zilnica, Societate, Suferinta - Niciun comentariu→

Avem nevoie de o schimbare foarte mare, o adevărată revoluţie interioară, precum şi de o transformare externa, o organizare absolut nouă a societăţii umane. Vom avea nevoie sa trecem prin ea, fie într-o manieră forţată, sub presiune şi lipsă de speranţă, fie vom înţelege unde ne indreptam şi că nu avem nici o altă alegere, înainte sa fim obligaţi s-o facem.

La urma urmei, nu avem de-a face cu oameni fara loc de munca. Avem de-a face cu oameni care nu au nevoie sa faca munca inutila, toti împreună şi fiecare în parte. Pe lângă necesităţile vieţii pe care avem nevoie sa le asiguram pentru noi înşine, orice altceva ar trebui să fie dedicat scopului existenţei noastre.

 Aceasta este întrebarea esenţială: Pentru ce traim? Acum ocupa centrul atenţiei. Toată viaţa noastră va fi organizata în conformitate cu această problema principală şi vom dedica cea mai mare parte a timpului nostru acesteia, în afară de a face lucrurile esenţiale pentru asigurarea existenţei noastre.

Cu alte cuvinte, problema nu este cum să păstrez ocupati oamenii concediati. Avem nevoie sa vedem lumea într-o stare opusă. Deci, abordarea noastră la aceasta problema trebuie să se schimbe complet. Totul din trecut se va destrăma. Noi ar trebui să începem să construim un mediu, toate organizaţiile, structurile, şi relaţiile umane într-un alt mod.

Când mă întâlnesc cu un prieten, nu ar mai trebui sa-l întreb unde lucreaza, referindu-ma la stapanul căruia îi aparţine, cum ar fi o mare companie, o bancă, un garaj, sau orice alt loc unde isi petrece intreaga lui zi muncind. Munca cuiva nu va mai fi la fel de importanta. Munca va deveni o simpla necesitate pentru furnizarea nevoilor societăţii. Omul isi va dedica cateva ore pe zi pentru asta şi va primi tot ce are nevoie, la fel ca oricine altcineva. Acest lucru este cu condiţia ca el va avansa şi-si va umple orele principale din timpul sau cu obtinerea unui scop care este demn pentru om.

În schimb, l-aş întreba unde studiaza, în ce grup şi la ce nivel. L-as trata ca pe o persoană, nu ca pe un sclav al stapanului pe care îl serveşte. Mai întâi de toate, avem nevoie sa dezvoltam această noţiune, să adoptam această viitoare imagine şi tranziţia de la starea actuală la starea pe care am pictat-o pe scurt.

 Acest lucru va necesita o foarte puternica rasucire în percepţie, senzaţie şi atitudine. Trebuie să ne schimbam din interior, iar acest lucru nu va fi uşor. Trebuie sa distrugem modul nostru de gândire anterior şi inima noastra. Nu poate fi o reformare mai mare şi mai importantă decât aceasta pentru o persoană obisnuita care traieste în această lume, deoarece aceasta se referă la esenţa vieţii.

Ea determină cu ce se trezeste o persoană, cu ce se duce la culcare, cum isi petrece intreaga sa zi, ce face, modul in care societatea îl tratează, ce trebuie să facă în raport cu fiecare persoană şi cum să dezvolte sistemele de educaţie şi creştere. Toate acestea trebuie să se schimbe.

Trebuie să ne imaginăm această imagine viitoare şi să înţelegem care sunt primele schimbări pe care trebuie să le facem, în conformitate cu aceasta. Chiar dacă lumea nu înţelege încă acest lucru, acesta este viitorul. Orice pas pe care il facem acum, chiar şi cei foarte iniţiali, vor conduce în această direcţie.

Acest lucru este similar cu modul în care un copil mic nu înţelege de ce a aterizat intr-o îngrijire zilnica unde va fi educat şi crescut cu scopul de a fi trimis la o şcoală. În acelaşi fel, oamenii nu trebuie sa stie despre toate schimbările globale care ii aşteaptă astăzi. Treptat, pe masura ce fac primii pasi şi se schimba, vor putea vedea un pic mai departe şi înţeleg mai bine şi le acceptă ca dezirabile.

