Întrebare: În articolul „Ce este timpul de rugăciune şi cel de recunostinţă în muncă?”, Rabaş scrie: „chiar dacă această gură este neimportantă, totuși, Creatorul o aude”. Ce înseamnă că gura nu este importantă?

Răspuns: Este scris: „Chiar dacă această gură este neimportantă, totuși, Creatorul o aude”. Nu contează câtă înțelegere are omul. Ceea ce contează este măsura în care se străduiește spre scop.

Este similar cu atitudinea noastră față de un copil. Rezultatul acțiunii copilului nu este ceea ce contează cel mai mult pentru mine. Ceea ce contează este efortul său, exprimarea dorinței sale, aspirația sa. Din acest motiv, îl încurajez.

Cu toate acestea, pe măsură ce omul se maturizează, acordăm mai puțină atenție doar dorinței sale. Acum devine important rezultatul, produsul acțiunilor sale.

Trebuie să înțelegem această corelație. Nu ni se cere să fim inteligenți; ni se cere să depunem un efort. Ce va ieși din asta, cât de corect va putea omul să îndeplinească ceea ce încearcă să facă? Asta nu este important. Ai dorit, ai acționat, și în funcție de aceasta, ești răsplătit.

Omul primește un răspuns de sus doar în funcție de măsura efortului pe care l-a depus. Nu se spune că trebuie să ajungi la un anumit rezultat, dimpotrivă: „Nu este datoria ta să termini munca.”

Din Lectia zilnica de Cabala 07/06/26, Rabaş – Art.7, 1990-Ce este timpul de rugăciune și cel de recunoștință în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Munca noastră este să ne ridicăm deasupra evaluării conform principiului „dulce-amar”, către evaluarea conform principiului „adevărat-fals”. La urma urmei, Creatorul este numit Adevăr.

Cuvântul „adevăr” (Emet) este format din literele „Alef-Mem-Tav”. „Alef” și „Tav” (prima și ultima literă a alfabetului) sunt dorințele de la cei doi poli extremi.

Iar „Mem” din mijloc este calitatea de Bina, prin care acești poli se pot conecta și omul poate ajunge la corectare, adică la adevăr.

A determina unde se află adevărul și unde se află falsitatea este posibil doar în raport cu un grup de  cabalişti, cu mediul înconjurător. Prin mine însumi, în interiorul meu, îmi lipsesc condițiile necesare pentru aceasta; posed un singur parametru: ego-ul meu. Pentru a măsura, am absolută nevoie de încă un parametru în afara mea.

După studii îndelungate și multe clarificări în cadrul grupului, un Kabbalist începător începe să se simtă în sistemul general (global) de dorințe, printre alte „puncte din inimă”. Relativ la acest mediu particular, mi se oferă oportunitatea de a dobândi noi concepte senzoriale: apropierea de el și distanțarea de el, simțirea sistemului său global, includerea mea în el, necesitatea sprijinului său, conștientizarea lui ca locul în care îmi voi revela lumea superioară și Creatorul.

Între timp, în mine prinde contur o interacțiune a două forțe – eu însumi și mediul. Mediul câștigă greutate și acționează ca o forță contrară „eului” meu, ego-ului meu. O altă autoritate apare, una din afara mea, pe care voi începe să o iau în considerare și să o consider o sursă de salvare, o pârghie care mă poate scoate din starea mea actuală, din această lume.

Măsor dinamica „sine – mediu”, și ca urmare a măsurătorilor mele, obțin măsuri cantitative și calitative pentru măsurarea relațiilor spirituale, a forțelor. Construiesc o riglă de măsurare: la un capăt sunt eu și la celălalt este grupul. Cu această riglă pot deja cerceta, măsura și descrie lumea superioară.

Din relațiile „eu – grup” se formează în mine o celulă spirituală cu care pot măsura toată realitatea de deasupra mea. În acest fel, construiesc un suflet în mine.

