Întrebare: Cum se poate explica logic ce anume din daruire face ca omul să o prețuiască mai mult decât din primire?

Răspuns: Cum se face că dorința de a primi începe brusc să prețuiască ceea ce îi este opus? Dorința de a primi vrea să se bucure. Dacă din influența luminii superioare înțelege că omul se poate bucura mai mult de dăruire decât de primire, el începe să perceapă acest lucru.

Nu există nicio înșelăciune aici, niciun act supranatural. Nouă doar ni se pare supranatural.

De fapt, nu este cazul, deoarece în această etapă, dorința de a primi se pregătește să opereze în ceea ce se numește „Lo Lişma” (de dragul propriu): Îmi doresc spiritualitatea pentru că ea conține plăcere.

Totuși, procedând astfel, atrage lumina înconjurătoare. Această lumină înconjurătoare își exercită treptat influența asupra dorinței de a primi, prin însăși natura sa, o natură care vine de la dăruitor. În consecință, omul începe să-l prețuiască pe dăruitor ca pe un grad mai înalt, mai exaltat.

Din Lecţia zilnică de Cabala 23/04/26, Rabaș – Art.3, 1987-Toți Israel au o parte în lumea următoare

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce ar trebui să fac dacă un terorist vrea să mă omoare?

Răspuns: În Tora se spune că, dacă cineva vine să te omoare, trebuie să-l omori tu mai întâi. Tora vorbește mult despre cum oamenii au iesit din Egipt și câți dușmani au ucis. Câți a ucis regele David, care era constant în război? Războiul de atunci nu era ceea ce este astăzi.

În acele vremuri, zeci de mii de oameni au fost uciși în lupte față în față. Nu este ca războiul modern, în care câteva bombe sunt aruncate doar pentru a deschide calea negocierilor de pace. Pe atunci, câți oameni s-au întors de fapt de pe câmpul de luptă? În acele vremuri, când exista o bătălie, era o bătălie adevărată!

Totuși, chiar și în acele vremuri, existau oameni care atinseseră grade spirituale înalte și o percepţie profundă și precisă a realității. Acest lucru era valabil mai ales în vremurile Primului Templu, și într-o oarecare măsură, în epoca celui de-al Doilea Templu.

Ei nu au luptat, nu au ucis? Ce au făcut Macabeii? Ei erau cabaliști de cel mai înalt calibru; Cu siguranță au perceput dimensiunea spirituală, reversul lumii noastre.

Sursa confuziei constă în faptul că noi nu vedem lumea spirituală și doar încercăm să ne imaginăm cum arată din cealaltă parte.

Din Lectiei zilnice de Cabala 15/04/26, Rabaș – Art.4, 1990-Ce înseamnă că generațiile celor drepți sunt faptele bune, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Pentru a ajunge la starea de „Israel”, noi trecem prin mai multe etape.

La început, omul care vrea să fie „Israel” nu înțelege sau nu se gândește la asta. Tocmai pentru că este complet deconectat de Creator, începe să simtă lipsa dorinței sale.

Apoi după un timp, începe să simtă că, deși acest lucru este important, el nu are putere. Atunci este numit Nekeva (aspect feminin). Și dacă urmează sfatul cabaliştilor, el se alătură unui grup care îi poate oferi puterea de a depăși rațiunea, și de a întări conștientizarea importanței scopului deasupra dorinței pe care o avea în el.

Dorințele încep să se acumuleze în om, pentru a atinge cu adevărat adeziunea cu Creatorul, unificarea și încheierea unui legământ cu El. Apoi, în loc de Nekeva, este numit Zachar (aspect masculin).

Pe această cale, se întâmplă să cadă din nou de la nivelul de Zachar la nivelul de Nekeva, unde, încă o dată, nu are putere. Dar timpul trece, grupul îl influențează și el revine la nivelul de Zachar.

Uneori, acest lucru se întâmplă datorită propriilor eforturi și alteori datorită faptului că „Ceea ce mintea nu face, timpul o face”. Și astfel, omul avansează.

