Întrebare: Dacă lumina înconjurătoare începe să intre în Kli, de ce devin coborârile din ce în ce mai dificile?

Răspuns: Lumina înconjurătoare nu poate intra în Kli; acest lucru este imposibil. Intră în Kli doar atunci când devine lumină interioară.

Lumina înconjurătoare strălucește constant asupra unui om: uneori din față, în timpul unei stări de ascensiune, și alteori din spate, în timpul unei stări de coborâre.

Starea în sine este întotdeauna aceeași. Singura diferență este ceea ce este revelat în acel moment: lumina sau Kli-ul. Totul depinde de partea din care privești starea – din partea Kli-ului sau din partea luminii. Așa este experimentată în percepția omului.

Când Kli-ul devine ca lumina, nu mai există o distincție între ascensiuni și coborâri; totul este lumină. Un Kli cu un ecran este simțit ca însăși lumina.

Din Lecția zilnică de Cabala din 13.06.2026, Rabaş – Art.6, 1985-Și Domnul i s-a arătat la stejarii lui Mamre

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Spunem că ascensiunile și coborârile dau două rezultate. Pe de o parte, unui om i se arată cât de departe este de scop, iar pe de altă parte, acesta devine mai important pentru om. De unde vine acest sentiment de importanță?

Răspuns: Scopul devine mai important pentru noi pentru că omul se investește pe sine, eforturile sale, în el. Acest lucru se întâmplă la fel ca în viața noastră obișnuită.

Dacă investesc mult în ceva, aduc o parte din mine în el. Și pentru că mă iubesc, nu mai pot renunța la el. Am sacrificat atât de mult pentru el, am încercat atât de mult, am muncit atât de mult, am avut grijă de el atât de mult, nu pot pur și simplu să-l abandonez. Astfel, scopul și întreaga întreprindere devin foarte importante pentru om.

Mai mult, pe măsură ce avansează, o lumină înconjurătoare din ce în ce mai puternică influențează omul în funcție de investiția și munca sa. Această lumină umple un nou Kli [vas], punctul din inimă, iar omul simte că adevărata viață vine de acolo. Și el simte restul vieții sale animalice ca fiind temporar și având din ce în ce mai puțină importanță pentru el.

Omul ajunge la realizarea faptului că spiritualitatea este mai importantă decât corporalitatea, încă în timp ce se află aici, atunci când intră în simpla ascundere. El începe deja să simtă că forța superioară există, și într-un fel, simte prezența Creatorului. Atunci, toate evenimentele care i se întâmplă în viață și tot ceea ce se întâmplă în lumea din jurul său își pierd semnificația. Lumina din jur radiază eternitate.

Din Lecția zilnică de Cabala din 13.06.2026, Rabaş – Art.6, 1985-Și Domnul i s-a arătat la stejarii lui Mamre

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În prezent, ne aflăm într-o stare în care dezvoltarea începe dintr-un punct care este pur și simplu o dorință de a primi. Ce este acest Parţuf  care începe dintr-un punct? Este gradul intenţiei de dragul dăruirii.

Întrebarea este: Ce este dorința și ce este intenția? În spiritualitate, nu dorința este luată în considerare, ci doar intenția de dragul dăruirii. Magnitudinea unui Parţuf este înălțimea intenției sale, și în funcție de gradul acelei intenții, acesta primește deja de dragul dăruirii.

Prin urmare în domeniul nostru, sub Machsom, „nu există judecată și nu există judecător”; fiecare face ceea ce îi place. Într-adevăr, nu există nici porunci, nici încălcări aici, deoarece toate poruncile și încălcările există doar în intenție. „De dragul primirii” se numește încălcare, iar „de dragul dăruirii” se numește poruncă.

Suntem încă mai jos, în ceea ce se numește lumea imaginară, sub linia vieții și linia morții. Deasupra Machsom, când sufletul este scufundat în Klipot, aceasta se numește linia morții, starea morții; iar când omul este scufundat în linia dreaptă, aceasta se numește linia vieții. Dar noi suntem sub toate acestea.

Din aceasta, trebuie să înțelegem că intenția, direcția, conexiunea și o dorință pasională pentru Creator sunt în esență, măsura unui om în spiritualitate.

Nu se înțelege dorința în sine, ci gradul de orientare a omului către Creator, măsura în care inima unui om tinde cu pasiune și tânjește după Creator. Starea spirituală a lui este măsurată în consecință.

Din Lecția zilnică de Cabala din 6.06.2026, Rabaş – Art.12, 1990-De ce este Tora numită „linia de mijloc” în muncă – 1

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Este egoismul important pentru dezvoltarea noastră?