Obiectivul nostru este de a dezvolta un sistem de învăţământ unde o persoană se va schimba în direcţia unei noi stari pe care ea trebuie s-o atingă, în orice caz. Cu cat este mai activa în acest proces propus, cu atat mai line şi mai uşoare vor fi schimbarile.

Este clar că ea nu va fi capabila sa se schimbe într-o clipă şi să devină o persoană nouă, sarind de la o stare la alta. Acest lucru necesită o adevărată şi foarte dificila revoluţie interioara. Cu toate acestea, avem nevoie sa propunem un proces de dezvoltare in care persoana se va schimba treptat, în direcţia lumii noi, fără a avea o înţelegere completă a ceea ce se întâmplă cu ea de-a lungul drumului.

Treptat, timpul pe care il petrecem muncind şi valorile cu care ne-am obişnuit, nu vor fi singurele lucruri care sa se schimbe. In timpul orelor dedicate pentru studiu şi unitate, o persoana va incepe sa se construiasca, pregătindu-se pentru noua lume, astfel încât mintea şi inima sa vor deveni „umane”, în locul mintii şi inimii actuale de sclav.

Din Discutia „Lecţii despre Lumea Nouă”,  01/12/2011

Filed under: Criza, globalizare, Economie si bani, Miscarea Garantie reciproca - Niciun comentariu→

 Am devenit atât de implicati în jocul susţinut de opinia întregii societăţi, incat ne-a înrobit complet. Am ajuns la un punct în care întreaga noastră minte şi abordare a vieţii este conectată la locul de muncă. Unei persoane ii este frică să se pensioneze. Se întreabă ce va face de dimineaţa până seara, cu atât de mult timp liber. Ea nu este obisnuita sa se gestioneze in mod liber si nu vrea să fie libera.

Chiar şi atunci când ajunge acasa de la locul de muncă, ea continuă să lucreze pe acelaşi computer. Atunci când se duce în vacanţă, nu se va desparti de telefonul său sau de Internet, in mod constant rămanand conectata la acelasi sistem ca o micuta roata dintata inrobita, una dintre multe altele.

Acest stil, format în ultimele decenii, a determinat o astfel de direcţie în viaţa unei persoane, incat nu este în măsură să se simtă libera. Imaginaţi-vă dacă ea ar fi fost ocupata trei ore pe zi, facand munca esenţiala pentru societate, asigurandu-si astfel existenta . Ea si-ar putea petrece restul timpului odihnindu-se şi facand lucruri de care se bucură. Cu toate acestea, noi nici nu putem sa ne imaginam că acest lucru ar fi posibil. Suntem atat de inrobiti incat nu ne mai putem macar imagina ce altceva am putea face în viaţă în afară de muncă.

Trebuie să experimentam o revoluţie foarte mare, deoarece natura stabileste acum noi condiţii pentru noi, schimband atât interiorul nostru, cat şi mediul din jurul nostru. Ne distruge stapanul : această întreaga si enorma societate umana, care ne-a înrobit. În felul său, ne forţează sa ne schimbam şi sa dobândim o nouă perspectivă asupra vieţii.

Viaţa va deveni complet diferita. Vom fi nevoiţi să ne dezvoltam ca oameni. În loc de zece ore de muncă (şi restul timpului, atunci când continui să te gândesti la asta), vei lucra trei ore si-ti vei petrece restul timpului facand lucruri complet diferite.

Cu toate acestea, trebuie să înţelegi ce să faci. La urma urmei, nu vom trandavi la soare ca niste animale intretinute leneşe, ce se odihnesc după ce au mâncat şi nu fac nimic până când nu le va fi din nou foame. Vom avea nevoie sa găsim activităţi „umane” pe care omul trebuie să le facă în această lume.

Pe langa cele trei ore dedicate muncii şi celor câteva ore dedicate gospodăriei, restul timpului va fi cheltuit facand ceea ce este cel mai important pentru o fiinţă umană şi care aduce împlinire sufletului. O persoană va trata munca şi treburile casnice doar ca lucruri inevitabile care trebuie să fie făcute în această lume; ar fi fericita sa nu faca aceste lucruri. În perioada de şapte-opt ore care au fost eliberate din muncă, ea va trebui să găsească o activitate reală, demnă pentru om, careia sa-si poata dedica întregul suflet.

