Noi existam in prima si singura realitate creata de Creator, dar o descoperim doar pana la gradul in care ii corespundem si suntem similari cu ea in proprietatea noastra. Realitatea insasi este constanta si neschimbata, si este numita Lumea Infinitului.

Intre timp, noi existam in dorinta de a ne bucura, proprietatea opusa lumii Infinitului: intentia de a primi in locul celei de a darui. Noi ne putem corecta executand corectiile de mai multe ori, pana la de 125 de ori. Fiecare corectie a noastra se traduce in noi printr-o noua atingere, si in acest fel avansam.

Aceasta este o avansare pas cu pas care ramane prin legea echivalentei formelor, si acolo nu este loc pentru compromis: Suntem situati intr-un sistem care opereaza ca si organismele vii.  Daca ii corespunzi, o primesti in mod corespunzator, si daca nu, o vei primi conform acestei lipse de asemanare. Constant interactionezi cu natura pana in masura asemanarii si puterea fortelor cu care vii in contact.

Daca nimic nu se schimba in noi, ar trebui intotdeauna sa ramanem in aceasi stare. Dar deoarece Reshimot (genele informationale) sunt constant crescatoare si se schimba in noi, devenim din ce in ce mai opusi cu natura si diferiti de ea din ce in ce mai mult. Este exact ceea ce simtim ca si acumulare si manifestare a diverselor dorinte neimplinite si a problemelor.

In acest fel simtim fortele care ne preseaza cu o presiune crescatoare din partea raului. Aceste forte in mod inevitabil ne vor obliga sa ne indreptam inspre scop, insemnand sa cautam cum sa atingem asemenarea cu natura.

Din partea a 4a a Lectiei zilnice de Cabala 1/20/2011, “Calitatea intelepciunii ascunse  – in General”

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Pe masura ce examinam universul, vedem ca natura impreuna cu lumea noastra ne sunt ascunse. Noi dezvaluim lumea de-a lungul a mii de ani, din generatie in generatie si devenim mai familiari cu ea.

Creatorul este forta comuna a naturii si pentru asta avem nevoie de ceva mai mult timp ca sa Il atingem. Si totusi, de ce ne este ascunsa realitatea? De ce se ascunde Creatorul de noi?

Pentru ca El nu este ca si legile naturii conform Lui: nivele mineral, vegetativ si animat ale dezvoltarii, sau nivelul uman. El este legea comuna care contine gandul, la fel ca si inceputul si sfarsitul universului. Totul este inclus in El. Atunci, de ce a creat totul astfel incat sa fie ascuns de noi?

Ce este atat de special in a obtine revelatia Lui in felul nostru si sa Ii cerem sa ne ajute cu asta? Ce este acest joc? Se ascunde de noi, si noi trebuie sa suferim de-a lungul miilor de ani a dezvoltarii noastre, pana cand venim la intrebarea „De ce este Creatorul ascuns?” Doar atunci intelepciunea Cabalei, metoda de revelare a Creatorului, este dezvaluita. Ce obtinem din asta? Deci, il revelam pe El, si ce se intampla atunci?

Oamenii spun ca vom fi fericiti atunci pentru ca Creatorul este bun si face bine, si vom exista in dragoste deasupra la toata suferinta, odata ce am atins revelarea Lui. Totusi, daca Creatorul este forta infinita de dragoste si daruire, atunci de ce ne-a creat sa fim atat de mizerabili si dezgustatori? De ce trebuie sa muncim atat de mult ca sa ajungem la cel care ne iubeste?

Vedem ca totul este la fel in lume. Oamenii care au trecut prin diferite obstacole in drumul lor pentru a obtine dragostea, unitatea si revelarea o pretuiesc. Ei simt cum beneficiaza si descopera ceva maret, drag, important.

Vedem si cu fiecare persoana in lumea noastra in mod esential doreste sa fie iubit pentru ceea ce este. Totusi, acest fel de relatie dintre noi nu poate exista. Doar o mama experimenteaza aceste sentimente fata de copilul ei, si aceasta dragoste este corporala si animalica. Este naturala pentru mama si o obliga sa isi iubeasca copilul, sa ii dea viata, sa il sustina si sa ii faciliteze dezvoltarea viitoare.

