Întrebare: Există o confuzie între ceea ce este numită iubire și simțirile noastre. Aţi spus că vă raportaţi la studenţii dvs. cu iubire, dar nu întotdeauna simțim asta.

Răspuns: Când ai copii, sunt sigur că îi vei iubi, dar sunt sigur și că uneori vor primi pedepse de la tine. Spune-mi, cum este posibil?

Întotdeauna te raportezi la un om cu iubire, dar atitudinea ta momentană față de el este determinată de ceea ce face el în comparație cu ceea ce ar trebui să facă. Apoi, în ciuda faptului că îl iubești, s-ar putea să îl lovești ca și cum l-ai urî.

Chiar îl urăști? Urăști forma lor exterioară care nu corespunde nivelului la care ar trebui să fie. Urăști lipsa lor de corectare, nu pe ei înşiși. Pentru a-i scoate din asta, îi pedepsești tocmai în măsura necesară pentru ca ei să se elibereze de acea deficiență.

Pedeapsa constă în dezvăluirea suferinței din ei, ceea ce le arată că trebuie să extragă singuri această deficiență. Suferința pe care o simt devine salvarea lor, combustibilul lor, o indicație precisă a ceea ce trebuie acum să dezrădăcineze din interiorul lor.

Dacă nu faci acest lucru corect, nu vor înțelege de ce îi pedepsești sau ce vrei de la ei. Atunci încep să te urască. Dar dacă pedeapsa este îndreptată tocmai împotriva răului din ei și ei înțeleg că prin această pedeapsă se pot elibera de rău, îl pot dezrădăcina, îl pot tăia și îl pot arunca, îți vor fi recunoscători. Dar acesta este cazul ideal.

Așa ajungem să înțelegem atitudinea Creatorului față de noi. El ne provoacă rău, creează calități negative în noi și apoi ne pedepsește, dar într-un mod țintit, astfel încât să scăpăm de acele calități negative.

Vă puteți întreba: care este beneficiul acestui lucru? Creatorul ne pare aspru, El pedepsește, arată unde este răul, și în cele din urmă, această pedeapsă ne eliberează de el. Și cine sunt eu în toate acestea? Cel care este prezent, cu care se întâmplă toate aceste evenimente? De ce am nevoie de asta?

Este pentru a-mi schimba atitudinea față de acest proces. În acest fel, studiez acțiunile Creatorului, care a creat răul și acum atribuie pedeapsă împotriva lui. Adică, El îmi arată atitudinea Sa față de rău, și prin urmare, mă aduce de partea binelui. Astfel, dobândesc mintea Lui.

Pot învăța asta fără pedeapsă? Numai dacă încerc să privesc întregul proces care se întâmplă în mine în același mod în care o face El.

Din Lecţia zilnică de Cabala 15/04/26, Rabaș – Art.4, 1990-Ce înseamnă că generațiile celor drepți sunt faptele bune, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce am vedea dacă am trăi o singură zi? Pe lângă această tranziție, ce altceva ar trebui să vedem? Dacă trăiesc exclusiv clipa?

Răspuns: Vrei să o bei, să o înghiți până când îți taie respirația! Vrei să o experimentezi de la început până la sfârșit, să atragi tot ce este între ele, să atragi totul în tine!

Întrebare: Ce înseamnă să trăiești corect acest moment?

Răspuns: A-l trăi corect înseamnă să îl obții. Viața este doar o clipă. Cine o controlează?

Întrebare: Asta trebuie să obținem?

Răspuns: Da. Și în plus, în ce scop mi-a fost dat acest moment? Ce trebuia să fac? Ce nu am reușit să fac? Și poate, mai am ocazia să-l fac?

Întrebare: Vorbiţi despre o muncă constantă în acest moment?

Răspuns: Da, în acel moment, în acel unic moment.

Întrebare: Atunci va mai exista un alt moment și voi pune aceleași întrebări și mă voi mișca în același mod?

Răspuns: Nu știu dacă va mai exista un moment. Asta rămâne necunoscut.

