Category Archives: Educatie integrala

Intelegerea peste obstacolul pus de limba

Intrebare: Intr-unul dintre orase m-am lovit de faptul ca jumatate din populatie vorbea ruseste si cealalta jumatate limba locala. In ce limba sa predau metoda integrala? Oare trebuie sa despartim oamenii in functie de limba care o vorbesc sau trebuie sa-i unim?

Raspuns: Aparent asta este o situatie tipica. A desparti oameni bineinteles ca nu e bine, dar din punctual de vedere al perceperii materiei este necesar. Daca prezentam metoda integrala in forma de material video, atunci se pot folosi subtitrari. De exemplu, limba principala este rusa, iar jos vor fi subtitrarile.

Dar in nici un caz sa nu se desparta oamenii, ci sa se continue cu predarea combinata a celor 2 limbi. Fiecare sa vorbeasca in limba in care ii este lui comod. In acelasi timp, sa se incerce anularea in forma maximala a barierei (obstacolului) pus de limba, adicasa se incerce intelegerea reciproca si venirea in contact cit se poate de mult fara sa se tina cont de aceasta bariera! Atmosfera trebuie sa fie relaxata si complet egala.

Intrebare: Tinind faptul ca cunosterea este secundara in procesul integral, atunci este important cit de bine stie omul sa vorbeasca, sau mai importanta este legatura dintre oameni?

Raspuns: Principalul este ca omul trebuie sa inteleaga ca procesul care I se descrie este necesar, pentru ca nu se poate trece peste criza actuala in alt fel.De aceea trebuie tot timpul sa-l convingem ca nu exista alta metoda de rezolvat al crizei actuale. Si el trebuie sa acumuleze acaesta  in interiorul sau si sa prinda ceva cunostinte. Adica, trebuie sa–l umplem  cu anumite fapte de baza.

Din emisiune de pe KAB TV Un oras experimental” 3/3/12

Viata In Sine Promoveaza Procesul Integral

Intrebare: Ce procent din populatia unui oras trebuie sa fie implicata in procesul integral pentru a sustine procesul? Ar trebui sa fie o masa critica? Este imposibil sa implicam 100 din populatie, nu-i asa?

Raspuns: Nu este necesar sa implicati 100% din populatie in procesul integral. Este suficient un procent de 40% din societate care sa imbratiseze aceasta idee pentru ca ea sa devina importanta pentru intreaga masa de oameni.

Deoarece metoda inetgrala este benefica, ea va incepe sa patrunda in mase prin toate straturile societatii precum copiii sau oamenii varstnici. In afara de asta, vor exista puternice structuri de suport public. Eu sper ca inca din primele saptamani, societatea construita astfel isi va arata efectele asupra serviciilor orasenesti si a altor servicii de suport din oras. Insasi viata va promova acest sistem.

Din Kab TV “Orasul Experimental: Educatie” 03/03/2012

Vreau sa devin educator, sa ma invete cineva !

Intrebare: Sa presupunem ca locuitorii unei mici localitati au inceput sa invete metoda integrala. Cum se poate forma din ei o grupa de viitori profesori si educatori ?

Raspuns: La inceput trebuie sa fie doar grupuri generale. Dar in cursul primelor doua saptamini, in aceste grupuri o sa inceapa sa se evidentieze citiva oameni la care trebuie sa fim atenti si cu ei vom continua studiile suplimentare.

Daca ei o sa fie interesati in continuare sa se integreze in procesul de invatare deja ca educatori,profesori, organizatori de invatamint, atunci la sfirsitul cursurilor generale le organizam cursuri suplimentare in care ii invatam psihologia in lucru cu grupuri, etc…

Se poate bineinteles ca in continuare sa se organizeze in grupuri independente care vor invata dupa un program special.

Intrebare: Dupa acumularea invatamintului integral de inceput, urmeaza etapa a doua-educatia integrala.Cum se poate forma grupa pentru aceasta etapa ?

Raspuns: Pentru a doua etapa trebuie alesi oameni care sint capabili pentru educatia integrala cea speciala.Din ei o sa se formeze mici grupuri pentru pregatire de educatori si profesori.O sa li se faca o pregatire si specializare serioasa si din partea noastra si din partea pshihologilor si economistilor. Acesti oameni trebuie sa primeasca o pregatire de baza serioasa, pentru a putea explica, convinge si pentru a putea raspunde la orice intrebare si sa resolve orice problema care se poate ivi.