Aceasta este singura exceptie. Deoarece noi nu ii iubim pe ceilalti pentru cine sunt, dorim sa avem dovada a felului in care asta ne va aduce un beneficiu. Tot acest ajutor in a intelege, cel putin intr-o anumita masura, de ce Creatorul are nevoie de acest joc (ascunderea)

El vrea ca noi sa venim la aceasta dragoste fara sa asteptam vreun baneficiu. La fel cum dorim sa fim iubiti pentru ceea ce suntem, El de asemenea doreste sa fie iubit pentru ceea ce este fara sa asteptam vreu castig personal. De aceea nu putem intelege cum sa incepem sa stabilim o conectare cu El inainte sa ne eliberam de egoul nostru.

Primul lucru pe care trebuie sa il facem pentru a dezvolta senzatia de Creator in noi, este sa ne ridicam deasupra naturii noastre. Cu alte cuvinte, trebuie sa ne ridicam deasupra interesul personal, deasupra la „ce castig din asta”?

Asta va fi posibil cand reusesc sa ma eliberez de el,  cand daca nu as fi existat, daca as fi fost absolut independent si obiectiv, as fi in stare sa judec lucrurile in acest fel. Atunci as putea incepe sa il percep pe Creator, forta daruirii, forta binelui din acest moment incolo.

Altfel, daca ar fi sa se dezvaluie pe Sine, as veni la El pentru ca asta ma va avantaja. Si asta pentru ca daca as fi simtit ca El doar arata dragostea, siguranta, sanatatea si fericirea as fi fortat sa Il iubesc pentru ca El este sursa a tot ceea ce este bun. Aceasta dragoste ar fi impusa si dependenta.

De aceea am nevoie sa ma inarmez cu un ecran, o restrictie si anti-natura mea, si sa ma eliberez de egoul meu. Atunci, amandoi am fi purtati de o infinita si pura dragoste fara beneficii personale, si am incepe sa intelegem ca nu Creatorul este cel care se ascunde de om, ci omul Il ascunde cu egoul sau.
Din Lectia introductiva “De ce Creatorul este ascuns” 12/14/2010

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Este adevărat că în fiecare generatie este doar un singur cabalist adevărat?

Răspuns: Toţi suntem necesari deoarece fiecare persoană lucrează în domeniul său. Umanitatea este diversă şi fiecare parte a sa are nevoie de o abordare specială într-un limbaj special până când oamenii avansează şi devin compatibili pentru a auzi adevărul. De aceea nu merită să te gândeşti cine este un cabalist. Noi trebuie să ne străduim să aflăm adevărul şi să ne apropiem de el, dar dacă azi sau mâine unul cu adevărat mare apare, noi îl vom urma.

Pentru o generaţie anume este puţin probabil să apară mai mult de un singur cabalist adevărat. Una peste alta, este doar un singur cap. Iar toţi cei ce sunt aproape sau sub el pot fi de ordinul sutelor sau miilor în forma structurii de piramidă. Daca nu în generaţia actuală poate în următoarea, sper să văd ceva asemănător Sanhedrin (Adunarea Inţelepţilor): un număr mare de cabalisti care sunt la un grad înalt de realizare şi împreună să ghideze umanitatea pe drumul către Creator.

Întrebare: Este vreo legătură între „cei 36 de drepţi ” şi cabalisti?

Răspuns: Nu este. „Cei 36 de drepţi ” este un concept. Înseamnă că în lumea noastră sunt suflete speciale prin care vine abundenţă în această lume pentru a susţine existenţa acestei realitaţi corporale. Este un sistem unic, nu oameni individual.

Întrebare: Poate o femeie fi cabalistă?

Răspuns: Cu siguranţă. Au fost femei care au atins spiritualitatea: strămoaşele noastre, urmate de profete şi apoi oamenii dinaintea căderii celui de-al doilea Templu au perceput lumile superioare.