Întrebare: Exact! Deci, așa ar trebui să trăiesc acest moment?

Răspuns: Da.

Întrebare: Dar oamenii nu trăiesc așa, nu-i așa?

Răspuns: Oamenii nu trăiesc așa, dar ar trebui!

Întrebare: Ar trebui? Vom fi învățați cum să trăim așa?

Răspuns: Nu, cred că această capacitate este deja încorporată în noi de la început. Aceasta este pur și simplu natura ființelor umane.

Comentariu: Deci suntem controlați în așa fel încât acest mecanism intern, intelectul nostru și toate aceste întrebări continue de sondare, sunt oprite și continuăm să trăim așa.

Răspunsul meu: Creatorul a făcut așa intenționat.

Întrebare: De ce a făcut asta?

Răspuns: Ca să nu ni se ceară prea mult.

Întrebare: Altfel, El ar cere-o?

Răspuns: Desigur!

Comentariu: Adică: „Pentru ce trăiești? Pentru ce trăiești fiecare clipă? Cine guvernează lumea?” Și așa mai departe, și așa mai departe.

Răspunsul meu: Da. Dacă El și-ar fi pus propria minte, începutul, sfârșitul, toate acțiunile și așa mai departe, în creație, și ni s-ar cere să oferim un răspuns la toate acestea…

Întrebare: Deci, ce ar trebui să înțeleagă omul? Să ne concentrăm asupra omului.

Răspuns: Omul trebuie să înțeleagă că există un mister în viață pe care trebuie să se străduiască constant să-l dezvăluie. Nu că altcineva l-ar fi descoperit cu mult timp în urmă și acum poate citi și afla despre el; mai degrabă trebuie să sape adânc în sine, în viață și în Creator și să-l caute el însuși.

Întrebare: Aceasta este ceea ce numiți viața reală a unui om?

Răspuns: Aceasta este viața.

Întrebare: La ce va ajunge în cele din urmă dacă procedează în acest fel, dacă face acești pași?

Răspuns: Nu știu. Fiecare ajunge la ceva unic, pentru sine. Fiecare are o sarcină complet precisă, personală în viață!

Întrebare: Este destinat omul să ajungă la această misiune, la această rădăcină a ființei sale, într-un fel sau altul?

Răspuns: Omul este împins spre asta, dar eu nu știu dacă el merge într-acolo. Nimeni nu știe. Doar Creatorul. Și chiar și asta s-ar putea să nu fie cunoscut dinainte.

Întrebare: Deci absolut totul depinde de Creator – dacă mă mișc sau nu, totul?

Răspuns: Da.

Întrebare: Ar trebui să mă întorc către Creator și să-l întreb: „Dezvăluie-mi calea”? Sau este inutil?

Răspuns: Încearcă să întrebi.

Întrebare: Ar trebui ca rugăciunea mea să fie să trăiesc viața corect, într-un mod bun?

Răspuns: Ar trebui.

Întrebare: Ce i-aţi spune unui om acum?

Răspuns: Ar trebui să trăiești în așa fel încât în ​​fiecare moment să încerci să descoperi misterul vieții.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 18.03.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Spuneţi mereu că trebuie să ne transformăm coborârile în ascensiuni constante. Este aceasta doar o atitudine mentală sau este ceva mai mult? Care este diferența dintre o coborâre și o ascensiune?

Răspuns: Constă în atitudinea ta față de ele.

Comentariu: Să presupunem că omul se simte rău, dar înțelege că datorită acestui fapt, se va conecta cu spiritualitatea la nivel psihologic.

Răspunsul meu: Nu, aceasta este religia: „Voi suferi și apoi voi primi o recompensă.” Nu există așa ceva în Cabala. Creatorul nu vrea să suferi. Întrucât El se află într-o stare absolut perfectă, El vrea să atingi și tu această stare.

Comentariu: Dar oamenii spun că dacă te simți rău acum, înseamnă că te afli într-o stare de ascensiune.