Acel om care avansează prin propriile eforturi, care are întotdeauna grijă ca importanța scopului să-l conducă înainte, se numește „Israel” – Yaşar El (direct către Creator). El definește această direcție ca un mod de viață, ca un proces pe care trebuie să îl realizeze de-a lungul vieții sale.

Din Lecţia zilnică de Cabala 23/04/26, Rabaș – Art.3, 1987-Toți Israel au o parte în lumea următoare

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Există o știință care se referă la modul în care un Kli (vas spiritual) simte Forța superioară care acționează asupra sa. Dacă acest studiu implică percepţia la cel mai scăzut nivel, este denumit cunoașterea acestei lumi, științele care există în această lume.

Totuși, tot ceea ce studiem în cadrul acestor științe este doar impactul Forței superioare asupra Kliului, fără nicio modificare a calităților Kliului în sine.

Totuși, există o metodă care permite schimbarea calităților Kliului și aducerea lor în corespondență cu Forța superioară, și în consecință, Kliul va începe să dezvăluie și să perceapă Forța superioară cu o intensitate mai mare. Această metodă se numește știința Cabala, o disciplină în care Kliul, transformându-se, studiază ceea ce simte și își explorează simțirile.

Diferența dintre știința Cabala și științele acestei lumi este că științele acestei lumi, deși studiază într-adevăr simțirile rezultate din influența Forței superioare asupra noastră, nu modifică proprietățile Kliului pentru a se alinia cu Forța superioară; adică, ele nu se angajează în ceea ce numim „obținerea echivalenței de calități”.

Dacă totuși, Kliul începe să-și schimbe calitățile, asimilându-le cu cele ale Forței superioare, atunci întregul proces, cuprinzând atât transformarea internă în sine, cât și ceea ce Kli-ul percepe și primește de la Forța superioară, este în mod colectiv, ceea ce este cunoscut sub numele de știința Cabala. Aceasta constituie diferența sa fundamentală față de alte științe.

Din Lecția zilnică de Cabala din 27.04.2026, Rabash, „Pacea după o dispută este mai importantă decât lipsa disputelor”

Din Lecţia zilnică de Cabala 27/04/26,, Rabaș – Art.23, 1987-Pacea după o dispută este mai importantă decât a nu avea deloc dispute

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este dăruirea?

Răspuns: Dăruirea este asemănarea cu Forța superioară. Forța superioară îmi dăruiește mie și eu Ei. Învăț mereu din ceea ce face Eal pentru mine și din aceasta aflu ce trebuie să fac eu pentru Ea. Nu știu cum ar trebui să fie asta. Sunt într-un gol complet. Nu înțeleg nimic și nu simt nimic.

Trebuie să primesc un exemplu pentru că de fapt, nu știu ce este amar și ce este dulce, ce este adevăr și ce este fals. Acum totul este complet nou pentru mine. Nimic nu a mai rămas în mine din ceea ce a fost înainte. M-am ridicat deasupra acestei lumi; adică, toate organele mele de simț animalice nu mai funcționează, la o asemenea înălțime.

Am ieșit undeva într-un gol, un spațiu gol, unde nu posed absolut nimic. Trebuie să dobândesc definiții interne complet noi și calități inteligibile. Este ca un instrument necalibrat. Acum este necesar să introduc toți parametrii pentru a stabili fundamentul funcționării sale. Dobândesc aceste date de la Forța superioară. Cel superior mă învață ce este dreapta și stânga, sus și jos, amar și dulce, înalt și josnic etc.

Încep să adopt calitățile Sale, înțelegerea Sa, intelectul Său; dobândesc totul de la El, și în conformitate cu aceasta, exercit dominația și guvernez dorința care sălășluiește în mine. Dorința în sine este doar un material brut, impur.

Aceste calități care rămân neschimbate la om se referă la nivelul mineral, la corpul meu fizic, în care trebuie să continui să funcționez într-un mod conform cu natura sa. Calitățile mele umane, ca să spun așa, par să dispară complet. Acum încep să mă raportez la tot, de la nivelul animalic în sus, ca un adevărat Om (Adam).