Bărvaţii şi femeile nu sunt diferiţi în această privinţă. Azi, cunosc multe dintre studentele noastre care au lucrat altruist pentru mulţi ani şi avansează pentru asta. Percepţia lor şi dorinţa lor este mai mare decât cea a multor bărbţi.

În plus, din moment ce ne îndreptăm cu toţii spre revelarea Creatorului, este foarte probabil ca rezultatul să fie revelarea Lui atât către bărbaţi cât şi către femei. Nu este şi femeia parte a creaţiei? Diferenţa este că ea are o altă slujbă spirituală decât bărbatul, dar diferită nu înseamnă ne spirituală.

Întrebare: Cum i-aş putea explica unui copil ce este un cabalist?

Răspuns: Un cabalist este o persoană care îl revelează pe  Creator conform regulii echivalenţei formei. Se transformă în aşa fel încât devine cumva asemănător cu Creatorul. De aceea, el are o parte de de-asupra ce este denumită suflet, partea Creatorului. În această parte el, are experienţa lumilor spirituale, a dimensiuni superioare, viaţa veşnică şi se identifică cu acestea.

Asadar cand viaţa acestui corp dispare, el nu simte o pierdere. El continuă să trăiască şi să simtă existenţa spirituală aşa cum o face acum. O astfel de persoană este denumită cabalist pentru că a primit viaţa spirituală.
Din Cabala pentru începători Cine este Kabbalist? 12/13/2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Perceptie - Niciun comentariu→

Intrebare: Am auzit ca ati spus de nenumarate ori ca tot ce imi aduce greutati, ma jigneste sau ma raneste imi este necesar. Cum incep sa simt si sa inteleg asta ?

Raspuns: Cand o realitate adevarata incepe sa imi fie revelata, realizez ca percep totul in interior, si ca nu exista nimic in afara. Notiunea de “in afara mea” nu exista deloc, deoarece totul se intampla in senzatiile mele, in perceptia mea. Si o realitate aparenta pe care o observ frecvent: spatiozitatea acestei lumi, Universul fara sfarsit, Pamantul si numeroasele sale detalii, toate le percep in interior. Totusi, pe masura ce imi corectez dorinta egoista, intregul tablou se schimba.

De aceea, nu simtim asta in lumea noastra pentru ca noi percepem realitatea in dorinta care nu se schimba calitativ ea doar devine mai mare sau mai mica. Totusi, daca transformam principala sa calitate, absorbtia in sine, in daruire, am putea simti perceptiile anterioare din exterior si am putea judeca in mod corect ceea ce se intampla.

Nu este simplu. Este greu sa o apuci si imposibil de simtit. Schimbarea se intampla dintr-o data, si doar datorita Luminii Superioare care picatura cu picatura actioneaza asupra noastra.

In completare la calitatile lui sau ale ei (Kelim), persoana obtine unele noi. Aceasta lume nu dispare, dar in afara de asta, se percepe o realitate suplimentara, cealalta parte a ei. Doar atunci intelege unde anume se situeaza si intelege cu adevarat si ca lumea noastra este doar iluzie.

Din lectia Introductiva din Netanya 12/12/2010

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: Să presupunem că am ajuns deja la stadiul în care toate cele şapte miliarde de oameni din lume studiaza şi actualizeaza Cabala. Acum, un copil se naşte în această lume. Ce se întâmplă cu el? El va trebui să înţeleagă  sensul cel rău, în scopul de a ajunge la cel bun? Dar la acea vreme, lumea va fi deja corectata, deci cum va simţi el răul?

Răspuns: În această lume există doar o reînnoire de corpuri fizice, dar nu si de suflete. Prin urmare, copiii care se nasc astazi sunt suflete vechi care dobândesc noi organisme. De aceea noi nu acordam atenţie vârstei unei persoane. Indiferent dacă un corp fizic a murit sau s-a născut să trăiască în această lume, sufletul continuă  încarnările sale.