Din Lecția zilnică de Cabala din 15.11.2009, Baal HaSulam, Scrisorile 41 și 42

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 Întrebare: Ce-ar fi dacă aș putea spune că am doar ziua de azi? Vreau să o trăiesc ca și cum ar fi ultima mea zi. Este aceasta abordarea corectă?

Răspuns: Da, cu siguranță.

Întrebare: Cum poate omul să facă ceva ce pare imposibil?

Răspuns: Convingându-te că atunci când gândești pozitiv despre lume, o îmbunătățești și ajuți să o aduci la o stare mai bună. Aceasta este responsabilitatea ta față de lume.

Comentariu: Cum a intrat lumea brusc în discuția noastră? Vorbeam despre viața mea.

Răspunsul meu: Te-ai născut pentru asta: să te gândești la cum poți îmbunătăți lumea. Tu și numai tu. Dorind să îmbunătățești lumea, ceri ca ea să se schimbe.

Întrebare: Vă daţi seama că vorbim despre oameni obișnuiți?

Răspuns: Oameni obișnuiți. Dacă vrem să ne schimbăm lumea, atunci trebuie să ne gândim doar la un singur lucru: că vrem să se schimbe.

Întrebare: Și asta înseamnă să trăiești cu adevărat viața?

Răspuns: Desigur. Înseamnă să înțelegi că totul trebuie făcut acum, fără să aștepți.

Întrebare: Și unde este „eul” meu în toate acestea? Unde este decizia mea personală?

Răspuns: În momentul prezent.

Întrebare:  Chiar acum?

Răspuns: Chiar acum. Acolo există „eul” tău. Dincolo de asta, nu există. Dacă nu te oprești și nu decizi: „Acum, doar acum!”, atunci nu mai ești cu adevărat prezent.

Întrebare: Aţi studiat odată capacitățile umane. Cred că aţi lucrat chiar și la cercetări privind hipotermia și cât de mult poate îndura un om.

Răspuns: Da.

Întrebare: Care sunt limitele potențialului uman? Poate omul să atingă cu adevărat o astfel de stare? Este posibil să trăiești de dragul lumii în acest fel?

Răspuns: Cred că da. Trebuie doar să vorbim cu oamenii despre asta.

Întrebare: Credeţi că ceea ce spunem pătrunde cu adevărat în oameni?

Răspuns: Da, ajută.

Întrebare: Cum se întâmplă asta? Unde pătrunde într-un om astfel încât el să se schimbe brusc?

Răspuns: În aer.

Întrebare: Deci, pe scurt: cum trăiește omul viața cu „o singură săgeată”, cu o singură șansă?

Răspuns: Trebuie să ne gândim constant la îmbunătățirea lumii. Nu este nevoie de nimic altceva. Doar gânduri, doar dorințele noastre.

Întrebare: Și ce înțelegeți prin îmbunătățirea lumii?

Răspuns: Relații bune între oameni.

Întrebare: Atât de simplu?

Răspuns: Da.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 11.06.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Ce este înțelepciunea interioară la care ajung pe măsură ce trec anii?

Răspuns: Unde să alerg și în ce scop?

Întrebare: Ar trebui să răspund la această întrebare sau nu?

Răspuns: Nu ai un răspuns.

Întrebare: Ar trebui să îl caut?

Răspuns: Vei căuta. Atât timp cât cauți, vei continua să alergi. Apoi treptat, pe măsură ce devii convins că nu există un loc către caree să alergi, te vei opri. Și este corect.

Întrebare: Atunci ce aștept? M-am oprit.

Răspuns: Nu aștepți nimic. Pur și simplu vezi că nicio mișcare nu poate înlocui liniștea.

Întrebare: Deci ajung la o stare de pace?

Răspuns: Da, atât pace interioară, cât și pace exterioară.

Întrebare: Cum numiţi pacea la care ajung?

Răspuns: Absența impulsului de a te mișca.

Întrebare: Atunci ce este mișcarea?

Răspuns: Dorința de a-ți schimba starea.

Întrebare: Deci, gândul corect este să nu-mi schimb starea, să accept orice este?

Răspuns: Da.