La ​​nivel material, rămân pur și simplu un animal ca toți ceilalți. La fel ca toți ceilalți, trebuie să primesc tratament medical, să merg la medic și să îndeplinesc o serie de alte cerințe pentru a-mi susține corpul. Dar deasupra nivelului mineral, unde deja încep să fiu ca Adam (uman), calculele mele se schimbă în mod natural în funcție de gradul de asemănare a mea cu Forța superioară.

Aceste calcule pot părea ciudate celor din jurul meu. Prin urmare, cabaliştii știu cum să le ascundă sau se izolează și se ascund de societate.

Din Lecţia zilnică de Cabala 26/04/26,, Rabaș – Art.23, 1987-Pacea după o dispută este mai importantă decât a nu avea deloc dispute

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Cum poate omul determina ce este cu adevărat adevărat și ce este fals? Ce constituie exact adevărul și minciuna? Poate că adevărul este ceva moale și blând, iar falsul este ceva dur și rigid? Sau poate că adevărul este definit prin faptul că ceva se simte greu sau ușor?

Nu știu ce sunt adevărul și minciuna. Acestea sunt lucruri complet relative. Le poți da pur și simplu niște nume, de exemplu, să le spui unuia „A” și celuilalt „B”. Dar eu numesc adevărul și mincina două direcții distincte. Direcția către Forța superioară, către dăruire, o numesc adevăr, iar acea direcție naturală, înnăscută, care a existat în mine, îndreptată spre interior, către propria mea dorință, o numesc minciună.

Este foarte simplu. Dăm doar două nume acestor două noțiuni. Te poți abține de la a le numi adevăr și minciună și le poți da pur și simplu numere: „unu” și „doi”.

Din Lecţia zilnică de Cabala 27/04/26,, Rabaș – Art.23, 1987-Pacea după o dispută este mai importantă decât a nu avea deloc dispute

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Un cabalist trebuie să facă calcule în fiecare moment, iar aceste calcule sunt deasupra simțirilor sale. Prin urmare, capul Parţufului este deasupra corpului său.

În primul rând, el efectuează un calcul cu ajutorul ecranului, lăsând deoparte propriile simțiri și hotărând exclusiv în favoarea echivalenței și unității cu Forța superioară, pentru a deveni similar cu cel superior.

În măsura în care este capabil să facă acest lucru, el începe să efectueze această acțiune.

Din Lecția zilnică de Cabala 26.04.2026, Rabash, „Pacea după o dispută este mai importantă decât lipsa disputelor”

Din Lecţia zilnică de Cabala 26/04/26,, Rabaș – Art.23, 1987-Pacea după o dispută este mai importantă decât a nu avea deloc dispute

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Sunt națiunile lumii (AHP) de acord cu corectarea? Da, dar acest consimțământ apare sub influenţa luminii superioare asupra lor. AHP în sine nu poate atrage lumina în jos. Prin urmare, se spune că Israel  servește ca lumină pentru națiunile lumii.

Dacă Israel (Galgalta veEinaim) atrage lumina în jos și se examinează pe sine, atunci acele părți care nu pot fi corectate în această formă simt cum pot fi cu adevărat corectate.

Există părți care atrag lumina și există părți care vor fi corectate atunci când aceste lumini se vor uni. GE, Israel, atrag luminile, iar când aceste lumini se vor aduna, vor corecta AHP.

Există un loc pentru munca reciprocă aici? Cred că da. Ce înseamnă muncă reciprocă? Poate că este vorba de munca de depășire a rezistenței dorinței de a primi faţă de procesul care are loc în interiorul nostru.

Noi o vedem din exterior, în lumea materială. Popoarele lumii se opun existenței lui Israel; nu o doresc. Ei percep GE ca pe un element superfluu care îi domină și nu face nimic în beneficiul lor. Acest lucru necesită analiză.

Întrucât cele mai rudimentare Kelim necesită corectare, vase de primire, ei simt nevoia de corectare mai mult decât Israelul. Desigur, presiunea vine de la ei.

