Comentariu: Ni se întâmplă evenimente dificile, dar venim aici, începem să lucrăm cu credintă mai presus de ratiune și spunem că ceea ce s-a întâmplat nu este atât de rău, și că în timp, totul se va rezolva.

Răspunsul meu: Acest lucru este incorect. Baal HaSulam scrie că dacă tot ce ți se întâmplă este perceput ca fiind bun, chiar dacă îl simți ca fiind rău, este pur și simplu o minciună. Aceasta se numește hasidism.

Aici constă diferența dintre cunoașterea proprietarilor și învățătura Torei, dintre religie și Înţelepciunea Cabala. Pur și simplu te înșeli pe tine însuți: „Tot ce face Creatorul este spre bine, iar loviturile care vin sunt bune. De fapt, nu sunt deloc lovituri, ci lucruri pozitive, pur și simplu nu le simt așa.” Toate acestea sunt false.

Te simți rău? Da! Atunci de ce să te înșeli pe tine însuți? Pe cine minți? Inima ta este în Parţuf-ul superior. Pe măsură ce studiem, Ima Elia (mama superioară) s-a întors acum cu spatele la Aba (tatăl) și nu acceptă rugăciunea ta pentru că nu este autentică. Dacă tu continui să te înșeli pe tine însuți, te distanțezi și mai mult de adevăr.

Dacă primesc lovituri și pretind că este bine, și chiar mulțumesc și mă rog pentru ele, ce înșelăciune mai mare poate exista? Cum voi ajunge la recunoașterea răului și a credinței mai presus de rațiune? Exact despre asta vorbește Baal HaSulam. Înseamnă că percepi realitatea incorect.

„Un judecător nu are nimic mai mult decât ceea ce văd ochii lui.” După ce te simți rău, trebuie să te raportezi la el conform principiului: „Dacă eu nu sunt pentru mine, cine va fi pentru mine?”

Problema ta este că nu vrei să simți ciocnirea conceptelor opuse. Nu vrei să exiști în tensiune interioară. Desigur, este mai ușor să spui: „Slavă Domnului, totul este în mâinile Cerului, totul este bine” sau „Nu există nimeni altcineva în afară de El, trăiesc după asta și nimic altceva nu mă privește.” Sau să fii ca populația religioasă care se presupune că se bazează pe Creator. Subliniez „se presupune” pentru că ei nu analizează stările prin care trec. Ei se raportează la viață în acest fel nu pentru că o simt cu adevărat diferit, ci pentru că șterg realitatea și se agață de o singură idee: Există un Creator și prin urmare, omul poate rămâne calm.

Ei nu trăiesc în realitatea reală prin care trebuie să se ridice, de la nivelul acestei lumi la nivelul corectării finale (Gmar Tikun) prin propriul efort, pentru că nu leagă aceste două puncte. Ei se agață parcă de Forța superioară și cred că prin aceasta, au finalizat corectarea.

Există de asemenea, o viață complet diferită, trăită de oamenii seculari. Ei cred că nu există nimic deasupra, trăim pe acest pământ și asta este tot ce există. Între acești doi poli există întreaga umanitate. Dacă te afli la una dintre aceste extreme, îți poți organiza viața destul de confortabil, închizând ochii fie într-o parte, fie în alta, ca un necredincios sau ca o persoană religioasă, și nu ai niciun conflict interior. Devine un fel de filozofie de viață.

Exact așa vrei să te raportezi la prietenii tăi: „Prietenul meu este un înger, Creatorul și trebuie să-l tratez în consecință.”

Dar trebuie să vedem totul deodată și să examinăm realitatea din ambele perspective simultan.