Din discutia „Lecţii despre Lumea Nouă”, 1/12/2011

Filed under: Criza, globalizare, Miscarea Garantie reciproca - Niciun comentariu→

Vedem în secolul al XXI-lea că lumea s-a schimbat foarte mult. Oamenii obisnuiau sa fie mult mai liberi. Ei au fost trasi intr-un vartej de muncă şi au devenit sclavi. Acest lucru se aplică chiar si la angajatii clasei de mijloc şi cei sus-pusi, politicieni, economişti, oameni de ştiinţă sociala şi politica, precum şi oameni din toate profesiile. Fiecare muncitor este complet vândut locului sau de muncă. Am devenit sclavi.

Întreaga noastră viaţă se învârte în jurul muncii. O persoană modernă nu-si petrece mult timp manancand, beand, sau odihnindu-se în timp ce se aşeaza în faţa unui televizor.Isi iroseste majoritatea timpului la muncă şi petrece o oră sau două mergand sau intorcandu-se de la munca. Astfel, îşi petrece intreaga lui zi la muncă.

Companiile isi aranja propriile lor centre de îngrijire zilnica şi adapost pentru grup. Ele fac tot posibilul pentru a-si ataşa angajaţii, chiar mai puternic la locul lor de muncă. În acest fel, un individ devine un sclav al firmei sale. El nici macar nu intelege faptul că mai există si altceva în afară de locul de muncă. Munca devine cel mai important lucru în viaţă şi ii umple viaţa complet.

Atunci când întâlnim o cunostinta, primul lucru pe care il intrebam este unde lucrezi, ce faci, si cat de mult faci. În esenţă, noi n-o tratam ca pe o persoană, ci ca pe un profesionist. Este ca şi cum nu vedem o persoană în faţa noastră. N-o intrebam ce o interesează, ce a văzut şi a experimentat, sau pe unde a fost. Este ca şi cum locul său de muncă este mai important pentru noi decât persoana. Cel mai important lucru este unde lucrează şi ce face.

 Grijile principale ale unei persoane sunt sa se asigure că nu va fi concediata şi dacă va fi capabila să găsească un alt loc de muncă. Companiile îşi trimit angajaţii la formarea profesională. Totul se invarte doar in jurul muncii. O persoană îşi petrece cel puţin zece ore pe zi în acest sens. Acesta nu este un stil de viaţă sănătos, deloc.

Ne  distrugem fundatia, globul pe care trăim, toate resursele noastre naturale şi ecologia. Suntem ca nişte copii care şi-au pierdut notiunea timpului, jucandu-se. Acum, mama noastră trebuie să ne oprească. Ea a venit sa opreasca jocul, spunându-ne că a sosit momentul sa facem alte lucruri, iar noi nu ne putem opri.

Din discursul „Lecţii despre Lumea Nouă”, 12/1/2011

Filed under: Criza, globalizare, Lectia zilnica, Miscarea Garantie reciproca - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce putem face noi, chiar in acest moment, pentru a preveni declansarea in lume a unui razboi?

Raspuns: Trebuie sa ne unim! In lumea noastra, tot ceea ce putem face este sa atragem o dezvaluire tot mai mare a Luminii. Toate schimbarile din lume apar ca rezultat al influentei Luminii Superioare, care poate fi atrasa doar datorita similaritatii in calitati. Noi ar trebui sa fim atenti sa existe unitate intre noi si celelalte grupuri, sa ne aflam intr-o stare de uniune constanta, apropiere, similitudine a calitatilor, scopurilor, gandurilor si dorintelor.

Aici nu ma refer la dorinte materiale. Vorbesc despre aspiratia noastra catre Creator si necesitatea de a ne uni in dorinta de a-L revela. 

Daca intelegem ca aceasta poate fi facuta doar pe aceasta cale, atunci apropierea si unitatea noastra va atrage o dezvaluire inca si mai mare a Luminii. Datorita acesteia, mai intai se vor intampla lucruri bune intre noi si, mai tarziu, acest bine se va intinde in intreaga lume. 

