Întrebare: Când omul caută sursa stării sale și caută conexiunea cu Creatorul, are vreun rost să ne întrebăm de ce ne sunt trimise aceste stări?

Răspuns: Creatorul ne oferă întotdeauna stările necesare conform rădăcinii sufletului nostru. El dezvăluie Reşimot [înregistrări spirituale] prin care trebuie să trecem printr-o anumită etapă, astfel încât, din interiorul acelor stări, să-L putem atinge și să stabilim o conexiune cu El. Nu este treaba noastră să alegem acele stări.

Nu ar trebui să ne adâncim în ele, căutând ceva care în opinia noastră, ar aduce o conexiune mai puternică sau mai profundă cu Creatorul. Nu este nevoie de asta. Mai degrabă, în fiecare stare, ar trebui să înțelegem Creatorul ca fiind cauza acelei situații.

De îndată ce încep să caut contactul cu Cel superior în fiecare circumstanță, eu fac un efort. Da – nu, da – nu; sunt aruncat dintr-o stare în alta, iar acestea se schimbă continuu.

În stări de frică și anxietate, când omul începe să le raporteze la Creator, atunci chiar în acel punct, în acea simțire, percepe o conexiune cu divinul. Apoi, Creatorul Se ascunde din nou, iar omul experimentează din nou frica, asemenea unui copil speriat de un urs imaginar.

Creatorul Se dezvăluie și se ascunde alternativ, iar în consecință, omul găsește alternativ o conexiune cu Cel superior și apoi o pierde din nou. Ar trebui să căutăm întotdeauna să dezvăluim cauza; ar trebui să ne detașăm de viziunea superficială asupra realității și să ne angajăm în viziunea interioară.

Din Lecţia zilnică de Cabala 23/06/26, Rabaş – Art.7, 1988-Ce este importanţa Mirelui, ale cărui păcate sunt iertate

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Discuții despre Treptele Scării, Partea 158

Omul care se Întoarce către Creator își Imaginează așa cum Este El Cu Adevărat?

Dacă omul se întoarce către Creator, el se îndreaptă pe sine corect către ceea ce este Creatorul. Totusi, el tot  nu-L vede. Îl va vedea mai târziu, când Creatorul îl va ajuta și îi va acorda simțirea adeziunii. Cu toate acestea, el este deja îndreptat către Creator.

Acest lucru poate fi ilustrat astfel: un om Îl caută pe Creator pe cont propriu, știind că El se află în spatele unei cortine, și strigă: „Unde ești? Unde!?” Când simte că este incapabil să-L găsească pe Creator singur, devine dezamăgit și strigă frustrat: „Dezvăluie unde te afli!”

Acesta este un semn că omul stă cu adevărat acum în fața Creatorului. Și în acel moment, Creatorul îi va răspunde.

Dintr-o discuție despre articolul Rabaș – Art.18, 1988-Când este omul numit “Lucrător al Creatorului”, în muncă – 6/10/2002

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Nu există nimic mai natural pentru om decât să caute cauza fiecărei stări pe care o experimentează. Există multe glume despre copii care le pun părinților întrebări precum: „De unde am venit? Cum am ajuns pe această lume?”

Adulții presupun în mod eronat că, copiii sunt interesați de procesul de concepție în sine. Desigur, nu este cazul. Un copil nu ar avea niciodată un astfel de gând în minte. Într-adevăr, aceasta este o întrebare foarte profundă și naturală pentru o ființă umană: „De unde am venit?” Este o întrebare despre rădăcină, despre Creator.

De ce încearcă omenirea să afle ce s-a întâmplat acum milioane de ani și ce cunoștințe dețineau civilizațiile antice? Căutăm sursa pentru că noi credem că odată ce o vom descoperi, vom afla de ce existăm. Omenirea vrea să găsească acel punct inițial de la care a început totul; crede că acesta deține răspunsul pentru care este scopul tuturor acestor lucruri și la ce se va ajunge în cele din urmă.

