Comentariu: Corespondenții noștri ne scriu că Laitman ne distruge mereu lumea, fără să lase în picioare nicio piatră din ea.

Răspunsul meu: Dar așa stau lucrurile de fapt. Ce înseamnă că o distrug? Ce treabă am eu cu asta? Lumea noastră este creată în întregime în rău și numai în rău, pentru că omul raportează totul doar la sine: fie că este bine pentru mine, fie că este rău pentru mine, conștient sau subconștient, chiar și inconștient.

Întrebare: Atunci, care este procesul de educaţie? Dacă sunt așa și nu mă pot schimba, care este procesul de educație despre care tot vorbești?

Răspuns: Este pentru ca tu să te schimbi, pentru ca tu să atragi forța pozitivă a naturii, numită Creator, către tine, iar aceasta să înceapă să-ți corecteze forța negativă.

Întrebare: Deci, spunem întotdeauna că pentru asta trebuie să înțelegem că în interiorul meu există doar o forță negativă?

Răspuns: Da.

Întrebare: Și să ajungi să o urăști?

Răspuns: Desigur.

Întrebare: De aici începe punctul de plecare? Atunci voi dori forța bună.

Răspuns: Da, asta e tot!

Comentariu: Și există undeva chiar aici.

Răspunsul meu: Este în jurul nostru. Umple complet tot spațiul! Doar că o respingem pentru că nu o dorim. Suntem creați în mod deliberat în acest fel pentru a ne ridica deasupra noastră înșine, pentru a păși din noi înșine către această Forță comună.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 28.01.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum poate folosi omul legea „Iubeşte-ți aproapele ca pe tine însuți” pentru a alege mediul potrivit?

Răspuns: Baal HaSulam scrie despre acest lucru în articolul „Libertatea”. Omul trebuie să găsească un mediu care să corespundă exact cu Hisaron (deficienței) pe care ar dori să-l dobândească.

Vedeți că în viețile noastre societatea dictează ce să ne facem. Din moment ce avem deja dorințe de a ne bucura, societatea îmi poate impune despre ce să mă bucur, de exemplu, Coca-Cola. Nu știu ce este, dar în funcție de ceea ce societatea insuflă în mine, mă duc și cumpăr o sticlă de Coca-Cola, în care există un anumit număr de grame de plăcere.

Într-o societate cabalistă, este diferit. Trebuie să construiesc un mediu care să corespundă așteptărilor mele. Dacă vreau lumea spirituală, ceva sublim, iar societatea îmi spune că merită să-l doresc, atunci mă va obliga astfel să mă gândesc constant la spiritualitate și voi studia metoda opt ore pe zi, dar cererea mea va fi totuși pentru a primi. Vreau spiritualitate, dă-mi-o! O astfel de cerere nu primește răspuns de sus.

Desigur, aceasta este o etapă intermediară și există și ea. Dar cererea la care se răspunde de sus este o cerere pentru forțele dăruirii.

Prin urmare, trebuie să caut o societate care să prețuiască acest Hisaron. Chiar dacă nu știu ce este (încă nu am această dorință), atunci când societatea începe să mă „spele pe creier” cu mesajul că acest lucru este foarte important și că exact asta îmi lipsește, voi primi această dorință de la ei; există dăruire, ceva care este deasupra naturii mele și că tocmai asta ar trebui să cer.

Încep să studiez cărți care vorbesc despre spiritualitate, și prin intermediul lor, vreau să dezvălui ceea ce există. Vreau să mă facă să mă simt bine. Când primesc această dorință de la grup, lumina din jur începe să strălucească asupra mea și să mă schimbe.

Încet și treptat, grupul trebuie să-mi arate ce ar trebui să cer în timpul studiului și apoi voi obține rezultatul dorit.

Din Lecţia zilnică de Cabala on 02/02/26, Rabaș – Art.883-Căci omul este pomul câmpului – 1

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Societate, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Ploile înseamnă apă și nu există apă decât Tora…

Când Israel a fost complet rău la începutul anului, li s-au dat puține ploi, dar în cele din urmă ei s-au pocăit. Este imposibil de adăugat, deoarece sentința a fost deja dată, dar Creatorul îi doboară la timp pe pământul care are nevoie de ei (și RAȘI a interpretat: „Pe pământul care are nevoie de ei: pe câmpuri și în vii și în grădini”)….

adică Tora să-i dea putere să înfăptuiască Mițvot și fapte bune.… (Rabaş, „Căci omul este pomul câmpului – 1”).

