Întrebare: Cabaliştii respectă porunca „Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta?”

Răspuns: Cabala conferă unui om un statut extrem de special. Îl învață să stea în fața Creatorului. Există un Creator și există o creație. În afară de aceste două elemente, chiar nu există nimic; totul este inclus în interiorul omului.

Un singur om stă în fața unui singur Creator. Și toate aceste definiții – tată, părinți, prieteni, vecini, soție, copii, țară, univers, lumi – sunt toate în interiorul omului conectat cu Creatorul.

Prin urmare, atunci când vorbim despre munca interioară, nu ne referim la corpuri biologice, chiar și la părinții care ți-au dat viață, sau la rude, prieteni etc. Numai după spirit, doar după conexiunea cu Creatorul, se formează legăturile cu restul creației. Nu ne mai uităm la trupuri, ci la definiții interioare (Avhanot) în termeni de spiritualitate.

De exemplu, „tată” și „mamă” (Aba ve Ima) sunt Parţufim (corpuri spirituale) superioare. După cum este scris: „Și omul își va lăsa tatăl și mama și se va lipi de soția sa”. în termeni spirituali, aceasta înseamnă revelarea unei noi Hisaron (deficiențe). Cu această Hisaron, omul se întoarce la Creator.

Din Lectia zilnica de Cabala 20/05/26, Rabaș – Art.24, 1986-Diferența dintre caritate și dar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Întrebare: Vă rog, spuneţi-mi, ce este viața noastră?

Răspuns: Viața noastră este o formă de existență a materiei pe bază de proteine.

Întrebare: Dar totuși…?

Răspuns: Totuși, din această viață luăm Reşimot (înregistrările spirituale), amintirile și impresiile și continuăm. Un număr imens de granule minuscule de egoism, adică dorințe corupte create de Creator, trec treptat prin purificare, corectare și conexiune.

Comentariu: Deci, aceste mici egoisme (7 până la 8 miliarde dintre ele) își trăiesc viața tocmai pentru a ajunge la asta, așa cum spuneți.

Răspunsul meu: Iadul, purgatoriul și paradisul. Ca în operele lui Dante.

Iadul este sentimentul și realizarea egoismului omului, a naturii sale umile și a tot ceea ce se poate spune despre el. Purgatoriul este atunci când omul încearcă să-l corecteze, să-l curețe. Iar paradisul este atunci când omul pune acest egoism în slujba altor oameni.

Acestea sunt cele trei etape prin care trebuie să trecem.

Întrebare: Deci de-a lungul vieții omul se îndreaptă către această a treia etapă finală?

Răspuns: Da, și prin urmare dacă oamenii înțeleg care sunt aceste trei etape – iadul, purgatoriul și paradisul – înțelesul, atingerea conștientizării egoismului omului, corectarea lui și utilizarea corectă, atunci totul este bine. Trebuie să încercăm.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 20/04/26

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Întrebare: Cum ar trebui să se pregătească omul și să se direcţioneze în timpul rugăciunii?

Răspuns: În Introducere la Studiul celor Zece Sfirot  (TES), Baal HaSulam scrie că, în timpul rugăciunii, omul ar trebui să se concentreze pe un singur lucru – să dorească ca ceea ce studiază în cărțile cabaliste să fie revelat în interiorul său, să se străduiască să cunoască și să se conecteze cu materialul studiat.

Dar dacă subiectul este atât de îndepărtat încât omul nu poate vedea cum se leagă de ceea ce are loc în sufletul său, atunci ar trebui să-l considere un remediu.

După cum este scris: „Am creat înclinația rea, am creat Tora drept condiment”. Și se mai spune: „Vindecă orice boală”. Îmi va oferi ceea ce este necesar pentru avansarea mea; va veni ca un remediu, ca un ajutor de Sus.

Întrebare: Cum poți evita să uiți asta în timpul lecțiilor?

Răspuns: Dacă suferi de o boală, nu uita de ea. Uneori, bolnavii de cancer vin să mă vadă; nu-și uită nici măcar o clipă boala. Ei sunt gata să urmeze orice instrucțiune de dimineața până seara pentru a fi vindecați. Fără îndoială, ei sunt dispuși la asta și nu uită.

Prin urmare, totul depinde de recunoașterea importanței scopului și a gradului de durere. Iar importanta vine inca o data, de la grup. Doar grupul poate crește importanța scopului, importanța spiritualității, în interiorul tău.

Din Lectia zilnica de Cabala 20/05/26, Rabaș – Art.24, 1986-Diferența dintre caritate și dar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Scopul nostru este să dobândim intenția de dragul dăruirii?