Răspuns: Egoismul nu este doar important pentru dezvoltare, nu există nimic în afară de el. Nu trebuie suprimat; el trebuie să se dezvolte.

Trebuie să ne preocupăm de corectarea și utilizarea corectă a acestuia, nu de suprimarea lui, deoarece egoismul este natura noastră, dorința de a primi. Este imposibil să-l distrugem.

Întreaga lume este un mare ego care operează la diferite niveluri: mineral, vegetal, animal și vorbitor. Iar scopul lumii este de a ajunge la utilizarea deplină a puterii egoismului, nu de a-l distruge.

Vrei să distrugi materia însăși? Acest lucru este imposibil! Poți transforma omul într-o plantă administrându-i injecția potrivită. Desigur, va simți mai puțin și va suferi mai puțin, dar cât timp poate fi menținută o astfel de stare, chiar și cu ajutorul diferitelor metode?

Prin urmare, nici religiile, nici diversele metodologii nu sunt soluția. Acest lucru devine deja clar.

Din Lecţia zilnică de Cabala 10/06/26, Rabaş – Art.6, 1989-Ce este Mai presus de rațiune, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Omul este o dorință de a primi pentru sine. Nimeni nu va cere niciodată suferință.

Răspunsul meu: Corect, omul nu ar cere-o, dar ce este suferința? Omului, îi sunt revelate diverse dorințe care diferă de dorința Creatorului, dar ele trebuie să fie complet similare cu El.

Creatorul strălucește asupra unui om împotriva fiecărei dorințe și apoi, treptat, acesta începe să simtă că ceva este în neregulă, deși încă nu înțelege ce se întâmplă. Aceste suferințe sunt realizarea diferenței noastre față de Creator.

Chiar și acum, oricare ar fi motivul suferinței mele, este un semn că într-un fel sunt diferit de El. Acest lucru se întâmplă atât la nivel animalic, cât și la cele mai înalte niveluri spirituale. Orice suferință se datorează lipsei de asemănare cu Creatorul, discrepanței dintre Kli (vas) și lumină. O astfel de revelație împinge omul spre scop. Nu trebuie să fii foarte intelectual pentru asta. Dacă acordăm atenție acestui lucru, putem accelera dezvoltarea și conștientizarea acestuia. Dar dacă nu acordăm atenție, primim o suferință și mai mare.

Întrebare: La ce ar trebui să acordăm atenție?

Răspuns: Care este sursa suferinței?

Comentariu: Dar nu știu ce este asta.

Răspunsul meu: Ce este cunoașterea pentru tine? Este ceea ce ai auzit de la cineva sau ai citit într-o carte.

Cunoașterea este primirea luminii în Kli. Dacă omul pur și simplu suferă, asta nu înseamnă încă faptul că știe. „A ști” înseamnă a atinge sursa suferinței. Treptat, omului i se dezvăluie cum își poate atinge sursa. Și atunci ar trebui doar să dorești să o investighezi, să lucrezi împotriva suferinței.

Din Lecţia zilnică de Cabala 10/06/26, Rabaş – Art.6, 1989-Ce este Mai presus de rațiune, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum poate să știe omul că și-a epuizat întreaga măsură? Sau se dezvăluie acest lucru doar la sfârșit?

Răspuns: Abia la sfârșit, omul descoperă că și-a epuizat întreaga măsură și se află în fața lui Yam Suf (Marea ultimă), pe care trebuie să o traverseze. Aceasta înseamnă că a trecut deja prin toate calitățile și a făcut toate discernămintele necesare în perioada de pregătire. Ori de câte ori cineva striga: „Când se va întâmpla? Când?”, Rabaş răspundea: „Mântuirea Creatorului vine într-o clipă.” Aşteaptă, se poate întâmpla în orice moment.

Fiecare moment următor poate fi cel decisiv. Și de fiecare dată când ești cuprins de dezamăgire și disperare, dar continui să cauți o nouă putere pentru a avansa și a atinge scopul, în ciuda a toate, se poate întâmpla ca de data aceasta, în loc să încerci din nou să mergi mai departe pe cont propriu și să profiți de noile oportunități, să descoperi brusc că nu mai ai nimic. Nu mai ai putere. Nu mai ai mijloace. Ai ajuns la Marea ultimă și tot ce-ți mai rămâne este să o traversezi.

Întrebare: Dar poate că, în loc să încerc constant să găsesc noi puteri și noi mijloace, ar fi mai bine să-mi spun pur și simplu că am epuizat totul și să ajung într-o stare de disperare completă?