Tu de fapt întrebi: Dacă toţi oamenii isi corecteaza ego-urile lor, va fi necesar ca mai multe persoane să se nască? Nu, sufletele nu vor mai trebui să se nască. Cu toate acestea, nu vom trăi pentru totdeauna biologic. Vom începe să simţim cum se schimbă lumea noastră, care achiziţionează treptat calităţile Lumii de Sus.

În măsura in care fiecare dintre noi şi noi toţi împreună suntem corectati intr-un singur sistem, percepţia noastră despre lume se schimba, de asemenea. Când ne vom urca de la primul nivel al lumii spirituale, la al doilea şi apoi la al treilea, vom merge de la o lume la alta. Şi când vom atinge starea de corecţie deplina în interconectarea comuna, lumea noastră va fi distrusă.

Este scris, „Şase mii de ani de tăinuire şi un an de distrugere.” Acesta va fi al saptelea mileniu. „Lumea va fi distrusă” înseamnă că această lume va dispărea din senzaţia noastră, deoarece noi o percepem prin egoismul nostru comun. De îndată ce egoismul nostru se întoarce spre daruire si iubire, atunci in loc de aceasta lume vom simţi lumea de sus.

Din prelegere în „Cabala L’Am” Hall din 1/11/11

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Metoda Cabalista se bazeaza pe munca de grup, pe conectarea dintre noi, pe aspiratia tuturor de a ne aduna impreuna, sa adunam toate fortele comune, si cu efortul comun sa ajutam pe fiecare sa iasa in afara lui si sa vina la ceilalti. In realitate metoda este realista si simpla. Pentru a putea intelege lumea superioara, trebuie sa nu acordam atentie « atomilor » din corpul nostru si sa schimbam atentia golului din « spatiul interatomic ». Putem face asta in societatea umana sau intr-un grup mic care ne ajuta sa ne schimbam.

Trebuie sa fim impreuna, ajutandu-ne reciproc intre noi, si sa incepem sa ridicam atentia de la noi la ceea ce este in jurul nostru. Munca este neplacuta, neclara si foarte ne-naturala. Dar pentru asta Cabalistii au scris o cantitate enorma de materiale. Aplicandu-ne metodele Cabaliste, ne adunam la asta, o completam si o materializam. Incepem sa o acceptam si sa o simtim inauntrul nostru. Ca si pe o gaura o adaptam noua si timpului real, si o implementam in prezent.

De aceea, avem grija si o cautam, la fel cum dezvoltam faza realizarii practice a Naturii. Astazi metoda ne este aplicata, celor care dorim sa completam senzatia universului cu o parte aditionala, externa. Mai mult, asta nu este o simpla parte aditionala, ci cea mai  parte importanta parte . Incepem sa simtim forte, fenomene si actiuni in spatiul interatomic, insemnand 99%  din realitate. Pentru inceput, acest volum enorm este plin de ganduri, planuri, forte si interactiunea lor, si tot ceea ce ne face activi, partile mici, microscopice.

Aceasta atingere a radacinilor ne conduce in afara timpului, lipsa viziunii si supunerii, in esenta o stare de non-existenta, la o stare de claritate, eternitate si perfectiune. Asta este ceea ce adevarata realizare a stiintei Cabalei ne da.

Toate acestea sunt realizate in grup, unde incepem sa simtim cum sa iesim in afara, la perceptia altora. Trecem de la senzatia de “lumea dinauntrul meu” la senzatia “lumea in lume”. Daca exista miliarde de oameni sau suflete in locul meu, atunci iesind in afara mea incep sa percep fortele care actioneaza intre noi, si simt toate sufletele ca un intreg, ca un sistem inchis.

Astazi chiar la nivel material ceva ne spune deja ca lumea este globala si integrala, si totul in ea este interconectat. Deci, incep sa simt totul in afara mea. Astfel, obtin o dorinta mai mare, o forta, implinire, care este la dispozitia mea. Toate acestea devin “eu”. Nu mai exista oameni, ci forte simple care exista in aceasta forma.