Fundamentals of Kabbalah Lesson 10/30/11

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Când noi ne unim şi simţim forţa generală, dorinţa, planul, inteligenţa generală care ne guvernează şi căreia noi trebuie să ne conformăm, şi când vom fi la unison, în armonie şi în mişcare conştientă cu ea, atunci vom simţi mintea Universului sau “noosphere” despre care vorbea  Vernadsky. Cu alte cuvinte, vom simţi forţa universului, forţa naturii, planul ei cel mai înalt, începuturile şi scopul ei. Noi ne vom înălţa la nivelul de om care a devenit vârful naturii, egalul ei şi va înţelege Gândul Creaţiei.

Ni se cere să devenim conştienţi de această stare, să o înţelegem, să profităm de această minte, de această dorinţă de acest plan. Cum putem să o descoperim? Când începem să ne mişcăm la unison, ăn armonie, ca un banc de peşti care percepe mişcările câmpului înconjurător, şi astfel, prin propria noastră dorinţă, nu instinctiv ca păsările sau ca peştii, atunci vom începe să recunoaştem acest câmp, acest mare gând al naturii.

Toată problema este cum să găsim acest câmp, cum să începem să ne conectăm la el şi să găsim ritmul comun al mişcării noastre. Pentru a face asta, trebuie să ne schimbăm pe noi înşine.

Un om se poate schimba numai sub influenţa mediului, după cum vedem noi înşine prin copiii noştri. Altfel, natura ne va schimba cu duritate, forţându-ne prin lovituri, punându-ne sub „compresorul dezvoltării”.

Pentru a evita acest lucru, trebuie să fim activi şi creativi, în avans, să construim mediul nostru înconjurător care ne va duce la o mai mare asemănare cu această unică forţă a naturii. Astfel, ne vom schimba. Trebuie să ne înconjurăm cu un simulator care să ne înalţe tot timpul, sa ne unească şi să ne ducă mai aproape de forţa naturii, care azi ne obligă să fim conectaţi integral.

Din programul TV „Lumea integrală” 10/16/2011

Filed under: Criza, globalizare, Lectia zilnica, Miscarea Garantie reciproca, Munca interioara - Niciun comentariu→

Trăim într-o lume egoistă şi fiecare om vede asta bazat pe cât de multă împlinire şi plăcere poate primi de la ea, cât de mult pot beneficia, personal şi în comparaţie cu alţii. Omul se măsoară constant pe sine în raport cu ceilalţi. Uneori este bine să primeşti mai puţin, dar, într-un fel, mai mult decât ceilalţi, şi apoi să primeşti mult când ceilalţi primesc şi mai mult. Ne-am obişnuit să acţionăm în acest fel în lumea noastră, şi totdeauna ne-am dezvoltat în acest mod.

Dar acum, în faţa noastră stă o lume complet diferită. Ea ne forţează să acţionăm într-un anume fel, de exemplu, ca furnicile care muncesc totdeauna împreună ca un singur organism, sau ca păsările care se simt una pe cealaltă când zboară. Cân păsările călătoresc, întregul stol se întoarce în acelaşi timp, ca un singur întreg; nu este prima pasăre cea care se întoarce cu toate celelalte păsări după ea, ci se întorc toate odată.

Un banc de peşti se mişcă de asemenea simultan etc. Există o conexiune precisă între ei, un câmp comun care îi controlează. Fiecare, absolut, simte pe toţi ceilalţi, fără să aibă importanţă dacă e primul sau ultimul în banc, şi de aceea se întorc simultan. Într-o stare de comunitate, în loc să te percepi pe tine, individual, fiecare individ percepe întregul şi execută dorinţa comună, planul comun.

Natura ne obligă azi şi pe noi să acţionăm la fel, dar în loc să acţionăm instinctiv ca furnicile sau ca peştii şi păsările, noi trebuie să acţionăm conştient. Această stare este absolut confuză pentru noi. Cum pot eu să percep întreaga lume ca pe un singur stol enorm în care mă întorc şi interacţionez ca într-un întreg cu un singur cap şi o singură inimă? Însă acum, introducem această stare împotriva voinţei noastre şi indiferent de dorinţa noastră. Existăm deja în ea ca într-un stol imens de păsări, sau banc de peşti sau colonie de furnici, numai că încă nu înţelegem această stare.