Răspuns: În cele din urmă, da. Dar omul nu știe ce înseamnă de dragul dăruirii. Își simte din ce în ce mai mult propria insignifianță și distanța față de scop. Își dezvăluie din ce în ce mai mult natura egoistă și își simte neputința.

Totul devine dezgustător pentru el. Nu mai are putere pentru că Kelim ale sale nu primesc împlinire. Dimpotrivă, el simte absența împlinirii și vede că este și mai departe de împlinirea egoistă decât își imaginase anterior.

Ce înseamnă că „copiii lui Israel au suspinat din cauza muncii”? Omul se afla deja într-o astfel de stare înainte, dar acum i se dezvăluie că nu poate primi recompensă în Kelim pe care le are în prezent. Recompensa va fi primită în Kelim diferite.

Întrebare: La început, este aceasta pur și simplu o chestiune de gânduri?

Răspuns: Treptat, gândurile, dorințele și definițiile: „Cine sunt eu?” și „Ce este spiritualitatea?” Toate detaliile conținute în aceste definiții interioare suferă schimbări. Sunt transformate.

Cel mai important, de fiecare dată definesc diferit cine sunt eu și cine este Creatorul. Aceste noi definiții corespund din ce în ce mai mult adevărului. Și pentru că definițiile mele devin mai adevărate, revelația răului are loc în mine: descopăr unde sunt, unde este Creatorul și care este cu adevărat starea mea.

Formula aici este foarte simplă: omul depune eforturi în timp ce simte că nu câștigă nimic din ele. Apoi depune și mai mult efort și primește și mai puțin. Drept urmare, nevoia corectă, Hisaron (deficiența) corectă se formează în el și în cele din urmă devine ceea ce se numește OM.

Întrebare: Include aceasta și munca în grup?

Răspuns: În lucrul cu prietenii, disperarea, efortul și lipsa recompensei sunt și mai mari. Pentru că dacă un om s-ar putea uni cu adevărat cu prietenii, ar fi deja mulțumit de asta.

În cele din urmă, nu există nicăieri unde să poată primi o recompensă decât de la Creator.

Din Lecţia zilnică de Cabala 19/05/26, Rabaș – Art.24, 1986-Diferența dintre caritate și dar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În starea noastră, contribuția la grup poate fi limitată doar la gânduri?

Răspuns: În starea noastră,, nu. O contribuție la grup este exprimată, nu numai spiritual, ci și corporal. La urma urmei, suntem conectați împreună, lucrăm împreună și facem acțiuni împreună. Prin efectuarea acțiunilor corporale, ni se acordă putere de Sus, întărire de Sus.

Poate părea că pur și simplu publicăm cărți sau ne angajăm în diseminare. Dar prin aceasta, primim o putere spirituală extraordinară ca recompensă. Atât timp cât existăm în această lume, nu poți separa spiritualul de corporal şi să spui: „Asta e, acum suntem parcă fără corpuri și ne ocupăm exclusiv de concepte spirituale”. Este imposibil.

Veți avea întotdeauna de-a face cu corpuri și acțiuni fizice în această lume: a crea ceva, a disemina și așa mai departe. Prin urmare, trebuie să înțelegem că prin astfel de acțiuni se ajunge și la valori spirituale.

Baal HaSulam scrie despre asta: cu cât investește omul mai mult efort în ceva, cu atât acel lucru devine mai important pentru el și nu-l mai poate părăsi. Acest lucru îl leagă de muncă până când începe să simtă că merită să investească acolo efort, să aducă beneficii și chiar să se dedice lui.

Nu ar trebui să diminuăm importanța acțiunilor corporale. Dacă nu am fi îndeplinit acțiunile corporale pe care le facem în timpul sau înainte de Pesah, nu am fi atins ceea ce am obținut.

Întrebare: Deci, acțiunile fizice din grup împreună cu intențiile corecte sunt combinația potrivită pentru dăruirea spirituală faţă de grup?

Răspuns: Da. Trebuie să ne străduim ca atât acțiunile corporale, cât și cele spirituale să devină ca una, într-adevăr ca una, astfel încât să nu existe o singură acțiune corporală care să se ridice din dorința conștientă care să nu fie conectată cu intenția corectă.

Din Lecţia zilnică de Cabala 22/05/26, Rabaş, Scrisoarea 59, 1962

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ar trebui să mă descurc cu mediul meu în afara grupului (muncă, familie și prieteni) care nu au nicio aspirație pentru spiritualitate?

Răspuns: Nu aveți nimic de-a face cu o astfel de societate decât dacă mergi la ei pentru a-i învăța Înţelepciunea Cabala și ei acceptă această cale, se inspiră de ea și sunt dispuși să lucreze conform celor scrise în cărțile noastre.