Existăm într-o anumită realitate în care trebuie să creștem. Nu alegem cum să ne naștem, din cine sau cu ce calități. Nu ne alegem mediul sau cum ne va influența. În această lume în esență, nu putem schimba nimic despre destinul nostru. Prin urmare, omul care trăiește în această lume, limitat la viața animalică, nu are liberă alegere, și în consecință, nu există nici recompensă, nici pedeapsă. Ei nu efectuează nicio acțiune independent, ș, prin urmare, nu se spune despre ei că au Roş HaŞanah.

Roş HaŞana aparține celui care vrea să fie evreu, adică celui care dorește să obțină adeziunea cu Creatorul. Atunci omul simte că are un punct în inimă, care se referă la tărâmul spiritual. Această dorință este determinată de sus și nu există nimic de schimbat în cadrul ei; conține tot ce este necesar pentru acest punct, inclusiv etapele dezvoltării sale. Ceea ce îi lipsește este un mediu, un grup, deoarece Creatorul este ascuns.

Prin urmare, omul trebuie să construiască un mediu pentru punctul din inimă, prin care acesta se va dezvolta. La nivel corporal, calitățile, dorințele și mediul unei persoane sunt predeterminate. La nivel spiritual, omului i se dă un germen al sufletului, punctul din inimă, dar nu i se dă mediul extern. Modul în care omul construiește mediul pentru punctul său din inimă este modul în care va avansa.

Dacă vor folosi corect acest lucru, atunci toate forțele care le sunt date vor contribui la dezvoltarea acestui punct și vor începe să se dezvolte și să crească spiritual. Vor găsi calea cea dreaptă și fiecare pas al lor va fi foarte benefic – în studiu, în diseminare, în toate acțiunile lor – cu condiția să-și dedice toate forțele creării mediului potrivit.

Dar dacă nu depun eforturi suficiente pentru a crea un astfel de mediu și își investesc eforturile doar în studiu, atunci chiar dacă vor studia cărțile corecte, acest lucru nu va ajuta. Va ploua torențial, dar într-un deșert, în loc de o ploaie măruntă, va uda un câmp sau o grădină care are nevoie de ploaie. Apropo, ploile abundente pot fi chiar dăunătoare. Totul trebuie echilibrat, atât locul, cât și cantitatea.

În același timp, omul nu ar trebui să examineze ceea ce i-a fost stabilit de sus: numărul de ore de studiu, viața sa „dificilă” în care trebuie să aibă o familie, să-și câștige existența și să aibă grijă de sănătatea sa. Creatorul stabilește de cât are nevoie fiecare, absolut precis și în forma cea mai benefică.

Iar omul trebuie să pună în ordine ceea ce este hotărât pentru el: forțele de trezire, prietenii care sunt aproape de el și puși la dispoziția sa și așa mai departe. Dacă organizează acest lucru corect, în conformitate cu scopul, atunci avansează în cel mai eficient mod.

Acesta este calculul pe care trebuie să îl facă omul de Roş HaŞana. Trebuie să-L încoroneze pe Creator ca Rege și să-L binecuvânteze pentru că i-a oferit toate condițiile necesare.

Omul Îl încoronează pe Creator ca scop pe care trebuie să-l atingă. Și apoi începe anul știind că pe parcursul întregului an totul a fost predeterminat la început, cu excepția muncii sale. Și dacă el o împlinește, va atinge scopul; dar dacă nu, atunci în ciuda faptului că toate condițiile i-au fost date în avans de Roş HaŞana, el ratează acest ciclu, care se numește an.

Din Lecţia zilnică de Cabala 02/02/26, Rabaș – Art.883-Căci omul este pomul câmpului – 1

Filed under: Lectia zilnica, Mediu, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Când te simți atât de rău încât ești pe cale să renunți, se spune că trebuie să înțelegi că răul este la fel de valoros ca binele.