Răspunsul meu: Absolut nu! Acest lucru este pur și simplu o prostie și o greșeală!

O ascensiune este atunci când îmi evaluez starea, oricare ar fi ea, exclusiv în funcție de faptul dacă mă apropie sau nu de Creator. O coborâre este atunci când nu sunt capabil să-mi evaluez starea în funcție de apropierea față de Creator, ci o evaluez prin ceea ce simt.

Comentariu: Deci, în orice caz, indiferent de simțire…

Răspunsul meu: Ce importanță are simțirea! Dacă o simțire îmi dictează atitudinea față de starea mea actuală, aceasta se numește coborâre. Dar dacă legătura mea cu Creatorul îmi dictează atitudinea față de starea mea, aceasta se numește ascensiune.

Întrebare: Cum transform ceea ce dictează „carnea” mea, senzația mea fizică?

Răspuns: Aici se află mica problemă: cum să te ridici deasupra ţie însuți.

Comentariu: Dar cu siguranță pot face asta psihologic.

Răspunsul meu: Nu poți face nimic pe cont propriu. Poți spune orice vrei, poți trece prin tot felul de exerciții de antrenament, dar făcând asta, nu te schimbi de fapt pe tine însuți; doar te antrenezi. Te poți obișnui cu durerea, poți face orice vrei, nu-ți va oferi nimic.

Există o gamă vastă de tehnici, dar niciuna dintre ele nu modifică natura umană. Omul nu poate ajunge la o cerere către Creator care să-l transforme cu adevărat.

Întrebare: Cum poate folosi omul o coborâre ca mijloc de ascensiune?

Răspuns: Trebuie să treci printr-o transformare prin care primești forța dăruirii de Sus, calitatea Bina; numai aceasta poate efectua această schimbare în tine.

Comentariu: Toate acestea par clare din punct de vedere conceptual: lumina acționează asupra ta și totul se așază la locul lui.

Răspunsul meu: Nu vei înțelege nimic până când nu are loc în tine, în tine!

Așa este această înțelepciune, pentru că vorbește despre transformări care trebuie să aibă loc în interiorul tău. Dacă nu le-ai experimentat, nu vei înțelege ce sunt. Poți să construiești o imagine pur intelectuală în mintea ta, dar aceasta nu va avea nicio asemănare cu ceea ce va fi realitatea.

Este ca și cum ai încerca să-i explici unui câine conceptul de ființă umană. Poate să te privească cu o devoțiune absolută, ca și cum ar fi cu tine cu tot sufletul și inima sa, dar cu sufletul său de câine, nu te va înțelege.

Prin urmare, tot felul de schimbări psihologice sunt nonsensuri. Poți găsi o multitudine de tehnici, în întreaga lume, dar nu vei găsi una care să modifice natura umană. Acesta este un adevăr care nu poate fi explicat yoghinilor sau nimănui altcuiva.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Folosiţi coborârea” 26.09.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce trebuie un cabalist să fie neapărat căsătorit? Care este baza pentru acest lucru?

Răspuns: O casă, o soție, copii și responsabilități sunt esențiale pentru ca un om să poată depune eforturi în lumea noastră, similare nivelului spiritual al mineralului (Domem).

Când gestionezi corect toate acestea la nivel pământesc, înțelegând că acest lucru este necesar pentru a atinge asemănarea cu spiritualul, și aceasta devine o condiție pentru avansarea ta spirituală, iar toate eforturile tale sunt luate în considerare.

Întrebare: Cum a funcționat acest lucru în cazul dvs.? Practic, v-aţi petrecut tot timpul cu profesorul dvs. Nu părea că puneţi un accent atât de puternic pe familie.

Răspuns: Indiferent, familia mea a fost constant alături de mine. Într-atât încât și copiii mei s-au conectat la mișcarea mea spre spiritualitate. Ei iau parte activă la ea. Și nimeni nu-i obligă.

Întrebare: Dar soția dvs. cu siguranță a făcut crize de nervi din când în când?