Întrebare: Și cum rămâne cu expresia „Pace nebunului care va adormi omenirea într-un vis de aur”? Ce spuneţi de asta?

Răspuns: De ce vrei să înnebunești lumea? Să-i lăsăm pe oameni să înțeleagă pur și simplu că anularea egoului în fața Creatorului este cea mai înaltă mișcare pe care o putem face.

Întrebare: La asta ajungem în cele din urmă? Aceasta este pace?

Răspuns: Da.

Întrebare: Asta se înțelege prin aducerea Creatorului în această lume?

Răspuns: Da.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman, 29.05.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Spuneţi că restul lumii nu deține cheia rezolvării problemelor. Cum putem transmite această cheie lumii?

Răspuns: Cred că, chiar dacă am începe cu toții să strigăm despre asta din toate părțile și aș continua să scriu articole despre amenințarea anihilării, oamenii tot nu se vor trezi. La urma urmei, știm stadiul de dezvoltare în care se află masele. Chiar și într-o societate dezvoltată, oamenii nu sunt capabili să perceapă ideea spirituală încorporată în aceasta. Nu ne putem aștepta la niciun răspuns din partea lor.

Cu alte cuvinte, trebuie să acționez indiferent de reacție. La urma urmei, eu sunt cel care acționează, nu ei! Eu activez legea progresului, conform căreia întreaga omenire trebuie să-și schimbe calitățile, să ajungă să semene cu calitățile Creatorului și să atingă nivelul Său. Activez această lege pentru că am primit această cunoaștere de sus. Alte câteva zeci de oameni de aici au primit-o și ei.

De ce posedă ei această înțelegere și conștientizare? Pentru că ei au atins acest nivel în propria lor dezvoltare. Dacă un om nu s-a dezvoltat încă la nivelul necesar, indiferent ce i-am spune, pentru el va fi o mantră lipsită de sens, una dintre multele.

Chiar dacă astfel de oameni aud despre asta, o notează și o repetă, la ce bun ar fi? Nu există nimic mai prostesc. Pot ei să acționeze în această direcție? Desigur că nu! Dacă sunt atrași psihologic de asta, este minunat. La nivel uman obișnuit, acesta este un lucru bun, la fel ca multe alte lucruri.

Prin urmare, deși fără îndoială trebuie să lucrăm la diseminare, munca noastră principală este internă, nu externă.

În acest caz, s-ar putea spune: „Dacă da, haideți să reducem eforturile de diseminare și să ne concentrăm toată energia asupra muncii în grup!” Dar adevărul este că nu ne putem descurca fără sprijin extern sau fără a atrage noi forțe din exterior. Prin urmare, nu ne putem descurca fără diseminare. În plus, a ridica toți studenții grupurilor exterioare cu doar un milimetru este echivalent cu a ne ridica pe noi înșine cu zece metri!

Prin urmare, avem nevoie de ambele componente ale muncii noastre. Baal HaSulam scrie despre asta că trebuie să răspândim Cabala printre mase. Dar desigur, în acest mediu nu ne putem aștepta la reacția specifică pe care o dorim din partea acelui mediu. Lucrurile se desfășoară acolo conform legilor care guvernează masele; întrucât noi operăm conform legilor care se aplică individului. Prin urmare, este responsabilitatea noastră să acționăm.

Din partea maselor, va exista doar sprijin; ele te vor urma, dar pentru a face să se întâmple acest lucru, trebuie să distribui materialul nostru printre ei. Totuși, tu ești cel care trebuie să arate calea. Tu însuți trebuie să ajustezi și să purifici constant direcția scopului și să-i tragi pe toți după tine! Nu există altă cale.

Prin urmare, nu ar trebui să transferi responsabilitatea asupra altcuiva. Este scris că cei care se ocupă de aspectele externe ale Torei în loc de cele interne sunt de vină pentru tot, dar ce diferență face asta pentru mine? Îmi pot permite să-i aștept? Ei nu vor face nimic, sunt incapabili de asta. Eu sunt obligat să acționez! Așa trebuie să gândească toată lumea.