Răspuns: Nu poți lăsa calea la jumătatea drumului și să spui: „Am încercat totul. Nu mai am nimic de făcut.” Pentru că acest punct de credință deasupra rațiunii, traversarea Mării ultime, este dezvăluit tocmai prin presiunea și eforturile tale continue de a străpunge terenul și de a merge mai departe.

De obicei, după o perioadă de descurajare și dezamăgire, începi să cauți ce altceva se mai poate face. Nu știi ce să faci și se pare că toate posibilitățile au fost deja epuizate și nu mai rămâne nimic. Tocmai această căutare, împreună cu incapacitatea de a găsi vreo soluție, dă naștere unei cereri autentice, unui strigăt adevărat către Creator.

Și din acel strigăt, se deschid porțile sfințeniei.

Din Lecția zilnică de Cabala 13.06.2026, Rabaş – Art.6, 1985-Și Domnul i s-a arătat la stejarii lui Mamre

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum poate fi măsurată intenția? Ea fie există, fie nu.

Răspuns: Intenția poate fi măsurată în grade, în kilograme, în orice doriți. Să presupunem că avem o dorință împărțită în patru faze sau în cinci în total, dacă includem faza rădăcină. Aceste cinci faze sunt împărțite în continuare în cinci, apoi din nou în cinci și așa mai departe.

În funcție de gradul de dorință pe care sunt capabil să-l îmbrac cu o intenție de dragul dăruirii în locul unei intenții de dragul primirii, eu îmi măsor nivelul.

Dar mai întâi trebuie să dobândesc o intenție de dragul primirii. Nici acest lucru nu este simplu; toate acestea au loc dincolo de Machsom (barieră). Astfel, dacă sunt capabil să trec de Machsom, să dobândesc o intenție de dragul primirii și apoi să o corectez într-o intenție de dragul dăruirii, magnitudinea dorinței asupra căreia pot pune această intenție determină magnitudinea intenției în sine.

De exemplu, vreau să beau o ceașcă de ceai. Dorința mea poate fi de un gram sau poate fi de o sută de kilograme. Știm din propria experiență că dorințele noastre pentru aceleași lucruri se schimbă constant.

Să presupunem că acum vreau să beau ceai cu o plăcere anticipată de zece kilograme și îl vreau cu intenția de a primi. Dacă, după o restricție (Țimţum) și pregătirea necesară „de dragul dăruirii”, sunt capabil să schimb utilizarea aceleiași dorințe, atunci magnitudinea intenției mele de dragul dăruirii va fi de zece kilograme.

Din Lecţia zilnică de Cabala 06/06/26, Rabaş – Art.12, 1990-De ce este Tora numită „linia de mijloc” în muncă – 1

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum dezvoltă omul frică în condiții de dublă ascundere? Cum poate el să se îndepărteze de această stare?

Răspuns: Cum dezvoltă omul frică? În realitate, este imposibil să o dezvolți. De fiecare dată, un nou concept se deschide într-un om, unul mai semnificativ decât precedentul.

De exemplu, am avut Aviut (grosimea dorinței) la nivelul de Şoreş (rădăcină); acum, să spunem, am primit Aviut Alef. De ce mă voi teme la acest nou nivel de Aviut, dacă toată experiența mea anterioară se aplică doar pentru Aviut Şoreş, la gradul inferior anterior?

În consecință, la gradul superior la care am ajuns acum, nu am nicio experiență, nimic. Tot de ceea ce mă temeam înainte, acum nu are niciun efect asupra mea. De ce? Pentru că sunt revelate noi Reşimot (înregistrări spirituale).

„Nimic nu dispare în spiritualitate.” Pur și simplu, următorul grad acoperă toată experiența anterioară iar eu nu știu nimic despre ea. La noul grad, nimic nu funcționează – nici fostele frici, sau dimpotrivă, nimic din ceea ce dobândisem anterior.

Prin urmare, omul nu poate niciodată să învețe despre o stare nouă pe baza stării sale anterioare. Până la sfârșitul corectării, pe măsură ce trece de la un grad la altul, omul trebuie mai întâi să eșueze și să cadă, să-și piardă toate realizările anterioare, să primească o nouă Reshimo, și înarmat cu aceasta, să înceapă din nou să efectueze sortarea, analiza și corectarea.

Se spune că în fiecare moment omul este complet nou. Adică, de fiecare dată el se naște ca nou, ca un copil, și din nou începe de la o stare de zero. Din starea anterioară nu poate duce nimic mai departe în următoarea.

Poate că se mai poate face ceva, deoarece există generalul și particularul. Prin urmare, fiecare stare include toate celelalte stări care pot exista în realitate. Dacă ai trecut chiar și de un grad, ai deja o oarecare înțelegere a întregului ciclu general. Dar odată cu aceasta, fiecare stare este deasupra rațiunii.