Le puteți oferi diverse învățături și metode, și dacă acceptă în mod specific metoda noastră de ascensiune spirituală, acceptă scopul și sunt pregătiți să urmeze această cale, atunci ei formează o societate orientată spre scop care se îndreaptă spre spiritualitate. Acest lucru este posibil. Dar atât timp cât ei nu au acceptat metoda noastră, nu vă puteți raporta la ei ca un mediu prin care vă veți continua progresul spiritual.

Întrebare: Cum mă influențează mediul meu apropiat, care nu are nicio legătură cu calea mea?

Răspuns: Depinde de cât de semnificativ și de important este scopul pentru tine. Dacă este important, atunci ei nu au nicio influență asupra ta.

De exemplu, o vizitez pe mama și ea începe să se plângă: „Nu te odihnești niciodată, nu dormi niciodată. Cum poți trăi așa? Privește-te la tine! Câți ani trăiești așa?” Stau și o ascult, pentru că este deja înaintată în vârstă, dar nu mă afectează. Nu este nimic de făcut; mamele sunt toate la fel. Ea vorbește, iar eu rămân așa cum sunt.

Cu toate acestea, există medii care sunt destul de agresive și îmi pot dăuna prin influența lor. Într-un astfel de caz, prefer să mă distanțez de ei, pentru că nu am obligații față de ei. Față de mama mea, trebuie să arăt respect; Am îndatoriri față de ea. Dar un prieten este cineva legat de tine printr-un scop comun. Cuvântul „Haver” (prieten) provine de la Hithabrut (conexiune, alăturare).

De exemplu, prietenii din orașul meu natal pot veni în vizită, oameni pe care i-am invitat cândva și cu care am petrecut timp, dar astăzi nu am nicio legătură cu ei. Am rude apropiate care locuiesc în Israel de zece ani sau mai mult și nici măcar nu m-am întâlnit cu ei. Uneori, mama îmi cere să sun o rudă, iar apoi sun și întreb despre sănătatea lor o dată la câțiva ani.

De ce ma comport asa? Pur și simplu pentru că nu este în câmpul meu de atenție. Cum pot menține o conexiune cu un om cu care nu am nimic în comun?

Nu vă spun asta fără motiv, este o situație obișnuită în viață. Totul depinde de dorința omului.

Din Lecţia zilnică de Cabala 19/05/26, Rabaș – Art.24, 1986-Diferența dintre caritate și dar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Aţi spus că un semn de avansare este sentimentul de neputință în dorința de a primi. Cu toate acestea, există atât de mulți oameni în lume care se simt rău fără nicio conexiune cu eforturile către un scop mai înalt.

Răspuns: Spui că sunt mulți oameni în lume care zi de zi se simt din ce în ce mai lipsiți de valoare. Nu sunt sigur că este așa. Cel mai sigur semn de avansare este că acest sentiment de lipsă de valoare vine pe primul loc ca urmare a eforturilor aplicate, iar în al doilea rând, dacă nu disper, ci continui munca.

De unde știu că dezamăgirea, neputința, amărăciunea sau o stare în care simt ca și cum aș muri, și în același timp, Îl urăsc pe Creator pentru că este rezultatul eforturilor mele intenționate? Doar dacă disperarea mea este intenționată, când în ciuda a tot ceea ce continui în depunerea de efort, să pătrund mai departe spre Creator, și odată cu asta, simt din ce în ce mai mult ce este spiritualitatea și în ce măsură natura mea este în opoziție cu ea.

Cu alte cuvinte, orice stare pe care o experimentăm include doi factori în sine: un Kli și lumina. Și dacă în stările rele le percep corect, înseamnă că sunt pe drumul cel bun, că disperarea mea nu este doar lene. Nu vine pentru că nu am reușit să primesc ceva din plăcerile acestei lumi și nici pentru că îmi lipsește puterea sau cinstea; ci mai degrabă, este o consecință directă a faptului că nu am atins încă scopul.

Scopul meu este intenția de dragul dăruirii, dar am descoperit că sunt și mai departe de aceasta, că natura Creatorului este o dăruire și mai mare decât mi-am imaginat.

Din Lecţia zilnică de Cabala 19/05/26, Rabaș – Art.24, 1986-Diferența dintre caritate și dar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Să presupunem că atribui obstacolul în mod automat Creatorului. Este suficient?

Răspuns: Când vin obstacole și le atribui Creatorului, aceasta nu este întreaga muncă, ci doar o parte din ea. Slavă Domnului că nu uit; încerc în fiecare moment din viața mea, și dacă îmi pierd conexiunea cu Creatorul, mă întorc la ea. Adică sunt mereu înăuntru și afară. Acest lucru este grozav! Dar aceasta este doar o parte a muncii.

După ce mi-am reluat conexiunea cu Creatorul, ce trebuie să fac?