Dar încet, începem să o observăm. Vedem că deja nu mai putem controla şi influenţa lucrurile aşa cum o făceam înainte fiindcă acum, o muncă mutuală complet diferită se dezvăluie, şi în ea, tu trebuie să-i simţi pe toţi ceilalţi, şi toţi oamenii împreună trebuia să simtă mişcarea comună, întoarcerea, şi mişcarea în aceeaşi direcţie.

Noi trebuie să distribuim totul între noi în funcţie de principiul de consum şi gestionare a  chestiunilor aparent personale, devenite deodată publice. Omul nu mai are nimic personal. Tot ceea ce face el este parte a colectivului. La sfârşit, puţina lui muncă este inclusă în planul general. El trebuie să se simtă ca parte a stolului, care acţionează după gândul comun, după planul general.

Din programul TV „Lumea integrală” 10/16/2011

Filed under: Criza, globalizare, Lectia zilnica, Miscarea Garantie reciproca - Niciun comentariu→

Întrebare: Când există un dezastru sau un război, oamenii se unesc şi se ajută reciproc, ei au grija de oamenii care sunt răniti şi e ca şi cum există garanţie reciprocă între noi. Cum putem explica faptul că garantia reciprocă ar trebui să fie pur şi simplu între noi şi nu împotriva unor terţe părţi?

Răspuns: Cred că acum interdependenţa noastră va fi dezvăluita, nu pentru că unele dezastre ne unesc. În trecut, am simtit garanţia noastră reciprocă, sub presiunea ameninţărilor din jurul nostru şi aşa ne-am agăţat împreună, ca niste nuci într-o geanta. Noi nu am vrut să ne unim, dar geanta ne-a ţinut împreună şi cum nu am avut nicio altă opţiune, a trebuit să existam în interiorul unei singure genti.

Lucrurile sunt diferite astăzi. Astăzi ne confruntăm cu natura, forţa superioară, şi nu cu un duşman corporal care ne înconjoară şi poate fi omorat şi distrus. Natura îmi arată că eu depind şi sunt legat de oricine altcineva. Dacă doar am trăit alături de vreun inamic, nu ar fi o problemă. Ideea este că sunt total dependent de el. Sunt atât de dependent de el, incat nu-i pot face nici un rău. Daca l-as răni cu ura mea, m-as rani pe mine.
Un sistem de interdependenţă ni se descoperă peste tot în lume şi cu privire la tot. În orice situaţie in care provoc răni cuiva, imi cauzez mie rău în schimb. Acesta este modul în care sistemul general integral este revelat. În esenţă, fiecare persoană din lume este parte din mine şi prin ea, simt tot răul care se intoarce la mine.

Nu vrea Germania să renunte la Grecia sau să fie separata de ea? Dar nu se poate! Ele nu pot doar „taia” Grecia, Italia sau Spania, pentru că există deja o conexiune, care le face dependente de toată lumea. Nu poti doar sa urasti pe alţii, pentru ca prin ura ta, pur şi simplu, „te impusti singur în picior.”

Acest lucru este fără precedent şi astfel toată lumea se simte atât de neajutorata, neştiind ce să facă: „Nu-mi place curajul lui, dar nu-l pot nici macar atinge, din cauza loviturii care va veni imediat înapoi la mine.” Nu putem „repara”  situaţia prin ruperea legăturilor noastre. Este imposibil!

Dacă aş răni pe cineva, lovitura va veni înapoi la mine cu o magnitudine mult mai mare decât dacă m-as răni singur. Este, deasemenea, la fel şi în direcţia opusă: Dacă as face bine altora, bunătatea ar veni înapoi la mine de 613 de ori amplificata faţă de punctul de plecare, adică în loc de Nefesh din Nefesh, primesc Lumina din NRNHY.

Deci, nu ar trebui să vorbesc sau cred lucruri rele despre nimeni, nici măcar o jumătate dintr-un cuvânt. Este mai bine să mă blestem pe mine.  Acest lucru va deveni clar pentru toată lumea. Acesta este modul în care globalizarea ne va obliga să ne schimbam.

Pentru a gasi acest lucru noi înşine, vom fi nevoiţi să trecem printr-un drum lung de suferinţă, în timp ce înţelepciunea Cabalei ne dezvăluie acest lucru mult mai repede.
Din Lecţia 1 a Convenţiei de la Arava, 27/10/2011

Filed under: Congrese, Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Miscarea Garantie reciproca - Niciun comentariu→