Răspuns: Niciodată! Nici nu-mi pot imagina ce crize de nervi ar putea face. Eu ofer casei și familiei tot ce este necesar și mă asigur că familiei nu-i lipsește nimic. Mă asigur că există întotdeauna mâncare pe masă, haine de îmbrăcat, toate necesitățile de bază în casă; adică, ofer un nivel de trai normal. Aceasta este preocuparea principală a unui cabalist, această preocupare simplă, pământească, fundamentală. Este datoria lui să facă asta.

Abia după aceea vine preocuparea pentru dezvoltarea sa spirituală. Asta este tot; nimic mai mult! Nu există probleme.

Casa este domeniul principal al unei femei. Nu-mi pot imagina ce altceva ar putea cere. Să iasă la teatru sau să-și viziteze prietenii? Soția mea nu a cerut asta; știa că nu sunt făcut pentru asta.

Cu toate acestea, i-am dedicat întotdeauna o anumită perioadă de timp pentru a merge la plimbare în parc, pentru a sta acasă, pentru a vorbi sau pentru a asculta ceva împreună, mai ales pe măsură ce ne-am maturizat. Și în afară de asta erau copiii și apoi nepoții.

Ea avea întotdeauna multe de făcut, care să o țină ocupată. Era pe deplin conștientă de ceea ce făceam. Dacă mi-ar fi împiedicat vreodată avansarea spirituală, aș fi plecat. Știind perfect acest lucru, am menținut o înțelegere normală și sinceră între noi. Mai mult, m-a ajutat în munca mea cu profesorul meu. Îi pregătea mâncare și avea grijă de el; la urma urmei, era un bărbat în vârstă.

O femeie trebuie să știe de ce se căsătorește și cu cine se căsătorește, astfel încât mai târziu să nu-i faci surprize neașteptate. Asta nu ar trebui să se întâmple.

Trebuie să știe că muncești pentru a te întreține cu ea și cu copiii. Dar dincolo de nivelul normal de întreținere, dedici tot restul dezvoltării tale spirituale, de care ea beneficiază la fel de mult ca tine, acționând ca un partener deplin și egal în acest proces.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Cuplu spiritual”, 15.09.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum poate omul să învețe să simtă punctul de contact cu Creatorul și să-l folosească pentru bine în timp ce se află într-un grup?

Răspuns: A folosi punctul de contact cu Creatorul pentru rău înseamnă că încep să mă bucur de el pentru mine. În momentul în care încep să mă bucur de el, mi se permite imediat să simt: „Cât de minunat este acest lucru; merită să mă implic în spiritualitate. Acum sunt mai bun decât oricine altcineva din lume. Mă simt bine și confortabil cu toată lumea, simțirile sunt uimitoare!” Și apoi, devin gol.

Ce ar trebui să fac în schimb când descopăr acest punct? Trebuie să construiesc tot felul de sisteme în jurul meu în avans, care să mă ajute să mă ridic în viitor. Dar chiar acum, ar trebui să-mi canalizez tot entuziasmul și inspirația în progres.

Întrebare: Când sunt inspirat, transmit acea energie grupului, dar când nu am nimic de oferit, poate asta să-i facă rău?

Răspuns: Când ai ceva de oferit, îl oferi grupului. De asemenea, când ești plin de inspirație, este un moment bun să studiezi mai mult. Atunci vei înțelege mai bine ceea ce înveți, te vei conecta mai profund cu cărțile, vei observa lucruri pe care nu le-ai văzut înainte și vei dezvolta un fel de conexiune cu spiritualitatea.

Dar când cazi din nou, nereușind să menții conexiunea în punctul de contact cu Creatorul, chiar în vârful alegerii tale, și incapabil să o folosești de dragul dăruirii, vei vedea că grupul este într-adevăr capabil să te susțină într-o stare de gol cauzată de utilizarea greșită a entuziasmului și inspirației care ți-au venit. Se poate întâmpla în ambele sensuri. Cu toate acestea, din fiecare stare trebuie să învăţăm o lecție.