Și copiii pun această întrebare în căutarea rădăcinii lor. Nu există o întrebare mai naturală decât întrebarea despre sursa vieții. Prin urmare, știința Cabala este cea mai apropiată de natura interioară a unei ființe umane; este cea mai apropiată de esența noastră.

Dacă un om Îl vede pe Creator în fiecare stare, pe Cel care a aranjat acea stare pentru el, și conectează instantaneu această situație cu El, urmărind legătura cauză-efect, atunci omul corectează complet acea stare și obține beneficii spirituale maxime din ea.

Din Lecţia zilnică de Cabala 23/06/26, Rabaş – Art.7, 1988-Ce este importanţa Mirelui, ale cărui păcate sunt iertate

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Discuții despre Treptele Scării, Partea 157

Dacă dezamăgirea finală vine doar la sfârșitul căii, de ce ar trebui să ne amintim constant despre „Nu există nimeni în afară de El”?

Dacă omul disperă în cele din urmă și apoi se întoarce către Creator doar la sfârșitul căii, de ce spunem constant: „Nu există nimeni în afară de El”? De ce trebuie să ne întoarcem către El tot timpul? Se pare că omul ar putea sta, aștepta, uita de El și lucra pentru sine ca și cum El nu ar exista, până când în cele din urmă devine dezamăgit de toate, iar ulterior un „punct” din minte și inimă se va trezi și ne va aminti să ne întoarcem către El.

Problema este că, dacă nu ne raportăm neîncetat la „Nu există nimeni în afară de El”, atunci tot efortul pe care îl depunem aparent pe cont propriu este îndreptat către un alt scop. Ratăm ținta și nu avansăm în direcția corectă.

Ce este dezamăgirea față de propria noastră putere? Este o dezamăgire menită să stabilească faptul că „Nu există nimeni în afară de El”. Acesta este adevăratul punct al dezamăgirii.

Ce înseamnă să atingi corectarea finală? Ne aflăm într-o anumită stare chiar acum. Ce înseamnă să atingi corectarea finală în această stare? Înseamnă să o atingem cu tot ce avem în prezent. Nu știm ce altceva vom avea mai târziu sau dacă va exista ceva mai mult decât ceea ce avem acum. Poate că ceea ce am atins până acum este deja corectarea finală și nu există alte grade? Cum putem ști unde ne aflăm pe scară? Nu știm nimic.

Dacă putem acum conecta complet și absolut calitățile noastre din noi înșine, starea în care ne aflăm și mediul nostru (atât condițiile noastre interioare, cât și cele din jur), împreună cu Creatorul, și dacă putem lega toți acești factori într-un întreg unificat, fără nicio diferență între ei, aceasta constituie corectarea noastră finală.

Ce se va întâmpla la următorul grad și dacă acesta există măcar, cine știe? Poate că totul este pe cale să fie revelat în momentul următor? Nu ar trebui să ne gândim la ce va fi. Trebuie să acționăm acum.

Dacă în acest moment devenim dezamăgiți de propria noastră putere și ne întoarcem către Creator, aceasta este cea mai bună acțiune posibilă. De ce?

Pentru că, dacă încercăm cu adevărat să conectăm aceste trei variabile, ajungem la conștientizarea faptului că nu putem. Acesta este un semn că ne-am îndreptat cu adevărat spre unirea acestor trei factori. Este ca omul care țintește cu o pușcă, unde își aliniază ochiul, țeava și ținta într-o linie dreaptă. Dacă strigăm către Creator că suntem incapabili, acesta este un semn că L-am găsit într-adevăr. Dacă nu ne îndreptăm cu precizie apelul către Creator, tot credem că putem reuși prin propriile noastre puteri.

Dacă ne întoarcem cu adevărat către Creator și Creatorul realizează această unificare pentru noi la nivelul nostru, este ca și cum am fi în corectarea finală. Dobândim o lumină interioară, o poziție spirituală, poate o parte din corectarea finală. Dar cum am ști că este doar o parte? Nu am ști. Nu știm totul, și prin urmare, nu cunoaștem valoarea acelei părți în cadrul imaginii de ansamblu. Cabaliștii spun că există încă 620 de astfel de stări până când omul ajunge la corectarea finală.