Din Lecția zilnică de Cabala din 13.06.2026, Rabaş – Art.6, 1985-Și Domnul i s-a arătat la stejarii lui Mamre

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Când omul este cu adevărat pregătit să-și părăsească starea actuală și să meargă mai departe, indiferent de care ar fi noua stare, cu condiția să nu fie cea actuală, el devine ca o sămânță care a putrezit în pământ, gata să-și piardă forma anterioară, nedorind să ia nimic cu el și dorind un singur lucru: să atingă o nouă stare cu orice preț și să crească. Și apoi intră în acea stare.

O astfel de cerință trebuie să se acumuleze în interiorul omului. Acest lucru se întâmplă treptat, fără grabă inutilă, cu calm și cu stăpânire de sine, însoțit de conștientizarea faptului că acest lucru este necesar și nu se poate face altfel.

În cele din urmă, omul ajunge la o stare în care înțelege că este absolut insuportabil pentru el să continue să fie cu el însuși așa cum este. De aceea se spune că el își abandonează cunoașterea și atunci i se acordă cunoștințe superioare; el devine mai înțelept.

Dar asta nu înseamnă că înțelege toate înțelepciunile lumii noastre; această cunoaștere este de un cu totul alt fel. Putem vedea din exemplul cabaliștilor autentici care au atins grade spirituale înalte, dar care nu erau neapărat atât de experimentați sau pricepuți în a naviga prin toate micile complexități ale lumii noastre.

Ei au înțeles perfect adevărata natură a lumii noastre. Dar cunoștințele speciale ale cabalistului nu se extind la construcțiile artificiale construite pe acea natură, lucruri create în opoziție cu natura sau la ceea ce are legătură cu societatea noastră cu legile ei născocite, adică la tot ceea ce nu rezultă direct din legile naturii. În această privință, el nu va fi mai înțelept decât alți oameni.

Cunoașterea pe care o dobândește un cabalist este cunoașterea unui grad superior. Dar în ceea ce privește modul de a fura mai mult dintr-o bancă, nu veți învăța asta, așa că nu vă așteptați la asta. Acest lucru nu se datorează doar faptului că furtul este interzis, ci pentru că tot ceea ce este conceput de oameni – toate acele legi, principii și reguli – sunt lucruri artificiale și nenaturale.

Un cabalist, care se ridică din grad în grad, dobândește o minte superioară. Chiar s-ar putea spune că, cu fiecare pas, acest intelect se îndepărtează din ce în ce mai mult de această lume.

Din Lecția zilnică de Cabala 13.06.2026, Rabaş – Art.6, 1985-Și Domnul i s-a arătat la stejarii lui Mamre

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Omul care avansează prin credință, ridicându-se deasupra rațiunii, atinge o rațiune superioară.

În realitate, omul nu poate depăși rațiunea. Cum se poate despărți de rațiunea sa? Pentru el, este ca și cum ai separa capul de corp.

Ce înseamnă „deasupra rațiunii”? Rațiunea este sinele. Acesta este numele pentru toate informațiile despre ceea ce trebuie să fac cu dorința mea de a primi – întregul program despre cum trebuie să o împlinesc, ce să fac cu ea și cum să mă raportez la ea.

Dacă aș renunța la toate cunoștințele pe care le-am acumulat de-a lungul anilor în mine și aș păstra doar cele mai primitive instincte pe care le are chiar și un copil mic, aș putea exista într-un astfel de caz? Astfel, omul nu este capabil să vrea să se elibereze de cunoașterea sa, deoarece aceasta constituie însăși natura sa.

La ce ajungem în cele din urmă, este recunoașterea răului. Când înțeleg că tot ce se află în mine – intuiția, experiența, înțelegerea modului în care să acționez în diferite situații, ce să fac și cum să mă comport și tot ceea ce constituie eul interior – este incorect și imperfect, atunci renunț la cunoștințele, rațiunea și experiența mea și mă separ complet de ele. Înțeleg că toate acestea sunt rele pentru că îmi dau seama că nu mă pot ajuta să ating ceea ce îmi doresc.

Ce mă poate ajuta să trec într-o altă stare, starea în care aș vrea să fiu? Trebuie să primesc rațiunea din acea stare în care vreau să intru, din cunoașterea ei. De aici ajung la disperare și în mine crește o cerere, o rugăciune.

Din Lecția zilnică de Cabala 13.06.2026, Rabaş – Art.6, 1985-Și Domnul i s-a arătat la stejarii lui Mamre

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→