Răspunsul meu: Absolut! Nu există nimic bun sau rău, este doar relativ la om. Dacă omul își schimbă ușor reglajul interior, va vedea binele în loc de tot răul. Și se poate întâmpla și opusul.

Comentariu: Deci se spune că există valoare în rău. Valoare! Se pare că răul este proprietatea mea.

Răspunsul meu: Sigur, nu există absolut niciun bine fără rău și niciun rău fără bine. Trebuie să ne obișnuim să ne raportăm corect la orice. Pentru că dincolo de percepția noastră și de împărțirea noastră în rău și bine, trebuie să acceptăm că întreaga lume este doar bunătate absolută!

Întrebare: Atunci întrebarea este că vine ceva rău, ceva ce simt că este rău, „Ce câștig din asta?”

Răspuns: Dobândești o viziune obiectivă asupra lumii. Te ridici deasupra judecății tale egoiste, și prin urmare, consideri că totul este bun și că nu există nimic în lume în afară de o singură forță a bunătății, bunătatea absolută!

Întrebare: Este aceasta o achiziție atât de grozavă?

Răspuns: Da, a privi lumea în acest fel este cu adevărat o fericire și o mare oportunitate.

Întrebare: Este posibil acest lucru?

Răspuns: Este posibil!

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 02.02.2026

Filed under: Fericirea, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Trebuie să te antrenezi să te bucuri. Se spune că bucuria este un obicei. Ce credeţi?

Răspuns: Cred că este foarte corect.

Întrebare: Se poate antrena omul să se bucure, în ciuda faptului că este lovit din toate părțile?

Răspuns: Ești lovit, și ce dacă? Vin unele circumstanțe, vin unele forțe și te lovesc. Și tu cânți. Pur și simplu cântă! Acesta este cel mai important lucru pentru om. Pentru că în realitate, el nu știe ce este bine și ce este rău, sau cum să se raporteze corect la viață, sau cum să-și schimbe viața – dacă ceea ce i se întâmplă este în beneficiul său sau în detrimentul său.

Prin urmare, trebuie să accepte toate acestea ca fiind bune și să se raporteze la tot ce se întâmplă ca la un bine necesar. Și deci, cum se poate raporta la asta? Să cânte!

Întrebare: Pur și simplu?

Răspuns: Răspunsul este un simplu da.

Întrebare: Orice vine, nu? Orice este în interiorul tău, de genul „Există doar un moment între trecut și viitor”?

Răspuns: Nu, nu este asta! Mai bine: „Ridică-te și strălucește! Ridică-te și strălucește! Încearcă măcar o dată în viață.”

Comentariu: Da. Exact.

Răspunsul meu: Așa cântau odată.

Din KabTV, „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 01.02.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum poate omul să folosească ajutorul grupului sau al Creatorului pentru a ajunge cât mai repede posibil la începutul muncii spirituale?

Răspuns: Adevărul este că omul singur, fără un grup, este practic incapabil să ajungă la o definiție a stării sale ca întuneric, ca rău.

Fără factori externi precum mediul și grupul, omul nu va putea niciodată să știe care stări sunt mai avansate, mai corecte – cele care îl avansează cu adevărat spre spiritualitate – și care sunt doar cele care i se par așa sau altfel.

Prin urmare, dacă omul este gata, cu ajutorul grupului, să-și definească parametrii într-o formă mai corectă, independentă de simţirea personală și dependent doar de definiția adevărului și a falsității, și nu de „dulce-amar”; dacă este gata să reziste acestui lucru, în ciuda faptului că este amar pentru el să determine că acesta este adevărul, și prin urmare este preferabil (și numai grupul, cărțile și profesorul pot clarifica acest lucru), atunci întunericul lui se transformă în zi.

Definiția unui om despre ceea ce se numește întuneric și lumină se schimbă. Nu este vorba despre o schimbare în starea sa, în realitatea înconjurătoare sau în atitudinea Creatorului față de el. Ceea ce s-a schimbat a fost definiția interioară a omului, iar aceasta se numește corectarea propriului vas. Adică, acum el își examinează simțirile printr-un vas diferit, care se numește vasul credinței mai presus de rațiune.