Din programul „orasul experimental, educatie” 03.03.2012

De la disciplina la prietenie

Întrebare: În educarea a zeci de mii de oameni în conformitate cu metoda integrala, este necesar sa avem mai multi organizatori pentru a veghea asupra disciplinei, pentru a ne asigura că oamenii nu joaca cărţi, beau sau fac alte lucruri pe la spate.

Cum faci acest lucru la o fabrică care este închisa, la urma urmei, disciplina strictă şi presiunile nu completează metoda integrala?

Răspuns: Ne confruntăm cu un proces necesar de educare a maselor, care va avea de suferit foarte mult în scenariul cel mai rău. Noi trebuie să înţelegem că nu trebuie să educăm prin presiune grea şi prin organizarea serioasa a disciplinei lor. Ei trebuie să vadă acest lucru, să-l înţeleagă în mod conştient, şi să încerce să sprijine eforturile noastre în acest sens.

Întrebare: Trebuie să pregătim organizatorii?

Răspuns: Absolut! Mai întâi de toate trebuie să pregătim organizatorii.

Ei trebuie să simtă acest nou spirit care se naşte aici; la urma urmei, mergem spre integrarea populaţiei, interconectarea lor, sprijinul reciproc şi completarea reciproca.

În acest caz, nu poate fi nici o întrebare despre ierarhie aici. Ierarhia este buna pentru procesul de organizare. Dar, odată ce spaţiul de studiu este organizat, în interior trebuie să fie prietenie în loc de disciplina.

Din Emisiunea KabTV „Orasul experimental: Educaţia” 3/3/12

Va fi o grădină-oras aici

Întrebare: Cum putem face din învăţamantul integral, introdus in afaceri, un proces creativ şi constructiv?

Răspuns: Mai întâi de toate, este pur şi simplu necesar să ne ocupam de toţi angajaţii firmei cu creşterea şi educaţia integrală. Cu timpul, acestia pot fi treptat pregătiţi să participe la un eveniment ca „o zi de munca” voluntară pentru a curăţa, a face natura curata din punct de vedere ecologic, a îngriji si a remedia întregul oraş în care trăim.

Cu alte cuvinte, creşterea şi educaţia integrala trebuie să ne aducă la muncă constructiva comuna, sa ne asigure că primim împlinire interioară din ea şi realizarea ideilor. Oraşului trebuie să respire acest lucru, şi va fi contagios.

Din Emisiunea KabTV  „Orasul experimental: Educaţia” 3/3/12

O persoana noua pentru o epoca noua

O problema majora a momentului este cresterea acuta a somajului cauzata de criza economica. La urma urmei, noi am construit o societate in asa fel incat sa se produca tot mai multe produse si sa indoape pe fiecare persoana cu tot ceea ce este posibil. Facand asta, noi am abuzat de capacitatile noastre si producem un curent nesfarsit de lucruri pe care oameni le arunca cat mai repede ca sa cumpere altele noi, totul pentru imbogatirea producatorilor.

Oricum, criza a venit iar cererea nu mai e ceea ce ar fi putut fi intr-o societate de consum in dezvoltare. Dimpotriva, societatea isi reduce consumul si, ca efect, totul incetineste si se sfarama. Industria slabeste, companiile dau faliment si trag dupa ele sistemul financiar: banci, asigurari si firme de investitii. Ca rezultat, expertii estimeaza ca doar 10% din populatia lumii va lucra pentru a ne furniza tot ceea ce este necesar pentru trai, iar munca celorlalti pur si simplu nu va fi necesara.

Astfel, dintr-odata, gasim milioane de oameni care raman fara un loc de munca. Oricum, exista o metoda conform careia milioanele de persoane care lucrau in industrie sau birouri si care parasesc piata muncii sa fie capabili sa inceapa o noua munca. De aici in colo sarcina lor va fi sa formeze echilibrul nostru cu natura, sa initieze schimbari sociale si umane. Este necesar sa se creeze o noua fiinta umana pentru o noua era in care tocmai intram.

Din Kab Tv „O Viata Noua”#20, 28.03.12

Un joc fara sfarsit

Intrebare: in timpul procesului de dezvoltare, o persoana trebuie sa invete diverse modele de comportament. Care sunt aceste modele de comportament?

