Întrebare: Am discutat despre cum poate ajunge omul la o stare de dezamăgire completă în ceea ce privește propriile puteri. Cum poate fi reconciliat acest lucru cu nevoia de a spune: „Dacă eu nu sunt pentru mine, cine este pentru mine?”

Răspuns: În fiecare stare, omul trebuie să spună: „Dacă eu nu sunt pentru mine, cine este pentru mine?” Dacă mi-am pierdut complet speranța în propriile puteri, atunci ce se întâmplă? Înseamnă asta că totul s-a terminat pentru mine?

Înseamnă asta că spun: „Asta e! Creatorul trebuie să mă ajute!”? Dar cum știu când ar trebui să se întâmple asta? Poate că este acum sau poate doar peste zece ani? Ar trebui să-mi doresc în mod constant să ajung la o stare de disperare?

Dimpotrivă, știu că tocmai dintr-o astfel de stare are loc saltul în spiritualitate. După cum scrie Baal HaSulam într-una din scrisorile sale din Fructul înțeleptului:

Nu există o stare mai fericită în lumea omului decât atunci când se găsește disperat de propriile puteri, adică a muncit deja și a făcut tot ce și-a putut imagina că ar putea face, dar nu a găsit niciun remediu. Atunci este momentul potrivit pentru o rugăciune din toată inima pentru ajutorul Creatorului. Și Creatorul aude o astfel de rugăciune.

Așadar, acum ar trebui să mă străduiesc să fiu dezamăgit de propriile mele abilități? Nu! Dacă aș face asta, nu aș ajunge niciodată la acea stare. Trebuie să merg constant înainte cu gândul: „Dacă eu nu sunt pentru mine, cine este pentru mine?”

Și dacă uneori, mi se dezvăluie că sunt incapabil de asta, așa să fie. Atunci sunt incapabil, dar continui să merg înainte, către o nouă stare, către noi încercări. După cum explică Baal HaSulam: „Dacă eșuezi într-o încercare, atunci începe alta. Și dacă și aceasta eșuează, începe încă una.”

Trăiești, continui să lucrezi și continui să faci încercări. Când va fi în sfârșit dezvăluită dezamăgirea completă față de propriile puteri? Nu știm.

Omul ajunge la un punct în care Nachşon (cel curajos) sare în mare, dorind să o traverseze prin propriile puteri, și abia atunci marea se desparte. El sare. El nu așteaptă gândindu-se: „Ei bine, Creatorul ar trebui să aranjeze totul acum. Dușmanii mei sunt în spatele meu, marea este în fața mea. Din moment ce am fost pus într-o astfel de situație, voi striga și voi ridica mâinile.”

Nu. Nu ridicăm mâinile și nu ne predăm. Sărim în mare. Trebuie să existe un salt. Sarcina ta este să sari.

Întrebare: Și cum rămâne cu „Nu există nimeni în afară de El”?

Răspuns: „Nu există nimeni în afară de El” nu se referă deloc la asta. Înseamnă că în spatele fiecărei situații și fiecărei stări stă Creatorul.

Dar eu accept acest lucru doar ca rezultat a ceea ce s-a întâmplat deja, doar ca rezultat.

Întrebare: Când Nachşon sare în mare, încearcă să-și pună capăt vieții sau speră la o minune?

Răspuns: Când cineva sare în mare, nu se bazează pe o minune.

De asemenea, nu sărim pentru că vrem să ne punem capăt vieții, sărim pentru că vrem să trăim. Vrem să traversăm această mare.

Omul pur și simplu nu are altă opțiune, și prin urmare, face tot ce îi stă în putere. Crede că poate traversa Marea Finală (Yam Suf) prin propriile eforturi. Nu este atât o chestiune de credință; mai degrabă, nu are nicio alternativă, și pe de altă parte, acesta este pur și simplu singurul curs corect de acțiune.

Din Lecția zilnică de Cabala din 13.06.2026, Rabaş – Art.6, 1985-Și Domnul i s-a arătat la stejarii lui Mamre

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 Discuții despre Treptele Scării, Partea 160

Dacă știm că totul este lucrarea Creatorului, cum putem simți că răsplata este însăși lucrarea?

Dacă ne aflăm în simțirea Dumnezeirii, atunci înțelegem că însăși lucrarea este răsplata și că nu există nimic mai presus de ea.

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Puteți da un exemplu de cerere, care vă vine în minte?

Răspuns: Să presupunem că am obiceiul de a fura. Am fost prins de multe ori, bătut pentru asta, închis și așa mai departe. În cele din urmă, ajung la concluzia că furtul îmi face doar rău.