Trebuie să predăm acest lucru și în grupurile externe: omul care primește cunoștințe devine un participant activ la muncă. Prin urmare, trebuie să-i conducem să simtă obligația care le revine.

Din Lectia zilnica de Cabala 07/06/26, Rabaş – Art.7, 1990-Ce este timpul de rugăciune și cel de recunoștință în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Dacă lumina înconjurătoare începe să intre în Kli, de ce devin coborârile din ce în ce mai dificile?

Răspuns: Lumina înconjurătoare nu poate intra în Kli; acest lucru este imposibil. Intră în Kli doar atunci când devine lumină interioară.

Lumina înconjurătoare strălucește constant asupra unui om: uneori din față, în timpul unei stări de ascensiune, și alteori din spate, în timpul unei stări de coborâre.

Starea în sine este întotdeauna aceeași. Singura diferență este ceea ce este revelat în acel moment: lumina sau Kli-ul. Totul depinde de partea din care privești starea – din partea Kli-ului sau din partea luminii. Așa este experimentată în percepția omului.

Când Kli-ul devine ca lumina, nu mai există o distincție între ascensiuni și coborâri; totul este lumină. Un Kli cu un ecran este simțit ca însăși lumina.

Din Lecția zilnică de Cabala din 13.06.2026, Rabaş – Art.6, 1985-Și Domnul i s-a arătat la stejarii lui Mamre

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Spunem că ascensiunile și coborârile dau două rezultate. Pe de o parte, unui om i se arată cât de departe este de scop, iar pe de altă parte, acesta devine mai important pentru om. De unde vine acest sentiment de importanță?

Răspuns: Scopul devine mai important pentru noi pentru că omul se investește pe sine, eforturile sale, în el. Acest lucru se întâmplă la fel ca în viața noastră obișnuită.

Dacă investesc mult în ceva, aduc o parte din mine în el. Și pentru că mă iubesc, nu mai pot renunța la el. Am sacrificat atât de mult pentru el, am încercat atât de mult, am muncit atât de mult, am avut grijă de el atât de mult, nu pot pur și simplu să-l abandonez. Astfel, scopul și întreaga întreprindere devin foarte importante pentru om.

Mai mult, pe măsură ce avansează, o lumină înconjurătoare din ce în ce mai puternică influențează omul în funcție de investiția și munca sa. Această lumină umple un nou Kli [vas], punctul din inimă, iar omul simte că adevărata viață vine de acolo. Și el simte restul vieții sale animalice ca fiind temporar și având din ce în ce mai puțină importanță pentru el.

Omul ajunge la realizarea faptului că spiritualitatea este mai importantă decât corporalitatea, încă în timp ce se află aici, atunci când intră în simpla ascundere. El începe deja să simtă că forța superioară există, și într-un fel, simte prezența Creatorului. Atunci, toate evenimentele care i se întâmplă în viață și tot ceea ce se întâmplă în lumea din jurul său își pierd semnificația. Lumina din jur radiază eternitate.

Din Lecția zilnică de Cabala din 13.06.2026, Rabaş – Art.6, 1985-Și Domnul i s-a arătat la stejarii lui Mamre

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

În prezent, ne aflăm într-o stare în care dezvoltarea începe dintr-un punct care este pur și simplu o dorință de a primi. Ce este acest Parţuf  care începe dintr-un punct? Este gradul intenţiei de dragul dăruirii.

Întrebarea este: Ce este dorința și ce este intenția? În spiritualitate, nu dorința este luată în considerare, ci doar intenția de dragul dăruirii. Magnitudinea unui Parţuf este înălțimea intenției sale, și în funcție de gradul acelei intenții, acesta primește deja de dragul dăruirii.

Prin urmare în domeniul nostru, sub Machsom, „nu există judecată și nu există judecător”; fiecare face ceea ce îi place. Într-adevăr, nu există nici porunci, nici încălcări aici, deoarece toate poruncile și încălcările există doar în intenție. „De dragul primirii” se numește încălcare, iar „de dragul dăruirii” se numește poruncă.

