Întrebare: În „Introducere la studiul celor Zece Sefirot,” Baal HaSulam scrie că o persoană trebuie să depună eforturi pentru a înţelege ceea ce se studiază. Acest lucru se aplică si pentru a studia Zoharul?

Raspuns: Desigur! Pana la urma, din ambele, TES şi Zoharul, nu înţelegem nimic. Dar, pentru a înţelege, înseamnă sa aspir sa stiu. Sa ştiu, nu sa înţeleg!  Înţelegerea survine mai târziu. În primul rând, trebuie să ştim, adică trebuie să ni se dezvăluie lumea de Sus şi sa ne conectam cu aceasta în echivalenţă de forma, după cum este scris: „Si Adam a cunoscut pe Hava (Eva).”

In spiritualitate, mintea ( Lumina lui Hochma sau Intelepciunea) vine dupa gradul corectiilor dorintei, in Lumina lui Hassadim (Mila) si nu in acord cu excelenta munca a celulelor creierului, memoriei, sau impulsurilor electrice care trec prin creier. Putem adauga electrozi si memorie celulelor creierului uman, dar nu ne va ajuta sa obtinem cunoastere! Este descris ca: „ Nu inteligentul invata.”  Totul depinde de corectia de catre Lumina Hassadim, inca de cand lumina din Hochma are ceva in care sa se  imbrace.

Legătura între Hochma şi Hassadim este considerată ca fiind „Şi Adam a cunoscut-o pe Hava, soţia sa.” Adam este Hassadim, şi Hava (Eva) este Hochma îmbrăcata în Hassadim. Putem avansa numai în conformitate cu acest principiu.

Prin urmare, indiferent de ceea ce vom studia, Zoharul sau TES, trebuie să ne gândim doar la corectarea  dorintei, locul pe care Lumina Hochma il va îmbrăca. Astfel, vom deveni într-adevăr înţelepti pentru ca vom obţine înţelepciunea interioara, atunci când lumina Hochma se va îmbrăca în Lumina interioara a lui Hassadim.

Vedem o mică valoare în înţelepciunea externa care caracterizează „Cabalistii de la Ierusalim”, după cum Baal HaSulam ii eticheteaza. Nu conteaza cat de bine o persoana memoreaza tot ceea ce este scris in carti, acestea nu fac decat sa-l debusoleze.

Aceasta nu inseamna ca nu ar trebui să ştim aceste texte, dar noi trebuie să aspiram sa ne fie dezvaluite ca Lumina Hochma în Lumina Hassadim. Noi nu ar trebui să depunem eforturi pentru a umple mintea cu informaţii din carte.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Kabbalah 1.11.2010, Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Mergand pana la conventie, se pare ca unii oameni care au aspirat catre obiectiv cu o clipa in urma, au cazut brusc inapoi chiar cand au ajuns la punctul decisiv. Cum putem folosi acest stadiu, in scopul de a creste, nu pentru a fugi?

Raspuns: Acest lucru este corect. Intrarea in lumea spirituala este precedata de durerile facerii. Pe de-o parte, exista o presiune interna, pe de alta parte, o bariera externa. Si asa este, pana cand aceste forte va aduc la momentul adevarului.

In ultimul moment, nimeni nu vrea sa paraseasca Egiptul. Acesta este motivul pentru care  evadarea se face in graba, intuneric si frica, sub presiunea fortelor negative. Aceasta stare este reprezentata printr-o metafora veche, ce vorbeste de un sarpe care se furiseaza pana la o caprioara, o musca si apoi da nastere.

Din prima parte a lectiei de Cabala din 01/11/2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Zohar, capitolul „BeShalach (Cand Faraon a trimis),” paragraful 297: Cand Templul a fost construit, Creatorul a fost incoronat cu coroana Sa si s-a asezat pe tronul Sau, Malchut. Si din momentul in care Templul a fost distrus, Creatorul nu mai incununa coroana Sa, si placerea , lumina din Bina, este ascunsa.