Din Lecţia zilnică de Cabala 04/05/26, Rabaș – Art.25, 1987-Ce este îngreunarea capului, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Tot ce se întâmplă în jurul nostru la această scară vastă a societății sau a universului în ansamblu, se întâmplă conform unui plan specific imens, iar noi existăm în cadrul acestui plan. Sarcina noastră este să ne aliniem corect cu acest plan. Cu toate acestea, în niciun caz nu ar trebui să încercăm să modificăm ceea ce vine din exterior; mai degrabă, trebuie să ne corectăm astfel încât să ne adaptăm la această mișcare externă.

Întrebare: În acest caz, voi percepe orice se întâmplă ca venind la momentul potrivit?

Răspuns: Sosește la momentul potrivit, normal și corect. Și dintr-o dată, înțeleg corectitudinea inerentă a tot ceea ce se întâmplă și îmi dau seama cât de perfect potrivit este pentru mine.

Întrebare: Și eu nu regret nimic?

Răspuns: Nu este nimic de regretat, deoarece toate acestea se desfășoară în afara mea, sub ochii mei. Servește doar pentru a-mi arăta pașii pe care trebuie să îi fac în mine pentru a le percepe corect, a fi de acord cu ele, a mă uni cu ele și a merge mai departe în rezonanță cu ele.

Întrebare: În echilibru cu ele?

Răspuns: Da, în armonie.

Din KabTV, emisiunea „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 29.04.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Cel mai important lucru pentru om este să se corecteze pe calea vieții. Oricine îți arată defectele, depune o muncă enormă pentru tine.

Pentru a descoperi aceste defecte (ca să nu mai vorbim de a le corecta, ci cel puțin pur și simplu pentru a le dezvălui), vei întâlni un număr vast de obstacole serioase, te vei lovi cu capul de perete și te vei băga în tot felul de necazuri.

Oamenii ajung brusc la închisoare, ies ani mai târziu, o iau de la capăt și așa mai departe. Dar omul care îți poate arăta cu adevărat defectele și tu ești capabil să le simți, să le înțelegi, să devii conștient de ele, te scutește de o suferinţă enormă.

Comentariu: Noi considerăm un astfel de om un dușman: mi-a arătat defectele, m-a umilit.

Răspunsul meu: Umilința este o altă chestiune. Pot să-mi recunosc defectele, și în același timp, să fiu recunoscător că mi le arată. Dar cel care nu spune nimic sau chiar mă laudă, poate că mă laudă cu răutate, astfel încât să nu fiu atent la propria mea corectare.

Întrebare: Nu e de mirare că spuneţi mereu că cel care te critică este mai aproape de tine decât cel care te laudă?

Răspuns: Da. Desigur.

Întrebare: Chiar simţiți asta?

Răspuns: Da, cred.

Întrebare: Chiar ascultați când cineva vă spune brusc, ceva critic?

Răspuns: Mi-ar plăcea foarte mult.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 28.04.2026 

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce este munca noastră numită muncă în Lo Lişma, dacă scopul acestei munci este Creatorul?

Răspuns: Omul care este în Lo Lişma, fie că vrea sau nu, lucrează pentru sine. Aceasta înseamnă că atât munca, scopul și efortul lor sunt doar pentru ei înșiși. Când ating Lişma, atât munca, cât și scopul lor se schimbă, și nu mai este scopul, ci munca în sine cea care devine recompensa pentru ei. Atunci totul se schimbă.

Am depus diverse eforturi pentru a-mi dărui mie însumi, precum și vouă pentru că văd beneficii în asta. Chiar dacă acel beneficiu este de cel mai înalt nivel, ce dacă? La urma urmei, fac toate acestea pentru că le simt, eu, eu însumi. Toate acestea sunt legate de „eul” meu.

Dacă, urmare a acestor eforturi, de Sus vine corectarea, atunci totul din mine se schimbă. Dăruirea de dragul propriei mele împliniri dispare complet. Ceea ce rămâne sunt „dăruirea de dragul dăruirii” și „primirea de dragul dăruirii”, și asta fac eu.

Acum, efortul în sine îmi dă satisfacție; Vreau să am oportunitatea de a-l exercita; vreau această muncă, mai degrabă decât să am un alt scop în afară de depunerea de efort.