Din Lectia zilnica de Cabala 08/02/26, Rabaş – Art.36, 1985-Şi a fost seară, şi a fost dimineaţă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot cere ceva de la o întâlnire de grup dacă eu însumi nu pot să le dăruiesc prietenilor mei?

Răspuns: Cum pot cere ceva de la prietenii mei dacă eu însumi nu sunt foarte bun la asta? Dacă aș fi bun la asta, nu le-aș cere nimic; totul ar fi bine.

La urma urmei, mă alătur grupului pentru că mă simt slab și incapabil să avansez pe cont propriu și am auzit că acest lucru este posibil într-un grup, așa că sper că ceea ce îmi lipsește pentru a atinge scopul se va găsi în ei. Am nevoie de vase suplimentare în care să-L dezvălui pe Creator, iar aceste vase sunt în interiorul lor!

Aceasta înseamnă că trebuie să primesc toate impresiile, toate dorințele și toate gândurile de la ei și le pot dobândi doar dacă mă apropii de ei cu intenția de a dărui. Dacă mă raportez la ei cu intenția de a primi, atunci voi primi de la ei dorințele lor egoiste; nu am nevoie de acestea.

În măsura în care îi tratez cu dorința de a dărui, în acea măsură voi dobândi de la ei idei despre formele de dăruire. Altfel, unul se bucură de țigări, altul de Coca-Cola, altul joacă bingo, iar eu voi fi atras de fiecare dintre dorințele lor. Mă vor târâ la fotbal etc.; mă vor învăța să mă bucur de viața trupească.

Dar dacă mă alătur unui grup pentru a învăța formele de dăruire de la ei, atunci le iau aspirația și ascensiunea lor către Creator. Prin urmare, există loc pentru munca individului – cum se raportează el la grup și ce își dorește de la acesta.

Grupul în sine trebuie să oblige omul să se raporteze corect la el. Dacă omul îl abordează egoist, grupul trebuie să reziste unei astfel de abordări. Trebuie să „întoarcă” omul către ceea ce este benefic pentru el, către o atitudine de dăruire față de grup. „Dacă vrei să dăruiești, ești binevenit. Dacă vrei să primești, nu ai ce căuta aici.”

De ce? Ce-i poate oferi prietenul unui om care a venit pentru a primi de la el? El sau ea doar își va crește dorința de a primi, va dori să conducă grupul și să-l manipuleze conform dorințelor sale. Prin urmare, grupul trebuie să ne ajute să ne raportăm corect la această chestiune.

Din Lecția zilnică de Cabala 08/02/26, Rabaş – Art.36, 1985-Şi a fost seară, şi a fost dimineaţă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă nu obțin avansare în cadrul grupului, care este problema?

Răspuns: Dacă nu primești de la grup ceea ce crezi că ar trebui să primești, atunci se poate întâmpla una dintre următoarele: fie grupul nu îți acordă suficientă atenție, fie în general, este neatent la datoria sa de a trezi constant fiecare prieten.

Poate că membrii grupului nu depun suficientă energie și efort în gândul comun, în dorința împărtășită; poate că nu sunt suficient de atenți la faptul că o flacără interioară ar trebui să se aprindă cu adevărat între prieteni, ceva ce trebuie simțit în aer, nu doar în cuvinte, mesaje text sau alte lucruri exterioare.

Trebuie să fie cât mai interioară posibil, dar în așa fel încât nimeni să nu se poată odihni și toată lumea să se simtă obligată să se îndrepte către vârtej. Cu alte cuvinte, individul este de vină pentru că nu a trezit grupul, iar întregul grup este de asemenea de vină, deoarece nu îi include pe toți. La urma urmei, grupul este o colecție a tuturor dorințelor noastre, a tuturor speranțelor noastre.

Întrebare: De unde începem pentru a corecta o astfel de situație?

Răspuns: Adunându-ne și hotărând ce dorim. Și de îndată ce simțim că alunecăm, fiecare prieten începe imediat să „trezească” grupul pentru a nu coborî de la nivelul pe care l-am stabilit. Același lucru este valabil și pentru acțiunile externe.