Nu exista timp in spiritualitate, ci este doar o chestiune de grade, acest lucru insemnand masura in care putem trece de la un grad la altul, trecand de-a lungul straturilor de spiritualitate. Prin urmare, viitorul, prezentul, sau trecutul, azi, maine, sau ieri, timpul de distrugere a Templului sau de alte momente, toate sunt doar o expresie a locului nostru pe aceeasi scara spirituala. Putem compara asta cu noi, vizionand un film si deplasandu-ne atentia noastra din trecut pana in prezent si la viitor.

Diferenta dintre toate aceste stadii este determinata de capacitatea noastra de a ne identifica cu reteaua de legatura dintre noi. Puterea legaturii noastre cu reteaua determina care este pozitia noastra pe scara, ce fel de conexiune   putem dezvalui.

Gradele de conexiuni din interiorul retelei comune sunt, in esenta, grade de revelatie a Lumii de Sus si a Creatorulului.

Din  a doua  parte a  Lectiei zilnice de Kabbalah  01/11/10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie, Zohar - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce ar trebui sa facem cu dorintele noastre „animalice”? Ar trebui sa ne bucuram de ele sau sa le limitam?

Raspuns: Nu face nimic cu ele. Doar lasa-le in pace. Animalele pasc iarba, pentru ca asa e firesc. In cazul in care permit omului din mine sa actioneaze in conformitate cu misiunea mea, atunci o persoana va folosi partea animala din el insusi in mod corect ori de câte ori este necesar si aceasta va fi la dispozitia sa tot restul timpului.

M-am separat de „magar” si in acest timp imi vad de treaba. Fiinta umana din mine trebuie sa stabileasca o legatura cu alte persoane. Am de lucru la ridicarea si cresterea ei. Va veni timpul cand imi voi directiona atentia catre animalul din mine, dar acum eu ii ofer pur si simplu ceea ce ii este necesar.

La urma urmei, nu as hrani o vaca cu fripturi si salate. Ea are locul sau de pasunat si  manânca fericita acolo. Daca vom trata corpul nostru animalic corect, el nu va avea nevoie de niciun fel de exces. Dimpotriva, orice exces i-ar dauna. Un animal are nevoie doar de lucrurile pe care se sprijina echilibrul sau cu natura.

Prin urmare, furnizati-i necesitatile vitale si „lasati-l afara sa pasuneze.” In cazul in care capul tau tânjeste dupa „cer”, pentru realizarea spirituala,  animalul vostru nu va cere nimic in plus de la voi si nu va rupe gardul. Pana la urma, acum toate excesele tale tin de gradul uman.

Din partea 1 a Lectiei zilnice de Kabbalah 03.11.2010, Scrieri ale lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Va fi Conventia exodul nostru din egoistul Egipt  ?

Raspuns: Trebuie sa fim siguri ca asa va fi, fara îndoiala! Ne adunam la Conventie, conectati  împreuna şi ne dam seama cat de covarşitor este,  în ciuda faptului ca noi am putea sa nu fim atrasi de daruirea catre  prietenul nostru şi  Creator.

Conditia de exod este hrana  matzot-ului (paine nedospita, paine de necaz), în special în Egiptul cel bogat, prosper si plin de succes, in care picura grasime. Exilul începe în momentul în care simti asta. Întoarcerea din exil nu este o schimbare de reşedinta, ci iesirea din exil spre revelatia Creatorului, descoperirea proprietatii de a darui care începe iluminarea… în tine, chiar în acelaşi  Egipt, unde obisnuiai sa fii.

Prin urmare, chiar acum, înainte de a deveni liberi, trebuie sa simtim ca ne lipseste libertatea spirituala. Apoi, vom ajunge la revelatia Creatorului şi a lumii de Sus, a proprietatii de a darui, in dorinta noastra.