Întrebare: La ce se gândește omul care lucrează pentru sine în Lo Lishma? La ce trebuie să ajungă?

Răspuns: Omul care lucrează în Lo Lişma are multe posibilități. Există multe grade în starea de Lo Lişma. Am studiat ce înseamnă „a batjocori” și ce înseamnă „a urî”. Există diferite grade aici: a lucra exclusiv pentru sine, a lucra doar pentru ca altul să nu primească și așa mai departe.

Din Lecția zilnică de Cabala 02/05/26, Rabaș – Art.32, 1991-Ce sunt steagurile în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă „Aţmuto”?

Răspuns: Nu vorbim despre Aţmuto. Aţmuto este ceva deasupra dorinței, raportat la noi deasupra oricărei relații cu noi. Orice există înainte de conexiunea Sa cu creațiile se numește Aţmuto.

Orice începe din punctul de conexiune cu creațiile se numește Creator (Boreh). Ce înseamnă „Boreh”? Bo Re – vino și vezi. Aceasta este deja o realizare, ceva ce poate fi atins, văzut, dobândit.

Din Lecţia zilnică de Cabala 17/04/26, Rabaş – Art.26, 1988-Care este diferența dintre lege și judecată în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Simțiți absolut toate etapele prin care trec elevii dumneavoastră?

Răspuns: Cum ar putea fi altfel? Când un copil face ceva, un adult nu înțelege exact ce face? Desigur, eu simt și înțeleg totul. Tot ce este sub mine, la nivel pământesc, îmi este absolut clar, cu excepția psihologiei animalice, care poate fi ascunsă. Iar în lumea spirituală, toate gradele sunt ale mele.

Comentariu: Când un copil cere ceva, să spunem, o mașinuță sau un avion mic, are anumite premise pentru asta, adică anumite lucruri interne s-au format deja în el. El nu strigă pur și simplu „Ua-ua”, ci tot se întinde după ceva. Și suntem atrași de o formă abstractă pe care nu o putem percepe deloc.

Răspunsul meu: Da, de aceea trebuie să vă întoarceți către Creator. În timp ce vă străduiți să atingeți forma abstractă, ar trebui să-I cereți să facă un pas spre voi. Trebuie doar să atingeți acel „ua-ua”, cum spuneți voi, „izbucnire din voi înșivă”.

Foarte bine! Aici apare cererea, numită „poarta lacrimilor”, că nu pot face asta singur! Și asta este tot; Creatorul o va face. El îți va da această calitate. Nimeni nu spune că trebuie să-L atingi. Trebuie să dai cantitate și calitate efortului necesar.

Întrebare: Care este exact această cerere adresată Creatorului? De unde vine acest strigăt?

Răspuns: Din inimă. Nu este nevoie să spui nimic.

După ce faci multe încercări diferite, va apărea în interior un sentiment care nu poate fi exprimat în cuvinte. Există sub forma Psalmilor Regelui David. Rabaş scrie despre asta în articolele sale.

Chestiunea este că până când nu atingi acest lucru, lași aceste cuvinte să treacă pe lângă tine. Trebuie să ajungi la ele singur. Și dintr-o dată, te vei trezi vorbind în psalmi. Vorbesc complet serios. Omul care atinge acest nivel spune exact ceea ce este scris.

Deodată descoperă aceste cuvinte în interiorul său. De unde au venit? Și de unde au venit ele Regelui David? El a urcat la acest nivel și a descoperit combinația de vase și lumini într-o stare care formează tocmai aceste cuvinte, o astfel de matrice exprimată prin aparatul său vocal, prin creier, în astfel de sunete.

Întrebare: Este ca un cod într-o anumită măsură?