Aici examinez relația noastră, cum Îl percep, ce este El pentru mine, cum îmi explic ce sunt forțele dăruirii și ce înseamnă de dragul primirii. Reluarea conexiunii este esențială când mă întorc din starea animalică la starea de Israel.

Întrebare: Cum sunt definite obstacolele?

Răspuns: Tot ceea ce mă separă de conștientizarea Creatorului se numește obstacol. Și dacă mă întorc la El cu ajutorul obstacolelor, asta se numește „ajutor împotrivă”, împotriva ego-ului. Așa funcționează totul în lume și scopul este doar acela de a ne readuce la conexiunea cu El.

Din Lecţia zilnică de Cabala 11/05/26, Rabaș – Art.17, 1987-Esența interzicerii cu severitate a studiului Torei de către închinătorii la idoli

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Să presupunem că cineva din mediul meu, din afara grupului, are un Hisaron (deficiență sau nevoie) și vreau să-l ajut, să-i satisfac nevoia. Ar trebui să ajutăm oamenii, nu-i așa?

Răspunsul meu: Avansând spre spiritualitate, atragem lumea superioară asupra noastră, și prin noi, aceasta se răspândește în întreaga lume; acolo se află adevăratul ajutor. Orice altceva este rău.

Cum poți ajuta? Poți vedea cum uneori, beneficiile sociale pot submina omul. Poți vedea cum închisorile îi fac adesea pe cei dinăuntru mai răi decât înainte. O închisoare devine o școală pentru criminali sau teroriști, în funcție de cine se află acolo.

Unde ai văzut societatea beneficiind cu adevărat doar de intenții bune? Pentru tine, „a face bine” înseamnă a dărui. Dar a dărui, atunci când se referă doar la egoism, poate deveni dăunător. Apoi creezi diverse sisteme care pur și simplu epuizează resursele fără a corecta nimic.

De ce presupui că dorința de a primi ar trebui pur și simplu să primească? Acest lucru contrazice legea fundamentală a naturii. Dacă doar îți îndeplinești dorința de a primi, nu faci decât să înrăutățești situația. Provoci rău și o cobori în Klipot. Făcând asta, aduci necazuri asupra întregii lumi.

Luați un copil de exemplu, și îngăduiți-i totul, îndepliniți-i toate dorințele. Ce se va întâmpla cu el? Pur și simplu îl veți ruina.

Guvernarea superioară operează prin liniile dreapta și stânga pentru a ghida omul corect și a-l învăța cum să folosească ambele forțe și să mențină echilibrul corect între ele. Dar a dărui pur și simplu fără discernământ poate fi foarte dăunător; este un deserviciu.

Din Lecţia zilnicÎ de Cabla 20/05/26, Rabaș – Art.24, 1986-Diferența dintre caritate și dar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Cum poate grupul să simtă că are nevoie de efortul fiecărui prieten? Este mult mai ușor să lucrezi pe principiul „eu însumi în relație cu grupul” și mult mai greu să lucrezi din partea grupului, raportat la fiecare om.

Baal HaSulam scrie că omul trebuie să fie preocupat de înflorirea spirituală și de sentimentul de recunoștință față de Creator timp de douăzeci și trei de ore și jumătate pe zi și abia după aceea să dedice o jumătate de oră analizei critice.

La fel este și aici. Trebuie să analizăm contribuția prietenilor la grup numai după ce am depus eforturi fără echivoc pentru a înțelege conceptul cunoscut sub numele de „grup”.

Odată ce îl percepem ca pe un concept spiritual și împărtășim o înțelegere reciprocă a ceea ce implică, atunci putem discuta la o reuniune a prietenilor, cum să provocăm o măsură suplimentară de efort din partea tuturor și cum putem ridica grupul.

În cele din urmă, nu vom cere niciunui individ: „De ce nu aduci beneficii grupului?” În schimb, ne vom considera pe noi înșine, grupul în ansamblu, responsabili pentru eșecul de a-i face pe oameni să înțeleagă corect că ei contribuie la grup și se integrează cu grupul din toată inima și sufletul, sau pentru că văd că sunt în afara grupului.

În acest caz, dacă rămân prezenți în ciuda faptului că stau în mod clar în afară și opuşi grupului, atunci fie pleacă singuri, fie sunt îndepărtați.

În spiritualitate, când privești un om din perspectiva grupului, grupul este superior în raport cu acel individ. Iar superiorul trebuie să-l trezească pe cel inferior. Dacă nu-l poate trezi, atunci îl lasă în pace; iar dacă îl părăsește, înseamnă că inferiorul nu aparține superiorului.

Din Lecţia zilnică de Cabala 22/05/26, Rabaş, Scrisoarea 59, 1962

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→