Deși acțiunile externe sunt doar un mijloc către conexiune interioară și arderea interioară, sunt inspirat de disponibilitatea fiecărei persoane de a depune eforturi în cadrul grupului pentru a avansa odată cu grupul.

Din Lecţia zilnică de Cabala 08/02/26, Rabaş – Art.36, 1985-Şi a fost seară, şi a fost dimineaţă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Forța motrice dinainte de Machsom este intenția „pentru sine”. Dincolo de Machsom, în simțirea Creatorului, forța mea motrice rămâne întrebarea: „Ce voi câștiga din următorul nivel?”

Răspuns: Întotdeauna! Combustibilul meu este întotdeauna: „Ce voi câștiga din asta? Dar înainte de Machsom, această întrebare sună ca „Ce se va întâmpla cu mine?” Este frica de a nu primi beneficii, frica de a muri și de a nu avea timp să primesc totul, frica de a suferi etc.

Dincolo de Machsom, există aceeași întrebare, doar într-o formă diferită: „Ce se va întâmpla cu mine ca să-I pot dărui Lui?” Întrebarea este aceeași, sensul este opus.

Aceasta se numește „Lişma”. Tot ceea ce simțim, simțim și evaluăm prin dorința noastră de a primi; nu avem alt sistem de măsurare.

Altfel, cum putem acționa? Dacă nu obțin plăcere, nu am nimic să-I dau! Plăcerea mea de fapt, este ceea ce Îi dau Lui, El se bucură de ceea ce mă bucur și eu.

Din Lectia zilnica de Cabala 09/02/26, Rabaș – Art.15, 1990-Ce înseamnă că înainte ca ministrul egiptean să cadă, strigătul lor nu a primit răspuns, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum își poate spori omul puterea de a depăși, atunci când se dezvăluie o dorință egoistă și mai mare?

Răspuns: Toate calitățile unui om, indiferent cum i s-ar părea, de la cele bune la cele mai rele, sunt dezvăluite în cadrul unui sistem general de suflete care se îndreaptă spre unitate conform programului creației. Prin urmare, nu putem atribui niciuna dintre manifestările personale ale unui om, omului însuşi. Asemenea unei roți dințate, a unei părți integrante a sistemului, omul este obligat să dezvăluie în sine un anumit set de înclinații, impulsuri și stări.

Orice s-ar întâmpla într-un om, nu trebuie să facă niciun calcul în legătură cu asta. La urma urmei, nu el însuși, ci sistemul general, într-o anumită stare, determină ce se întâmplă cu el acum.

Așadar, nu trebuie să vă faceți griji cu privire la starea actuală; nu puteți face nimic în privința ei. Este țesută din mii de factori externi vouă. Cât despre starea viitoare, nici la ea nu este nimic de gândit, pentru că nici aceasta nu depinde de voi; este determinată de nevoile sistemului care trebuie să facă un pas înainte.

În esență, tot ce trebuie să mă gândesc este cum voi face acest pas. Ce depinde de mine?

Și aici există lucruri care sunt îndeplinite nu de mine, ci de Forța superioară, revelate nu de mine, ci de lumina superioară. Omul efectuează o analiză și ajunge la punctul în care se poate realiza cu adevărat pe sine. Și vede o acțiune foarte clară și precisă, cum ar fi apăsarea unui buton.

Aceasta este sarcina unui om: să identifice doar acțiunea care i se cere în fiecare moment și să o împlinească. În cursul acestei analize, se dezvăluie și multe alte lucruri, și ca urmare, apăsând butonul, se activează sistemul și omul începe să-l perceapă, să-l accepte și să se integreze în el.

Cu alte cuvinte, un om începe să atingă sistemul ca întreg. Nu este în niciun caz un cobai care găsește în labirint butonul pentru hrană. Dimpotrivă, prin eforturile sale în diferite stări, omul atinge condițiile, cauzele și esența a ceea ce se întâmplă.

Odată ce omul ajunge la buton, îl va apăsa, fără îndoială. Întreaga chestiune de aici este în analiză și asta este adevărata comoară.

Din Lecția zilnică de Cabala 12/11/11, Rabaș – Art.17, 1985-Cunoaște azi și răspunde inimii tale

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→