Răspuns: Desigur. Adică, lumina acționează în interiorul dorinței. În Cartea Zohar, acest lucru este descris frumos! Prin intermediul dispozitivului numit omul lumii noastre, cu structura sa anatomică, sentimentul este exprimat sub forma unor astfel de imagini cu litere, astfel de sunete. Drept urmare, omul exprimă ceea ce a spus regele David.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Poarta lacrimilor” de la, 11.10.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem atinge o stare în care o rugăciune să nu fie falsă?

Răspuns: Toate rugăciunile noastre sunt false. Când omul ajunge la punctul în care nu mai poate înălța o rugăciune, intră în starea de rugăciune reală. Înainte de asta, toate rugăciunile sale sunt false.

Este scris că trebuie să rămâneți mereu în rugăciune, așa cum se spune: „Fie ca el să se roage toată ziua”. Trebuie să ne străduim să ne rugăm cu toată seriozitatea, fără gânduri grele. Odată ce toate se termină, vine vremea rugăciunii adevărate.

Trebuie să ne dăm seama de un lucru: tot ceea ce înțelegem nu funcționează deloc. Mintea noastră se simte plină. Imaginează-ți că ai pleca de la această lecție satisfăcut, înțelegând totul, fericit că ai înțeles-o și ai fost plin. De fapt, simți exact opusul: totul este plictisitor, neclar și în general, nu ai nicio idee cum să mergi pe această cale.

Care este diferența dintre aceste două stări în afară de sentimentul interior fals? Este înșelător pentru că nu știi de ce ți se dă o astfel de simţire.

Din Lectia zilnică de Cabala 04/05/26, Rabaș – Art.25, 1987-Ce este îngreunarea capului, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Toată munca noastră se desfășoară doar deasupra rațiunii. Aceasta lipsește complet din dorința de a primi. Și deși Cabala este numită ştiinţă, această știință este ascunsă. Nu provine din natura dorinței de a primi din care sunt construite toate științele noastre: fizica, chimia, electronica, chiar și psihologia (deși aceasta nu este în întregime o știință).

Dar ce concluzie se poate trage din toate acestea? Indiferent cât de mult cercetăm, indiferent cât de mult dezvoltăm aceste științe, ele nu ne schimbă. Nu obținem niciun beneficiu real de pe urma lor.

Întrebare: Deci, în ce constă „întărirea noastră pe cale” înainte de descoperire? Să ajungem la o stare deasupra rațiunii?

Răspuns: Deasupra rațiunii înseamnă să primim sfaturi de la Creator, să devenim incluși în El și nu în dorința de a primi.

Dacă, în timp ce mă aflu în dorința de a primi, îmi imaginez o altă stare pe care o numesc să spunem, dorința de a dărui, este tot aceeași dorință de a primi. Deci, ce este de făcut? Trebuie să primesc de la Creator ceva ce nu există în dorința de a primi.

Înțelepții spun că tot ce mai rămâne este să realizez pregătirea numită „întărire”. Trebuie să lucrez cu alți oameni care sunt în afara mea, în mod egoist, și atunci voi începe să descopăr că există o mare diferență între atitudinea mea față de ei și atitudinea mea față de mine însumi. Din recunoașterea acestei diferențe, voi începe să înțeleg cine sunt eu.

Am un „laborator” în această lume situat în dorința de a primi. În natura noastră, datorită spargerii sufletului comun, există o posibilitate unică de a vedea din interiorul dorinței de a primi o analogie cu genul de diferență care există între lumea spirituală și cea materială.

Se spune că aceeași opoziție care există între lumea materială și lumea spirituală există și în atitudinea ta față de tine însuți și față de ceilalți. Este uimitor că în egoismul tău poți vedea acest lucru și poți învăța din el.

Cu toate acestea, dacă studiezi acest lucru în mod egoist, atunci este psihologie: cât de bun sunt, cât de politicos sunt și așa mai departe. Devine genul de lucru cu care oamenii se mândresc: cât de nobili sunt la inimă.