Raspuns: Aceste elemente de comportament sunt legi ale comutarii,  ceva similar tablei inmultirii. In primul rand este disponibilitatea individuala de a introduce si pe altii, de a simti pe altul ca pe partenerul tau in acelasi proces de reglaj.

Cand intalnim oameni in lumea noastra egoista, intram untr-un anumit contact cu ei. De exemplu, zambim cu scopul de a stabili un prim contact pur visual si mai tarziu unul emotional. La fel se intampla si aici.

Cand vorbesc despre grup si societati, ma refer la o multitudine de grupuri, care ajung familiare unele cu altele, se conecteaza si lucreaza  impreuna, atat prin contopire ori amestecare unele cu altele, pana la punctul de a creea enorme conventii si festivaluri, unde diferite grupuri cu pregatire identica  vin impreuna si executa anumite actiuni unii cu altii.

Cu alte cuvinte, aici intotdeauna avem de-a face cu mii de oameni intr-un spatiu dat, limitat, care trebuie sa interactioneze unii cu altii. In acelasi timp, ii putem implica in anumite stari si jocuri  cu scopul de a  intampina impreuna o vareietate de vprobleme si procese. Mai mult, aceste probleme sim procese trebuie sa fie naturale nu artificiale. De exemplu, curentul electric dispare brusc, sau apare un anumit pericol, ori altceva prin jur, apare o anumita oportunitate, in sensul ca cineva gaseste o comoara undeva. Cum interactionam in aceasta situatie?

Noi creem diferite conditii de joc si stimulare pentru ei si incercam sa-i scoatem din obiceiurile altruiste cu care sunt obisnuiti si sa-i facem inca o data sa fie dependenti unii de altii in mod cat mai egoist  posibil. In acelasi timp, noi observam cum depasesc ei acele stari, apoi uita de ele si inca o data  incearca sa se stimuleze singuri, pentru a-si aminti si a se inalta peste egoismul lor in incercarea de a gasi noi forte in ei in situatii absolut neasteptate.

Sunt multe oportunitati pentru oameni aici. Eu cred ca cel mai important lucru este sa se lucreze prin aceste situatii, pt ca la fel ca un copil, cand o persoana se joaca in final se coreecteaza pe el insusi, natura sa. Noi credem ca e doar un joc, dar in realitate este un enorm tel universal de a corecta egoismul uman, pe langa / in afara de care nu exista nimic altceva .  Orice altceva este amalgam de natura instinctuala.

Din ” O discutie despre Cresterea Integrala”, #16, 27.02.2012

Evitând panica

Întrebare: Să spunem că o mare fabrică dintr-un mic oraş de cincezi de mii de oameni se închide, iar oamenii sunt lăsaţi fără loc de muncă. Ce ar trebui să facem? Ar trebui să informăm oamenii despre schimbările calitative care apar la scară globală, sau doar să îi punem în faţa faptului împlinit?

Răspuns: Ce vrei să facă populaţia, să intre în panică? Confuzie, alcoolism, crime, colaspul unităţii familiei, ş.a.m.d, toate relaţiile sociale, chiar şi cele ascunse, se agravează imediat.

Mai întâi trebuie să avertizăm oamnii, să le dăm remediul şi apoi să le spunem despre boală. Trebuie să avem milă de biata populaţie. Asta în primul rând.

În al doilea rând, cum facem asta? Imaginează-ţi starea oribilă a cincezi de mii de oameni care coboară gradual spre nivelul de sărăcie şi degradare. Cum se poate preveni asta?

Întrebare: Nu oprim fabrica. În loc de asta, începem să tăiem gradual orele de muncă cu o oră pe săptămână. Le oferim oamenilor soluţia de a petrece această oră studiind, fără să părăsească fabirca. Facem un anunţ în care spunem că întreprinderea introduce un serviciu special şi că acum toată lumea trebuie să participe la lecţii ca şi cum ar fi la muncă.

Răspuns: Explicaţiile noastre pot fi conform condiţiei comune a naţiunii şi a lumii, crizei comune, problemelor comune. De aceea vrem să luminăm populaţia şi chiar să facem oraşul nostru unul special, un exemplu. Acesta este motivul pentru care noi introducem educaţia anticriză.