In acest fel persoana incepe sa dezvaluie adevaratul volum si viziunea asupra lumii.
Din lectia din Moscova 1/16/11, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Astazi trebuie sa fim de acord ca totul: umanitatea, stadiile mineral, vegetativ, natura animata si Creatorul sunt parti ale unui sistem. Cu cat mai mult corespundem sistemului, cu atat mai bune  va fi si conditia noastra. Daca totusi nu vom fi de acord sau nu ne putem armoniza singuri cu el pana la gradul in care se potriveste nivelului nostru de dezvoltare, in acelasi timp vom experimenta suferinta, inclusiv decesul nostru.

De fapt, existam intr-un sistem integral care ne devine revelat din ce in ce mai mult. Sistemul in sine este constant; totusi, intrucat egoismul nostru evolueaza, percepem ascunderea in forma sa anterioara. Credem ca natura se schimba, in timp ce noi suntem cei care fac asta. Este ca si cand ne uitam pe geamul trenului: nu platforma, ci trenul este in miscare.

Pana de curand, am evoluat de la nivelele mineral, vegetativ si natura animata si nu am simtit opozitia noastra fata de natura. Acestea au fost dorintele mele interioare care au fost dezvoltate (Shoresh, Neshama si Guf), si totul a fost facut ca sa imi satisfaca nevoile egoiste.

Dar acum aceste dorinte au fost unite de doua tipuri aditionale de dorinte pe care le simt externe: „imbracamintea” (Levush) si „palatul” (Eichal). Trebuie sa le accept ca pe o dorinta interna a mea, cea ce inseamna ca trebuie sa accept ca lumea este a mea, in timp ce eu doar o percep ca existand in afara mea.

Reiese ca intreaga lume, universul, toata natura imi apartine, nu-i asa? Si este responsabilitatea mea sa am grija de tot, cum fac si pentru mine, nu-i asa? Deci, nu ar trebui sa o folosesc pentru beneficiul meu, ci special pentru a putea avea grija de ea „cum fac si pentru mine” deoarece totul la sfarsit tine de partea partea mea integranta?

Asta este ceea ce numim noua lume globala. „Imbracamintea” si „palatul” (Aviut 3 si 4 al dorintelor mele) pe care l-am vazut extern, devine intern in perceptia mea si arata ca si dorintele mele, in timp ce Eu, datorita naturii mele egoiste (in GE, Aviut 0, 1, 2) le respinge, le vad ca in afara mea si de aceea le stric, in acest fel facandu-mi singur rau.

Si cand incep sa mi-i atasez, voi putea sa simt realitatea superioara in ei. Asta pentru ca realiatea se simte in „imbracaminte” si „palat” care devine parte a mea, si care va fi dealtfel lumea spirituala. Cu alte cuvinte trebuie sa imi atasez toata natura mie si sa simt in interior tot ceea ce este, pana la ultimul atom! De fapt, universul este lumea Infinitului care imi va fi revelat cand simt ca totul in jur este al meu.

In acest fel o voi percepe. In locul lumii materiale care imi arata dorinta egoista, voi incepe sa o experimentez pe cea spirituala.
Din partea a 4a a  Lectia zilnica de Cabala 1/12/2011, “Calitatea intelepciunii ascunse  – in General”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Practic, existenta noastra paminteana, s-a epuizat pe sine. Ceea ce odata ne  parea sa aiba valoare, isi pierde acum farmecul anterior. Toate diferitele placeri raportate la mincare, sex, familie, prosperitate, faima, putere si cunoastere, nu ne mai satisfac si nu mai pot sa serveasca scopului nostru. Chiar si daca sintem impliniti de acestea, tot ne simtim goi in interior.

Acesta este motivul pentru care astazi trebuie sa facem fata unei foarte serioase provocari din partea Naturii, care ne arata ca nu intelegem deloc unde ne aflam. In final, intregul volum al universului este acolo, in  fata noastra, dar noi percepem doar o parte microscopica a acestuia.