Totul are loc in aceeasi dorinta, nu prin mutarea de la un loc la altul. Acelasi Eretz Goshen (tinutul Gosen), care a fost printre cele mai prospere din Egipt, se transforma în Deşertul Sinai pentru noi.

În lumea spirituala nu exista spatiu; totul porneste de la dorinta de a primi, din care decurg toate aceste stadii: Eretz Canaan, coborarea in Egipt, bunul şi raul Egipt (şapte ani de belşug şi şapte ani de foamete), fuga din Egipt pana la deşertul Sinai şi, prin acesta, spre pamantul promis. Toate acest lucruri intervin intr-un singur mod, in dorinta de a primi, în functie doar pe experienta noastra în ea.

Cand, pe parcursul a 40 de ani, ajungem la treapta Bina în aceasta dorinta, atunci în acest deşert gasim tara lui Israel („curge lapte şi miere”) şi starea complet corectata. Totul se petrece într-un singur loc, numit punctul central al lui Malchut din Lumea Infinitului. Singurul lucru care se schimba este modul în care ne raportam la dorinta şi cum o evaluam.

În masura în care vom fi dispuşi sa includem în Malchut proprietatile primelor noua Sefiroturi, în consecinta, Malchut va primi tot felul de atribute, de la cele mai rele la cele foarte bune. Totul depinde numai de Malchut, de dorinta noastra de a absorbi proprietatile  din lumea de sus şi de a deveni  identici cu El.  Totul are loc exclusiv în dorinta unei persoane.

Din partea a 4-a a Lectiei zilnice de Kabbalah 31.10.2010, „Aceasta este pentru Iuda”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Rabash, Shlavey ha Sulam, 1985, articolul 19, „Vino la Faraon”: Este scris: „Vino la Faraon.” Cu alte cuvinte, sa mergem impreuna, deoarece eu merg cu tine, in scopul de a-ti schimba natura . Si eu doresc doar sa imi ceri sa te ajut ca tu sa-ti schimbi natura si s-o reformezi de la dorinta de a primi la dorinta de a darui.

Dorinta noastra egoista este mica si nu am ne-am dat seama inca de gradul raului si al slabiciunii noastre. Dimpotriva, noi credem ca suntem destul de buni. Adevarul poate fi gasit doar in Lumina. Atunci când o persoana este trezita de Sus, ea incepe cautarea scopului vietii sale, ceva in afara de  existenta „animalica” in organism.

Apoi, cu ajutorul cartilor si al mediului, ea descopera treptat schimbari in ea insasi. Ea este scoasa din starea obisnuita de existenta si avanseaza, in timp ce primeste impresii diferite si radicale, in mod frecvent.

In cele din urma, ajunge sa realizeze ca are de-a face cu o schimbare in natura ei. Aceasta intelegere castiga concentrarea ei, incepând cu momentul in care incepe sa realizeze ca starea pe care o are nu este asa cum ar trebui sa fie.

Timp de multi ani, o persoana poate asculta la acest lucru si sa nu-l auda. Dar vine momentul când simte ca ea este cheia si este necesar sa se schimbe esenta ei. In acest moment, Tora, sau metoda de corectare a egoismului, ii spune persoanei despre ea insasi. Apoi, persoana se concentreaza asupra sa. Ea nu doreste sa corecteze pe altii si nu ajunge sa fie distrasa de nimic extern.  Atentia ei dobândeste un vector invers, iar persoana incepe sa se uite in interiorul sau.

Acum, ea poate folosi metoda in practica. Ea are deja o legatura cu asta, in timp ce anterior a fost legata doar de intelepciunea generala. Este scris: „Raspandeste intelepciunea printre neamuri, dar nu incredinta Tora neamurilor.” „Natiuni” implica pe cei care inca nu doresc sa se corecteze, spre deosebire de faptul ca, un evreu („Yehudi”) este o persoana care, indiferent de trecutul sau genetic, a realizat ca are nevoie sa atinga unitatea (Yehud), similitudinea de calitati, sau daruirea.