Care este problema fundamentală a lumii noastre? Ea constă în înțelegerea și internalizarea a ceea ce se întâmplă cu adevărat, în perceperea corectă a realității și participarea la proces în mod corespunzător, în special prin obligarea poporului Israel să facă ceea ce i se încredințează. În esență, națiunile lumii sunt deja angajate în a face acest lucru.

Din Lecţia zilnică de Cabala 23/04/26, Rabaș – Art.3, 1987-Toți Israel au o parte în lumea următoare

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă rezolvarea războaielor este principala sarcină, atunci la ce ar trebui să tindem: la pace sau la războaie?

Răspuns: Desigur, trebuie să tindem pentru pace și să nu dorim niciodată război. Ar trebui să ne bucurăm de faptul că suntem sub autoritatea Creatorului, sub guvernarea Lui asupra lumii și de simțirea că El este Bun și face bine față de noi și că Îi aparținem și suntem incluși în guvernarea Lui.

Acestea sunt lucruri de care nu ar trebui să fugim. Trebuie să ne întărim în ele, deoarece în aceste stări suntem mai aproape de Creator, dacă le acceptăm de dragul dăruirii și nu pentru propria noastră plăcere.

Este o mare poruncă să rămânem în bucurie, dar nu din distanța față de Creator; mai degrabă, din adeziune cu El. Aceasta este adevărata bucurie, bucuria unei porunci. Totuși, dacă pur și simplu te simți bine, aceasta este prosperitatea celui rău, așa cum se spune: „cel rău, totuși este bine pentru el”.

Prin urmare, dacă ți s-a acordat o stare în care simți că există o anumită conexiune reciprocă conform echivalenței de formă și nu pentru că te simți bine conform simțirilor materiale (deși chiar și o bucurie „animalică” nu este interzisă și nu este o încălcare), totuși, dacă, în conformitate cu intenția ta, ai echivalență și menții intenția, și în această măsură simți bucurie, nu ar trebui să fugi de ea și să cauți războaie.

Dar chiar în momentul în care atingi aceasta, o stare de război va veni asupra ta, deoarece Creatorul vrea să crească conexiunea dintre voi. Și acest lucru este posibil doar prin revelarea unor Kelim suplimentare care necesită corectare.

Dar ce înseamnă „Creatorul vrea”? Înseamnă că imediat sunt revelate noi Reşimot și intri într-un nou grad cu scopul de a-l atinge.

Din Lecţia zilnică de Cabala 26/04/26,, Rabaș – Art.23, 1987-Pacea după o dispută este mai importantă decât a nu avea deloc dispute

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Poate exista o stare în care sufletul, în timp ce urcă de jos în sus în timpul procesului de corecție, se găsește la un nivel mai complex decât cel al lumilor?

Răspuns: Pe măsură ce sufletul sfărâmat al lui Adam HaRishon trece prin corecții, acesta rafinează efectiv lumile, aducându-și Aviut-ul în ele.

Ce înseamnă asta? Cu ajutorul Partzufului  lui Adam HaRişon , lumile devin mai profunde, mai bogate și mai acordate la el. El le atrage în sine. Le dă lumină și abundență adăugând Aviut (grosime), Parţufului său. Dacă mai devreme aceste lumi erau un fel de sistem neînsuflețit în comparație cu Adam HaRişon, acum el își aduce sufletul în ele și le folosește ca o parte care se îmbracă în sufletul său.

Acest lucru este similar cu organele auzului, de exemplu. Urechile, îmbrăcate în dorința mea, îmi dau un fel de sentiment, dar acest sentiment nu este în urechi, ci în inimă. La urma urmei, urechile sunt conectate la inimă, ochii sunt conectați la inimă și apoi le transform în Kelim ale mele.

În mod similar, atunci când Adam HaRişon se conectează la lumi, lumile devin parte a ceva viu (Chai). În timp ce înainte erau neînsuflețite (Domem), se pare că Aviut pare să intre în lumi. Sau se poate spune invers, că omul încorporează lumile în sine.

[355987]
Din Lecţia zilnică de Cabala 26/04/26, Rabaș – Art.23, 1987-Pacea după o dispută este mai importantă decât a nu avea deloc dispute

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→