Încep să cer ajutorul Creatorului. Dar văd că nu mă ajută prea mult. Apoi încep să mă gândesc: „De ce nu mă ajută?” Se pare că nu mă ajută prea mult, deoarece Îl cer doar pentru că vreau ca viața mea să fie mai bună; nu pentru că vreau să devin un om mai bun, ci pentru că vreau ca lucrurile să fie mai bune pentru mine. În acest caz, El chiar mă ajută.

Dar dacă Îl rog să mă facă cu adevărat un om mai bun, atunci El mă va ajuta. Totul depinde de puritatea cererii, de cât de mult este îndreptată către ceilalți și cât de departe este de propriul meu egoism.

Comentariu: Când cer ca lucrurile să fie mai bune pentru mine, nu există răspuns. Dar când cer să devin mai bun, am schimbat doar un cuvânt aici.

Răspunsul meu: Da, atunci există un răspuns. De ce? Pentru că atunci când cer ca lucrurile să fie mai bune pentru mine, chiar dacă nu prin furt, adică practice, este o formă de furt. El nu mă ajută cu adevărat în acest sens. Dar când cer ca lucrurile să fie mai bune pentru alții, atunci da.

Întrebare: Ca să devin mai bun în relația mea cu ceilalți? Și în acest fel, eu însumi devin mai bun?

Răspuns: Da. Când mă doare că iau de la alții, atunci, dacă Îi cer ajutorul, va funcționa.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 16.06.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Ce înseamnă să-L dezvălui pe Creator?

Răspuns: A-L dezvălui pe Creator înseamnă a dezvălui cauza propriei stări.

Întrebare: Este necesar să ne amintim că Creatorul este cauza?

Răspuns: Este imposibil să ne amintim. Omul, în funcție de pregătirea și mediul său, poate ajunge la o stare în care simte imediat rădăcina a ceea ce se întâmplă.

În fiecare stare, va simți că Creatorul se ascunde în spatele realității din jurul său. Și în loc să se gândească și să se teamă „Cum ar trebui să acționez, ce ar trebui să fac? Judecătorii vor să mă bage la închisoare. Acolo vor să mă bată, aici toată lumea este supărată pe mine și se întâmplă altceva…”, vede imediat rădăcina problemei.

Din Lecţia zilnică de Cabala 23/06/26, Rabaş – Art.7, 1988-Ce este importanţa Mirelui, ale cărui păcate sunt iertate

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Discuții despre Treptele Scării, Partea 159

16. Pregătirea Simțirii

În perioada de pregătire, și la intrarea în spiritualitate, există multe acțiuni pe care trebuie să le parcurgem. Acestea includ trecerea prin stări spirituale speciale numite „naștere”, „concepție” (Ibur), „hrănire” (Yenika) și „minte” (Mohin), sau „micime, copilărie” (Katnut) și „măreție, maturitate” (Gadlut).

Când suntem deja în spiritualitate, în simțirea Dumnezeirii, trecem prin diferite etape numite 24 de ore ale zilei spirituale. În Studiul celor Zece Sfirot, Partea 12, învățăm cum rugăciunea este împărțită continuu în aceste 24 de ore. Chiar și somnul (plecarea Mohin) nu este odihnă. Dimpotrivă, este o pregătire specială pentru etapa următoare, și de asemenea, în cadrul acesteia există multă muncă interioară în fiecare stare.

Adică, spiritualitatea vorbește despre stări în care trebuie să depunem aparent un efort mare pentru a efectua anumite corectări și conexiuni.

Totuși, aici este scris diferit: „Nu este nimeni sfânt ca Domnul, căci nu este nimeni în afară de Tine”. Adică, totul este lucrarea Creatorului. Creatorul îndeplinește toată munca. Este lucrarea Lui. Omul nu are nimic de făcut decât să ajungă la simțirea că într-adevăr „nu este nimeni sfânt ca Domnul”, că „nu este nimeni în afară de Creator” care împlinește toate acțiunile. Creatorul este responsabil atât pentru planificare, cât și pentru execuție, și în care se află și rezultatul. Întreaga noastră muncă și toate eforturile sunt doar pentru a simți ceea ce ni se întâmplă cu adevărat și pentru a simți cât mai corect posibil.

Prin urmare, în înțelepciunea Cabala învățăm că toate gradele și stările, de la starea prezentă până la viitor, chiar și până la ceea ce se numește „viitorul care va veni” (care înseamnă după corectarea finală), sunt stări în care existăm acum. Stările există, trebuie doar să le experimentăm, una după alta.