Din Lecţia zilnică de Cabala 17/04/26, Rabaş – Art.26, 1988-Care este diferența dintre lege și judecată în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Grupul ar trebui să-mi ofere întotdeauna puterea, pe calea către obiectivele pe care le-am ales să le ating.

Trebuie să mi se spună constant: „Ascultă, îți vom spune ceva acum! Sunt oameni printre noi care au realizat deja acest lucru, și știți, este atât de minunat, atât de minunat!” Și apoi, credeți-mă, toată lumea va alerga acolo și vom realiza cu toții acest lucru împreună.

Am ocazia să evaluez măsura în care obiectivul meu corespunde Creatorului. La fiecare nivel, există stări în care simți că ești mai conectat cu El. În plus, dacă nu pot deveni conștient de mine însumi în raport cu scopul, atunci pot deveni conștient de egoismul crescător din mine, sau de alte stări negative. Aceasta este de asemenea, o pregătire, o parte a drumului nostru.

Dacă nu sunt atent la sentimentele mele, indiferent dacă mă simt bine sau rău, ci le examinez ca un fel de observator extern, atunci pot spune dacă avansez cu adevărat sau nu, indiferent dacă aceste lucruri sunt negative sau pozitive.

Problema este că drumul spiritual este un drum al simţirilor, iar sentimentele închid mintea. Omul poate spune doar că se simte rău și asta este tot. Dar acesta nu este un test, nu este o evaluare, nu este o cercetare. Indiferent cât de inteligent ar fi, dacă îi luați acum două sute de grame de plăcere, el, în ciuda întregii sale înțelepciuni, nu va putea face nimic. Deci problema nu este în a măsura cât de mult corespunde scopul nostru Creatorului, ci în a-l putea îndeplini.

Din Lecţia zilnică de Cabala 19/04/26, Rabaș – Art.1, 1986-Moise a plecat

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Spuneţi că dacă omul nu trece în lumea spirituală în această viață, atunci o va face în următoarea. Dar cu siguranță aceasta este o pierdere de timp.

Răspunsul meu: Și ce poți face în privința asta? O pierdere de timp. Și ce dacă? Când mă uit la copiii mei, la părinții mei sau la alte persoane dragi, desigur, ei vor trebui să se întoarcă din nou în această lume. Dar sunt eu însumi în corectare completă? Nu, nu sunt. Ne vom revedea și noi. Nu mi-am terminat încă toate corectările.

Întrebare: Credeţi că nu veţi fi cabalist în următoarea încarnare, ci pur și simplu un om obișnuit?

Răspuns: Nu știu. Și poate mă voi naște ca propriul meu nepot.

Întrebare: Vă este teamă că ar trebui să vă schimbaţi actuala viață?

Răspuns: Dacă mi-ar fi teamă de ceea ce face Creatorul , nu aș fi cine sunt.

Întrebare: Nici măcar nu vă e teamă că vă veţi pierde simțirea spirituală actuală?

Răspuns: Ei bine, lasă-o să dispară! Acest lucru este în întregime în puterea Lui. Ar putea să-mi ia toate acestea chiar și acum.

Îți imaginezi că puterea mea, poziția mea sau alte mijloace personale mă mențin în starea în care mă aflu acum? Doar lumina superioară m-a ridicat puțin și mă susține.

Întrebare: Cum se poate face un contract cu lumina superioară?

Răspuns: „Tu fă asta pentru mine, eu fac aia pentru tine”? „Păstrează-mi un loc”? În spiritualitate, acest lucru nu se poate.

Dimpotrivă, mă predau complet puterii acestei forțe și numai în acest fel primesc posibilitatea de a fi în contact cu ea. Vreau ca ea să domnească în mine pentru ca eu să devin o parte din ea și ca ea să devină o parte din mine.

Și ce altceva posed eu în afară de capacitatea de a mă anula, și prin urmare, de a dobândi toate calitățile Creatorului?