In realitate, toata materia este goliciune. Materia este formata din atomi si fiecare atom are un nucleu si electroni. Dar daca maresti si mai adinc in zona atomului, astfel incit nucleul sa aiba marimea unei mici monede, atunci distanta dintre acesta si electroni va fi egala cu un intreg kilmetru! Un atom este precum un sistem solar in care planetele (electroni) se rotesc in jurul soarelui (nucleul), in timp ce orice altceva este goliciune. Mai mult, nu este ca goliciunea cosmica care totusi are particule de materie, ci este goliciune totala.

De aceea, in relatia globala fata de noi, materia este formata din goliciune. Dar putem sa o privim si altfel: nu este goliciune, ci spatiu umplut, si noi doar ca nu simtim aceasta umplere. Totusi, umplutura este partea cea mai importanta. Este umplutura invizibila dintre nuclee si electroni, sau dintre noi toti. Nu partea materiala este cea importanta, ci ceea ce se afla printre.

Vom fi capabili sa simtim doar daca in loc sa percepem natura inconjuratoare ca pe un obiect al receptiei noastre egoiste, o vom simti prin intermediul unei calitati opuse, daruirea. Natura consta din doua calitati: receptie si daruire. Totul este sustinut de echilibrul intre acestea. Dar noi – toti impreuna si fiecare in parte – primim elemente care au scopul de a ne satisface. Folosim doar cele cinci simturi, sau micul nostru „rezervor”, dorinta de a primi, si acesta este motivul pentru care percepem doar un mic volum, calitativ vorbind, o foarte limitata bucatica din lumea ce exista

Acesta este locul in care stiinta Kabbalah vine sa salveze, fiind o stiinta a receptiei, a perceptiei adevaratei stari. Esenta acestei stiinte este de a dezvolta calitatea opusa in fiecare persoana: in locul receptiei, sa dezvolte sentimentul de daruire. Atunci iesiti din voi, inafara volumului vostru interior, inchis, si incepeti sa simtiti lumea in afara voastra si inafara dependentei de voi.

In goliciunea anterioara, in interiorul atingerilor sale infinite, unde materia are o parte minuscula, veti descoperi brusc un volum umplut cu forta daruirii – o lume diferita, externa. Este conectata deplin la lumea noastra, completind-o, fiind radacina si sursa acesteia.

Acesta este momentul in care vom incepe sa intelegem de ce existam, de unde isi are totul originea si cum opereaza. In locul unui bob de linte care nu are inceput si sfirsit, vom vedea tabloul general al intregului univers si acesta ne va vorbi despre cauze si scopuri, si despre ce ni se intimpla.
Din Lectia zilnica de Kabbalah 1/16/11, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Problema simtirii lumii spirituale, adica a volumului total in care existam astazi, este problema perceptiei acesteia. Acum sintem deasemeni in interiorul acestui volum, in natura noastra, care inca ne este ascunsa. Totusi, noi simtim doar o mica parte a acesteia, cu simturile noastre corporale, pamintene.

Trebuie sa ne acordam pe sine, astfel incit sa nu simtim doar ceea ce intra in dorinta noastra egoista. In fond, este suficient pentru egoism, sa dorim ceva si brusc sa percepem ceea ce nu am observat mai devreme.

De exemplu, cind incep o slujba noua, incep sa lucrez cu materiale noi si cu noi fenomene, si ceva mai tirziu incep sa simt aceste lucruri cu care lucrez. Ne acordam la o perceptie mai fina, creind modele interioare ale fenomenului si ale obiectelor cu care avem de a face. De exemplu, un metalurgist simte metalul dupa sunetul acestuia si dupa miscarea daltei. La fel, oamenii conectati cu natura, o inteleg prin intermediul semnelor cu care noi nu sintem familiarizati.

Noi sintem creati in asemenea mod incit lumea inconjuratoare este descrisa pentru noi intr-un sistem de coordonate tridimensional. Dar este cu adevarat asa? Alte creaturi percep lumea intr-un mod complet diferit: prin miros, unde de temperatura, unde ultrasonice si asa mai departe. Totusi, indiferent de cit de mult ne extindem aria de perceptie in aceasta lume, intotdeauna intilnim aceeasi restrictie: noi insine, capacitatea noastra de a primi sau de a absorbi in interior.