Putem trece prin ele doar prin forța mișcării, care este lumina care ne corectează și ne umple în fiecare etapă. Aceasta este avansarea. Această lumină acționează asupra noastră fără nicio intervenție din partea noastră. Chiar și cererea ca lumina să vină și să ne corecteze este o cerere specială pe care nu o putem genera singuri, deoarece nu știm ce este lumina, către ce ar trebui să fim atrași, la ce ar trebui să tânjim sau ce ar trebui să obținem.

Trebuie doar să fim atenți la ceea ce ni se întâmplă, la ce vrea Creatorul de la noi și la modul în care operează Creatorul asupra noastră chiar în acest moment. Cu alte cuvinte, trebuie să fim sensibili la contactul nostru cu Dumnezeirea.

În momentul în care simțim pe deplin o stare, aceasta se schimbă. Când am simțit-o, am absorbit-o și am acceptat-o, starea devine a noastră. Ulterior, trebuie să ne ascuțim din nou simțurile pentru a ne egaliza forma și a simți următoarea stare. Și în aceasta desigur, Creatorul acționează asupra noastră, dar trebuie să depunem un efort pentru a ne intensifica dorința. Adică, trebuie să actualizăm dorința pe care ne-o dă Creatorul, sau să devenim conștienți de dorința pe care o primim de Sus, și în acest fel, avansăm.

Prin urmare, învățăm în Cabala că toate aceste stări – nașterea, concepția, creșterea și Mohin – sunt îndeplinite de către Cel superior. Pregătirea pe care o facem are doar scopul de a ne ascuți sensibilitatea. Trebuie să fim pregătiți pentru acțiunile pe care le îndeplinește Creatorul.

Aceasta înseamnă că, opusă sfințeniei (Kduşa) de Sus, trebuie să ne pregătim sfințenia de jos.

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Comentariu: Când sugerați ceva nou (de exemplu, un „stimulent spiritual”, oamenii spun: „Iată-l pe Laitman cu o altă schemă nouă. Mai târziu, va exista ceva diferit.”

Răspunsul meu: Desigur că va exista!

Căutăm o modalitate de a crea ceva care să ne unească constant, să ne ajute să ne adaptăm unii la alții, să ne țină împreună și să ne oblige să revenim la aceeași întrebare fundamentală. Aceasta este o problemă presantă pentru noi și nu va dispărea. Poate fi sub această formă, sau sub o formă diferită, sau sub o a treia. Vom vedea!

Comentariu: Există oameni care adoptă o poziție pasivă, de așteptare, și alții care sunt activi. De regulă, nou-veniții tind să fie mai activi.

Răspunsul meu: Cei care așteaptă pierd! Spiritualitatea nu este ca lumea noastră, unde poți evita responsabilitatea și nu faci nimic. Aici, lucrezi pentru tine și nu pentru un șef! Așadar, dacă oamenii vor să treacă pe lângă, lasă-i. Nu bat pe nimeni cu bățul.

Întrebare: Care este importanța unui „stimulent spiritual”? Este dictat de forțe de mai Sus?

Răspuns: Nu, am ajuns la o stare în care trebuie să lucrăm la unitate. „Stimulentul” este un mijloc de unitate. Veniți cu ceva diferit, mai productiv și vom fi bucuroși să trecem la el. De ce nu, dacă există ceva mai eficient?

Din KabTV emisiunea „Am primit un apel. Detractarea lui Laitman”, 13.10.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Ce vrea natura de la noi?

Răspuns: Natura vrea să ne dorim să fim buni și amabili.

Întrebare: Asta este tot?

Răspuns: Da.

Întrebare: Nu mai fii rău și devino bun? Ce înțelegi prin „bun și amabil”?

Răspuns: Bun și amabil înseamnă că absolut toată lumea este cu adevărat mulțumită de tine. Nu în lumea asta. Acest lucru nu se poate întâmpla în lumea noastră. Acei egoiști din jurul nostru….

Întrebare: Deci, nu mă joc doar cu cei care vor…?

Răspuns: Nu. Când vorbesc despre umanitate și despre natură în general, mă refer la un nivel de existență complet diferit.

Întrebare: Când vor fi mulțumiți de mine? Ce bunătate așteaptă de la mine?

Răspuns: Când eu îi voi corecta și ei vor deveni absolut buni, perfecți și corectați.

Întrebare: Pe cine corectez?

Răspuns: Pe toți oamenii.

Întrebare: Trebuie să-i corectez pe toți oamenii?

Răspuns: Desigur.

Întrebare: Eu?

Răspuns: Da.

Întrebare: Aceasta este treaba mea? Corectarea lucrurilor este treaba Creatorului!

Răspuns: Este datoria ta.