Fiind  axata pe ea insasi, o persoana vede ca pâna ce nu se schimba, nu are nimic de asteptat , deoarece toate schimbarile incep in ea insasi. Apoi, ea isi aminteste ca a citit despre aceasta inainte, in textele Cabaliste. De aici inainte, este conectata cu metoda. II devine drag faptul ca simte ca depinde de sursa numita Tora, textele, invatatoroul si grupul.
Numai atunci persoana intelege ce inseamna aceste cuvinte: „Vino la Faraon”

Din partea 1 a Lectiei zilnice de Kabbalah 18.10.2010, „Vino la Faraon”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Dorinta care lucreaza cu ecran este reprezentata ca o „linie”, iar fara ecran ca un „cerc”. Activitatea mutuala dintre linie si cercuri misca dorintele (sufletele).

Cercul si linia sunt doua forme diferite de comportament: linia este un comportament individual, iar cercul este un comportament colectiv. Cercurile se refera la dorintele care nu au  ecran. De aceea, le misca ca si cum acestea s-ar afla intr-un camp magnetic sau gravitational, fara sa evalueze gradul de corectie al Kli-ului (vasului) insusi, ci in functie de forta care actioneaza in acea parte a campului. Din acest motiv cercurile pot afecta si misca dorintele fara ecran.

Invers, „linia”reprezinta dorintele care au fost supuse Primei Restrictii (Ţimţum Alef); ele caracterizeaza persoana care are un ecran anti-egoist. Daca insa nu posed ecran, atunci nu sunt afectat de linie deoarece nu sunt raportat la ea, nu avem nimic in comun.

De aceea, acum suntem aruncati dintr-un loc in altul exclusiv de fortele cercurilor care sunt percepute ca “mediu” (Sviva). Sistemul de relatii dintre sufletele noastre este subordonat acestor legi.

In interiorul sistemului actioneaza cercuri, “cercurile de Ţimţum Alef” cu centrul in punctul de Malhut. Exista de asemenea si “cercurile de Ţimţum Bet (A doua Restrictie) cu centrul in punctul de Bina, unde incep dorintele de primire si cele de daruire.

Fiecare parte de dorinta, cele mai mici detalii care contin amandoua tipurile de dorinta si care tin de Ţimţum Alef si Ţimţum Bet, sunt afectate de cercurile de Ţimţum Alef si Ţimţum Bet. Sa zicem ca eu am deja dorinte pe care pot deja sa le discern si unele pe care nu le pot discerne pana la sfarsitul corectiei (Gmar Ticun), rezulta ca ele vor fi afectate de un camp si neafectate de celalalt.

Cu alte cuvinte, noi existam in cele doua campuri, campul de Ţimţum Alef si campul de Ţimtum Bet care ne inconjoara. Acest camp comun contine toata memoria, tot programul, Ţelul si Gandirea Creatiei si toate starile existentei pana la Gmar Ticun. Noi trebuie doar sa ne armonizam pe noi insine cu acest camp.

Dar cum sa realizez asta daca eu nu simt acest camp? Aceasta este Lumina Inconjuratoare, dar eu nu pot sa stabilesc o conexiune cu aceasta Lumina. De aceea, fac o conexiune intre dorinta si prieteni, o parte a sistemului integral, si incerc cu toate abilitatile mele sa devin asemanator lui si in concordanta cu legile continute in Lumina.

Astfel primesc un impact mai mare de Lumina, devin mai sensibil la Ea si, ca rezultat, ma afecteaza mai puternic. Lumina insasi nu devine mai puternica, ea este stabila. Dar eu trebuie sa-mi ascut perceptia pentru a simti un efect mai mare al acestui camp de Lumina. In acest fel ma voi misca in el!

Cu cat sunt mai sensibil la Lumina, cu atat mai repede voi inota in acest camp de forte gravitand de la periferie catre centru. In centrul campului pot fi simultan un intuneric imens si o uriasa forta de impact. Dar, datorita acestui contrast, ajung curand la actiunea “directa”, “in linie”. In acest fel, prin miscarea in “interiorul cercurilor” ajung la “linie” si obtin ecranul anti-egoist.