In acest mod noi limitam perceptia noastra si nu simtitm imensa lume care este in jurul nostru. Treptat incepem sa venim mai aproape de intelegerea acestor fenomene, sau macar de senzatia ca aceasta este realitatea. Totusi, este dificil pentru noi sa ne descurcam cu asta si sa lucram cu aceasta problema dificila, deoarece acesta este modul in care sint construite corpurile noastre.

Deci, ca rezultat al dezvoltarii noastre pamintene, ne devine clar ca sintem pur si simplu orbi. Nu vedem unde sintem sau cum sa traim. Aceasta ne determina sa simtim enorme suferinte, care se acumuleaza din ce in ce mai mult. Pe de o parte ne dezvoltam, si pe de alta parte nu stim unde si cum, sau ce sa facem cu noi insine.

Ca rezultat, devine pur si simplu necesar sa descompunem bariera ce ne separa de lumea reala. Este necesar ca noi sa o intelegem, deoarece nu putem continua sa existam in acest mod. Deja vedem ca exista aici o bariera psihologica. Chiar daca este in interiorul nostru sau in exterior, trebuie sa o depasim.

Din Lectia zilnica de Kabbalah, 1/16/11, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Pentru inceput, trebuie sa o relatie descrisa « Nu fa altuia ce tie nu-ti place », urmat de « Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti ». Noi trebuie sa determinam doar cine este « aproapele » (prietenul), cine sunt eu, si ce « face » inseamna. Trebuie sa aiba legatura cu actiunile legate de prieten, trebuie sa atinga o forma tangibila in aceasta lume, si in intreaga rasa umana.

La sfarsit,  astfel de relatii vor fi dezvaluite intre oameni, care pot fi numiti lumea infinitului, si va insemna corectarea finala (Gmar Tikkun). Aici, in aceasta sfera numita Pamant, printre aceste corpuri animate, vom stabili relaiile care vor fi numite sufletul nostru infinit.

Cand ajungem in acel punct, vom fi intr-o alta lume. Acolo nu va mai fi nevoie sa experimentam toata aceasta materialitate, si se va dizolva din perceptia noastra. Chiar si acum, exista doar in perceptia noastra, in timp ce aceasta realitate este doar imaginata.

Acesta este singurul scop al existentei pe pamant. Acesta este locul in care totul se intampla.

Inainte de prabusirea Templului cand oamenii au trait in spiritualitate, ei nu au trait cu adevarat intr-o alta diminesiune sau galaxie. Este adevarat totusi, ca interior ei au trait intr-o alta dimensiune cu o atitudine diferita. Totusi, impreuna cu asta, aceasta lume, stadiul mineral, vegetativ si animat au existat si toata lumea a trait o viata normala. Ei au cresut vite, au avut grija de proprietati, au crescut copii, au avut servicii si au platit taxe.

Totusi, relatiile intre ei au fost spirituale  deoarece toti au trait in daruire reciproca si au pastrat-o in felul in care au putut mai bine. Fiecare persoana a fost importanta pentru abilitatea sa de a darui. Judecata s-a bazat pe acelasi principiu : vazand cat de mult rau o persoana a adus societatii si cum s-a dezvaluit dintr-o data dorinta sa egoista.

Acesta a fost drumul poporului lui Israel, pe care Abraham i-a scos  din Babylon, au trait pana la a doua prabusire a Templului. Acum, in grup, trebuie sa actualizam ceea ce intelepciunea Cabalei ne invata in practica, insemnand ca relatiile noastre interne ar trebui sa se bazeze pe dragoste si unitate, in asa fel incat sa putem trai ca un « singur suflet ».

Nu are nimic de-a face cu apropierea exterioara. Nu avem nevoie de fapt sa mancam din aceeasi farfurie, sa locuim in aceeasi casa, si sa avem o gospodarie comuna. Este vorba despre relatiile interne.
Din partea a 4a a Lectiei zilnice de Cabala1/12/11, “Calitatea intelepciunii ascunse a Cabalei – in General”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→