Comentariu: Nu știu. Aveţi o percepție diferită; prin urmare, faceţi calcule diferite.

Răspunsul meu: Omul trebuie într-adevăr să facă un calcul. Ce există în noi în afară de prostie, aroganță și dorința de a domina? De ce ar trebui să prețuiesc ceea ce este în mine? Ce este în mine care ar merita păstrat?

După ce încep să mă examinez, văd că nu există absolut nimic, cu excepția unui singur lucru – acea scânteie care îmi spune că totul trebuie schimbat. Această scânteie este cea pe care o prețuiesc profund. Totul în mine este imperfect.

Și nu simt nicio rușine. Prin urmare, nu ascund nimic, nu încerc să fiu bun, amabil, corectat sau frumos în ochii celorlalți. În realitate, cine sunt eu? Sunt chiar mai rău decât alții, pentru că văd mai mult în mine datorită influenței luminii superioare. Și nu este că acest lucru este plăcut pentru mine. Ceea ce este plăcut pentru mine este că acest lucru este dezvăluit și că pot înlocui calitățile mele cu unele opuse.

Din KabTV emisiunea „Am primit un apel. Cicluri ale vieții…”, 08.10.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă un cabalist absoarbe bolile tuturor oamenilor în sine și le corectează în interiorul său, atunci unde este bucuria vieții sale?

Răspuns: Nu vă puteți imagina câtă bucurie este aceasta pentru el, pentru că prin aceasta, el corectează multe. El nu suferă pur și simplu ca un omuleț din lumea noastră care nu cunoaște cauza, motivul sau scopul suferinței sale, prin care suferința trece pur și simplu pe măsură ce avansează mecanic. Un cabalist face acest lucru conștient; el simte aceste suferințe, înțelege sursa lor și le corectează. În interior, el este fericit.

Întrebare: Deci toți cabaliștii care au murit tragic au fost fericiți?

Răspuns: Da, fără îndoială. Învățătorul meu a murit în brațele mele. Ideea este că toate aceste suferințe vin la nivelul lumii noastre sub forma a tot felul de boli. Boala își urmează cursul de la sine, ca în orice corp viu, iar el corectează lumea prin atitudinea sa față de sursă, față de Creator, față de lumină, ridicându-se deasupra acestora.

El nu devine sănătos și asta nici nu îl face nemuritor. El se îmbolnăvește și moare. Dar în cursul acestei boli și morți, el efectuează corectări enorme și se percepe ca existând în lumea superioară; asta înseamnă să fii cabalist.

Întrebare: Deci trebuie să treacă prin suferințe?

Răspuns: Nu, în timpul nostru nu este absolut necesar. acest lucru Toate acestea se întâmplau în secolele trecute, când cabaliștii pur și simplu efectuau corectări și astfel pregăteau întreaga umanitate pentru starea sa actuală.

Astăzi ne privim pe noi înșine și lumea într-un mod complet diferit și împreună luăm parte la corectarea generală. Prin urmare, un cabalist nu trebuie să corecteze miliarde de oameni, ci doar să disemineze Cabala și să-i ajute să se corecteze singuri. În acest fel, vom efectua corectări împreună cu ei, într-un singur grup.

Întrebare: Cum s-a schimbat metoda? Dacă mai devreme un om trebuia să sufere…

Răspuns: Acest lucru se întâmpla încă înainte de începutul erei noastre, când egoismul general care se dezvolta în umanitate era la un asemenea nivel încât suferințele în sine împingeau omul spre spiritualitate. Iar acum, acest lucru se poate realiza prin atragerea luminii, prin studiul surselor primare și lucrul în grup. Calea luminii nu este calea suferinței.

Întrebare: Pe de altă parte, omul angajat în Cabala trece prin stări dificile, nu-i așa?

Răspuns: Firește, acestea sunt stări neplăcute. Dar ideea este că nu sunt atât de fizice, cât etice, morale. Este nevoie de muncă serioasă și de nervi puternici aici, deși într-un grup, toate acestea se întâmplă relativ ușor.