Omul devine dezamăgit de încercarea de a uni Israelul, Tora și Creatorul ca Unul. Numai din această muncă disperăm. Aceasta este munca și este ceea ce înseamnă „Nu este nimeni în afară de El”. Disperăm de incapacitatea noastră de a realiza această unificare. Nu există nimic altceva de făcut decât asta.

Mai mult, dacă disperăm că nu putem realiza această unificare și ne întoarcem către Creator, este un semn că suntem într-adevăr aproape de unitate, poate deja în interiorul ei, pentru că ne întoarcem către Creator chiar din starea în care am atins-o și vrem să le conectăm pe cele două: „Nu este nimeni în afară de El”. Ce altceva există în afară de asta? Este strâns conectat.

Acesta este semnul că ne-am îndreptat cu adevărat către Creator și nu către ceva ce ne-am imaginat a fi Creatorul. Este testul că ne-am îndreptat calea și viziunea tocmai către El.

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Dacă pricina stărilor noastre este constantă, ce se schimbă? Sunt stările în sine?

Răspuns: Da, stările se schimbă, forma în care sunt îmbrăcate se schimbă, dar cauza rămâne aceeași. Cauza este lipsa revelației divinului în tine, în materia ta, în dorința ta.

Să o spunem așa: omul este o „cutie neagră” împărțită în mii de celule. În fiecare celulă, gradul de revelație al Creatorului este diferit.

De exemplu, Creatorul vrea să-l revelezi într-un anumit loc chiar acum. Așadar, Creatorul îți aranjează o stare specifică în care Îl revelezi. Prin aceasta, realizezi corectarea acelei stări și primești următoarea. Aceasta continuă până când Îl revelezi pe Creator în fiecare celulă, până când ai corectat toate stările.

Din toate stările trimise către tine, dezvălui cumva prezența divină. În același timp, aceste stări îți intensifică dorința de spiritualitate și oferă o înțelegere mai profundă a realității și a experienței. Treci de la ascunderea dublă la cea simplă.

Din Lectia zilnica de Cabala 23/06/26, Rab

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Cum se întâmplă trecerea de la dubla ascundere la ascunderea  simplă?

Răspuns: Trecerea de la dubla ascundere la ascunderea simplă are loc aici, în această lume, lent și treptat. Omul fluctuează între o stare și alta, și prin urmare trece treptat la o stare de ascundere simplă.

Ce este ascunderea simplă? Atunci când, pe fundalul oricărui eveniment care mi se întâmplă, simt că acesta este trimis de Sus, Creatorul se află în spatele tuturor acestor lucruri. Treptat, acest sentiment începe să însoțească constant omul și trăiește cu el chiar înainte de Machsom (bariera spirituală). Acest lucru se întâmplă mult mai devreme, se acumulează și se manifestă în simțirile noastre.

Din Lecția zilnică de Cabala 13.06.2026, Rabaş – Art.6, 1985-Și Domnul i s-a arătat la stejarii lui Mamre

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Ce rol joacă grupul atunci când trecem prin diferite stări?

Răspuns: Avem nevoie de grup din mai multe motive. De fapt, există un singur motiv, dar din moment ce Creatorul ne este încă ascuns, acest motiv este împărțit în mai multe sub-motive în raport cu mine. La început, simt că grupul îmi amintește de importanța muncii spirituale. Influența sa mă ajută să revin pe drumul cel bun cu munca mea. Fără un grup, pierd direcția corectă.

Toate acestea sunt doar la începutul căii. Pe măsură ce progresez, încep să văd grupul ca o parte a sufletului meu. Construcția spirituală este concepută în așa fel încât să existe o parte din sufletul meu în fiecare om, și în cele din urmă trebuie să mă unesc cu fiecare dintre ei. Nu știu încă cum, dar va trebui să o fac cumva.