Din a treia parte a Lectiei zilnice de Cabala 11/1/10 “Beit Şar ACavanot”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

A venit timpul sa ne reintoarcem la un sistem natural, la o coeziune totala pe care Natura, gradul de Bina, ne-o cere. Trebuie sa ne aducem pe noi insine la o echivalenta, homeostaza si similitudine de proprietati si de la o rupere totala sa urcam la nivelul unde vom fi complet conectati ca parti sanatoase ale unui singur trup.

Toate fortele care ne afecteaza o fac cu un singur scop: sa ne impinga spre o forma naturala de iubire si reciprocitate. Deci, daca egoismul nostru a crescut, in timp ce noi inca nu am gasit interactiunea corecta dintre noi, atunci discrepanta dintre stari, diferenta dintre cererea de unificare si separarea in fapt se transforma in suferinta.

De aceea viata devine mai grea . Sistemele suplimentare desemnate sa usureze situatiile neplacute, sau sa ne sperie, nu ne mai pot ajuta deoarece am intrat in stagiul final al evolutiei si trebuie sa ne asamblam pe noi insine intr-un sistem integral si global.

Astazi, umanitatea descopera ca suntem cu totii conectati cu legaturi indestructibile si de aceea trebuie doar sa realizezi legea naturii in interiorul tau, legea interactiunii corecte a tuturor partilor creatiei.

Din a treia parte a Lectiei zilnice de Cabala 10/29/10 „Explicatia articolului Intelepciunea Cabalei”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Caracteristica noastra naturala este iubirea de sine: o forta egoista de ura si respingere. Astfel ne percepem initial pe noi insine. Pe de alta parte, totul in aceasta lume este patruns de forta mutuala de conexiune, forta iubirii si atractiei.

Cabala vorbeste despre iubire anume in acest sens, absolut nimic nu implica tot ceea ce noi etichetam ca „iubire” in viata de zi cu zi. Iubire inseamna ca eu absorb dorinta altuia pentru a o indeplini cu cele mai bune abilitati ale mele.

Acest fenomen are radacina in cele patru faze ale Luminii Directe. Prima faza (Bhina Alef) introduce dorinta de a primi placere. A doua faza (Bhina Bet) este dorinta de a bucura, prin care se intelege specific ca primeste ca sa poata sa-L bucure pe Creator. Aceasta faza este cunoscuta ca Bina sau Elochim (nume dat Creatorului). Toata creatia rezulta de aici.

Mai departe, a treia faza (Bhina Ghimel) este atunci cand primeste placere din dorinta de a darui, urmata de cea de a patra faza (Bhina Dalet), Malhut, care este pura receptie.

Acum, la faza Malhut, noi trebuie sa devenim similari lui Bina, daruirea pura. Unind doua dorinte majore ,de primire si de daruire, formam dorinta de a primi pentru a darui. Astfel, cand vorbim de iubire, implicam forta de Bina care doreste sa primeasca toata Lumina imensa de Sus, pentru a o trimite in jos, fara sa tinem nimic pentru noi insine. Aceasta este ceea ce trebuie sa obtinem prin corectie.

Ca rezultat, intregul sistem este impartit in doua parti: Una este inainte si peste mine si cealalta este in spate si sub mine. Eu primesc totul de Sus, de la Creator, si trimit in jos catre ceilalti. La fel cum fac celulele corpului cand servesc organismul.

Ce are o celula individuala? Nimic. Ea numai primeste si paseaza catre celelalte, si toate sunt conectate prin legatura de iubire. Ce se ascunde in aceasta daruire (influenta) colectiva? Interactiunea partilor creaza un spirit unic, un camp special care este viata insasi.