Din KabTV emisiunea „Am primit un apel. Suferințele Cabaliștilor”, 08.10.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce toți cabaliştii care au atins grade spirituale înalte au suferit de boli grave la sfârșitul vieții lor?

Răspuns: Pentru că suferă de dragul societății și nu pentru ei înșiși.

La urma urmei, în lumea noastră suntem obișnuiți să privim omul ca pe un individ solitar, separat, și prin urmare emitem astfel de judecăți asupra lui: acesta este rău, acela este bun, acesta este cutare, acela este cutare și așa mai departe. Nu luăm în considerare sistemul care înconjoară individul, care suferă transformări alături de el, în interiorul căruia există.

În cazul oamenilor obișnuiți, această perspectivă este de înțeles. Dar un cabalist trece prin toate nu de dragul său. El operează în afara sa, în cadrul societății înconjurătoare și există „în interiorul” acesteia. Prin urmare, calculul pe care îl efectuează este un calcul despre cum să avanseze societatea.

Toate suferințele sale sunt, de asemenea, de dragul societății. Adică, bolile și problemele sale, toate acestea, nu provin din propria sa natură personală, ci pentru că adună toate dorințele societății în sine; El acționează precum Bina, care adună toate aspirațiile de jos, de la Malchut prin Zeir Anpin, și începe să corecteze și să dea naștere la toate acestea. Ca o mamă care suferă atunci când copiii ei sunt bolnavi chiar mai mult decât ei, și poartă povara tuturor la un loc.

Prin urmare, nu putem interpreta suferințele unui cabalist ca o indicație a problemelor sale personale. Acestea nu sunt deloc problemele lui. Uitați-vă la ce s-a întâmplat cu Rabi Akiva și Rabi Şimon și cât de tânăr era ARI când a murit! Cu toate acestea, în timpul nostru totul se schimbă; noi avansăm în masă, deci totul se poate schimba.

Dar în secolele trecute, cabaliștii și-au asumat o mare suferință. Acestea erau suferințe nu pentru credință, nu pentru Dumnezeu, ci pentru umanitate. Un cabalist absoarbe în sine bolile tuturor celorlalți oameni și le corectează în sinea sa, și prin urmare, pentru moment acestea trec prin el. Acest lucru trebuie înțeles. Nu este nimic religios aici!

Din KabTV emisiunea „Am primit un apel. Suferințele cabaliștilor”, 08.10.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Este necesar ca războaiele să se dezvolte în conformitate cu nivelurile mineral, vegetal, animalic și vorbitor?

Răspuns: Războaiele interioare, în conformitate cu gradele, devin din ce în ce mai extinse până când ajungem la războiul împotriva lui Amalek. Acesta este cel mai mare, ultimul război, care distruge întreaga Sitra Ahra, toate forțele impure, inima de piatră (Lev haEven).

Pentru fiecare grad, depinde de modul în care dorința de a primi este dezvăluită în opoziție cu dorința de a dărui. Și de fiecare dată opoziția lor apare în fața ochilor omului din ce în ce mai mult.

Diferența dintre ele este de așa natură încât, așa cum se spune, Creatorul îi judecă pe cei drepţi cu o precizia unui fir de păr. Dacă mai devreme nu simțeai că ești într-un război, în dezacorduri chiar și asupra unor lucruri globale, atunci clarificările au loc mai târziu la un nivel foarte subtil.

Dacă omul privește din lateral, se va gândi: „Ce este în neregulă cu tine, de fapt?” Nu înțelege deloc ce se întâmplă. Dar te raportezi la asta într-un fel încât pur și simplu nu poți suporta nici măcar o clipă. Sensibilitatea crește, nivelul, profunzimea analizei. Și aceasta continuă până când orice diferență dintre opinia ta și opinia Creatorului dispare.

Din Lecţia zilnică de Cabala 26/04/26, Rabaș – Art.23, 1987-Pacea după o dispută este mai importantă decât a nu avea deloc dispute

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→