Suntem învățați că toate acestea sunt aranjate ca o piramidă. Trebuie să mă unesc cu toată lumea, dar nu în aceeași măsură. Mă conectez cu unele suflete la nivel mineral (Domem), cu altele la nivel vegetal (Ţmeach) și cu altele la nivel animalic (Chai). Cu alte cuvinte, mă unesc cu toate părțile sufletului comun al lui Adam HaRişon, dar fiecare la un nivel diferit de unitate.

În cele din urmă, am nevoie de prieteni în jurul meu cu care să pot lucra ca un singur Kli (vas). Ei și cu mine vom funcționa ca organe ale unui singur corp, un singur Kli. Așa trebuie să lucrăm. Într-adevăr, vedem că cele mai avansate și eficiente modele din lumea noastră se bazează pe această metodă.

Omul singur pur și simplu nu poate avansa. Tot ce poate face este să realizeze cumva, de-a lungul mileniilor, că nu poate pătrunde singur în spiritualitate. Oricine fuge de societate este complet fără speranță.

Din Lectia zilnica de Cabala 23/06/26, Rabaş – Art.7, 1988-Ce este importanţa Mirelui, ale cărui păcate sunt iertate

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Ce anume ni se revelează mai presus de rațiune?

Răspuns: Nu știu ce mi se va revela mai presus de rațiune. Deocamdată, pur și simplu continui pe cale.

Mi se spune că după ce voi fi complet epuizat și voi dispera din pricina propriilor mele puteri și după ce mă voi gândi: „Dacă eu nu sunt pentru mine, cine va fi pentru mine?”, atunci voi merita dreptul de a mă adresa Lui cu un strigăt de ajutor. Nu-mi va mai rămâne nimic altceva de făcut.

Creatorul nu-mi mai lasă nicio speranță că pot încă încerca ceva pe cont propriu și astfel să ating scopul dorit. Un singur lucru rămâne în mine: o mare dorință de a atinge acel lucru fără absolut niciun mijloc de a face acest lucru, și atunci strig.

Strig pentru că nu văd nicio posibilitate de a merge mai departe. Nu mi se lasă nicio oportunitate; nu mi se oferă nicio șansă.

Acesta nu este un strigăt obișnuit născut din disperarea din viață. În termeni cabbalişti, este momentul în care omul își dă seama că niciun efort din cadrul dorinței egoiste de a primi nu-l poate aduce la scop. Toate calculele personale, punctele forte, cunoștințele și strategiile au fost epuizate.

Numai atunci poate apărea o rugăciune autentică, nu o cerere de împlinire, ci o cerere de ajutor de la o Forță care se află deasupra propriei naturi.

Paradoxul este că această stare nu este considerată o coborâre, ci mai degrabă o pregătire pentru ascensiune. Atât timp cât omul încă mai crede că poate atinge spiritualitatea prin propriile puteri, el nu a atins încă o adevărată nevoie de Creator. Când orice alt sprijin dispare, deficiența devine completă, iar din acea deficiență completă se naște adevăratul strigăt.

Din Lecția zilnică de Cabala 13.06.2026, Rabaş – Art.6, 1985-Și Domnul i s-a arătat la stejarii lui Mamre

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Toate gândurile și intenţiile noastre provin din corp. Care este cea mai bună modalitate de a avea grijă de corpul fizic? Știu din propria experiență că, dacă am dormit suficient, sunt pregătit să mă angajez în lucruri legate de munca spirituală.

Răspuns: Desigur, cu cât corpul unui om este mai sănătos, cu atât el este mai bine pregătit pentru munca interioară. Acest lucru este bine cunoscut. Suntem obligați să-i oferim corpului ceea ce are nevoie. Romanii din vechime spuneau: „O minte sănătoasă într-un corp sănătos”. Prin „minte” se refereau la sufletul animalic, dar cu toate acestea, principiul rămâne. Prin urmare, este necesar să dormim, să mâncăm, să ne spălăm corpul și să avem grijă de el.