Putem vorbi de faptul că criza nu a cuprins doar oraşul ci întreaga lume. Trebuie cu adevărat să găsim justificare în presă şi peste tot. Oamenii trebuie să înţeleagă că un „tsunami” se îndreaptă spre întreaga planetă. Singurul lucru însă este acela că populaţia trebuie să fie luminată treptat, nu cu lovituri tăioase.

În timp ce criza continuă să crească, trebuie să educăm populaţia şi să schimbăm relaţiile noastre sociale şi viaţa într-o formă, un sistem, care poate servi ca buffer pentru a trece prin criză în mod paşnic şi bine, fără conflicte, poate chiar cu un anumit beneficiu. În alte cuvinte, criza nu trebuie să fie prezentată ca o criză, deoarece cuvântul înseamnă de fapt „naşterea a ceva nou”.

Putem explica toate acestea populaţie în mod gradual. Trebuie să studiem toate acestea astfel încât să înţelegem unde se află lumea şi ţara, cu noi înăuntrul lor. Asta va ajuta toată lumea să surpravieţuiască şi va avea succes în măsura înţelegerii lor.

Toate acestea se pot realiza prin diferite servicii publice, televiziunea locală, ziare şi prezentări făcute de celebrităţi locale. Trebuie să facem tot ceea ce putem. Putem invita profesori şi putem organiza ceva foarte prezentabil, respectabil şi convigător. Toate acestea prezentări trebuie să arate clar faptul că lumea se află cu adevărat la un punct de cotitură.

Întrebare: În loc de un necaz, „Totul este pierdut, închidem fabrica”, putem face o sărbătoarea, dăruind oamenilor o şansă pentru a crea un background emoţional pozitiv, bun. Reducând ziua de muncă cu o oră, putem spune, „Acesta este un lucru foarte bun”.

Răspuns: Introducem un sistem de învăţare integrală nu numai în fabrică ci şi pentru toată lumea în general, ca un sistem obligatoriu, până la pensionari.

Întrebare: Există o categorie de oameni, antreprenori, pe care este foarte greu să îi angajăm în studiu. Ei sunt independenţi din punct de vedere economic. Cum îi putem influenţa să înveţe?

Răspuns: O putem face, de exemplu, prin sistemul de taxe. Un anumit decret să oblige o persoană să participe la cursuri.

Din emisiunea de pe KAB TV, Un oras experimental – soluţia la criză, din 02.03.2012

Gustul unor noi senzaţii

Întrebare: Omul trebuie să se deschidă uşor, pentru a simţii gustul ieşirii din el însuşi, gustul integralităţii. Cum putem face asta? De unde să începem?

Răspuns: La început, în procesul de învăţare, foloseam jocuri. Acestea ne arătau cât de mult pierdem în interacţiunile noastre atunci când suntem individualişti şi cât de mult câştigăm când participăm împreună.

Atunci când participăm împreună la întâlnire, nu ne conectăm eforturile noastre sau cunoştinţele ci, mai degrabă, dăm naştere la ceva nou: o forţă nouă, o cunoaştere nouă, oportunităţi noi şi, cel mai important, o senzaţie nouă care există între noi. Şi cu toţi existăm în ea, împreună.

Din această participare nouă, nici măcar nu începem să ne simţim ca „noi”, deoarece asta reprezintă suma individualităţilor care se adună împreună. Atunci când ieşim din noi înşine, din individualitate, ajungem la următoarea stare a integralităţii numită Adam (Om sau Uman). Trebuie să încercăm să îl simţim. Dar acesta este un acord foarte fin.

Întrebare: Care este primul pas pentru a începe să simţim asta?

Răspuns: Cred că se construieşte prin conversaţie, prin comunicare, prin înţelegere şi participare reciprocă. Atunci când oamenii încep să simtă ce îi leagă, ce este comun între ei, se crează un fel de comunalitate, un tip de înţelegere reciprocă, non verbală, internă, adâncă.

Este un scop împărtăşit de toţi. Dar nu este un scop individualist, al fiecăruia dintre noi; acest scop este deasupra noastră: armonia cu natura pe care trebuie să o înţelegem, să îi prindem înţelesul, caracteristicile, relaţiile dintre ea şi noi şi felul în care intrăm în ea şi trăim în ea. Totuşi, noi existăm în ea doar datorită conexiunilor dintre noi. Chiar conexiunile dintre noi sunt acelea care crează „alinierea”, background-ul, simţul nostru integral. Cu ajutorul lui simţim natura integrală revelată în senzaţia noastră reciprocă, ca şi cum ar fi înăuntrul nostru.