Suntem încă mai jos, în ceea ce se numește lumea imaginară, sub linia vieții și linia morții. Deasupra Machsom, când sufletul este scufundat în Klipot, aceasta se numește linia morții, starea morții; iar când omul este scufundat în linia dreaptă, aceasta se numește linia vieții. Dar noi suntem sub toate acestea.

Din aceasta, trebuie să înțelegem că intenția, direcția, conexiunea și o dorință pasională pentru Creator sunt în esență, măsura unui om în spiritualitate.

Nu se înțelege dorința în sine, ci gradul de orientare a omului către Creator, măsura în care inima unui om tinde cu pasiune și tânjește după Creator. Starea spirituală a lui este măsurată în consecință.

Din Lecția zilnică de Cabala din 6.06.2026, Rabaş – Art.12, 1990-De ce este Tora numită „linia de mijloc” în muncă – 1

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Este egoismul important pentru dezvoltarea noastră?

Răspuns: Egoismul nu este doar important pentru dezvoltare, nu există nimic în afară de el. Nu trebuie suprimat; el trebuie să se dezvolte.

Trebuie să ne preocupăm de corectarea și utilizarea corectă a acestuia, nu de suprimarea lui, deoarece egoismul este natura noastră, dorința de a primi. Este imposibil să-l distrugem.

Întreaga lume este un mare ego care operează la diferite niveluri: mineral, vegetal, animal și vorbitor. Iar scopul lumii este de a ajunge la utilizarea deplină a puterii egoismului, nu de a-l distruge.

Vrei să distrugi materia însăși? Acest lucru este imposibil! Poți transforma omul într-o plantă administrându-i injecția potrivită. Desigur, va simți mai puțin și va suferi mai puțin, dar cât timp poate fi menținută o astfel de stare, chiar și cu ajutorul diferitelor metode?

Prin urmare, nici religiile, nici diversele metodologii nu sunt soluția. Acest lucru devine deja clar.

Din Lecţia zilnică de Cabala 10/06/26, Rabaş – Art.6, 1989-Ce este Mai presus de rațiune, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Comentariu: Omul este o dorință de a primi pentru sine. Nimeni nu va cere niciodată suferință.

Răspunsul meu: Corect, omul nu ar cere-o, dar ce este suferința? Omului, îi sunt revelate diverse dorințe care diferă de dorința Creatorului, dar ele trebuie să fie complet similare cu El.

Creatorul strălucește asupra unui om împotriva fiecărei dorințe și apoi, treptat, acesta începe să simtă că ceva este în neregulă, deși încă nu înțelege ce se întâmplă. Aceste suferințe sunt realizarea diferenței noastre față de Creator.

Chiar și acum, oricare ar fi motivul suferinței mele, este un semn că într-un fel sunt diferit de El. Acest lucru se întâmplă atât la nivel animalic, cât și la cele mai înalte niveluri spirituale. Orice suferință se datorează lipsei de asemănare cu Creatorul, discrepanței dintre Kli (vas) și lumină. O astfel de revelație împinge omul spre scop. Nu trebuie să fii foarte intelectual pentru asta. Dacă acordăm atenție acestui lucru, putem accelera dezvoltarea și conștientizarea acestuia. Dar dacă nu acordăm atenție, primim o suferință și mai mare.

Întrebare: La ce ar trebui să acordăm atenție?

Răspuns: Care este sursa suferinței?

Comentariu: Dar nu știu ce este asta.

Răspunsul meu: Ce este cunoașterea pentru tine? Este ceea ce ai auzit de la cineva sau ai citit într-o carte.

Cunoașterea este primirea luminii în Kli. Dacă omul pur și simplu suferă, asta nu înseamnă încă faptul că știe. „A ști” înseamnă a atinge sursa suferinței. Treptat, omului i se dezvăluie cum își poate atinge sursa. Și atunci ar trebui doar să dorești să o investighezi, să lucrezi împotriva suferinței.

Din Lecţia zilnică de Cabala 10/06/26, Rabaş – Art.6, 1989-Ce este Mai presus de rațiune, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→