Când locuiam în Rehovot, era un tânăr care locuia în apropiere și care creștea un cal foarte scump. Felul în care îl îngrijea și îl prețuia era incredibil! Era toată viața lui. Această imagine mi-a rămas viu în memorie. Așa ar trebui să avem grijă de corp. Desigur, întreaga noastră viață nu ar trebui să fie concentrată pe el, ci trebuie să-i oferim ceea ce are nevoie.

Așa ar trebui să acționăm. Să lăsăm corpul să lucreze pentru noi, pentru ființa umană din noi! În acest scop, sunt gata să am grijă de el.

Rabaş avea mare grijă de corpul său. I-am cumpărat toate alimentele necesare – legume, fructe și ciocolată. Își făcea analize de sânge în mod regulat și acorda o atenție deosebită menținerii sănătății sale.

Obișnuiam să mergem împreună la mare. Până când nu înota 600 de mișcări, nu ieșea din apă. Și dacă nu mergeam la mare, atunci urma mersul pe jos, câte o oră și jumătate. Trebuia să cânt ceva rapid și mergeam în acel ritm timp de o oră și jumătate. În mijlocul plimbării ne opream timp de zece minute, timp în care aveam voie să pun o întrebare, apoi continuam. Pe atunci avea deja 80 de ani.

De asemenea, participam la sesiuni de înot sau gimnastică cu un abonament. Soția mea își amintește că obișnuiam să petrecem trei-patru ore pe zi făcând sport și exerciții fizice. Unii oameni pot sta jos toată ziua, dar Rabaş nu putea; corpul lui necesita activitate fizică. I-am cumpărat o bicicletă și în fiecare seară se antrena pe ea făcând 400 de rotații. Nu era deloc ușor!

Odată, eu treceam printr-o coborâre spirituală teribilă. Pe atunci, un instructor de yoga venea la noi și ne preda nu filozofie, ci exerciții care ajutau la dezvoltarea flexibilității corpului. Eram într-o asemenea stare încât am spus: „Nu sunt capabil să fac asta”.

„Bine, atunci nu o face”, a răspuns Rabaş. „Voi continua singur”.

A continuat să practice cu profesorul de yoga acasă, și în câteva zile, m-am întors.

Rabaş făcea totul conform unui program. El stabilea timp pentru mâncare, timp pentru băut și așa mai departe. Nu bea niciodată în timp ce mânca și nu mânca niciodată în timp ce bea. Atitudinea lui față de corp era întotdeauna foarte precisă și disciplinată. Au fost și lucruri pe care le găseam foarte greu de suportat.

De exemplu, nu permitea să pornească aparatul de aer condiționat.

„Aceasta este căldură naturală; nu se poate face nimic în privința ei”, spunea el. Și am îndurat-o. „Dacă vrei, pornește un ventilator. E ca vântul; e acceptabil.”

Tensiunea mea arterială creștea îngrozitor. Simțeam că eram pe punctul de a exploda. Temperatura din jurul nostru era de 40°C (104°F). Rabaş încerca să se comporte în raport cu natura în cel mai simplu mod posibil.

Din Lecţia zilnică de Cabala 07/06/26, Rabaş – Art.7, 1990-Ce este timpul de rugăciune și cel de recunoștință în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Discuţii despre Treptele Scării, Partea 156

Când disperăm din propria noastră forță?

Ajungem la disperarea forțelor noastre numai după ce trecem prin toate căutările incorecte. Ne îndreptăm „pușcă” spre diverse stări și lucruri și abia după aceea ajungem la starea corectă, în care simțim cu adevărat acest sentiment de disperare. Cu toate acestea, acest lucru vine numai după toate celelalte stări.

Trebuie să trecem prin toate astfel de stări și ele pot fi mi. Nu știm câte mii, poate ar putea exista miliarde de stări, și prin includerea lor reciprocă una în cealaltă, toate există în noi.

Totuși, dacă primim un sprijin bun din partea mediului, trecem prin ele fără să simțim măcar ritmul în care trec.

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→