Apoi, începem să simţim gândurile ei, inteligenţa, scopul, planul şi, gradual, începem să le realizăm. În afara sentimentelor care există, încep să le realizez, să le descopăr, dar le descopăr înăuntru, prin sentimentele noastre împărţite. Împreună cu toată lumea, încep să descopăr asta din ce în ce mai mult.

Începem să ne împărţim impresiile noastre emoţionale şi să le discutăm dintr-un punct de vedere logic. Care este acest plan? Ce este această forţă care ne operează pe noi şi pe alţii? Cum se schimbă percepţia noastră asupra lumii atunci când începem să simţim forţa interioară a naturii care, aparent, există aici înăuntru, iar toată lumea noastră parcă stă pe o platformă a ei, în timp ce ea constă dintr-o reţea de forţe care ţin întreaga lume şi o conduc. Deci, ce este această forţă? Care este energia ei?

Atunci când începem să ne clarificăm asta între noi, între prieteni, mai întâi fiecare dintre noi ajunge la această cunoaştere împărtăşită şi primeşte de la toată lumea sentimente şi inteligenţă adiţională. Iar prin aceste senzaţii şi inteligenţă împărţită, începem să obţinem armonia şi forţa integrală a naturii, care nu poate fi descoperită şi obţinută niciodată în mod individual.

Această discuţie ar trebui să dureze câteva ore într-un grup de zece oameni şi doi instructuri, într-un mediu calm, cu anumite materiale de citit.

Din “Discuţia asupra educaţiei integrale” nr.17, 02/28/12

Modelul Omului Nou

Intrebare: Care este rolul ghidului, moderatorului, din grupul de educatie integrala?

Raspuns: Este mult mai usor sa studiezi teoria decat sa indrumi oamenii si sa ii inveti lectiile practice care au ca scop sa ii faca sa inteleaga ca, nu pot ajunge de unii singuri la scop. Dimpotriva cei care studiaza conform acestei metode ajung la aceste concluzii si experimenteaza aceasta metoda ei insisi si inventeaza o metoda prin care se reformeaza pe ei insisi atunci cand incep sa simta ca grupul este „artistul” care realizeaza ceva total nou din ei.

Prin sentimente neasteptate si impresii ei percep cat de mult se pot schimba. In plus, ceea ce anterior parea ilogic devine dintr-o data perceput si acceptat mult mai usor, si chiar lucrurile cu care nu erau de acord le apar in alta lumina.

Deci initial ei incep sa studieze influenta pe care societatea o are asupra omului. In acelasi timp, fiecare descopera, surprinzator, cat de dependent este de mediu si in ce masura poate fi manipulat de acesta.

Noi putem compara acest lucru cu un grup de suport  pentru pierderea in greutate, cu alcoolicii anonimi sau cu un grup de oameni care incearca sa se lase de fumat, etc. Nu este neaparat vorba de a renunta la un obicei si a forma o personalitate total noua: nu este vorba despre o „formare” in acord cu acelasi pattern egoist, ci de dobandirea unei perspective total noi, a unei noi naturi, a unui nou cod de conduita, si de schimbarea oamenilor.

Cateodata poate fi cu adevarat neplacut, sau cel putin surprinzator, pentru ca persoana nici macar nu se gandeste ca se poate schimba atat de usor, folosindu-se de mediu.

Mediul doreste astfel sa il ajute. Daca actioneaza in acord cu o anumita metoda, si explica oamenilor catre ce trebuie sa se indrepte, atunci exista o cooperare reciproca corecta in grup, atunci cand ei joaca in mod colectiv acest joc, la fel ca la teatru, si devin oameni noi. Mai mult, rolurile pe care ei le joaca raman parte din ei.

Exista multi de „dar” aici; problema este in ce masura rolul pe care ei incep sa il joace ramane parte din ei in mod permanent. Devine acest rol o parte din ei asa cum exista o memorie permanenta a calculatoarelor? Asta depinde de indrumarea pe care persoana o primeste si de sprijinul grupului, si in ce fel aceste grupuri devin factori care influenteaza
Din “Discutii despre Educatia Integrala” 27/02/2012