Nicio celula sau un organ nu poate trai individual. Dar conexiunea corecta permisa de daruirea mutuala naste senzatia vietii in ele. Ele genereaza viata nu in fiecare din ele separat, ci prin conexiunea mutuala. Cheia nu este in ele; ele doar efectueaza o conditie, adica creaza o echivalenta a proprietatilor si apoi Lumina, Creatorul se imbraca in conexiunea lor. Aceasta este viata fiintei create.

Conexiunea mutuala dintre noi creaza loc pentru Lumina. Cu alte cuvinte, este Kli-ul (vasul) in care noi experimentam viata in masura in care facem conexiunea. Fiinta creata traieste in masura in care este similara Creatorului, forta cosmica a iubirii si unirii, cea care conduce Universul.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala 10/29/10 „Clalut Adam”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum obtinem conexiunea propice pentru ca Lumina sa fie dezvaluita intre noi?

Raspuns: Inchipuiese-ti ca sunt doua ferestre inaintea noastra, ca pe un ecran de computer. Intr-una din ele vedem sistemul in care noi suntem perfect conectati cu ceilalti. Este numita „Lumea Infinita”. In cealalta fereastra vedem sistemul care este acum in fata noastra, unde guverneaza raul in locul iubirii. Acest sistem este numit „Aceasta Lume”.

Acestea sunt doua sisteme diferite. Lumea Infinitului traieste si exista; este numita prima (Alef) si a treia (Ghimel) stare a realitatii. Aceasta este singura stare creata de Creator in care El exista.

Toate celelalte stari de la Lumea Infinitului pana la lumea noastra, cele 125 de grade de conexiune intre noi (125 de stari) sunt ca sa le folosim noi pentru urcarea treptata. Toate starile, exceptand Infinitul, se numesc „Lumi” insemnand ascundere, tainuire. Aceeasi Lume a Infinitului dar mai ascunsa, mai vaga, si nu complet reconoscibila, este numita „Lumea de Atzilut”. Una si mai incetosata este „Lumea Bria” si asa mai departe.

Fiecare lume este asemanatoare cu cea de deasupra si cu cea de dedesupt in fiecare parte si detaliu. Singura diferenta este gradul de dezvaluire al Luminii in ea. Cu cat e mai putina Lumina, cu atat e mai intunecata lumea. Este ca atunci cand vedem bine lucrurile in timpul zilei si totul este clar, noaptea insa, e intuneric si atunci, este o mica diferenta intre lumina si intuneric.

Cu alte cuvinte, existam in aceeasi stare raportandu-ne la Lumea Infinitului doar ca o blocheaza de noi 125 de trepte de ascundere. Din cauza ascunderii este atat de mare ultima treapta unde existam noi, in lumea noastra, noi suntem considerati complet separati de spiritualitate. Nu avem nici cea mai vaga senzatie ca sunt stari si grade intre noi si Lumea Infinitului, ca si cum am exista numai aici, iar in rest nu e nimic.

Noi existam in aceasta lume, in „fereastra” noastra, pe „ecranul” nostru, dar mai este o „fereastra”, in acelasi „ecran”, Lumea Infinitului. Din acest motiv, cand incercam sa o tratam pe fiecare corect, ca in Lumea Infinitului, ca si cand deja am fi fost acolo (chiar daca inca noi nu suntem capabili de asta), procedam in asa fel ca sa ne facem similari Lumii Infinitului, avand numai dorinta de a ajunge la ea.

Cand o dorim precum copiii care vor sa ajunga adulti, chemam Lumina Inconjuratoare (Or Machif) din aceeasi Lume a Infinitului. Aceasta Lumina este Lumina care Reformeaza si ne aduce mai aproape de Lumea Infinitului.

Acelasi principiu functioneaza peste tot: cand doresc sa obtin o sursa de energie, invoc o influenta mare prin aspiratia mea de a ma apropia de ea. Sunt legi precise ale fizicii care actioneaza aici, nu e nimic imaginar sau mistic.

Din a doua parte a Lectiei zilnice de Cabala 10/29/10. Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→