Dar dacă studiezi acest lucru cu scopul de a-ți imagina cumva atitudinea față de spiritualitate, față de Creator, atunci, ca urmare a conexiunii dintre ramură și rădăcină, apare în tine un anumit sentiment numit punctul de recunoaștere a răului.

Din acest punct, începi treptat să te străduiești spre adeziunea cu Creatorul, așa cum spune Baal HaSulam: „Sunt bolnav de iubire”. Dar acest lucru vine doar din recunoașterea atitudinii tale față de prieten.

Ce ne poate întări în acest sens? Relația dintre „Eu” și Creator, „Eu” și divinitate.

Întrebare: Dar acesta, nu este ascuns?

Răspuns: Nu este ascuns. În fața ochilor mei stă un prieten adevărat. Dar dacă îl accept, atunci lucrez cu el pentru a găsi punctul relației mele cu cel superior. Altfel, nu am alt loc de muncă. Realitatea care mă înconjoară devine ca un laborator.

Din Lectia zilnică de Cabala 04/05/26, Rabaș – Art.25, 1987-Ce este îngreunarea capului, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Este un om capabil să se agațe constant de inspirația care vine de Sus?

Răspuns: Omul trebuie să se agațe întotdeauna de o singură întrebare: „De ce mă aflu în această stare anume?” Dacă uită și pierde acest punct, atunci, conform naturii sale, dorința de a primi imediat îl cuprinde și îl controlează.

Întrebare: Putem păstra această inspirație constant de dragul avansării, sau este ceva de care ne agățăm doar după finalizarea muncii?

Răspuns: Această întrebare nu corespunde realității. Atât timp cât nu am finalizat munca, cum pot să mă agăț de inspirație? Inspirația există în munca însăși. Pot face măcar o singură mișcare fără inspirație? Este combustibilul meu.

Din Lecţia zilnică de Cabala 17/04/26, Rabaş – Art.26, 1988-Care este diferența dintre lege și judecată în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Conexiunea cu Creatorul este exprimată în rugăciune sau în răspunsul la rugăciune?

Răspuns: Răspunsul la o rugăciune depinde de rugăciunea în sine. Nu există nimic ce să nu cerem de jos; doar forma în care sosește răspunsul depinde de nivelul de dezvoltare al ceui care cere.

Să presupunem că un bebeluș plânge, nu poate să-i ceară mamei sale: „Vreau 30 de grame din laptele tău, pe care mi le vei da alăptând. Există anumite substanțe în lapte care mă vor face să cresc.” Copilul nu cunoaște toate cauzele și consecințele; nici măcar nu știe de ce are nevoie. Plânge doar din cauza lipsei sale neîmplinite (Hisaron), iar mama, ghidată de acest plâns, știe de ce are el nevoie.

Dar dacă un adult ar începe să țipe pe stradă așa cum plânge un bebeluș într-un leagăn, nimeni nu l-ar înțelege, în timp ce plânsetele bebelușului sunt de înțeles: fie îl deranjează ceva, fie îi este foame.

Un adult poate avea o mie de motive să țipe. Trebuie să-și exprime strigătul într-un mod foarte ușor de înțeles: ce anume își dorește și de ce, ce îi va oferi și cum poate cere altora. Trebuie deja să organizeze cumva o conexiune cu alți oameni, pentru că strigătul lui nu este natural.

Suntem tratați la fel de Sus, în funcție de nivelul nostru de dezvoltare. Dar MAN, rugăciunea pe care o ridicăm este o cerere completă. Adică, este suficient ca un bebeluș să țipe doar, pentru că în interiorul strigătului său există deja o cerere către superior de la început până la sfârșit. Și superiorul înțelege acest apel și îl descifrează.

Bebelușul nu știe de ce țipă, dar rugăciunea pe care o ridică este MAN care conține toate informațiile, ca și cum ar ști totul sută la sută. Același lucru este valabil și pentru munca spirituală.

Din Lecţia zilnică de Cabala 19/04/26, Rabaș – Art.1, 1986-Moise a plecat

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→