Întrebare: Poate că trebuie să mă corectez pe mine însumi, mai degrabă decât pe toți ceilalți din jurul meu?

Răspuns: În acest fel te corectezi pe tine însuți.

Întrebare: Corectând toți oamenii, mă corectez pe mine însumi?

Răspuns:  Da.

Comentariu: Aceasta este ceva nou. Corectând-mă, îi corectez pe oameni.

Răspunsul meu: Este același lucru.

Întrebare: Este într-adevăr același lucru?

Răspuns: Desigur. Te vezi pe tine însuți în oameni.

Întrebare: Deci, dacă ajut la corectarea lor, ca urmare mă corectez pe mine însumi?

Răspuns: Este unul și același lucru! Vezi o reflectare a ta însuți. În acest fel, Îl corectezi pe Creator.

Întrebare: Fiecare propoziție este o revoluție. Creatorul trebuie corectat?

Răspuns: Desigur. Trebuie să-L creăm!

Întrebare: Este El imperfect? ​​Nu este El constant?

Răspuns: El nu există deloc; trebuie să-L creezi tu! Străduiește-te constant să-L faci din ce în ce mai bun.

Comentariu: Nu vom dezlega niciodată această enigmă.

Răspunsul meu: Nu. Nici nu trebuie!

Întrebare: Deci ar trebui să o lăsăm așa? Să-L creăm pe Creator?

Răspuns: Da. Exact asta este scris în Tora: „Voi M-aţi făcut.”

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 20.06.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Spuneţi că dacă mă corectez pe mine însumi, întreaga lume îmi va părea corectată. Atunci de ce sunt necesari atâția cabalişti pentru a corecta lumea dacă lumea este în mine?

Răspuns: A corecta lumea înseamnă a te corecta pe tine însuți. Nu exiști într-o lume exterioară vastă, iar oamenii pe care îi vezi nu există din întâmplare; ei sunt părți ale sufletului tău.

Prin urmare, în afară de tine și de Creator, nu există nimeni altcineva. Tot ceea ce vezi – nivelurile mineral, vegetal, animal și uman – ești tu; toate sunt părți ale sufletului tău! Prin unirea lor în tine, vei atinge unitatea completă cu Creatorul. Aceasta va fi corectarea ta completă.

Din Lecția de Cabala în limba rusă, 19.08.2018

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Ce este în neregulă cu noi, care este boala noastră?

Răspuns: Boala noastră constă în faptul că nu putem distinge binele de rău și nu putem aduna binele în noi înșine și să-l integrăm în așa fel încât să acopere treptat răul. Este o cale foarte dificilă.

Întrebare: Deci, vom căuta acest bine? Ceva de luat, cum ar fi o pastilă, pentru a scăpa de rău? Cu alte cuvinte, în ceea ce privește răul, vom ajunge să simțim că suntem complet egoiști?

Răspuns: Tocmai asta va fi considerat rău.

Întrebare: Și vom înțelege că este rău?

Răspuns: Desigur.

Întrebare: Și apoi vom cere un fel de remediu?

Răspuns: Da. Pentru că prin suferință, atragem deja o iluminare de lumină binevoitoare care ne poate dezvălui unde se află de fapt răul nostru.

Comentariu: Este acesta cel mai important lucru? Ne întoarcem mereu la acest punct. Dvs. ne conduceţi constant spre acest punct: ca omul să se privească și să se vadă așa cum este: malefic, rea și cu defecte. De obicei, oamenilor li se spune contrariul: „Mai există ceva bun în tine; ești capabil; poți reuși.”

Răspunsul meu: Acesta există doar ca punct de plecare. Dar cine ești tu cu adevărat? Ești răul absolut. Totuși, există o scânteie în tine care te va călăuzi. Și trebuie să o alimentezi până o transformi într-o flacără.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 15.06.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 Întrebare: Ce sunt aceste stări în care trebuie să-L căutăm pe Creator?

Răspuns: Fiecare stare își are originea în rădăcina sa spirituală, coboară în lumea noastră și se îmbracă în diverse forme materiale. Prin aceste veșminte, eu trebuie să găsesc legătura cu cel care a aranjat această situație pentru mine; trebuie să descopăr originea și cauza a ceea ce se întâmplă.

Tot ceea ce coboară la mine de la El prin toate lumile spirituale, prin diversele corpuri ale acestei lumi și prin tot felul de circumstanțe; trebuie să raportez totul înapoi la Creator. Sub nicio formă nu ar trebui să cred că există alte forțe în afară de Creator.

Din Lecţia zilnică de Cabala 23/06/26, Rabaş – Art.7, 1988-Ce este importanţa Mirelui, ale cărui păcate sunt iertate

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→